Produse alimentare ecologice

Aparitia unor efecte metabolice nedorite induse de dezechilibre alimentare a dus la

conştientizarea importantei actului de nutritie, ceea ce a implicat fundamentarea
comportamentului alimentar pe principii sănătoase şi a determinat segmente semnificative de
consumatori să se îndrepte spre alimente cât mai pure din punct de vedere biologic, spre aşa-
numitele produse biologice. Acestea pot purta şi denumiri similare: produse ecologice,
produse organice, deşi sunt diferente terminologice destul de sensibile între aceste denumiri.
Pentru a putea satisface cerintele acestor segmente de consumatori, statele trebuie să
plaseze agricultura biologică în centrul politicilor de dezvoltare pentru stimularea activitătilor de
productie, prelucrare şi comercializare.
Alimentele ecologice sunt acele alimente care sunt produse în mod natural şi sunt lipsite
de contaminanti chimici, reziduuri de pesticide (insecticide, erbicide etc.), reziduuri de
medicamente veterinare, hormoni de stimulare a creşterii, reziduuri de substante fertilizatoare,
ingrediente provenite din organisme modificate genetic, aditivi alimentari.
Agricultura biologică utilizează metode specifice, cum sunt: fertilizarea solului cu
îngrăşăminte organice, acoperirea solului (pentru asigurarea protectiei împotriva uscării lui),
folosirea de îngrăşăminte naturale minerale (fosfati, praf de rocă, calciu provenit din var,
îngrăşăminte din alge marine), rotatia culturilor, pentru evitarea deteriorării solului, arături
uşoare şi nu foarte adânci, înlăturarea parazitilor prin mijloace biologice.
Alimentele biologice sunt produse exclusiv naturale, obtinute fără utilizarea de
îngrăşăminte chimice şi pesticide, ce respectă integral procesele biologice şi ecologice, şi în
consecintă, sunt certificate de un organ agreat (terte părti) pentru a purta eticheta „bio”, care
atestă că au fost obtinute conform standardelor recunoscute pentru agricultura biologică.
În SUA au fost introduse standarde privind productia şi manipularea produselor agricole
biologice, aplicabile întregului lant logistic, de la fermier până la consumator. Aceste standarde
sunt aplicabile şi operatiunilor intermediare. Conform standardelor respective sunt determinate
patru categorii de produse biologice:
1 • 100% biologice, desemnând produsele care nu contin decât ingrediente produse biologic;
2 • biologice, însemnând produsele ce contin 95% din ingrediente produse biologic (raportat la
masa produsului);
3 • preparate cu ingrediente biologice, semnificând produsele ce contin mai mult de 70%
ingrediente biologice, dar maxim trei componente produse biologic pot fi specificate pe eticheta
principală a ambalajului;
4 • produse transformate continând mai putin de 70% ingrediente produse biologic, iar termenul
„biologic” nu mai poate fi înscris pe eticheta principală a ambalajului, dar în lista de ingrediente
de pe ambalaj se pot specifica componentele care sunt produse biologic.
Începând din octombrie 2002, mărfurile din primele două categorii, produse în SUA sau
în străinătate, care răspund exigentelor Programului National Biologic al Departamentului
Agriculturii din SUA, pot purta marca „USDA Organic Seal” (certificare biologică a
Departamentului agriculturii) pe ambalaj. Tot de la această dată, toate produsele etichetate ca
biologice, oricare ar fi originea lor, trebuie certificate conform regulilor Programului National
Biologic al Departamentului Agriculturii din SUA, de către un organism agreat. Piata
alimentelor biologice este în continuă extindere, nu numai în SUA, dar şi în multe dintre tările
europene şi de pe alte continente.
Şi în România a fost elaborat cadrul legislativ şi institutional de bază în domeniul
produselor ecologice, armonizat partial cu reglementările Uniunii Europene, necesar dezvoltării
agriculturii ecologice. Aceste reglementări sunt:
- Ordonanta de Urgentă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice
din 17 aprilie 2000, aprobată prin Legea nr. 38 din 7 martie 2001;

1
- Hotărârea de Guvern nr. 917 din 13 septembrie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a prevederilor OG nr. 34/2000;
- Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentatiei şi Pădurilor nr. 70/2002 privind constituirea
Comisiei pentru dezvoltarea agriculturii ecologice în România.
Alimentele biologice au un rol fundamental în asigurarea şi mentinerea sănătătii omului,
având functii de autorefacere mult mai importante decât cele semnalate până în prezent şi o
valoare igienică superioară celorlalte tipuri de alimente.
Consumatorii sunt din ce în ce mai atenti la produsele pe care le consumă, realizând
astfel beneficii pentru propria sănătate – produsele ecologice au o valoare igienică superioară, un
înalt grad de inocuitate, sunt mai bogate în săruri minerale şi vitamine. Consumatorii vor „să
simtă” gustul produselor – plantele cultivate prin metode biologice respectă ritmul anotimpurilor
şi sunt culese la maturitate, ceea ce le conferă un gust imposibil de obtinut prin alte tipuri de
culturi. Sunt create premise pentru protejarea şi sănătatea planetei – agricultura biologică
respectă natura: nu sunt introduse substante chimice în sol şi în pânza freatică; astfel, mediul
este protejat. Cultivarea şi consumul de produse „bio” înseamnă un sprijin pentru sănătatea
planetei şi a noastră.
Alimentele ecologice pot fi de origine vegetală şi animală, sub formă de materii prime şi
produse procesate.
Alimentele ecologice de natură vegetală sunt acele alimente obtinute de pe terenuri care
nu au fost tratate cu fertilizatori şi amelioratori ai solului de sinteză chimică şi nici cu pesticide.
Alimentele ecologice de natură animală (carne, lapte, ouă) sunt acele produse care au
fost obtinute de la animale crescute în conditii ecologice (păşuni naturale nepoluate, furaje
obtinute de pe terenuri ecologice).
Alimentele rezultate prin procesare pot fi considerate ecologice dacă provin din materii
prime ecologice şi dacă la fabricare nu au fost folositi aditivi alimentară sau alte substante care
facilitează procesarea sau asigurarea conservabilitătii şi nici ingrediente pentru sporirea valorii
nutritive (vitamine, săruri minerale), inclusiv plasmă sanguină, gelatină, produse din lapte,
derivate proteice de origine vegetală, care nu fac parte din structura naturală a produsului
alimentar.
Pentru a trece de la productia conventională la una ecologică, conform OG 34/2000, este
necesară o perioadă de conversie care este de:
- 2 ani pentru culturi de câmp anuale;
- 3 ani pentru culturi perene şi plantatii;
- 2 ani pentru pajişti şi culturi furajere;
- 1 an pentru taurine de carne;
- 6 luni pentru rumegătoare mici şi porcine;
- 12 săptămâni pentru animalele de lapte;
- 10 săptămâni pentru păsările pentru productia de ouă şi carne, cumpărate la vârsta de 3
zile;
- 1 an pentru albine dacă familia a fost compărată din stupine conventionale.
În cazul terenurilor destinate culturilor de câmp anuale ecologizarea se poate realiza prin
2 metode:
- cultivarea succesivă de plante care au capacitatea de a extrage din sol toate substantele
care ar putea impurifica recoltele viitoare ecologice;
- lăsarea terenurilor în stare necultivată (mirişti), respectiv prin realizarea de arături
superficiale (discuiri).
În cazul culturilor pere şi a plantatiilor, ecologizarea se realizează prin recoltarea
plantelor perene şi întretinerea de rutină a plantatiilor. Pentru pajişti, ecologizarea se face prin
întretinerea de rutină a acestora, iar pentru culturile furajere se poate aplica una dintre metodele
mentionate în cazul culturilor anuale.

2
 După epuizarea termenelor mentionate trebuie să se aibă în vedere următoarele:
- terenurile trebuie să fie cât departe de surse de poluare (oraşe industrializate, şosele cu
trafic mare de maşini);
- terenurile să fie delimitate prin benzi cât mai mari de protectie de terenurile cultivate
conventional şi de cele cu culturi modificate genetic;
- irigarea terenurilor se va face cu apă curată din punct de vedere biologic (se exclude
irigarea cu ape poluate din râuri, bălti sau cu ape contaminate fecaloid);
- se vor utiliza asolamentul şi rotatia culturilor, iar în asolament se vor introduce
leguminoase;
- lucrarea terenului va fi cât mai redusă posibil în vederea conservării acestuia, respectiv
un minim de lucrări şi semănat direct în mirişte;
- substantele de fertilizare, de tratament fitosanitar, aditivii pentru furaje vor fi numai
cele aprobate prin HG 917/2001;
- intervalul dintre rânduri în cazul plantatiilor de pomi şi de vită de vie vor fi cultivate cu
iarbă, iar resturile din tăierile de întretinere se vor lăsa pe acest interval. Pe intervalul dintre
rânduri nu se admit lucrări.
În cazul animalelor, păsărilor şi albinelor perioadele mentionate sunt necesare pentru ca
acestea să elimine din organism eventualele reziduuri toxice ca urmare a hrănirii lor în sistem
conventional.
De asemenea, este necesar să se respecte numărul maxim de animale şi păsări la hectar
(în cazul animalelor echivalentul a 170 kg azot/ha). Trebuie să se creeze conditii optime de
creştere a animalelor în adăposturi (suprafată/animal, iluminare, ventilatie, umiditate relativă,
igiena adăposturilor). Trebuie să se respecte timpul de păşunat al animalelor şi intervalele de
timp în cadrul aceleiaşi zile.
Regimul produselor alimentare ecologice este reglementat din anul 2000. Productia
ecologică este definită ca însemnând obtinerea de produse agroalimentare fără utilizarea
produselor chimice de sinteză, în conformitate cu regulile de productie ecologică stabilite, care
respectă standardele, ghidurile şi caietele de sarcini nationale şi sunt atestate de un organism de
inspectie şi certificare înfiintat în acest scop. Productia agroalimentară ecologică are ca scop
realizarea unor sisteme agricole durabile, diversificate şi echilibrate, care asigură protejarea
resurselor naturale şi sănătatea consumatorilor.
Produsele ecologice sunt reprezentate de produsele obtinute şi etichetate astfel încât să
informeze cumpărătorul că produsul şi/sau, după caz, ingredientele din produs au fost obtinute în
conformitate cu metode de productie ecologică. De asemenea, în Ordonanta nr. 34/2000 sunt
definiti termenii de specialitate şi sunt stabilite conditiile pe care trebuie să le îndeplinească
metodele de productie ecologică utilizate în obtinerea produselor respective.
Eticheta unui produs ecologic trebuie să contină numele şi adresa producătorului sau
prelucrătorului; denumirea produsului, numele şi marca organismului de inspectie şi certificare,
care este Autoritatea Natională a Produselor Ecologice (ANPE); conditiile de păstrare, termenul
minim de valabilitate; mentiunea că se interzice depozitarea în acelaşi spatiu a produselor
ecologice alături de celelalte produse.
Eticheta trebuie să cuprindă şi o siglă specifică produselor ecologice controlate, siglă
înregistrată la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Mărci. Sigla ecologică este specifică fiecărei tări,
însă, în UE pentru produsele cologice se foloseşte o siglă unică, în conformitate cu Directiva
880/92/EC. Sigla reprezintă o floare a cărei corolă este figurată prin simbolul cu stele al UE, iar
în mijloc este plasată litera E. În UE dreptul de aplicare al eco-etichetei se obtine greu datorită
exigentelor ecologice stabilite de comisie, exigente care presupun costuri pentru numeroase
teste. Dreptul de aplicare a eco-etichetei este de 3 ani, după care este necesară o reînnoire a
cererii de obtinere a eco-etichetei.

3
 Alimentatia ecologică are valente trofice, sanogenetice şi social-economice de
necontestat. Acestea derivă din conditiile specifice create pentru cultivarea plantelor şi creşterea
animalelor într-un mediu înconjurător special, dar şi pentru obtinerea produselor prelucrate.
Intercorelarea factorilor ecologici cu alimentatia constituie o premisă a creşterii securitătii
alimentare.