Contribuţii Privind Tehnologia de Realizare, Reparare Şi Consolidare A Construcţiilor Civile Cu Structura Din Zidărie, Amplasate În Zone Seismice

CONTRIBUŢII PRIVIND
TEHNOLOGIA DE REALIZARE,
REPARARE ŞI CONSOLIDARE
A CONSTRUCŢIILOR CIVILE
CU STRUCTURA DIN ZIDĂRIE,
AMPLASATE ÎN ZONE SEISMICE
REZUMAT TEZA DE DOCTORAT
Conducator stiintific, Autor,

Prof.univ.em.dr.ing. Mihai VOICULESCU Ing. Mihai Stefanel NISTE
BUCURESTI 2015
Rezumat Teza de Doctorat
CUPRINS
1. Istoricul evoluţiei construcţiilor din zidărie. Conceptul de zidărie şi funcţiunile
îndeplinite de aceasta la realizarea construcţiilor civile
1.1 Istoricul evoluţiei construcţiilor din zidărie
1.2 Conceptul de zidărie şi funcţiunile îndeplinite de aceasta la realizarea
construcţiilor civile
1.2.1 Conceptul de zidărie
1.2.2 Funcţiunile îndeplinite de zidărie
2. Materiale utilizate la realizarea construcţiilor din zidărie

amplasate în zone seismice
2.1 Elemente pentru zidărie
2.1.1 Tipuri de elemente pentru zidărie
2.1.2 Gruparea elementelor pentru zidărie
2.1.2.1 Gruparea elementelor pentru zidărie în funcţie de
nivelul de încredere al proprietăţilor mecanice
caracteristicile geometrice
profilaţia exterioară a elementului
2.1.3 Clasificarea elementelor pentru zidărie în functie de
condiţiile de aspect
2.1.4 Proprietăţile elementelor pentru zidărie
2.1.4.1 Proprietăţile mecanice ale elementelor pentru zidărie
rezistenţa la compresiune
2.1.4.1.1 Factorii care influenţează rezistenţa la compresiune
a elementelor pentru zidarie
2.1.4.2 Proprietăţi fizice ale elementelor pentru zidărie
2.1.4.2.1 Densitatea aparentă şi densitatea absolută în stare uscată
2.1.4.2.2 Absorţia de apă
2.1.4.2.3 Conţinutul de săruri solubile active
2.1.5 Valori minime ale rezistenţei la compresiune a elementelor pentru zidărie
utilizate la executarea structurilor din zidărie în conformitate cu prescripţiile
codurilor de proiectare P2 – 85 şi CR6 – 2006
2.2 Mortare utilizate în lucrările de zidărie
2.2.1 Rolul mortarului în ansamblul zidăriei
2.2.2 Cerinţe de bază pentru componenţii mortarului
2.2.3 Tipuri de lianţi utilizaţi la prepararea mortarelor pentru zidărie
2.2.4 Tipuri de mortare utilizate frecvent pentru lucrările de zidărie
2.2.5 Prevederi pentru mortarele utilizate la lucrările de zidărie
2.2.6 Principalele cerinţe de performanţă pentru mortarul proaspăt
2.2.7 Principalele cerinţe de performanţă pentru mortarul întărit
2.2.8 Compoziţii uzuale pentru mortare, conform Instrucţiunilor tehnice C17 – 82
2.2.9 Prepararea mortarelor pentru zidărie
2.2.10 Valori minime ale rezistenţei la compresiune a mortarelor pentru zidărie
utilizate la executarea structurilor din zidărie în conformitate cu prescripţiile
codurilor de proiectare P2 – 85 şi CR6 – 2006
2.3 Betoane utilizate în structurile de zidărie
Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

cu structura din zidărie, amplasate în zone seismice. Page 1
2.3.1 Cerinţe de bază pentru componenţii betonului

2.3.2 Moduri de definire a compoziţiei betonului
2.3.3 Principalele cerinţe de performanţă pentru betonul proaspăt
2.3.4 Principalele cerinţe de performanţă pentru betonul întărit
2.3.5 Prepararea betoanelor
2.4 Mortar betonul (grout) utilizat în structurile de zidărie
2.4.1 Principalele cerinţe de performanţă pentru grout – ul proaspăt
2.4.2 Principalele cerinţe de performanţă pentru grout – ul întărit
2.4.3 Prepararea grout – ului
2.5 Oţeluri pentru armături utilizate în construcţiile de zidărie
2.6 Grile polimerice de înaltă densitate şi rezistenţă destinate protecţiei antiseismice
a construcţiilor de zidărie
2.6.1 Obiectivul ştiinţific al sistemului RichterGard
2.6.2 Variante de conformare a grilelor polimerice
2.6.3 Mecanismul de transfer al eforturilor de la zidărie la grile
2.6.4 Conceptul sistemului RichterGard
2.6.5 Caracteristici geometrice şi mecanice ale grilelor polimerice tip TENSAR
2.6.6 Durabilitatea grilelor polimerice tip TENSAR
2.7 Polimeri armaţi cu fibre (PAF)
2.7.1 Istoricul utilizării (PAF)
2.7.2 Structura (PAF)
2.7.3 Materiale utilizate la realizarea (PAF)
2.7.4 Clasificarea materialelor utilizate la realizarea compozitelor (PAF)
2.7.5 Proprietăţile fizice şi mecanice ale compozitelor (PAF)
2.7.6 Aspecte privind durabilitatea compozitelor (PAF)
2.7.7 Clasificarea sistemelor compozite (PAF) utilizate la consolidarea
elementelor de construcţie
2.8 Armonizare privind condiţiile impuse materialelor utilizate la realizarea
construcţiilor din zidărie amplasate în zone seismice,
între codurile de proiectare CR6–2006 şi P100-1/2006, respectiv
codurile de proiectare CR6–2013 şi P100 – 1/ 2013
2.8.1 Condiţionări impuse elementelor pentru zidărie
2.8.2 Condiţionări de utilizare a mortarului pentru zidărie
2.8.3 Condiţionări privind utilizarea betonului în structurile din (ZC) şi (ZIA).
2.8.4 Condiţionări de utilizare a oţelurilor pentru armături
2.8.5 Alte materiale utilizate pentru armarea zidăriei
3. Aspecte privind alcătuirea clădirilor etajate cu pereţi structurali de zidărie

3.1 Principii generale privind alcătuirea arhitectural-structurală a clădirilor etajate
cu pereţi structurali de zidărie amplasate în zone seismice
3.2 Alcătuirea clădirii în plan şi elevaţie
3.3 Criterii de regularitate geometrică şi structurală a clădirilor etajate
3.3.1 Criterii de regularitate geometrică şi structurală în plan
3.3.2 Criterii de regularitate geometrică şi structurală în elevaţie
3.4 Separarea clădirii în tronsoane prin rosturi
3.5 Dimensiuni maxime ale clădirilor etajate cu pereţi structurali de zidărie

3.5.1 Dimensiuni maxime în plan

3.5.2 Dimensiuni maxime în elevaţie
3.5.3 Aspecte privind depăşirea numărului maxim de niveluri
peste secţiunea de încastrare
3.6 Armonizare privind alcătuirea clădirilor etajate cu pereţi structurali de zidărie
amplasate în zone seismice, între codurile de proiectare CR6–2006 şi P100-1/2006,
respectiv codurile de proiectare CR6–2013 şi P100 – 1/ 2013
3.6.1 Principii generale privind alcătuirea arhitectural – structurală a cladirilor etajate
cu pereţi structurali din zidărie amplasate în zone seismice
3.6.2 Alcătuirea clădirii în plan şi elevaţie
3.6.3 Criterii de regularitate geometrică şi structurală a clădirilor etajate
3.6.3.1 Criterii de regularitate geometrică şi structurală în plan
3.6.3.2 Criterii de regularitate geometrică şi structurală în elevaţie
3.6.4 Separarea clădirii în tronsoane prin rosturi
3.6.5 Dimensiuni maxime ale clădirilor etajate cu pereţi structurali de zidărie
3.6.5.1 Dimensiuni maxime în plan
3.6.5.2 Dimensiuni maxime în elevaţie
3.6.5.3 Aspecte privind depăşirea numărului maxim de niveluri
peste secţiunea de încastrare
4. Aspecte privind alcătuirea şi realizarea sistemului de pereţi structurali

din ansamblul clădirilor etajate de zidărie amplasate în zone seismice
4.1 Aspecte generale privind alcătuirea apareiajului zidit
4.2 Aspecte privind configurarea în plan a sistemului de pereţi structurali
4.2.1 Structuri din zidărie cu pereţi deşi
4.2.2 Structuri din zidărie cu pereţi rari
4.2.3 Structuri din zidărie tip sală / hală
4.3 Grosimea pereţilor structurali de zidărie
4.4 Goluri funcţionale în pereţii structurali de zidărie
4.4.1 Tipuri de goluri existente în pereţii structurali de zidărie
4.4.2 Cerinţe privind dimensiunile şi poziţionarea golurilor funcţionale
în peretii structurali de zidărie
4.5 Condiţii privind utilizarea clădirilor cu pereţi structurali de zidărie armată
(ZC, ZC + AR, ZIA) în zonele seismice
4.6 Alcătuirea şi tehnologia de realizare a pereţilor structurali
din ansamblul clădirilor etajate curente cu structura din (ZC) şi (ZC + AR)
4.6.1 Ţeserea apareiajelor pereţilor structurali din (ZC) şi (ZC + AR) utilizând
elemente pentru zidărie din grupele 1, 2 şi 2S
4.6.2 Alcătuirea, poziţionarea respectiv asigurarea conlucrării stâlpişorilor,
centurilor şi riglelor de cuplare din beton armat, cu pereţii structurali din
(ZC) şi (ZC + AR)
4.6.2.1 Alcătuirea stâlpişorilor din beton armat
4.6.2.2 Poziţionarea stâlpişorilor din beton armat în cadrul construcţiei
4.6.2.3 Asigurarea conlucrării stâlpişorilor din beton armat cu apareiajul zidit
şi armarea zidăriei în rosturile orizontale
4.6.2.4 Detalii privind realizarea apareiajului zidit al pereţilor structurali
din (ZC) la contactul cu stâlpişorii din beton armat, funcţie de tipul

elementelor pentru zidărie utilizate

4.6.2.5 Detalii privind realizarea apareiajului zidit al pereţilor structurali
din (ZC + AR) la contactul cu stâlpişorii din beton armat, funcţie de tipul
elementelor pentru zidărie utilizate
4.6.2.6 Alcătuirea centurilor din beton armat
4.6.2.7 Poziţionarea centurilor din beton armat în ansamblul construcţiei
4.6.2.8 Asigurarea conlucrării centurilor din beton armat cu pereţii structurali
4.6.2.9 Recomandări privind îmbunătăţirea ancorajului şi a performanţei înnădirii
barelor longitudinale din ansamblul carcaselor elementelor de confinare
a zidăriei
4.6.2.10 Alcătuirea riglelor de cuplare din beton armat
4.6.2.11 Asigurarea conlucrării riglelor de cuplare din beton armat cu zidăria
4.6.3 Tehnologia de realizare a apareiajului zidit aferent pereţilor structurali
din (ZC) şi (ZC + AR)
4.6.4 Aspecte privind tehnologia de realizare şi montajul carcaselor de armătură
pentru elementele de confinare ale zidăriei
4.6.4.1 Tehnologia de realizare şi montaj a carcaselor de armătură
pentru stâlpişori
4.6.4.2 Tehnologia de realizare şi montaj a carcaselor de armătură
pentru centuri
4.6.5 Tehnologia de realizare a pereţilor structurali din (ZC) respectiv (ZC + AR),
din ansamblul clădirilor etajate curente, în funcţie de condiţionările impuse
de celelalte elemente structurale din sistem
4.6.5.1 Verificarea stadiului fizic al lucrărilor de construcţii
4.6.5.2 Pregătirea frontului de lucru
4.6.5.3 Verificări şi lucrări pregătitoare specifice de detaliu
4.6.5.4 Realizarea pereţilor structurali din (ZC) respectiv (ZC + AR)
situaţi pe înălţimea primului nivel (parterul
4.6.5.5 Realizarea planşeului din beton armat situat peste primul nivel (parterul)
4.6.5.6 Realizarea pereţilor structurali din (ZC) respectiv (ZC + AR)
situaţi pe înălţimea nivelului imediat următor (etajul I
4.6.5.7 Realizarea planşeului din beton armat situat peste nivelul imediat următor
4.6.5.8 Măsuri privind execuţia panourilor de zidărie
din ansamblul pereţilor structurali din (ZC) respectiv (ZC + AR)
4.7 Alcătuirea şi tehnologia de realizare a pereţilor structurali din ansamblul
clădirilor etajate curente cu structura din zidărie cu inima armată (ZIA)
4.7.1 Alcătuirea pereţilor structurali din (ZIA), respectiv asigurarea conlucrării
stratului median din beton sau grout armat cu feţele laterale din zidărie
4.7.2 Realizarea ţeserii apareiajelor feţelor laterale ale pereţilor structurali din (ZIA)
4.7.3 Tehnologia de realizare a apareiajelor zidite aferente feţelor laterale
ale pereţilor structurali din (ZIA)
4.7.4 Tehnologia de realizare a pereţilor structurali din (ZIA) din ansamblul
clădirilor etajate, în funcţie de condiţionările impuse de celelalte
elemente structurale din sistem
4.7.4.1 Verificarea stadiului fizic al lucrărilor de construcţii
4.7.4.2 Pregătirea frontului de lucru
4.7.4.3 Verificări şi lucrări pregătitoare specifice de detaliu
4.7.4.4 Realizarea pereţilor structurali din (ZIA) situaţi pe înălţimea
primului nivel (parterul)

4.7.4.5 Realizarea planşeului din beton armat situat peste primul nivel (parterul)
4.7.4.6 Realizarea pereţilor structurali din (ZIA) situaţi pe înălţimea
nivelului imediat următor (etajul I)
4.8 Abateri limită ale lucrărilor de zidărie
4.9 Armonizare privind alcătuirea sistemului de pereţi structurali din ansamblul
clădirilor etajate de zidărie amplasate în zone seismice, între Codurile de proiectare
CR6 – 2006 şi P100 – 1/2006, respectiv Codurile de proiectare CR6 – 2013
şi P100 – 1/2013
5. Durabilitatea construcţiilor din zidărie amplasate în zone seismice

5.1 Clasificarea condiţiilor de microclimat de expunere a zidăriei conform
specificaţiilor codului CR6 – 2006
5.2 Cauze care afectează durabilitatea constructiilor din zidărie
5.2.1 Cauze datorate mediului natural care afectează durabilitatea
construcţiilor din zidărie
5.2.2 Cauze datorate mediului antropic care afectează durabilitatea
construcţiilor din zidărie
5.3 Principalele tipuri de degradări inregistrate la nivelul construcţiilor din zidărie
şi cauzele care stau la baza producerii acestora
5.3.1 Degradări înregistrate la nivelul infrastructurilor şi cauzele care le produc
5.3.2 Degradări înregistrate la nivelul suprastructurilor şi cauzele care le produc
5.4 Aspecte privind apariţia dislocaţiilor în structura zidăriilor
supuse la solicitări seismice
5.5 Asigurarea durabilităţii construcţiilor din zidărie
5.5.1 Asigurarea durabilităţii elementelor pentru zidărie
5.5.2 Asigurarea durabilităţii mortarelor pentru zidărie
5.5.3 Asigurarea durabilităţii armăturilor înglobate în structura zidăriei
5.5.4 Asigurarea durabilităţii betonului
6. Aspecte tehnologice privind repararea şi consolidarea construcţiilor

cu structura din zidărie amplasate în zone seismice
6.1 Avarii caracteristice construcţiilor cu structura din zidărie
6.1.1 Aspecte generale privind cedarea elementelor structurale din zidărie
6.1.2 Tipuri de avarii înregistrate la nivelul elementelor structurale din zidărie
şi starea de avariere a acestora
6.2 Tipuri de lucrări efectuate la nivelul construcţiilor cu structura din zidărie
în vederea refacerii / ridicării performanţelor structurale privind reducerea
riscului seismic
6.3 Aspecte generale privind categoriile de lucrări de reparaţii şi consolidare
efectuate la nivelul construcţiilor cu structura din zidărie, în vederea
refacerii / ridicării performanţelor structurale privind reducerea riscului seismic
6.3.1 Lucrări de reparaţie efectuate
la nivelul construcţiilor cu pereţi structurali din zidărie
6.3.2 Lucrări de consolidare efectuate
la nivelul construcţiilor cu pereţi structurali din zidărie
6.3.2.1 Lucrări de consolidare individuală a elementelor structurale
6.3.2.2 Lucrări de consolidare de ansamblu
6.4 Soluţii curente de reparare şi consolidare
a construcţiilor cu structura din zidărie

6.4.1 Repararea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă

prin reţeserea zonelor care prezintă fisuri / crăpături
cu plombe din beton
prin rematarea rosturilor dintre elemente (Repointing the joints)
prin înlocuirea elementelor deteriorate (Replacing bad bricks)
cu agrafe din oţel beton
prin injectare cu mortar de ciment fluid
6.4.7 Repararea / consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă
cu tiranţi din oţel
6.4.8 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă
cu tiranţi centură din beton armat
cu plase din oţel – beton şi tencuială din mortar de ciment
6.4.10 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă prin armare
sau confinare (cămăşuire) cu grile polimerice de înaltă densitate şi rezistenţă
tip Richter Gard înglobate în tencuială din mortar ductil
cu stâlpi de eclisare din beton armat
cu sâmburi din beton armat
cu centuri din beton armat
prin cămăşuire cu beton armat
7. Aspecte privind calitatea lucrărilor de construcţii pentru elemente structurale

din beton, beton armat şi zidării
7.1 Conceptul de calitate al lucrărilor de construcţii
7.2 Organizarea generală a controlului de calitate
7.3 Necesitatea investigării caracteristicilor şi a stării fizice
a elementelor de construcţie
7.4 Metode de investigare şi aparate pentru determinarea caracteristicilor şi
stării fizice a elementelor de construcţie din beton, beton armat şi zidării
7.4.1 Aparate pentru măsurarea unghiurilor, orizotlităţii şi verticalităţii .
7.4.2 Aparate pentru măsurarea lungimilor, grosimilor,
alungirilor, scurtărilor şi săgeţilor
7.4.3 Metode şi aparate pentru determinarea nedistructivă / semidistructivă
a rezistenţei la compresiune a betonului
7.4.4 Metode şi aparate pentru determinarea semidistructivă
a rezistenţei la întindere a betonului
7.4.5 Metode şi aparate pentru determinarea defectelor interne ale betonului
7.4.6 Metode şi aparate pentru determinarea poziţiei armăturilor,
diametrului acestora respectiv a grosimii stratului de acoperire cu beton
7.4.7 Metode şi aparate pentru determinarea semidistructivă

a rezistenţei la compresiune a elementelor pentru zidărie

7.4.8 Metode şi aparate pentru determinarea directă a stării de eforturi
din elementele de construcţie din zidărie
7.4.9 Metode pentru determinarea nivelului umidităţii
elementelor de construcţie din zidărie
7.4.10 Metode pentru verificarea locurilor greu accesibile
8. Urmărirea comportării în timp a construcţiilor din zidărie

8.1 Urmărirea curentă a comportării în timp a construcţiilor din zidărie
8.1.1 Urmărirea curentă a construcţiilor din zidărie pe durata execuţiei
8.1.2 Urmărirea curentă a construcţiilor din zidărie aflate în exploatare
8.2 Inspectarea extinsă a construcţiilor din zidărie
8.3 Urmărirea specială a comportării în timp a construcţiilor din zidărie
8.3.1 Scopul activitatii de urmărirea specială a comportării în timp
a construcţiilor din zidărie
8.3.2 Aspecte urmărite pe durata activităţii de urmărirea specială
a comportării în timp a construcţiilor din zidărie
9. Comparatii privind comportarea structurilor din zidarie confinata realizata cu

blocuri ceramice cu goluri verticale in corelatie cu CR6-2013 si P2-85
9.1. Ipoteze de calcul
9.2. Stabilirea modelelor plane pentru calculul seismic
9.3. Incarcari verticale pe peretii structurali
9.4. Calculul momentelor incovoietoare capabile ale peretilor
9.5. Calculul rezistentelor de proiectare la forta taietoare ale peretilor structurali
9.6. Verificarea cerintei de siguranta la forta taietoare
9.7. Comparatii rezultate calcule conform CR6-13 si P2-85
9.8. Utilizarea modelelor de calcul static biografic (push-over)
9.9. Concluzii
10. Concluzii şi contribuţii personale

10.1 Concluzii privind îndeplinirea obiectivelor tezei
10.2 Contribuţii personale

1. Istoricul evoluţiei construcţiilor din zidărie. Conceptul de zidărie şi funcţiunile

îndeplinite de aceasta la realizarea construcţiilor civile
1.1 Istoricul evoluţiei construcţiilor din zidărie
Cu peste 7000 de ani înainte de Christos, omenirea a executat construcţii de
dimensiuni importante, utilizând atât piatra naturalǎ (extrasǎ din cariere) cât şi cea
artificialǎ (cǎrǎmida crudǎ). Astfel, se pot enumera : Zidul Ierihonului (7500 Î.C.), Marele
zid Chinezesc (700 Î.C.), Poarta zeiţei Istar (600 Î.C.), Colloseumul din Roma (80 D.C.).
1.2 Conceptul de zidărie şi funcţiunile îndeplinite de aceasta la realizarea construcţiilor civile

1.2.1 Conceptul de zidărie
De-a lungul secolelor, arhitectura construcţiilor din zidǎrie a cunoscut o evoluţie
clarǎ, marcatǎ pregnant de introducerea inovaţiilor menite sǎ soluţioneze aspectele
funcţionale şi sǎ corespundǎ necesitǎţilor oamenilor pe întreaga lor duratǎ de exploatare.
Astfel, încǎ de la începuturile construcţiilor din zidǎrie tehnica delimitǎrii spaţiului locuit a
cunoscut douǎ variante:
 în prima vriantǎ - spaţiul interior se obţine printr-o sǎpǎturǎ parţialǎ în jurul cǎreia
volumul arhitectural exterior se obţinea printr-o acumularea de pietre (sau cǎrǎmizi).
Sistemul de acoperire era rezolvat ori prin aranjarea pieselor de zidǎrie sub forma unor
cupole folosindu-se efectul de boltǎ, ori prin utilizarea unor pietre de mari dimensiuni
sau blocuri în consolǎ capabile sǎ reziste la greutatea maselor purtate. Alteori spaţiul
interior era “scobit” în interiorul masei de zidǎrie ce constituia volumul arhitectural
(cazul piramidelor);
 în cea de-a doua variantǎ - spaţiul interior este delimitat de zidǎriile verticale (pereţi
de anvelopǎ), pe ale cǎror margini superioare era rezematǎ o structurǎ orizontalǎ sau
înclinatǎ (acoperişul) confecţionatǎ iniţial din lespezi de piatrǎ sau reţele din elemente
liniare de lemn, îndesite cu trestie şi lipite cu mortar de lut. Ulterior, aceste structuri
superioare de închidere au fost înlocuite în zilele noastre cu planşee din beton armat.
Ca o concluzionare, tehnica realizǎrii zidǎriilor (perpetuatǎ pânǎ în prezent) se
caracterizeazǎ printr-o aranjare ordonatǎ (apareiaj) a unor piese cu configuraţie uniformǎ
numite elemente pentru zidǎrie, care se fixeazǎ prin intermediul unui material aderent
numit mortar (amestec de liant, agregate şi apǎ) astfel încât sǎ se obţinǎ un ansamblu
construciv continuu capabil sǎ funcţioneze atât ca structurǎ de rezistenţǎ cât şi ca element
de închidere respectiv element de compartimentare a spaţiilor.
1.2.2 Funcţiunile îndeplinite de zidărie

Funcţia structurală a zidăriei
Comportarea structuralǎ a unei construcţii din zidǎrie se bazeazǎ pe conlucrarea
spaţialǎ a elementelor componente ce delimitează spaţiul interior. Acest aspect este
posibil numai dacǎ este asiguratǎ ţeserea corespunzǎtoare a zidǎriei la colţurile şi
intersecţiile pereţilor (cazul zidǎriei simple sau nearmate), sau dacǎ în zona colţurilor şi
intersecţiilor menţionate zidǎria este înfrǎţitǎ prin ştrepi cu betonul elementelor verticale de
confinare (cazul zidǎriei confinate). De asemenea în vederea asigurǎrii posibilitǎţilor de
încǎrcare a pereţilor structurali de zidǎrie proporţional cu rigiditatea lor la deplasare
lateralǎ pe durata acţiunilor seismice (condiţie sinequanon pentru evitarea
suprasolicitǎrilor respectiv a colapsului structural), este absolut necesar ca la fiecare nivel
limita superioarǎ a pereţilor sǎ fie fixatǎ prin intermediul planşeeor cu proprietate de şaibǎ
orizontalǎ infinit rigidǎ.

Funcţia de închidere a zidăriei

Calitatea de bun izolator termic a cǎrǎmizilor, deci implicit a zidǎriilor executate din
astfel de elemente a constituit pânǎ spre începutul perioadei de avânt a industrializǎrii
(când construcţiile au început a fi dotate şi cu instalaţii de încǎlzire) factorul de bazǎ prin
care era reglat microclimatul de la interiorul construcţiilor. Responsabilitatea pentru
aceastǎ capacitate (pânǎ într-o anumitǎ limitǎ) de izolare termicǎ a unora dintre
elementele ceramice (low density) o reprezintă porozitatea din structura acestora,
caracteristicǎ rezultatǎ din tehnologia de fabricaţie.
Controlul microclimatului de la interiorul construcţiilor având pereţii realizaţi din
zidǎrie, se bazeazǎ pe proprietatea acestui “material” de a absoarbe şi înmagazina
cǎldura degajatǎ de soare respectiv emanatǎ de la interiorul spaţiului construit, şi de a o
restitui parţial pe timpul nopţii, funcţie de regimul temperaturilor înregistrat pe suprafeţele
anvelopei.
Un rol deosebit în controlul microclimatului interior adǎpostit de astfel de construcţii îl
are şi modul de conformare al acoperişului, respectiv de orientarea suprafeţelor acestuia
în raport cu expunerile însorite. Astfel, pentru ameliorarea temperaturii atmosferei din
volumul interior pe timpul nopţilor calde de varǎ (cazul zonelor climatice blânde), este
necesarǎ stimularea circulaţiei aerului pe verticalǎ, fapt posibil prin adoptarea unei forme
boltite a acoperişului care este prevǎzut la partea superioarǎ cu mici deschideri. Aerul
cald din volumul interior se va ridica într-o uşoarǎ mişcare de rotaţie, fiind absorbit prin
mici deschizǎturi practicate în partea superioarǎ a structurii acoperişului graţie diferenţei
de presiune creatǎ între mediul interior şi cel exterior. Astfel de construcţii, realizate în
totalitate din zidǎrie masivǎ de piatrǎ fǎrǎ mortar (inclusiv acoperişul de tip cupolǎ conicǎ)
mai pot fi vǎzute şi astǎzi în oraşul Alberobello, provincia Bari din Italia
În situaţia când este necesarǎ conservarea cǎldurii la interiorul clǎdirilor pe timpul
nopţilor reci (cazul zonelor climatice cu temperaturi mai scǎzute), acoperişurile având
învelitori ceramice sau din solzi de piatrǎ (materiale cu capacitate de înmagazinare a
cǎldurii) vor fi conformate cu pante pânǎ aproape de sol care sunt orientate spre direcţia
ce oferǎ expunere maximǎ la soare. O astfel de poziţionare şi orientare a apelor
acoperişului permite o bunǎ captare chiar şi a razelor solare venind dintr-o poziţie joasǎ,
apropiatǎ de cea a orizontului. În acest fel, cǎldura solarǎ înmagazinatǎ în structura
învelitorii va limita pierderile termice ale volumului interior pe durata nopţilor reci.
În conformǎrile menţionate pentru construcţiile amplasate în zonele calde, eficienţa
protecţiei microclimatului interior împotriva supraîncǎlzirii pe timpul zilei depinde de masa
anvelopei expusǎ radiaţiilor solare, caracterizatǎ prin grosimea pereţilor de zidǎrie şi
dimensiunea golurilor practicate în aceştia, respectiv de gradientul de tempereturǎ dintre
exterior şi interior.
În cazul construcţiilor de zidǎrie situate în zone geografice cu clima rece, asigurarea
unui microclimat confortabil este posibilǎ prin crearea posibilitǎţilor de captare şi
înmagazinare a cǎldurii solare în masa pereţilor interiori din spaţiile de locuit, ceea ce
ajutǎ aportul termic indus de sursele convenţionale de încǎlzire. Acest aspect este posibil
în condiţiile care arhitectura construcţiei prevede suprafeţe vitrate (ferestre) de mari
dimensiuni, respective orientate spre direcţia din care aportul radiaţiei solare este maxim.

2. Materiale utilizate la realizarea construcţiilor din zidărie amplasate în zone

seismice
2.1 Elemente pentru zidărie
2.1.1 Tipuri de elemente pentru zidărie
Tabel nr.II.1 – gruparea elementelor pentru zidărie din BCA
Clasa elementului pentru Rezistenţa medie la Densitatea aparentă în stare
zidărie compresiune uscată
N/mm2 Kg/m3
BCA 2 2.0 350 ≤  < 400
BCA 3 3.0 400 ≤  < 450
BCA 4 4.0 500 ≤  < 550
BCA 5 5.0 600 ≤  < 650
BCA 6 6.0 700 ≤  < 800
2.1.2.2 Gruparea elementelor pentru zidărie în funcţie de caracteristicile geometrice
Fig.2.1 – Starea de solicitare a nervurilor care

delimiteazǎ golurile verticale ale elementelor
pentru zidǎrie.
a) situaţia când nervurile perpendiculare pe
planul peretelui sunt continue;
b) situaţia când nervurile perpendiculare pe
planul peretelui sunt discontinue.
2.1.4 Proprietăţile elementelor pentru zidărie

2.1.4.1 Proprietăţile mecanice ale elementelor pentru zidărie – rezistenţa la compresiune
Tabel nr.II.3 – factorul de transformare 𝜹 (în conformitate cu Codul CR 6 – 2006)
Înǎlţimea Cea mai micǎ dimensiune orizontalǎ a elementului pentru zidǎrie (mm)
elementului pentru
zidǎrie 50 100 150 200  250
40 0.80 0.70 - - -
50 0.85 0.75 0.70 - -
65 0.95 0.85 0.75 0.70 0.65
100 1.15 1.00 0.90 0.80 0.75
150 1.30 1.20 1.10 1.00 0.95
200 1.45 1.35 1.25 1.15 1.10
 250 1.55 1.45 1.35 1.25 1.15
Tabel nr.II.4 (în conformitate cu Codul CR 6 – 2006)
fmed (N / mm2)
Elemente pentru zidǎrie GRUPELE 1 şi 2 factor
𝜹 10 7.5
fb = δ x fmed
(N / mm2)
Cǎrǎmizi ceramice pline - 240 x 115 x 63 (mm) 0.81 8.1 6.1
Cǎrǎmizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale - 240 x 115 x 88 (mm)
- 290 x 240 x 138 (mm) 0.92 9.2 6.9
Cǎrǎmizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale - 240 x 115 x 138 (mm) 1.12 11.2 8.4
Cǎrǎmizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale - 290 x 140 x 88 (mm) 0.87 8.7 6.5
Cǎrǎmizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale - 290 x 140 x 138 (mm)
- 290 x 240 x 188 (mm) 1.07 10.7 8.0

cu structura din zidărie, amplasate in zone seismice. Page 10
Tabel nr.II.5 (în conformitate cu Codul CR 6 – 2006)

fmed (N / mm2)
Elemente pentru zidǎrie GRUPA 1 factor 5 4 3.5
𝜹 fb = δ x fmed (N / mm2)
Blocuri mici pentru zidǎrie din BCA 1.10 5.5 4.4 3.8
Tabel nr.II.6 Rezistenţele standardizate (fb) pentru elemente ceramice tip POROTHERM
Elemente pentru zidǎrie Dimensiuni factor fmed fb
GRUPA 2S l x b x h (mm) 𝜹
(N / mm2) (N / mm2)
POROTHERM 38 250 x 380 x 238 1.138 10.00 11.38
POROTHERM 38STh 250 x 380 x 238 1.138 10.00 11.38
POROTHERM 30 250 x 300 x 238 1.138 10.00 11.38
POROTHERM 30STh 250 x 300 x 238 1.138 10.00 11.38
POROTHERM 25 375 x 250 x 238 1.138 10.00 11.38
POROTHERM 25S 375 x 250 x 238 1.138 10.00 11.38
2.1.4.2.2 Absorţia de apă

Tabel nr.II.7
Tip element Calitate element Absorţie apă (%)
min / max
Elemente ceramice pline A 8 / 18
Elemente ceramice cu goluri verticale A 8 / 16
Elemente ceramice pline / I şi II 8 / 20
Elemente ceramice cu goluri verticale
2.1.5 Valori minime ale rezistenţei la compresiune a elementelor pentru zidărie utilizate la executarea
structurilor din zidărie în conformitate cu prescripţiile codurilor de proiectare P2 – 85 şi CR 6 -
2006
Tabel nr.II.9 (în conformitate cu Normativul P 2 – 85)
Mǎrci minime de cǎrǎmizi şi mortar în funcţie de gradul de protecţie
maxim de
Înǎlţimea antiseismicǎ a construcţiei (conf P100 – 81)

Numǎr
nivele
clǎdirii H 6 7 8 9
(m) Marcǎ Marcǎ Marcǎ Marcǎ Marcǎ Marcǎ Marcǎ Marcǎ
cǎrǎmidǎ mortar cǎrǎmidǎ mortar cǎrǎmidǎ mortar cǎrǎmidǎ mortar
H<4 1 50 10 50 10 50 25 75 50
H = 49 3 75 25 75 25 75 50 100 50
H = 912 4 75 25 100 25 100 50 -- --
H = 1215 5 100 25 100 50 -- -- -- --

2.2.5.2 Mortare pentru zidărie cu compoziţie prescrisă (de reţetă)

Tabel nr.II.10 – Compoziţia mortarelor pentru zidărie pentru utilizare generală (G)
Clasa mortarului Ciment Nisip Var
M 2.5 c 1 4 ---
M 2.5 c - v 1 7 1
M5c 1 3 ---
M5c-v 1 5 1/4
M 7.5 c 1 2.75 ---
M 10 1 2.5 ---
2.2.6 Principalele cerinţe de performanţă pentru mortarul proaspăt

2.2.6.1 Consitenţa mortarelor pentru zidărie
Tabel nr.II.11 - consistenţa mortarelor pentru zidǎrie (conform C17 – 82)
Tipul mortarului – mortar de zidǎrie Consistenţa
Felul lucrǎrii (cm)
1) pentru zidǎrie de cǎrǎmizi pline sau din blocuri de beton uşor cu 8  13
agregate naturale sau artificiale
2) pentru zidǎrie de cǎrǎmidǎ cu goluri verticale sau blocuri ceramice 78
cu goluri verticale
3) pentru zidǎrie de piatrǎ sau blocuri de beton compact 4÷7
2.2.7 Principalele cerinţe de performanţă pentru mortarul întărit

2.2.7.1 Rezistenţa la compresiune a mortarelor pentru zidărie
Tabel nr.II.12 - Rezistenţa minimă la compresiune a mortarelor pentru zidării executate cu elemente din
argilǎ arsǎ sau beton obişnuit sau uşor
Pereţi structurali Pereţi nestructurali
Tipul construcţiei Rezistenţa la compresiune (N/mm2)
medie a minimǎ a medie a minimǎ a
elementelor mortarului elementelor mortarului
pentru zidǎrie pentru zidǎrie
Construcţii definitive fmed > 10 M10 fmed > 10 M5
Toate clasele de importanţǎ
fmed ≤ 10 M5 fmed ≤ 10 M2.5
Construcţii provizorii
Anexe gospodǎreşti M2.5 M1
Tabel nr.II.13 – Rezistenţa minimă la compresiune a mortarelor pentru zidării din BCA
Rezistenţa unitară minimă la Tip perete Tip / durată exploatare
compresiune a mortarului de construcţie
zidărie
M2.5 structural Construcţii definitive din toate
clasele de importanţă
M1 structural Construcţii provizorii şi anexe
gospodăreşti
M1 nestructural Toate tipurile de construcţii

2.2.7.2 Aderenţa între elementele pentru zidărie şi mortar

Tabel nr.II.14 – rezistenţele fxk1 şi fxk2 conform Anexa naţională la SR EN 1996 – 1 - 1
Rezistenţa medie a mortarului
Tipul elementelor M10, M5 M2.5
fxk1 fxk2 fxk1 fxk2
Argilă arsă, pline sau cu perforatii 0.240 0.480 0.180 0.360
verticale
Beton celular autoclavizat 0.080 0.160 0.065 0.130
Tabel nr.II.15 - în conformitate cu SR EN 1996 – 1 – 1.
Rezistenţa medie a mortarului fm (N / mm2)
Elemente pentru M10 M5 , M2.5 M1
zidǎrie Rezistenţa unitarǎ caracteristicǎ iniţialǎ la forfecare a zidǎriei fvk0 (N / mm2)
Ceramice 0.30 0.20 0.10
Beton obişnuit sau 0.20 0.15 0.10
uşor
BCA --- 0.15 0.10
2.2.8 Compoziţii uzuale pentru mortare, conform Instrucţiunilor tehnice C17 - 82

2.2.8.1 Compoziţia mortarelor pentru zidărie în conformitate cu C17 - 82
Tabel nr.II.16
Materiale pentru 1(mc) mortar
Marca Tipul Ciment Var Var pastǎ Nisip
mortarului şi mortarului hidratat (kg)
F25 M30 (m3)
notaţia (kg) (kg) (m3) (kg)
M 10 Z var - ciment 117 112 0.100 130 1.23 1660
M 25 Z ciment - var 165 157 0.100 130 1.23 1660
M 50 Z ciment - var 230 219 0.090 115 1.18 1600
M 100 Z ciment - var - 275 0.060 75 1.18 1600
M 100 Z ciment - 323 - - 1.18 1600
Tabel nr.II.17
Marca Ciment Cenuşǎ Var Var Nisip sort Apǎ (l)
mortarului şi centralǎ hidratat pastǎ
0...7 (mm) informati
termoelectricǎ (m3) (kg)
notaţia F25 M30 (kg)
(kg) (kg) (m3) (kg)
M 10 CT - Z 80 - 160 0.100 130 1.1 1480 260
M 25 CT - Z 115 - 200 0.100 130 1.04 1400 255
M 50 CT - Z 160 - 240 0.090 115 1.04 1400 260
M 100 CT - Z - 190 190 0.060 75 1.00 1350 265
M 100 CT - Z - 225 225 - - 1.00 1350 275

2.2.8.2 Compoziţia mortarelor pentru tencuială în conformitate cu C17 - 82

Tabel nr.II.18
Marca Tipul Ciment Var Var pastǎ Nisip
hidratat (kg)
mortarului şi mortarului F25 M30
(m3)
notaţia (kg) (kg) (m3) (kg)
M4T var - - 0.375 500 1.25 1550
M 10 T var - ciment 145 138 0.250 325 1.20 1500
M 25 T var - ciment 180 171 0.200 260 1.20 1500
M 50 T ciment - var 290 275 0.085 110 1.18 1450
M 100 T ciment - var - 370 0.045 60 1.10 1350
M 100 T ciment - 385 - - 1.25 1550
Tabel nr.II.19
Nisip sort
Marca Ciment Var pastǎ
Cenuşǎ centralǎ Var hidratat 0...7 (mm) Apǎ (l)
mortarului şi sau şlam de
F25 M30 (kg) (m3)
notaţia carbid (kg)
(kg) (kg) (m3) (kg)
M 10 CT - T 110 - 165 0.200 260 1.06 1300 315
M 25 CT - T 140 - 140 0.200 260 1.06 1300 300
M 50 CT - T 225 - 170 0.085 110 1.02 1250 325
M 100 CT - T - 295 220 0.045 60 0.98 1200 320
M 100 CT - T - 280 210 - - 0.98 1200 320
2.3.2 Moduri de definire a compoziţiei betonului

2.3.3 Principalele cerinţe de performanţă pentru betonul proaspăt
2.3.3.1 Consistenţa betonului proaspăt
Tabel nr.II.20 – valori ale tasărilor pentru clasele S1 ÷ S4 (Cod NE012 – 1 / 2007)
Clasa tasare Tasarea în (mm)
S1 10 ÷ 40
S2 50 ÷ 90
S3 100 ÷ 150
S4 160 ÷ 210
Tabel nr.II.21 – toleranţe impuse pentru metoda tasării (Cod NE012 – 1 / 2007)
Interval de valori
specificate în (mm) ≤ 40 50 ÷ 90 ≥ 100
Toleranţe în (mm) ± 10 ± 20 ± 30
Tabel nr.II.22 – toleranţe impuse pentru metoda răspândirii (Cod NE012 – 1 / 2007)
Interval de valori
specificate în (mm) toate valorile
Toleranţe în (mm) ± 30

2.3.3.3 Conţinutul de aer oclus

Tabel nr.II.23 – conţinutul de aer antrenat (în conformitate cu Codul NE012 – 1 / 2007).
Dimensiunea maximă a Aer antrenat (% volum) Aer antrenat (% volum)
agregatelor (mm) valori medii valori individuale
8 ≥6 ≥ 5.5
16 ≥ 5.5 ≥ 5.0
22 ≥ 5.0 ≥ 4.5
2.3.4 Principalele cerinţe de performanţă pentru betonul întărit
2.3.4.1 Clasa de rezistenţă a betonului (rezistenţa la compresiune)
Tabel nr.II.24
Rezistenţa de proiectare la compresiune a betonului (N / mm2)
SR EN 1992 – 1 – 1 STAS 10107 / 0 – 90
fcd = fck / c Rc = mbc Rc*
fck = rezistenţa caracteristică la compresiune mbc = coeficient al condiţiilor de lucru pentru beton la
(fractil 5%), determinată pe cilindru; compresiune (*);
c = coeficient parţial de siguranţă pentru beton, Rc* = Rck / bc este valoarea de bază a rezistenţei de
pentru stări limită ultime (1.5); proiectare;
Rck = rezistenţa cilindrică caracteristică echivalentă;
bc = coeficient parţial de siguranţă al betonului la
compresiune (1.35);
Tabel nr.II.25
Dimensiunea
Poziţia de turnare minimă a secţiunii mbc = mbt
(mm)
Verticală cu înălţimea de turnare > 1500 (mm), sau < 300 0.75
Înclinată cu cofraj pe toate feţele
Elemente liniare solicitate < 300
Orizontală sau verticală cu la compresiune excentrică 0.85
înălţimea de turnare ≤ 1500 Elemente liniare solicitate < 200 0.85
(mm) la încovoiere
2.3.4.7 Rezistenţa la îngheţ - dezgheţ

Tabel nr.II.26
Gradul de gelivitate Numărul de cicluri îngheţ – dezgheţ*
G 50 50
G 100 100
G 150 150
Tabel nr.II.27
Gradul de gelivitate al betonului
< G 50 G 50 G 100 G 150
Numărul epruvetelor supuse la 3 6 6 9
ciclurile de îngheţ - dezgheţ
Numărul epruvetelor martor 3 6 6 9
Numărul total al epruvetelor 6 12 12 18

2.3.4.8 Conţinutul de cloruri

Tabel nr.II.28 (în conformitate cu specificaţiile codului de practică NE012 – 1 / 2007)
Utilizarea betonului Clasa de cloruri Conţinutul maxim de Cl
conţinute raportat la masa cimentului
Beton care nu conţine armături de oţel, sau Cl 1.0 1.0 %
alte piese metalice înglobate
Beton care conţine armături de oţel, sau Cl 0.20 0.20 %
alte piese metalice înglobate Cl 0.40 0.40 %
2.3.5 Prepararea betoanelor

Tabel nr.II.29
Materiale componente Toleranţe
Ciment ± 3% din cantitatea cerută
Apă ± 3% din cantitatea cerută
Agregate ± 3% din cantitatea cerută
Adaosuri utilizate în cantitate > 5% din masa ± 3% din cantitatea cerută
cimentului
Aditivi şi adaosuri utilizate în cantitate ≤ 5% din ± 5% din cantitatea cerută
masa cimentului
2.4 Mortar – betonul (grout) utilizat în structurile de zidărie

Tabel nr.II.30 – preluare a tabelului R609.1.2* din [1.18] şi echivalarea metrică a valorilor
GROUT pour maximum height Minimum width of GROUT spaces
GROUT Type (înălţimea maximă de turnare) (grosime minimă strat central ZIA)
(feet) (m) (inch) (cm)
1 0.30 0.75 2.0
Fine 5 1.50 2.0 5.0
(mortar–beton fin) 12 3.60 2.50 6.0
24 7.20 3.0 7.0
1 0.30 1.5 4.0
Coarse 5 1.50 2.0 5.0
(mortar-beton grosier) 12 3.60 2.50 6.0
24 7.20 3.0 7.0
2.4.1 Principalele cerinţe de performanţă pentru grout – ul proaspăt

2.4.3 Prepararea grout – ului
Tabel nr.II.31
Tip mortar - Proporţiile componenţilor în părţi de volum
beton Ciment Portland Nisip Pietriş (mărgăritar) Apă
până la obţinerea
Fin 1 parte 2 ½ ÷ 3 părţi - tasării de 20 ÷ 25
(cm) pe conul etalon
de 30 (cm) înălţime
până la obţinerea
Grosier 1 parte 2 ¼ ÷ 3 părţi 1 ÷ 2 părţi tasării de 20 ÷ 25
(cm) pe conul etalon
de 30 (cm) înălţime

2.6.2 Variante de conformare a grilelor polimerice

Realizate în trei variante de conformare, cu dispoziţia nervurilor alcătuind reţele cu
ochiuri dreptunghiulare (sistem unidirecţional), cu ochiuri pătrate (sistem bidirecţional) şi
cu ochiuri triunghiulare (sistem tridirecţional) (Fig.2.28), grilele polimerice ale firmei
engleze Tensar International Limited, sunt obţinute prin extrudarea polipropilenei de înaltă
densitate sub încălzire controlată.
Fig.2.28 – Tipuri de grile polimerice de înaltă densitate şi rezistenţă:

a) Grile polimerice unidirecţionale, pentru inserat în rosturile orizontale (bed layer);
b) Grile polimerice bidirecţionale, pentru inserat în tencuiala pereţilor de zidărie;
c) Grile polimerice tridirecţionale, pentru inserat în tencuiala pereţilor de zidărie
În timpul procesului tehnologic de extrudare, moleculele de polimer sunt ordonate şi
2.6.5 Caracteristici geometrice şi mecanice ale grilelor polimerice tip TENSAR
Fig.2.33 – Caracteristicile geometrice ale grilelor polimerice tip SS 20, SS 30 şi SS 40.

[sursa – Vulnerabilty of Romanian Cultural Heritage to Hazards and Prevention Measures - 2001] [1.29]
2.7 Polimeri armaţi cu fibre (PAF)

2.7.2 Structura (PAF)
Produsele (PAF) folosite în domeniul construcţiilor, reprezintă un ansamblu alcătuit
din fibre (organice sau anorganice) cu rezistenţă mare la întindere, înglobate într-o
matrice stabilizatoare din răşină polimerică (material organic) sau, în unele situaţii din
cimenturi speciale (material anorganic).
Fig.2.35 – Schematizarea structurii (PAF), cu fibrele

orientate unidirecţional [2.55].
Atunci când fibrele prezintă o orientare pe mai multe direcţii determinate sau
întămplătoare (Fig.2.36), anizotropia scade, caracteristicile compozitului apropiindu-se de
cele ale unui material izotrop (quasi – izotrop).

Fig.2.36 – Împâslituri (matting) obţinute prin orientarea întâmplătoare a fibrelor şi ţesături (cloth) la care
fibrele sunt orientate după direcţii ordonate (Fibre de sticlă);
2.7.3 Materiale utilizate pentru (PAF)

2.7.3.1.1 Fibrele de carbon
Tabel nr.II.35
Caracteristici Tip fibră
fibră PAN HT PAN HM Pitch HT Pitch HM
Rezistenţa la
întindere (MPa) 3500 2500 - 4000 780 - 1000 3000 - 3500
Modul de
elasticitate (GPa) 200 - 240 350 - 650 380 - 400 400 - 800
Alungire (%) 1.3 – 1.8 0.4 – 0.8 2.1 – 2.5 0.4 – 1.5
Densitate (kg/mc) 1700 - 1800 1800 - 2000 1600 - 1700 1900 - 2100
Diametru (μm) 5-8 5-8 9 - 18 9 – 18
2.7.3.1.2 Fibrele de sticlă

Tabel nr.II.36
Caracteristici fibră Tip fibră
E - glass S - glass (AR) - glass
Rezistenţa la întindere (MPa) 3500 - 3600 4580 1800 - 3500
Modul de elasticitate (GPa) 74 - 75 85.5 70 - 76
Alungire (%) 4.8 3.3 2-3
Densitate (kg/mc) 2600 2500 2270
Diametru (μm) 8 - 12 8 - 12 8 - 12
2.7.3.1.3 Fibrele de aramidă

Tabel nr.II.37
Caracteristici fibră Tip fibră
Kevlar 49 şi Tawron Technora Russian aramid SVM
Rezistenţa la întindere (MPa) 2800 3500 2500 - 3800
Modul de elasticitate (GPa) 130 74 130
Alungire (%) 2.3 4.6 3.5
Densitate (kg/mc) 1450 1390 1430
Diametru (μm) 12 12 15
2.7.3.2 Materiale pentru răşini

Tabel nr.II.38
Caracteristici răşină Tip răşină
Polyester Epoxy Epoxy –
vinyl ester
Rezistenţa la întindere (MPa) 20 - 100 55 - 130 81
Modul de elasticitate (GPa) 2.1 – 4.1 2.5 – 4.1 3.3
Alungire (%) 1-6 1-9 5
Densitate (kg/mc) 1000 - 1450 1100 - 1300 1120
2.7.5 Proprietăţile fizice şi mecanice ale compozitelor (PAF)

Tabel nr.II.39
Caracteristici Oțel Oțel PAFS PAFS PAFC PAFA
bară tendon bară tendon tendon tendon
Rezistenţa la 210-300 1300-1900 500- 1300-1700 1650-2400 1200-
întindere (MPa) 1200 2000
Modul de elasticitate 210 185-200 40-55 45-65 150-165 50-75
(GPa)
Alungire (%) 10 4 3.5 - 5 3 - 4.5 1 - 1.5 2.0 - 2.6
Densitate (kg/mc) 7850 7850 1500- 2400 1500-1600 1250
2000
2.8.1 Condiţionări impuse elementelor pentru zidărie

2.8.1.1 Condiţii de utilizare a elementelor pentru zidărie funcţie de nivelul de încredere
Tabel nr.II.40 – utilizarea elementelor pentru zidărie la execuţia pereţilor structurali funcţie de nivelul de
încredere (P100 – 1/2006)
Clasă Clasa de calitate a elementelor pentru zidărie
importanţă Acceleraţia seismică de proiectare la amplasament (ag)
clădire 0.08g 0.12g 0.16g 0.20g 0.24g 0.28g 0.32g
 Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I
 Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I
 Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I
Clasa I Clasa I
V Clasa II Clasa II Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I Clasa I
Tabel nr.II.41 – utilizarea elementelor pentru zidărie la execuţia pereţilor structurali funcţie de nivelul de
încredere (P100 – 1/2013,8.2.1.(7),(8))
Clasă Clasa de calitate a elementelor pentru zidărie
importanţă Acceleraţia seismică de proiectare la amplasament (ag)
clădire 0.10g 0.15g 0.20g 0.25g 0.30g 0.35g 0.40g
 Categ. I Categ. I Categ. I Categ. I Categ. I Categ. I Categ. I
 Categ. I Categ. I Categ. I Categ. I Categ. I Categ. I Categ. I
 Categ. II Categ. II Categ. I Categ. I Categ. I Categ. I Categ. I
V Categ. II Categ. II Categ. I Categ. I Categ. I Categ. I Categ. I
2.8.1.2 Condiţii de utilizare a elementelor pentru zidărie funcţie de caracteristicile geometrice

Tabel nr.II.42 – Condiţii geometrice necesare asigurării robusteţii elementelor pentru zidărie cu goluri verticale din din
grupa 2, conform CR6 - 2006
Volum goluri  50 % din volumul total
Grosime pereţi exteriori te ≥ 15 (mm)
Grosime pereţi interiori ti ≥ 10 (mm)
Tabel nr.II.43 – Condiţii geometrice necesare asigurării robusteţii elementelor pentru zidărie cu goluri verticale din din
grupa 2, conform P100 -1/ 2013
Acceleraţia seismică de proiectare
la amplasament (ag)
Caracteristica geometrică
ag  0.15 g ag ≥ 0.20 g
Volum total goluri  25%;  55%  25%;  45%
Fiecare din golurile multiple  2%
Volum fiecare gol
Total goluri manipulare  12.5%
Grosime pereţi exteriori te ≥ 8 (mm) te ≥ 12 (mm)
Grosime pereţi interiori ti ≥ 5 (mm) ti ≥ 10 (mm)

2.8.1.3 Condiţii de utilizare a elementelor pentru zidărie funcţie de caracteristicile mecanice
Tabel nr.II.44 – Valorile minime ale rezistenţelor la compresiune standardizate aferente elementelor pentru
zidărie, pentru pereţii structurali (P100 -1/ 2006)
Rezistenţa la compresiune standardizată a elementelor pentru zidărie utilizate la realizarea pereţilor
structurali – valori minime
Normal pe faţa rostului orizontal fb (N/mm2) Paralel cu faţa rostului orizontal, în planul peretelui
fbh (N/mm2)
7.5 2.0
Tabel nr.II.45 - Valorile minime ale rezistenţelor la compresiune standardizate aferente elementelor pentru
zidărie, pentru pereţii nestructurali (P100 -1/ 2006)
Rezistenţa la compresiune standardizată a elementelor pentru zidărie utilizate la realizarea
pereţilor nestructurali – valori minime
Clasa de importanţă  şi  fb = 7.5 (N / mm2)
Clasa de importanţă  şi V fb = 5.0 (N / mm2)
2.8.2 Condiţionări de utilizare a mortarului pentru zidărie

2.8.2.1 Condiţionări impuse calităţii şi mărcii mortarului pentru zidărie
Tabel nr.II.46 - Rezistenţa unitară minimă la compresiune a mortarului, utilizat la zidirea elementelor
ceramice (conform Cod CR6 – 2006)
Pereţi structurali Pereţi nestructurali
Tipul construcţiei Rezistenţa la compresiune (N/mm2)
medie a minimǎ a medie a minimǎ a
elementelor mortarului elementelor mortarului
pentru zidǎrie pentru zidǎrie
Construcţii definitive fmed > 10 M10 fmed > 10 M5
Toate clasele de importanţǎ
fmed ≤ 10 M5 fmed ≤ 10 M2.5
Construcţii provizorii
Anexe gospodǎreşti M2.5 M1
Tabel nr.II.47 - Rezistenţa unitară minimă la compresiune a mortarului, utilizat la zidirea blocurilor din BCA
(conform Cod CR6 – 2006)
Rezistenţa unitară minimă la Tip perete Tip / durată exploatare construcţie
compresiune a mortarului de
zidărie
M2.5 structural Construcţii definitive din toate clasele de importanţă
M1 structural Construcţii provizorii şi anexe gospodăreşti
M1 nestructural Toate tipurile de construcţii
Tabel nr.II.48 – Condiţionări privind posibilităţile de folosire a mortarelor pentru zidărie pentru utilizare
generală (G), preparate la şantier (Cod P100 – 1/2006)
Tip construcţie / Tip perete
categorie importanţă Zona seismică
structural nestructural
Clădiri / , V X X ag ≤ 0.12g
Clădiri / , V X ag ≤ 0.16g
Anexe gospodăreşti + construcţii X X Toate zonele

provizorii

Tabel nr.II.49– Condiţionări privind posibilităţile de folosire a mortarelor pentru zidărie pentru utilizare
generală (G), preparate la şantier (Cod P100 – 1/2013)
Tip construcţie / Tip perete
categorie importanţă Zona seismică
structural nestructural
Clădiri / , V X X Toate zonele
Clădiri /  X X ag ≤ 0.15g
Anexe gospodăreşti + construcţii X X Toate zonele

provizorii
2.8.2.2 Condiţionări privind asigurarea aderenţei între elementele pentru zidărie şi mortar
Tabel nr.II.50 – Rezistenţa unitară caracteristică iniţială la forfecare a zidăriei (fvk0)
Elemente pentru zidărie Rezistenţa medie a mortarului fm (N / mm2)
M10 M5, M2.5 M1
Ceramice 0.30 0.20 0.10

Beton obişnuit sau uşor 0.20 0.15 0.10
BCA --- 0.15 0.10
Tabel nr.II.51 – Rezistenţele unitare caracteristice la încovoiere perpendicular pe planul zidăriei (fxk1) şi
(fxk2) conform Anexa naţională la SR EN 1996 – 1 - 1
Tipul elementelor M10, M5 M2.5
fxk1 fxk2 fxk1 fxk2
Argilă arsă, pline sau cu perforatii 0.240 0.480 0.180 0.360
verticale
BCA 0.080 0.160 0.065 0.130
Tabel nr.II.52 – Rezistenţa unitară caracteristică iniţială la forfecare a zidăriei (fvk0)

Elemente pentru Mortar (G) de reţetă
zidǎrie M10 M7.5 M5 , M2.5
Ceramice 0.30 0.25 0.20
BCA 0.25 0.20 0.15
Tabel nr.II.53 – Valori minime ale rezistenţei caracteristice iniţiale la forfecare (fvk0) în (N / mm2)
pentru pereţii structurali ai clădirilor din clasele de importanţă  ÷ V
Acceleratia seismică de proiectare (ag)
Număr niveluri 0.10g şi 0.15g 0.20g şi 0.25g 0.30g ÷ 0.40g
1 (P) 0.125 0.175 0.225
2 (P+1) 0.140 0.190 0.240
3 (P+2) 0.150 0.200 0.250
4 (P+3) 0.200 0.250 0.300
5 (P+4) 0.225 *** ***

Tabel nr.II.54 – Rezistenţele unitare caracteristice la încovoiere perpendicular pe planul zidăriei (fxk1) şi (fxk2)
(N / mm2)
Tipul elementelor M10, M7.5, M5 M2.5
fxk1 fxk2 fxk1 fxk2
Argilă arsă, pline sau cu perforaţii 0.240 0.480 0.180 0.360
verticale
BCA 0.100 0.200 0.075 0.150
Tabel nr.II.55 – Valori minime necesare ale rezistenţelor unitare caracteristice la încovoiere perpendicular
pe planul zidăriei (fxk1) şi (fxk2) (N / mm 2) pentru pereţii structurali ai clădirilor din clasele
de importanţă  ÷ V
Acceleratia seismică de proiectare (ag)
Tipul elementelor ag  0.15g ag ≥ 0.20g
fxk1 fxk2 fxk1 fxk2
Argilă arsă, - grupa 1, pline sau cu 0.100 0.200 0.200 0.400
maxim 25% goluri
Argilă arsă, - grupa 2 şi 2S, cu 25 ÷ 0.075 0.150 0.150 0.300
55% goluri
BCA - grupa 1, pline 0.050 0.100 0.100 0.200
2.8.3.3 Condiţionări privind proprietăţile mecanice ale betonului pentru elementele de confinare la
(ZC) şi pentru stratul median la (ZIA)
Tabel nr.II.56 – Valorile de proiectare ale proprietăţilor mecanice ale betonelor pentru elemente de
confinare pentru toate clasele de importanţă conform (Cod P100 – 1/2013)
Valori de proiectare Înălţime de turnare Clasa betonului / groutului
(N / mm2) (cm)
C12/15 C16/20
Rezistenţa la întindere (M = 1.50) ≥ 150 0.50 0.65
< 150 0.60 0.80
Rezistenţa la compresiune (M = 1.35) ≥ 150 5.80 7.70
< 150 6.70 8.90
Rezistenţa la forfecare (M = 1.50) ≥ 150 0.115 0.140
< 150 0.135 0.165
Modulul de elasticitate oricare 24.000 27.000
2.8.4 Condiţionări de utilizare a oţelurilor pentru armături

Tabel nr.II.57 – Prprietăţile mecanice minime ale oţelurilor pentru armarea elementelor de confinare şi a ZIA
(conform P100 – 1/2013)
Limita de curgere Rezistenţa de
proiectare
Tipul oţelului (N/mm2)
Re(Rp0.2) fyd
Categoria de rezistenţă 2 340 300
Categoria de rezistenţă 1 240 210

Teza de Doctorat
3. Aspecte privind alcătuirea clădirilor etajate cu pereţi structurali de zidărie

3.6 Armonizare privind alcătuirea clădirilor etajate cu pereţi structurali de zidărie amplasate în zone
seismice, între Codurile de proiectare CR6 – 2006 şi P100 – 1 / 2006, respectiv Codurile de
proiectare CR6 – 2013 şi P100 – 1 / 2013
3.6.1 Principii generale privind alcătuirea arhitectural – structurală a clădirilor etajate cu pereţi
structurali din zidărie amplasate în zone seismice
Spre deosebire de Codul de proiectare CR6 – 2006 care recomandă alegerea unor
configuraţii în plan şi a unei volumetrii care determină obţinerea regularităţi structurale
în plan şi elevaţie, începând de la o acceleraţie seismică de proiectare ag ≥ 0.20g, Codul
de proiectare CR6 – 2013 nu specifică o limită în acest sens, alcătuirea clădirii din punct
de vedere arhitectural – structural trebuind să asigure acesteia o regularitate structurală
atât în plan cât şi în elevaţie pentru toate zonele seismice, aspect considerat benefic.
3.6.3.2 Criterii de regularitate geometrică şi sructurală în elevaţie
În accepţiunea Codului CR6 – 2006, pentru clădirile cu nniv  3, reducerea ariilor nete
totale de zidărie ale pereţilor structurali situaţi la nivelurile superioare faţă de aria totală de
zidărie de la parter, poate fi realizată atât pe una, sau simultan pe ambele direcţii
principale, valoarea reducerii respective nedepăşind 20% din aria zidăriei de la parter. În
varianta de Cod CR6 – 2013, pentru clădirile cu acelaşi regim de înălţime, se precizează
clar aspectul că pentru fiecare direcţie principală există posibilitatea unor reduceri de până
la 20% ale ariilor nete totale de zidărie ale pereţilor structurali situaţi de la nivelurile
superioare, faţă de aria zidăriei pereţilor de la parter (valoare care se consideră separat
pe fiecare direcţie a clădirii), iar în situaţia în care reducerea respectivă se produce
simultan pe ambele direcţii principale ale clădirii, aceasta nu va depăşi 30% din aria totală
de zidărie a pereţilor structurali de la parter. Se poate constata aspectul că varianta de
Cod CR6 – 2006 este mai restrictivă, pe ambele direcţii principale ale clădirii fiind permisă
o reducere a ariilor nete totale de zidărie ale pereţilor structurali situaţi la nivelurile
superioare, care nu va depăşi 20% din aria totală de zidărie de la parter. În felul acesta,
probabilitatea ca structura să prezinte discontinuităţi pe verticală care deviază traseul
forţelor către fundaţii este mai mică, aspect considerat benefic. În cazul clădirilor fundate
direct pe terenuri dificile, Codul CR6 – 2013, 5.1.3. (4) prevede adoptarea unor alcătuiri
arhitectural-structurale care să conducă strict la obţinerea unei regularităţi geometrice atât
în plan, cât şi în elevaţie, aspect care nu este precizat direct în varianta din 2006 a
respectivului Cod.
3.6.4 Separarea clădirii în tronsoane prin rosturi

În vederea limitării tendinţei de răsturnare (pe direcţia scurtă a clădirii), respectiv a
efectelor de ordinul II, atât Codul CR6 – 2006 cât şi în varianta CR6 – 2013, impun ca
raportul înălţime / lăţime  1.5, indiferent de zona seismică. Dacă pentru reducerea
efectului răsucirii de ansamblu, şi limitarea deformaţiilor planşeelor (evitându-se astfel
reducerea efectului de şaibă rigidă), Codul CR6 – 2006 recomandă un raport lungime /
lăţime  4.0, indiferent de acceleraţia seismică de proiectare la amplasament (ag), în
noua variantă CR6 – 2013 valoarea respectivului raport este condiţionată în functie de
nivelul hazardului seismic, aspect benefic pentru siguranţa structurală. Astfel, dacă pentru
zonele seismice cu (ag)  0.20g, valoarea raportului lungime / lăţime  4.0 (similar ca
prevederile Codului CR6 – 2006), în zonele seismice caracterizate de (ag)  0.25g (unde

Teza de Doctorat
solicitarea planşeelor este mai puternică), se recomandă un raport lungime / lăţime  3.0,
aspect care este benefic.
3.6.5 Dimensiuni maxime ale clădirilor etajate cu pereţi structurali din zidărie amplasate în zone
seismice
3.6.5.1 Dimensiuni maxime în plan
Atât Codul CR6 – 2006, cât şi varianta acestuia CR6 – 2013, prevăd ca lungimea
maximă a tronsoanelor de clădire fundate pe terenuri normale, să nu depăşească 50.00
(m). În cazul fundării pe terenuri dificile (PSUC), aceleaşi Coduri specifică aspectul că
lungimea maximă a tronsoanelor va fi stabilită în conformitate cu reglementările tehnice în
vigoare privind proiectarea şi execuţia construcţiilor fundate pe astfel de terenuri. În
general se recomandă ca lungimea tronsoanelor să nu depăşească 25.00 (m).
3.6.5.3 Aspecte privind depăşirea numărului maxim de niveluri peste secţiunea de încastrare
La o primă analiză a prevederilor Codurilor menţionate cu privire la tipul elementelor
pentru zidărie utilizate la realizarea pereţilor structurali din ansamblul clădirior, al căror
regim de înălţime maxim se doreşte a fi mărit cu 1 nivel, se poate constata faptul că, spre
deosebire de Codul P100 – 1/2013 unde se acceptă atât elementele ceramice (grupele
1, 2 şi 2S), cât şi cele din BCA, Codul CR6 – 2006 admite utilizarea numai a elementelor
din argilă arsă, care beneficiază de rezistenţe standardizate la compresiune fb
superioare, aspect care este benefic. Ţinând cont de viteza iniţială de absorţie ridicată a
elementelor pentru zidărie din BCA (caracterizate de o mare porozitate, determinată de
procesul tehnologic de fabricaţie), respectiv de carenţele existente în aplicarea corectă a
tehnologiei de realizare a zidăriilor (observate în multe site - uri de execuţie), care foarte
uşor pot determina scăderea aderenţei dintre piesele zidite şi mortar (mai ales în cazul
elementelor cu structura poroasă nehidratate corespunzător), prevederea Codului CR6 –
2006 cu privire la evitarea suplimentării numărului de niveluri peste cel maxim admis în
cazul clădirilor cu pereţi structurali din zidărie realizaţi cu elemente din BCA se poate
considera benefică (în spiritul siguranţei). Deşi Codul CR6 – 2006 admite suplimentarea
numărului maxim de niveluri numai în cazul clădirilor cu pereţi structurali din zidărie
executaţi cu elemente din argilă arsă (în condiţiile specificate), se poate observa
aspectul că această creştere a înălţimii construcţiei este independentă de nivelul
hazardului seismic din amplasament, situaţie care nu se întâlneşte în prevederile Codului
P100 – 1/2013, unde sporirea regimului de înălţime peste cel maxim admis e posibilă
numai în zone cu ag  0.15g, respectiv fără a se depăşi regimul de înălţime P + 4E.
Ţinând cont de aceste observaţii, se poate concluziona aspectul că prevederile Codului
P100 – 1/2013 au în vedere reducerea riscului de cedare a pereţilor structurali din
ansamblul acestor clădiri, pe durata de manifestare a evenimentelor seismice (aspect
deosebit de important). Având în vedere condiţionările impuse de Codurile menţionate, se
poate observa aspectul că menţionarea singulară doar a valorilor minime a rezistenţei
standardizate la compresiune a elementelor pentru zidărie (fb) şi a mărcii minime a
mortarului pentru zidărie aşa cum prevede Codul CR6 – 2006, este insuficientă pentru
efectuarea unui calcul corect al rezistenţei apareiajului zidit, situaţie care în Codul P100 –
1/2013 a fost corectată, impunându-se respectarea unei valori minime a rezistenţei
caracteristice la compresiune a zidăriei fk ≥ 4.5 (N/mm2).

4. Aspecte privind alcătuirea şi realizarea sistemului de pereţi structurali din ansamblul

clădirilor etajate de zidărie amplasate în zone seismice
4.6.2.4 Detalii privid realizarea apareiajului zidit al pereţilor structurali din (ZC) la contactul cu
stâlpişorii din beton armat, funcţie de tipul elementelor pentru zidărie utilizate
În cazul zidăriilor confinate (ZC) realizate cu elemente şi blocuri ceramice având
înălţimea ≤ 150 (mm), la contactul cu stâlpişorii din beton armat apareiajul va fi realizat cu
o dentificaţie corespunzătoare (ştrepi), a cărei geometrie trebuie să respecte următoarea
regulă a ≈ (2 ÷ 3)b → înălţimea penei de beton ≈ (2 ÷ 3) lăţimi ale acesteia, iar lăţimea b
 6 (cm). Grosimea penei va fi egală cu grosimea zidăriei peretelui structural.
Fig.4.23 – Detaliu în elevaţie privind Fig.4.25 – Detaliu în elevaţie privind Fig.4.27 – Detaliu în elevaţie privind
asigurarea conlucrării stâlpişorilor din asigurarea conlucrării stâlpişorilor din asigurarea conlucrării stâlpişorilor din
beton armat cu zidăria adiacentă beton armat cu zidăria adiacentă beton armat cu zidăria adiacentă
alcătuită din cărămizi ceramice pline alcătuită din cărămizi ceramice cu alcătuită din cărămizi ceramice cu
presate 240 x 115 x 63 (mm). goluri verticale 240 x 115 x 88 (mm). goluri verticale 290 x 140 x 88 (mm).
Fig.4.29 – Detaliu în elevaţie privind Fig.4.31 – Detaliu în elevaţie privind

ţeserea zidăriei alcătuită din blocuri asigurarea conlucrării stâlpişorilor din
ceramice cu goluri verticale cu beton armat cu zidăria adiacentă
dimensiunile 290 x 240 x 188 (mm) alcătuită din blocuri ceramice cu
la contactul cu stâlpişorii din beton goluri verticale tip POROTHERM
armat. 38S şi POROTHERM 30S.

4.6.2.5 Detalii privid realizarea apareiajului zidit al pereţilor structurali din (ZC + AR) la contactul cu
stâlpişorii din beton armat, funcţie de tipul elementelor pentru zidărie utilizate
În cazul zidăriilor confinate şi armate în rosturile orizontale (ZC + AR), detaliile de

realizare a apareiajului în zona de contact cu stâlpişorii din beton armat, sunt similare ca
la zidăriile confinate (ZC). Armăturile dispuse în rosturile orizontale (continue în acest caz
pe toată lungimea peretelui), vor fi ancorate la extremităţi în stâlpişorii din beton armat, la
aceleaşi cote (pe verticală) ca şi mustăţile pozate în cazul zidăriilor confinate (ZC).
4.6.2.7 Poziţionarea centurilor din beton armat în ansamblul construcţiei

De menţionat este aspectul că, prezenţa centurilor intermediare dispuse la nivelul
marginii superioare a golurilor de uşi şi ferestre (lintel band), respectiv la nivelul marginii
inferioare a golurilor de ferestre (sill band) (continuitatea fiind întreruptă doar în dreptul
uşilor), în asociere cu stâlpişorii din beton armat care bordează marginile verticale ale
acestor goluri, formează un sistem de bordaj deosebit de eficient (Fig.4.36). Astfel, pe
lângă sporirea capacităţii de rezistenţă a şpaleţilor dintre goluri la solicitări orizontale în
plan, respectiv îmbunătăţirea rezistenţei pereţilor la solicitări perpendiculare pe plan,
sistemul preîntâmpină formarea fisurilor în zidărie la nivelul colţurilor acestor goluri, pe
durata de manifestare a evenimentelor seismice.
Fig.4.39 – Modul de dispunere al carcaselor pentru

Fig.4.36 – Bordarea golurilor funcţionale din pereţii centuri în raport cu cele ale stâlpişorilor, în zonele de colţ.
structurali din (ZC) şi (ZC + AR) cu stâlpişori şi centuri În imaginea din dreapta, se poate distinge trecerea barelor
intermediare din beton armat. [1.48]. longitudinale din carcasele centurilor prin exteriorul
barelor verticale ieşite din stâlpişorul betonat.
4.6.2.9 Recomandări privind îmbunătăţirea ancorajului şi a performanţei înnădirii barelor longitudinale

din ansamblul carcaselor elementelor de confinare a zidăriei
Pentru asigurarea unei bune performanţe seismice a clădirilor cu pereţi structurali din
zidărie confinată (ZC), respectiv din zidărie confinată şi armată în rosturile orizontale (ZC
+ AR), este necesară o ancorare eficientă a elementelor de confinare în zonele de
intersecţie a acestora, cu asigurarea continuităţii barelor longitudinale din ansamblul
carcaselor pentru a putea transmite efortul capabil (în tirant).
practică conduce la obţinerea unui ancoraj eficient al centurilor în zonele de intersecţie cu
stâlpişorii.

Fig.4.40 – Intersecţia
carcaselor a două centuri
într-o zonă de colţ. Se
observă modul de fasonare Fig.4.41 – Intersecţia
a capetelor barelor carcasei unei centuri cu cea Fig.4.42 – Intersecţia în T a
longitudinale (în vinclu), a stâlpişorului într-o zonă două centuri. Barele
respectiv poziţia acestora de câmp curent. Se observă longitudinale din carcasele
faţă de barele verticale din aspectul că barele celor două centuri Fig.4.43 – Detaliul zonei de
carcasa stâlpişorului. longitudinale din carcasa “încadrează” barele intersecţie în T a două
Similar ca şi în figura centurii “încadrează” barele verticale din carcasa carcase de centuri.
precedentă (Fig.4.40), verticale din carcasa stâlpişorului, aceasta din
barele longitudinale din stâlpişorului, aceasta din urmă “trecând” prin
carcasele centurilor situate urmă “trecând” prin carcasa carcasele centurilor
în zona exterioară a centurii. menţionate.
colţului, “înconjoară” bara
verticală de colţ din carcasa
stâlpişorului, asigurându-se
astfel o ancorare eficientă.
Fig.4.45 – Asigurarea
Fig.4.47 – Asigurarea
continuităţii barelor Fig.4.46 – Secţiuni Fig.4.48 – Secţiuni
continuităţii barelor
longitudinale din două caracteristice ale centurii caracteristice ale centurii
longitudinale din carcasele
tronsoane de carcasă din (Fig.4.45) prin zona de din (Fig.4.47) prin zona de
prefabricate a două centuri
prefabricată dispuse în înnădire (A – A), respectiv înnădire (A – A), respectiv
perpendiculare, care se
prelungire, aparţinând prin exteriorul acesteia prin exteriorul acesteia
intersectează în zona unui
aceleiaşi centuri. (B – B). (B – B).
colţ.
a) – plan; b) – elevaţie.
Fig.4.49 – Ancorarea Fig.4.52 – Mecanismul

barelor longitudinale din înnădirii prin suprapunere.
carcasa prefabricată a unei Diagonalele marcate cu
centuri, în zona de roşu reprezintă bielele
intersecţie a doi pereţi comprimate de beton
Fig.4.50 – Secţiuni Fig.4.51 – Detaliu privind
perpendiculari. Mărcile 1 formate între barele din
caracteristice ale centurii ancorarea barelor
(marcate cu culoare verde) înnădire, iar montanţii
verticale din (Fig.4.49) prin longitudinale din carcasa
înnădesc (prin suprapunere) marcaţi cu albastru
zona de înnădire (A – A), prefabricată a unei centuri
barele longitudinale din reprezintă direcţia
respectiv prin exteriorul în zona de intersecţie în T a
carcasa prefabricată a eforturilor de întindere
acesteia (B – B). doi pereţi structurali.
centurii verticale, asigurând generate în îmbinare.
ancorajul acestora în Porţiunea marcată cu (lo)
centura orizontală (conform reprezintă lungimea de
figurii). înnădire, iar a este
excentricitatea dintre bare.

Fig.4.55 – Înnădiri prin sudură ale

barelor longitudinale din carcasele
Fig.4.54 – Centrarea şi fixarea stâlpişorilor şi centurilor.
Fig.4.53 – Înnădirea prin suprapunere carcaselor de armătură pentru a) înnădire cu două eclise din
a barelor longitudinale din stâlpişori stâlpişori în zona de înnădire. cupoane de oţel-beton
(4 cordoane de sudură);
b) înnădire cu eclisă din profil
cornier (2 cordoane de sudură);
4.6.4 Aspecte privind tehnologia de realizare şi montajul carcaselor de armătură pentru elementele de
confinare a zidăriei
4.6.4.1 Tehnologia de realizare şi montaj a carcaselor de armătură pentru stâlpişori
Carcasele de armătură pentru stâlpişori pot fi realizate în variantele:
a) prin montarea armăturilor din componenţa acestora (bare longitudinale şi etrieri) direct
la poziţie;
b) sub formă de carcase prefabricate (după tehnologia de realizare a carcaselor pentru
stâlpi), care ulterior se montează la poziţie (cu ajutorul macaralei).
4.6.4.1.a Realizarea carcaselor de armătură pentru stâlpişori la poziţie
Fig.4.60 – Detaliu privind: 5)

montarea şi centrarea barelor
Fig.4.59 – Detaliu privind: 1) verticale din ansamblul carcaselor
montarea etrierilor la partea stâlpişorilor situaţi pe nivelul în curs
superioară a carcaselor ieşite peste de execuţie; 6 + 7) ridicarea din
Fig.4.58 – Profil tehnologic privind
cota nivelului executat; 2) dispunerea pachet şi montarea etrierilor la nivelul
montarea la poziţie a carcaselor
distanţierilor; 3) coborârea etrierilor carcaselor stâlpişorilor situaţi pe
pentru stâlpişori
situaţi peste distanţierii superiori; 4) nivelul în curs de execuţie; 8)
poziţionarea în pachet a etrierilor ridicarea din pachet şi repoziţionarea
carcasei superioare. etrierilor la partea superioară a
carcaselor ieşite peste cota nivelului
executat.

4.6.4.1.b Montarea carcaselor de armătură prefabricate pentru stâlpişori
Fig.4.61 – Secţiuni transversale (prin zona de înnădire) privind montajul şi centrarea carcaselor prefabricate
pentru stâlpişori. a) – montarea etrierilor la partea superioară a carcasei stâlpişorilor situaţ pe nivelul inferior
(pe înălţimea de înnădire); b) – montarea distanţierilor din oţel-beton pe cele două direcţii ale carcaselor
ieşite din nivelul inferior, aceştia venind în contact cu barele longitudinale; c) – montajul carcaselor
superioare şi legarea cu sârmă a barelor longitudinale de ciocurile etrierilor situaţi pe înălţimea de înnădire.
4.6.4.2 Tehnologia de realizare şi montaj a carcaselor de armătură pentru centuri

4.6.4.2.a Realizarea şi montajul la poziţie a carcaselor de armătură pentru centuri
Fig.4.62 a, b, c – Realizarea şi Fig.4.62 d, e, f – Realizarea şi Fig.4.62 g, h, i – Realizarea şi

montajul la poziţie a carcaselor montajul la poziţie a carcaselor montajul la poziţie a carcaselor
pentru centuri pentru centuri pentru centuri
4.6.4.2.b Montarea carcaselor de armătură prefabricate pentru centuri

Realizarea carcaselor de armătură prefabricate pentru centuri se va face similar
carcaselor prefabricate pentru stâlpişori, acestea având pe zonele extremale de înnădire
etrierii deschişi la partea superioară iar între aceste zone etrierii închişi (Fig.4.63).
Fig.4.63 – Carcasă de armătură prefabricată pentru centuri. a) vedere în plan (de sus);
b) vedere în elevaţie; c) secţiuni transversale caracteristice.

Fig.4.64 a, b, c – Montajul şi Fig.4.64 d, e, f – Montajul şi Fig.4.64 g, h, i – Montajul şi

înnădirea carcaselor prefabricate înnădirea carcaselor prefabricate înnădirea carcaselor prefabricate
pentru centuri pentru centuri pentru centuri
Fig.4.65 – Montajul şi înnădirea în

Fig.4.64 m, n, o – Montajul şi
Fig.4.64 j, k, l – Montajul şi înnădirea câmp a carcaselor prefabricate pentru
înnădirea carcaselor prefabricate
carcaselor prefabricate pentru centuri centuri. elevaţie; b) secţiuni
pentru centuri
transversale caracteristice.
4.6.5.4.3 Execuţia zidăriei şi montajul armăturilor în rosturile orizontale pe înălţimea primului nivel
până la atingerea cotei marginii inferioare a golurilor de fereastră de (până la cota C1)
Fig.4.66 – Prezentarea cotelor caracteristice privind realizarea rosturilor orizontale între straturile de
execuţie ale pereţilor structurali din (ZC şi ZC+AR).
4.7 Alcătuirea şi tehnologia de realizare a pereţilor structurali din ansamblul clădirilor etajate curente
cu structura din zidărie cu inima armată (ZIA)
4.7.4.4.3 Montarea barelor orizontale din componenţa plasei mediane, pe înălţimea primului strat de
realizare a pereţilor structurali de pe înălţimea primului nivel (parterul) (până la cota C1)
Fig.4.77 – Prezentarea cotelor caracteristice privind realizarea rosturilor orizontale obligatorii între straturile
de execuţie ale pereţilor structurali din (ZIA).

4.7.4.4.6 Cofrarea rezalitelor dezvoltate în grosimea pereţilor structurali din (ZIA) pe înălţimea primului
strat de realizare a pereţilor structurali situaţi pe înălţimea primului nivel (parterul) (până la
cota C1)
Fig.4.78 – Execuţia rezalitelor dezvoltate în grosimea pereţilor structurali (din casa scării), între cota - 0.05 şi cota C1.
a) – Cofrarea rezalitelor; b) – betonarea rezalitelor. carcasă armătură rezalită; 2) montanţi cofraj; 3) faţă cofrantă; 4)
coaste cofraj; 5) blocaj inferior; 6) tirant intermediar (sârmă Φ = 4 mm); 7) tirant superior; 8) distanţier superior (lemn);
9) sârme (Φ = 4 mm) trecute prin cofraj pentru legarea montanţilor din structura cofrajului utilizat la betonarea
următorului strat de pe înălţimea rezalitelor; 10) distanţieri PVC montaţi pe barele carcaselor rezalitelor, pentru
asigurarea grosimii stratului de acoperire cu beton.
4.7.4.4.12 Cofrarea rezalitelor dezvoltate în grosimea pereţilor structurali din (ZIA) pe înălţimea
cuprinsă între cota C1 şi cota Cfg a fundului grinzilor din ansamblul podestelor
intermediare de scară situate pe înălţimea primului nivel (parterul)
Fig.4.79 – Execuţia rezalitelor dezvoltate în grosimea pereţilor structurali (din casa scării), între cotele C1 şi Cfg.
a) – Cofrarea rezalitelor; b) – betonarea rezalitelor. carcasă armătură rezalită; 2) montanţi cofraj; 3) faţă cofrantă; 4)
coaste cofraj; 5) tirant intermediar (sârmă Φ = 4 mm); 6) tirant superior; 7) distanţier superior (lemn); 8) sârme (Φ = 4
mm) trecute prin cofraj pentru legarea montanţilor din structura cofrajului utilizat la betonarea următorului strat de pe
înălţimea rezalitelor; 9) distanţieri PVC montaţi pe barele carcaselor rezalitelor, pentru asigurarea grosimii stratului de
acoperire cu beton; 10) furură din scândură; 11) legături montanţi (sârme Φ = 4 mm); 12) piesă rezemare (lemn); 13)
porţiunea de rezalită betonată în etapa precedentă.
4.7.4.4.22 Execuţia podestelor intermediare de scară situate pe înălţimea primului nivel (parterul)
(grinzi + centuri + placă)
Fig.4.80 – Execuţia la poziţie a carcaselor de armătură pentru centurile podestelor intermediare de scară

4.7.4.5.4 Montarea provizorie a carcaselor de armătură pentru riglele de cuplare de peste golurile de
uşi şi ferestre situate pe înălţimea primului nivel (parterul)
Fig.4.81 – Execuţia la poziţie a carcaselor de armătură pentru riglele de cuplare situate peste golurile de uşi
şi ferstre şi stabilizarea acestora până la montajul carcaselor pentru centuri din ansamblul planşeului de
peste nivelul aflat în curs de execuţie.
4.7.4.5.10 Montarea carcaselor de armătură pentru centurile planşeului situat peste parter
Fig.4.82 – Execuţia la poziţie a carcaselor de armătură pentru centurile planşeului de peste nivelul aflat în curs de
execuţie (parterul).
4.9 Armonizare privind alcătuirea sistemului de pereţi structurali din ansamblul clădirilor etajate de
zidărie amplasate în zone seismice, între Codurile de proiectare CR6 – 2006 şi P100 – 1 / 2006,
respectiv Codurile de proiectare CR6 – 2013 şi P100 – 1 / 2013
4.9.1 Aspecte privind configurarea în plan a pereţilor structurali
4.9.1.1 Structuri din zidărie cu pereţi deşi
In timp ce distanţele maxime dintre pereţi (pe ambele direcţii principale), respectiv
aria celulei formată de pereţii situaţi pe cele două direcţii sunt limitate superior la aceleaşi
valori atât în Codul CR6 – 2006 cât şi în varianta CR6 – 2013, înălţimea de nivel în
accepţiunea Codului CR6 – 2013 este limitată superior printr-o valoare uşor mărită (mai
mare cu 30 cm) faţă de cea prezentată în Codul CR6 – 2006. Având în vedere
aspectul că în Codul CR6 – 2013, valoarea minimă a înălţimii centurilor din beton armat
(pentru pereţii exteriori) a fost marită la hc  2 hpl (cel puţin 25 cm), faţă de prevederile
Codului CR6 – 2006, unde hc  20 (cm), respectiv faptul că în cazul zidăriilor realizate cu
blocuri ceramice având înălţimea  200 (mm) (cazul elementelor din Grupa 2S) înălţimea
apareiajului (între centuri) trebuie să fie multiplu întreg al înălţimii rândului, sporirea uşoară
a limitei înălţimii de nivel în Codul CR6 – 2013 este necesară.
4.9.1.2 Structuri din zidărie cu pereţi rari
Condiţionările impuse parametrilor geometrici prin care sunt definite structurile din
zidărie cu pereţi rari (sistem celular), sunt aceleaşi atât în Codul CR6 – 2006 cât şi în
Codul CR6 – 2013.
4.9.2 Grosimea pereţilor structurali de zidărie
Prevederile Codurilor CR6 – 2006 şi CR6 – 2013, precizează aspectul că grosimea
pereţilor structurali din zidărie va fi stabilita prin calcul, avându-se în vedere satisfacerea
următoarelor cerinţe: siguranţă structurală; izolare termică / economie de energie; izolare
fonică; protecţie la foc.
5. Durabilitatea construcţiilor din zidărie amplasate în zone seismice

5.1 Clasificarea condiţiilor de microclimat de expunere a zidăriei conform specificaţiilor Codului CR6 -
2006
Condiţiile de microclimat de expunere a zidăriei terminate se încadrează în clase de
expunere (conform SR EN 1996 – 2 şi CR6 – 2006): MX1 - zidărie aflată în mediu ambiant
uscat; MX2 – zidărie expusă la umiditate sau umezire; MX3 – zidărie expusă atât la
umezire cât şi la cicluri de îngheţ – dezgheţ; MX4 – zidărie expusă la aer saturat de sare,
apă de mare sau alte ape cu săruri; MX5 - zidărie expusă la mediu ambiant chimic
agresiv.
5.2 Cauze care afectează durabilitatea construcţiilor din zidărie
Gradul de afectare al elementelor componente aparţinând construcţiilor menţionate
(fiind valabil pentru orice tip de construcţie) depinde în mod direct de trei aspecte:
intensitatea acţiunii agenţilor agresivi (ai mediului natural respectiv ai celui antropic);
gradul de expunere al elementelor de construcţie la acţiunea acestor agenţi; durata
expunerii.
5.2.1 Cauze datorate mediului natural care afectează durabilitatea construcţiilor din zidărie
Acestea pot sa fie: Cauze de natură fizică; Cauze de natură chimică; Cauze de natură
biologică; Cauze datorate mediului antropic care afectează durabilitatea construcţiilor din
zidărie; Cauze datorate proiectării; Cauze datorate execuţiei; Cauze datorate exploatării;
Cauze survenite în urma uzurii normale a construcţiilor corect proiectate, executate şi
exploatate
5.3 Principalele tipuri de degradări înregistrate la nivelul construcţiilor din zidărie şi cauzele care stau
la baza producerii acestora
Indiferent modul de realizare, orice construcţie reprezintă un sistem complex aflat
într-o continuă interacţiune atât cu mediul natural cât şi cu cel antropic, contabilizând
permanent consecinţele tuturor categoriilor de acţiuni ce o solicită (inclusiv cele specifice
modului de exploatare).
5.4 Aspecte privind apariţia dislocaţiilor în structura zidăriilor supuse la solicitări seismice
Ţinând cont de aspectul că orice construcţie reprezintă un sistem complex capabil
de a contabiliza efectele tuturor acţiunilor ce o solicită, se poate admite faptul că în
structura acestora, odată cu trecerea timpului apar diverse degradări şi avarii.
5.5 Asigurarea durabilităţii construcţiilor din zidărie

5.5.1 Asigurarea durabilităţii elementelor pentru zidărie
În vederea asigurării durabilităţii construcţiilor cu structura din zidărie, principalele
categorii de proprietăţi ce stau la baza alegerii elementelor ceramice sunt: rezistenţa la
ciclurile de îngheţ – dezgheţ; conţinutul de săruri solubile.
5.5.2 Asigurarea durabilităţii mortarelor pentru zidărie

5.5.2.2 Condiţionări impuse mortarului pentru zidărie
Tabel nr.V.2
Clasa de expunere Tip mortar
MX1 mortar P, M sau S
MX2.1 mortar M sau S
MX3.2 mortar S
Tabelul nr.V.3
Condiţii de Clasă Clasă Clasă Zid de sprijin / Standard de
utilizare expunere expunere expunere subsol referinţă SR EN
(expunere) MX1 MX2 MX3
Rezistenţa la
compresiune M5 ÷ M2.5 M10 ÷ M5 M15 ÷ M5 ≥ M10 SR EN 1015 - 11
(N/mm2)
Rezistenţa
iniţială la ≥ 0.15 ≥ 0.25 ≥ 0.30 ≥ 0.30 SR EN 1052 - 3
forfecare
(N/mm2)
5.5.3 Asigurarea durabilităţii armăturilor înglobate în structura zidăriei

Tabel nr. V.4
Dozaj minim de ciment (a)
Clasa de (kg/mc)
expunere 275 300 325 350 400
Raport maxim A/C
0.65 0.60 0.55 0.50 0.45
Grosimea minimă a stratului de acoperire cu beton a armăturilor (mm)
MX1 20 20 20 (b) 20 (b) 20 (b)
MX2 - 35 30 25 20
MX3 - - 40 30 25
MX4 şi MX5 - - - 60 (c) 50
5.5.4.2 Condiţionări impuse betonului

Tabel nr.V.5
Clasa de Clasa de Clasa Raport Dozaj
Cantitatea minimă
Grad de gelivitate
impermeabilitate
expunere expunere a minimă de A/C minim
de aer antrenat
Alte condiţii
a zidăriei elementelor de rezistenţă maxim de
Grad de
minim
conform beton armat ciment
(%)
CR6 - 2006 din construcţie (kg/mc)
conform
NE012 – 1 - 2007
MX1 XC1 C16/20 0.65 260 P4 - - -

MX2.1 XC2 C16/20 0.60 260 P4 - - -
MX2.2 XC3 C20/25 0.60 280 P8 G100 - -
MX3.1 XC3 + XF1 C25/30 0.50 300 P12 G150 - b
MX3.2 XC4 + XF1 C25/30 0.50 300 P12 G150 - b
MX4 XS1 + XC4 + XF2 C30/37 0.55 300 P12 G150 a b
MX5 XC4 + XF1 + XA1 C25/30 0.55 300 P8 G100 - b
XC4 + XF1 + XA2 C35/45 0.50 320 P12 G150 - b,c
XC4 + XF1 + XA3 C35/45 0.45 360 P12 G150 - b,c

6. Aspecte tehnologice privind repararea şi consolidarea construcţiilor cu structura din

zidărie amplasate în zone seismice
6.1 Avarii caracteristice construcţiilor cu structura din zidărie
6.1.1 Aspecte generale privind cedarea elementelor structurale din zidărie
Fig.6.1 – Pereţi din zidărie cu diferite zvelteţi

(rapoarte H / L). Fig.6.2 – Buiandrugi din zidărie având diferite
a) predomină rigiditatea de forfecare; zvelteţi, care le conferă:
b) prezintă importanţă atât rigiditatea de a) o comportare fără ductilitate;
forfecare cât şi cea de încovoiere; b) o comportare ductilă.
c) predomină rigiditatea de încovoiere;
6.1.2 Tipuri de avarii înregistrate la nivelul elementelor structurale din zidărie şi starea de avariere a
acestora
Fig.6.3 – Fisurarea zidăriei în Fig.6.4 – Fisuri / crăpături

zona de încastrae (insuficientă) a verticale la legăturile dintre pereţii Fig.6.9 – Starea de deteriorare a
buiandrugilor, ca urmare a perpendiculari. buiandrugilor fără ductilitate
solicitărilor seismice.
6.3 Aspecte generale privind categoriile de lucrări de reparaţii şi consolidare efectuate la nivelul
construcţiilor cu structura din zidărie, în vederea refacerii / ridicării performanţelor structurale
pentru reducerea riscului seismic
6.3.1 Lucrări de reparaţie efectuate la nivelul construcţiilor cu pereţi structurali din zidărie
6.3.2.1 Lucrări de consolidare individuală a elementelor structurale
 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie prin cămăşuire (placare) pe una sau
ambele feţe, cu tencuială armată cu plase de oţel sau grile polimerice de înaltă rezistenţă
şi rigiditate.
 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie cu stâlpişori şi centuri din beton armat.
Funcţie de situaţie, elementele verticale de confinare ale apareiajului zidit, pot fi realizate
sub formă de: stâlpişori înglobaţi în volumul zidăriei; stâlpi de eclisare; pilaştri de eclisare
(stâlpi lamelari)
Fig.6.10 – Variante de dispunere a stâlpişorilor de beton armat în pereţii din zidărie:

a) – stâlpişor dispus la exterior; b) – stâlpişor cu grosime mai mică decât cea a peretelui.

Fig.6.11 – Descărcarea arcelor din zidărie, prin inserarea deasupra acestora a unor buiandrugi (realizati din
profile laminate protejate prin tencuire).
 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie, prin bordarea golurilor de uşi şi ferestre, cu elemente
metalice (bare de oţel-beton, confecţii sudate din profile laminate şi tablă groasă) sau din beton armat.
 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie cu profile metalice aparente.
6.3.2.2 Lucrări de consolidare de ansamblu

6.3.2.2 - a Lucrări de consolidare de ansamblu care nu determină modificarea alcătuirii structurale
originale
Fig.6.14 – Consolidarea planşeelor din lemn printr-o suprabetonare armată, procedeu princare la nivelul
şaibei (rigide în plan) obţinute, se ancorează pereţii structurali adiacenţi.
 Lucrări pentru sporirea rigidităţii în plan orizontal a planşeelor.

Cazul planşeelor din lemn
Fig.6.15 – Legarea de pereţii adiacenţi a planşeelor din lemn consolidate prin suprabetonare armată, prin
ancore de oţel trecute prin zidărie.

Fig.6.18 – Consolidarea planşeelor din grinzi şi podină de lemn cu ferme metalice ataşate la intrados.
Fig.6.20 – Consolidarea planşeelor din grinzi şi podină de lemn prin plătuire cu straturi suprapuse de OSB
(placaj multistrat), aplicate peste podina original (dacă este integră), care sunt fixate la nivelul grinzilor
planşeului cu conectori metalici (pentru preluarea eforturilor de lunecare).
Cazul planşeelor din grinzi metalice (profile laminate) şi bolţişoare din zidărie de
cărămidă
Fig.6.23 – Planşeu alcătuit din grinzi metalice şi Fig.6.24 – Planşeu alcătuit din grinzi metalice şi
bolţişoare din zidărie de cărămidă, cu tiranţi din oţel bolţişoare din zidărie de cărămidă, cu tiranţi din oţel
rotund (trecuţi printr-e bolţişoare), fixaţi de inima rotund aparenţi, fixaţi la nivelul tălpilor inferioare ale
profilelor metalice. profilelor metalice.
Fig.6.25 – Rigidizarea unui planşeu compus din grinzi metalice laminate şi bolţişoare din zidărie de
cărămidă cu platbande de oţel orientate după direcţii înclinate la 45o faţă de axa grinzilor, sudate de talpa
inferioară a acestora. Intervenţia a impus doar decopertarea locală a intradosului planşeului, necesară
pentru executarea sudurilor.
Fig.6.27 – Conectarea planşeelor alcătuite din grinzi metalice şi bolţisoare din zidărie de cărămidă cu pereţii

Fig.6.26 – Consolidarea planşeelor cu structura din grinzi metalice şi bolţişoare din zidărie de cărămidă.
structurali.
Cazul planşeelor din elemente prefabricate (corpuri de beton rezemate pe grinzi din
beton armat / fâşii cu goluri precomprimate) fără suprabetonare armată
Fig.6.28 – Suprabetonarea planşeelor alcătuite din elemente prefabricate tip “fâşie”.

 Lucrări pentru eliminarea efectelor împingerilor.
Fig.6.30 – Montarea tiranţilor de oţel la baza

Fig.6.29 - Efectul împingerilor laterale date de
naşterilor unei cupole din zidărie, care se ancorează
şarpante la nivelul pereţilor structurali din zidărie.
prin blocare la exteriorul pereţilor de reazem.
 Lucrări pentru consolidarea fundaţiilor.
Fig.6.40 – Sporirea lăţimii tălpii

Fig.6.38 – Sporirea lăţimii tălpii
unei fundaţii continue (vechi) din
unei fundaţii continue (construcţie Fig.6.39 – Sporirea lăţimii tălpii
zidărie de piatră, concomitent cu
veche) din zidărie de cărămidă, unei fundaţii continue (vechi) din
placarea feţelor verticale ale
prin executarea unor centuri beton ciclopian, prin executarea
acesteia cu beton. În vederea
adiacente din beton armat, fixate unor centuri adiacente din beton
preluării eforturilor de întindere ce
cu conectori din oţel. Soluţia se armat, solidarizate prin intermediul
apar în secţiunile tălpilor din beton
aplică în cazul în care adâncimea unor traverse din beton armat,
adiacente, au fost dispuse la
de îngheţ este respectată de trecute prin corpul fundaţiei
partea inferioară armături din oţel,
fundaţia originală.
trecute prin canale.

Fig.6.41 – Executarea subzidirilor la fundaţiile continue rigide, situate sub pereţii structurali din zidărie: a)
secţiune transversală, tg  = f (clasă beton, presiunea efectivă pe teren KPa); b) ordinea de realizare a
tronsoanelor subzidirii (subbetonării).
Fig.6.43 – Consolidarea fundaţiilor continue din beton cu piloţi (pile) prefabricaţi.  - piloţii sunt dispuşi pe o
singură parte a fundaţiei;  - piloţii sunt dispuşi simetric, pe ambele părţi ale fundaţiei.
Fig.6.46 – Detaliu de rezemare a fundaţiei pe piloţii

Fig.6.45 – Consolidarea fundaţiilor continue cu piloţi
elicoidali (ELIPIL).
metalici elicoidali (ELIPIL), cu descărcare pe vârf
Fig.6.48 – Placarea cu beton armat a unei fundaţii continue, intervenţie în urma căreia se sporesc atât
capacitatea de rezistenţă (la încovoiere şi forţă tăietoare), cât şi suprafaţa de sprijin, diminuându-se astfel
efortul unitar de compresiune transmis terenului de fundare.

6.4 Soluţii curente de reparare şi consolidare a construcţiilor cu structura din zidărie

6.4.1 Repararea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă prin reţeserea zonelor care prezintă fisuri
/ crăpături
Fig.6.52 – Repararea apareiajului fisurat prin

reteserea zidariei, utilizând elemente pentru
zidărie şi mortar similare cu cele originale.
6.4.2 Repararea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă cu plombe din beton
Fig.6.53 – Repararea unei zidării de 1 şi 1/2 cărămidă grosime fisurată local, cu ajutorul plombelor din
beton. Vedere în plan şi secţiune prin plomba cofrată.
6.4.3 Repararea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă prin rematarea rosturilor dintre elemente
(Repointing the joints)
Fig.6.54 – Repararea unei zidării de cărămidă prin rematarea cu mortar a rosturilor apareiajului, deschise
prin procedee mecanice.
Fig.6.55 – Fragmentarea cărămizilor în vecinătatea feţelor exterioare, ca urmare a creşterii eforturilor unitare
normale
6.4.4 Repararea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă prin înlocuirea elementelor deteriorate
(Replacing bad bricks)
6.4.5 Repararea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă cu agrafe din oţel beton
Fig.6.62 – Repararea unei zidării de 1şi1/2 cărămidă grosime fisurată local pe o faţă, cu ajutorul agrafelor
din oţel – beton. Vedere în plan şi secţiune.
Fig.6.63 – Coaserea fisurilor din pereţii de zidărie cu scoabe din platbandă metalică.
6.4.6 Repararea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă prin injectare cu mortar de ciment fluid
Fig.6.64 – Repararea unei zidării de 1 şi 1/2 cărămidă grosime care prezintă o reţea de fisuri, prin injectare
de mortar de ciment fluid. Vedere în plan şi secţiune transversală.
6.4.7 Repararea / consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă cu tiranţi din oţel
Fig.6.65 – Ancorarea tiranţilor din oţel în pereţii structurali exteriori, prin intermediul plăcilor de capăt
realizate din tablă de oţel. Canalele de trecere a tiranţilor prin pereţii la nivelul cărora se va realiza
ancorarea, se matează bine cu mortar de ciment.

Fig.6.65A – Ancorarea tiranţilor din oţel în pereţii structurali exteriori, utilizându-se după caz atât plăci de
capăt realizate din tablă de oţel, cât şi centuri din beton armat încastrate în zidărie (beton de clasă min.
C16/20). Adâncimea şliţului creat în zidărie pentru turnarea centurii, nu va depăşi ¼ din grosimea peretelui
structural respectiv.
Fig.6.67 – Detalii de poziţionare a tiranţilor din oţel beton în şliţuri tăiate în zidărie, respectiv prin înglobare în
stratul de tencuială refăcut de-a lungul traseului acestora.
6.4.8 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă cu tiranţi centură din beton
armat
Fig.6.69 – Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de caramidă cu ajutorul tiranţilor/centură din b.a.
a) detaliu pentru intersecţia de colţ a doi pereţi exteriori;
b) detaliu pentru intersecţie în formă de T a pereţilor exteriori cu cei interiori.
Fig.6.70 – Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă cu tiranţi – centură din beton armat.
Secţiune transversală printr-o zonă cu bridă de conectare.

6.4.9 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă cu plase din oţel-beton şi tencuială
din mortar de ciment
Fig.6.71 – Consolidarea pereţilor structurali din Fig.6.72 – Consolidarea pereţilor structurali din
zidărie de cărămidă cu plase din oţel – beton şi zidărie de cărămidă cu plase din oţel – beton şi
tencuială din mortar de ciment. Vedere în planul tencuială din mortar de ciment. Secţiune
peretelui. transversală.
6.4.10 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă prin armare sau confinare (cămăşuire)
cu grile polimerice de înaltă densitate şi rezistenţă tip Richter Gard înglobate în tencuială din
mortar ductil
Grilele polimerice au noduri integrate rigide şi sunt fabricate din polietilenǎ de înaltǎ
densitate, rezistenţele normate ale acestora având valori de 20, 30 şi 40 (KN/m).
Prin înglobarea grilelor polimerice de înaltă densitate şi rezistenţă în tencuiala
pereţilor structurali pe o singură faţă a acestora, intervenţia se numeşte armare. În situaţia
în care grilele sunt înglobate în tencuiala de pe ambele feţe ale pereţilor structurali,
intervenţia se numeşte confinare (cămăşuire).
Fig.6.73 – Consolidarea pereţilor structurali din Fig.6.74 – Fixarea grilelor polimerice de înaltă
zidărie de cărămidă prin cămăşuire cu grile densitate şi rezistenţă pe suprafaţa unui perete
polimerice de înaltă densitate şi rezistenţă înglobate structural din zidărie de cărămidă, cu ajutorul
în tencuială de mortar ductil (mortar de var sau var – dispozitivelor de prindere şi distanţare introduse în
ciment) mortarul din rosturi.

Fig.6.75 – Fixarea grilelor polimerice la nivelul colţurilor interioare cu ajutorul colţarelor prevăzute cu
buloane la două rânduri care traversează pereţii din zidărie.
Fig.6.76 – Sistem de bordare a golurilor

rectangulare cu grile polimerice. Se observă fâşia Fig.6.77 – Sistem de bordare a golurilor având
suplimentară de armătură sintetică dispusă partea superioară curbă, cu ajutorul fâşiilor de
perpendicular pe bisectoarea colţului superior armătură sintetică ancorate în planul peretelui
(stâng) pentru preluarea eforturilor de întindere
6.4.11 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă cu stâlpi de eclisare din beton armat
Fig.6.78 – Stâlpi de eclisare din beton armat realizaţi la intersecţiile pereţilor structurali din zidărie: a) -
intersecţie în formă de colţ; b) – intersecţie în formă de T.
6.4.12 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă cu sâmburi din beton armat
Fig.6.79 – Sâmbure din beton armat realizat la Fig.6.80 – Sâmbure din beton armat realizat la
nivelul unei intersecţii de colt. nivelul unei intersecţii în formă de T

6.4.13 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă cu centuri din beton armat
Fig.6.83 – Consolidarea pereţilor

Fig.6.82 – Realizarea cofrajului cu
structurali din zidărie de cărămidă
Fig.6.81 – Centuri din beton buzunar lateral, pentru betonarea
cu centuri din beton armat, la
armat înglobate parţial 1) sau total centurilor înglobate perfect în
nivelul cărora se ancorează
2) în grosimea peretelui structural. grosimea pereţilor structurali din
capetele de grinzi din structura
zidărie de cărămidă.
planşeelor realizate din lemn.
6.4.14 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă prin cămăşuire cu beton armat
Fig.6.84 – Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă prin cămăşuire cu beton armat.
Ancorarea plasei de armătură în cazul pereţilor structurali cu grosime de o cărămidă se realizează conform
detaliului 1), iar în cazul pereţilor mai groşi conform detaliului 2).
6.4.15 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă cu materiale compozite armate cu
fibre polimerice (PAF)
Tehnica de consolidare se bazează pe utilizarea fibrelor polimerice ca element de
rezistenţă (în general carbon sau sticlă) şi a unor răşini epoxidice (extradure) pe post de
adeziv, care fac legătura între fibră şi suprafaţa zidăriei peretelui structural în locaţia de
armare.
6.4.15.1 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă cu ţesături şi benzi laminate din
fibre de carbon (PAFC)

Fig.6.85 – Consolidarea unui perete din zidărie (specimen) solicitat în plan de încărcări orizontale, cu
ţesături din fibră de carbon (PAFC) fixate cu răşină epoxidică pe direcţia de manifestare a eforturilor de
întindere. Benzile verticale de la extremităţile peretelui au rolul de a spori rezistenţa la încovoiere, în timp ce
benzile orientate după diagonalele elementului, contribuie la creşterea rezistenţei la forţă tăietoare (preiau
eforturile principale de întindere produse de forţa tăietoare).
Fig.6.86 – Consolidarea pereţilor structurali din zidărie cu benzi laminate din (PAFC) în vederea
îmbunătăţirii capacităţii de preluare a forţei tăietoare.[1.99]
Fig.6.89 – Implementarea centurilor din compozite (PAFC) la partea superioară a pereţilor structurali din
zidărie de cărămidă. Se poate observa tirantul (realizat din bare compozite) fixat prin lipire cu răşină în zona
colţului interior.
6.4.15.2 Consolidarea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă cu bare compozite (PAFC) inserate
în rosturile orizontale
Fig.6.90 – Armarea rosturlor orizontale ale unui perete din zidărie cu bare compozite

7. Aspecte privind calitatea lucrărilor de construcţii pentru elemente structurale din

beton, beton armat şi zidării
7.1 Conceptul de calitate al lucrărilor de construcţii
Evolutia noţiunii şi a conceptului de calitate, aşa dupǎ cum îndeobşte începe a fi
prezentat, aduce în percepţia celor interesaţi, urmǎtoarele informaţii în legǎturǎ cu
provenienţa, devenirea, cunoaşterea şi utilizarea prevederilor fenomenului:
 Despre calitate şi însemnǎtatea sa, avem referiri concrete şi în prima parte a Bibliei –
GENEZA. Crearea lumii în cele 6 zile, opera sǎvârşitǎ de Dumnezeu, este urmǎritǎ cu
ochi critic chiar de CREATOR, despre care textul Biblic precizeazǎ cǎ “dupǎ ce şi-a
terminat lucrarea, Dumnezeu a vǎzut cǎ aceasta este bine fǎcutǎ”;
 Calitatea pentru fenicieni, constituia o problemǎ primordialǎ, iar sancţiunea care se
aplica la constatarea violǎrii diverselor nome de calitate era aplicatǎ imediat şi consta
în tǎierea mâinii individului care a gresit;
 Conceptul de calitate în construcţii are o vechime atestatǎ de peste 4000 de ani, şi
mǎrturie ne stǎ “Codul lui Hammourabi” care precizeazǎ aspectul “Dacǎ un constructor
a construit o casǎ şi aceasta nu este suficient de solidǎ, ceea ce face ca aceasta sǎ se
dǎrâme şi sǎ omoare ocupanţii ei, atunci respectivul constructor va fi omorât”. Aceastǎ
precizare o gǎsim clar formlatǎ cu 2150 de ani înainte de Hristos;
 Despre modul în care trebuie apreciatǎ calitatea în construcţii, respectiv procedurile ce
trebuie aplicate în activitatea de construcţii existǎ informaţii din cele mai vechi timpuri.
Astfel, cel mai vechi tratat de control al calitǎţii a fost descoperit în Egipt la Teba.
Studierea istoriei Egiptului ne pune în faţa unui concept numit MA΄AT, care specificǎ
faptul cǎ existǎ un interes mult mai larg asupra fenomenului decât simpla corectitudine.
La origine, cuvântul era un termen fizic: însemna nivel, ordine şi simetrie, raportat la
planul fundaţiei unui templu. Descoperit în mormântul lui REH - MI – RE, anul 1450
înainte de Hristos, tratatul prezenta cum trebuie realizatǎ de cǎtre un inspector
verificarea în prezenţa executantului, a perpendicularitǎţilor unui bloc de piatrǎ şi cu ce
instrumente.
În toate ţǎrile dezvoltate problema “calitǎţii” este consideratǎ “problema nr.1”,
aceasta devenind o metodǎ de conducere.
În acest context CALITATEA - concept prin care sunt reflectate totalitatea însuşirilor
şi caracteristicilor unui produs / serviciu, care conduc la: performanţǎ, securitate,
durabilitate, modul bun de realizare a serviciului, mentenanţǎ facilǎ, etc. - a suferit evoluţii.
Cu toate acestea, termenul nu reflectǎ întotdeauna sensul corect, şi acest lucru datoritǎ
faptului cǎ majoritatea oamenilor atunci când vorbesc de calitatea unui produs / serviciu,
se gândesc la excelenţǎ, perfecţiune sau valoarea sa. În realitate, ei ar trebui sǎ
vorbeascǎ despre cât de mult obiectul respectiv (construcţia) satisface scopul pentru care
a fost proiectat şi realizat.
În ramura construcţiilor pot fi reţinute urmǎtoarele principii şi norme de bazǎ:
 îmbunǎtǎţirea continuǎ a concepţiei de proiectare, a procedeelor de execuţie, a calitǎţii
materialelor, introducerea de noi tehnici şi soluţii constructive, precum respectarea
riguroasǎ a normelor de exploatare care constituie o obligaţie e bazǎ pentru toţi cei
care concurǎ la realizarea şi exploatarea construcţiilor;
 caracteristicile tehnice de bazǎ şi nivelul calitativ al construcţiilor se stabilesc în mod
unitar prin intermediul standardelor, a normelor tehnice, a caietelor de sarcini, toate
acestea fiind obligatorii pentru toţi cei care participǎ la proiectarea, execuţia şi
exploatarea construcţiilor;
 construcţiile trebuie sǎ creeze condiţii normale de muncǎ şi de viaţǎ petru utilizatori,
respectiv sǎ corespundǎ scopului pentru care au fost realizate.
În prezet, controlul calitǎţii face parte chiar din procesul de lucu, care permite
asigurarea şi verificarea calitǎţii pe parcursul execuţiei.
Aceastǎ nouǎ orientare tehnologicǎ, denumitǎ controlul calitǎţii (temeinic şi “cu
suflet” îndeplinitǎ), faciliteazǎ asigurarea calitǎţii de la început, eliminând refacerile de
lucrǎri impuse de controlul de calitate.
În decursul timpului au fost adoptate mai multe definiţii pentru CALITATE, într-o
primǎ etapǎ definiţia unanim acceptatǎ fiind urmǎtoarea: Calitatea; Condiţia de calitate;
Controlul calitǎţii; Asigurarea calitǎţii.
Entitatea reprezintǎ un produs, o activitate, un proces, un serviciu, un program de
prelucrare a datelor, un proiect etc., iar proprietatea se referǎ la totalitatea
caracteristicilor şi a valorilor acestora atribuite unei entitǎţi.
7.2 Organizarea generală a controlului de calitate
Rolul fiecǎrui factor care participǎ la realizarea construcţiei:
În prezent, calitatea se asigurǎ prin realizarea unui control sistematic în toate etapele
de realizare a construcţiei, astfel: Controlul în timpul proiectǎrii; Controlul preventiv;
Autocontrolul sau controlul executantului; Controlul (tehnologic) operativ;
Controlul intermediar; Controlul final; Controlul în timpul exploatǎrii construcţiei;
Controlul integral; Controlul prin sondaj empiric; Controlul statistic al calităţii.
7.3 Necesitatea investigării caracteristicilor şi a stării fizice a elementelor de construcţie
În prezent, atât pe plan naţional cât şi internaţional sunt stipulate condiţii extrem de
severe privind asigurarea siguranţei vieţilor şi proprietăţilor. Ca urmare a acestui aspect,
multiplele procese ale vieţii sociale şi materiale, trebuie sǎ fie adǎpostite de clǎdiri
(construcţii) care satisfac cerinţele tehnico – economice, respectiv care se încadreazǎ în
exigenţele de performanţǎ ale normativelor. Fondul construit existent cuprinde clǎdiri
realizate în diferite perioade istorice (unele marcate de evenimente seismice
semnificative), având concepţii şi nivele de asigurare diferite.
Orice construcţie reprezintǎ un sistem complex ce “contabilizeazǎ” în permanenţǎ
consecinţele exploatǎrii ei, aspect care impune în mod obligatoriu considerarea vârstei
acesteia (intrvalul de timp scurs de la data execuţiei pânǎ în momentul investigǎrii) la
analizarea stǎrii fizice a elementelor componente (structurale şi nestructurale) dupǎ
fiecare eveniment de solicitare.
7.4 Metode de investigare şi aparate pentru determinarea caracteristicilor şi starii fizice a
elementelor de construcţie din beton, beton armat şi zidării
 Aparate pentru măsurarea unghiurilor, orizontalităţii şi verticalităţii
 Aparate pentru măsurarea lungimilor, grosimilor, alungirilor, scurtărilor şi săgeţilor
7.4.3 Metode şi aparate pentru determinarea nedistructivă / semidistructivă a rezistenţei la
compresiune a betonului
 Metoda amprentei – metodă mecanică (nedistructivă)
 Metoda reculului – metodă mecanică (nedistructivă)
 Metoda prin penetrare – metodă mecanică (semidistructivă)
 Metoda prin extragerea de carote – metodă mecanică (semidistructivă)
 Metoda cu impuls ultrasonic (Whithurst – 1967) – metodă acustică (nedistructivă)
7.4.4 Metode şi aparate pentru determinarea semidistructivă a rezistenţei la întindere a betonului
 Metoda prin smulgere şi dezlipire – metodă mecanică (semidistructivă)
 Metoda microcarotelor – metodă mecanică (semidistructivă)
 Metoda fracturării interne a betonului – metodă mecanică (semidistructivă)

7.4.5 Metode şi aparate pentru determinarea defectelor interne ale betonului

 Metoda ultrasunetelor – metodă acustică de impuls (nedistructivă)
 Metoda radiometriei – metodă atomică de atenuare (nedistructivă)
 Metoda radiografiei – metodă atomică de atenuare (nedistructivă)
 Metoda radioscopiei – metodă cu raze X (nedistructivă)
7.4.6 Metode şi aparate pentru determinarea poziţiei armăturilor, diametrului acestora respectiv a
grosimii stratului de acoperire cu beton
 Metoda radiografiei
 Metoda radioscopiei
 Metoda închiderii liniilor de forţă ale unui circuit magnetic deschis prin armătura din beton
– metodă electromagnetică (nedistructivă)
7.4.7 Metode şi aparate pentru determinarea semidistructivă a rezistenţei la compresiune a
elementelor pentru zidărie
 Metoda microcarotelor – metodă mecanică (semidistructivă)
 Metoda încercării directe a blocurilor – metodă mecanică (semidistructivă)
7.4.8 Metode şi aparate pentru determinarea directă a stării de eforturi din
elementele de construcţie din zidărie - Metoda “FLAT – JACK” – metodă
mecanică (semidistructivă)
7.4.9 Metode pentru determinarea nivelului umidităţii elementelor de construcţie
din beton şi zidărie - Metoda geoelectrică
7.4.10 Metode pentru verificarea locurilor greu accesibile (aplicabile tuturor
construcţiilor) - Metoda opticǎ

8. Urmărirea comportării în timp a construcţiilor din zidărie

Conform prevederilor Normativului P 130 – 1999, urmărirea comportării în timp a
construcţiilor, inclusiv a celor cu structura din zidărie, cuprinde două categorii :
 urmărirea curentă (aplicată în cazul construcţiilor obişnuite) ;
 urmărirea specială (aplicată în cazul construcţiilor deosebite, în urma recomandării
expertizelor tehnice / inspecţiilor extinse, sau la cerere de către beneficiar).
8.1 Urmărirea curentă a comportării în timp a construcţiilor din zidărie

Obligaţia efectuării acestei activităţi revine următorilor terţi, funcţie de perioada din
viaţa construcţiei în care se realizează urmărirea : pe durata execuţiei construcţiei –
răspunderea revine constructorului, dacă acest aspect este stipulat în contract; pe durata
exploatării construcţiei - răspunderea revine proprietarului construcţiei (sau a
utilizatorului desemnat / administrator), care va proceda cu personal abilitat pentru astfel
de activităţi şi cu mijloace proprii (în situaţia în care dispune), sau va apela la serviciile
unei firme autorizate în activitatea de urmărire a comportării construcţiilor, cu care în
prealabil a încheiat un contract.
8.1.1 Urmărirea curentă a construcţiilor din zidărie pe durata execuţiei

În vederea executării activităţii de urmărire curentă a construcţiei,
constructorul trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor aspecte :
a) pe parcursul executării lucrărilor de săpătură, va fi solicitată pe şantier prezenţa
proiectantului geotehnician la atingerea cotei de fundare şi ori de câte ori se constată
neconcordanţe;
b) verificarea funcţionării sistemelor de epuisment (dacă este cazul), a modului de
asigurare a colectării şi evacuării apelor din precipitaţii sau din surse accidentale;
c) începerea execuţiei fundaţiilor;
d) aducerea la cunoştinţă proiectantului (în timp util);
e) începerea execuţiei zidăriei;
f) ridicarea uniformă a zidăriei de-a lungul întregului front;
g) asigurarea orizontalităţii rândurilor zidăriei;
h) asigurarea verticalităţii feţelor laterale şi a muchiilor zidăriei;
i) lăsarea unor popi de siguranţă după decofrarea planşeelor;
j) evitarea îndepărtării popilor de siguranţă;
k) verificarea şi monitorizarea comportării elementelor structurale aparţinând nivelurilor
realizate (care deja preiau încărcări);
l) monitorizarea comportării construcţiei aflată în curs de execuţie, cu privire la posibilele
tasări ale terenului de fundare (dacă situaţia impune).
8.1.2 Urmărirea curentă a construcţiilor din zidărie aflate în exploatare

Desfăşurarea activităţii de urmărire curentă a comportării construcţiilor din zidărie, va
fi realizată pe baza instrucţiunilor de urmărire curentă a construcţiilor specificate prin
intermediul proiectului de execuţie, acestea cuprinzând în mod obligatoriu unele informaţii
(conform prevederilor Normativului P 130 – 1999).
8.2 Inspectarea extinsă a construcţiilor din zidărie

Inspectarea extinsă a construcţiei se finalizează prin întocmirea unei documentaţii
scrise (raport privind inspecţia extinsă) care va cuprinde separat: releveele defectelor /
degradărilor investigate (pe categorii), realizate la scară cu prezentarea parametrilor
decelabili ai acestora; fotografii color ale zonelor degradate şi / sau înregistrări video (cu
observaţia că, de regulă, culorile nu vor fi cele reale); observaţii referitoare la defectele /
degradările respective (tipul, cauza producerii, stabilirea exactă a gradelor de degradare
la data efectuării inspectării, efectele acestora în timp); observaţii referitoare la mediul
(microclimatul) în care s-a realizat investigaţia; extinderea măsurilor curente (anterioare)
de urmărire a comportării în timp a construcţiei respective (dacă este cazul); măsurile
necesare ce trebuie luate pentru înlăturarea efectelor acestor defecte / degradări.
8.3 Urmărirea specială a comportării în timp a construcţiilor din zidărie

Urmărirea specială reprezintă activitatea de monitorizare a comportării în timp a
construcţiilor, aceasta constând în măsurarea, înregistrarea, prelucrarea şi interpretarea
sistematică a valorilor parametrilor ce definesc măsura în care construcţiile respective îşi
menţin cerinţele de rezistenţă, stabilitate şi durabilitate stabilite prin proiect, obligaţia
organizării şi efectuării acestei activităţi revenind proprietarului.
8.3.1 Scopul activităţii de urmărire specială a comportării în timp a construcţiilor din zidărie
Scopul activităţii de urmărire specială a comportării construcţiilor, inclusiv a
celor cu structura din zidărie, este :
a) asigurarea siguranţei şi durabilităţii construcţiei monitorizate, prin depistarea în timp util
a fenomenelor periculoase şi a zonelor din construcţie unde acestea se înregistrează ;
b) supravegherea evoluţiei fenomenelor cu caracter previzibil, care prin natura lor pot
afecta în sens negativ aptitudinile de exploatare a construcţiei (ex : evoluţia stării de
fisurare a apareiajelor zidite, evoluţia tasărilor construcţiei, evoluţia nivelului freatic în
terenul adiacent fundaţiilor, etc.) ;
c) semnalarea în timp util a atingerii criteriilor de avertizare sau a valorilor limită date de
aparatura de măsură şi control ;
d) verificarea eficienţei măsurilor de intervenţie aplicate ;
e) furnizarea de informaţii sigure (bancă de date) capabile a fi prelucrate statistic
8.3.2 Aspecte urmărite pe durata activităţii de urmărire specială a comportării în timp a construcţiilor
din zidărie
Pe durata activităţii de urmărire specială a construcţiilor cu structura din zidărie,
aspectele cele mai importante care interesează pentru monitorizarea stării fizice a
acestora respectiv a siguranţei structurale, sunt :
a) variaţia deschiderii fisurilor – parametru extrem de important pentru identificarea
caracterului stabil sau evolutiv al stării de fisurare.
b) evoluţia deplasărilor şi deformaţiilor construcţiilor – parametrii de importanţă majoră în
evaluarea şi monitorizarea stării de eforturi induse la nivelul elementelor structurale,
respectiv pentru stabilirea nivelului de performanţă în exploatare.

9. Comparatii privind comportarea structurilor din zidarie confinata

realizata cu blocuri ceramice cu goluri verticale in corelatie cu CR6-
2013 si P2-85
Avand in vedere prevederile noilor coduri de proiectare P100/1-2013 si CR6-2013 in
prezenta lucrare s-a realizat o comparatie intre raspunsurile structurale pentru o cladire cu
structura de rezistenta cu blocuri ceramice cu goluri verticale calculata in conformitate cu
acestea versus calcule in acordanta cu normativul P2-85.
S-au realizat doua studii de caz, pentru o cladire cu P+2E (3 niveluri) cu structura din
zidarie confinata, avand dimensiuni in plan de 16.35m x 8.85m si inaltimile de nivel de
2.75m. Ca amplasament s-a considerat municipiul Bucuresti. Calculele s-au realizat in
conformitate cu normele actuale, dupa CR6-2013 respectiv P2-85 coroborat cu
rezistentele materialelor din STAS 10109/1-82.
Cladirea prezentand simetrie geometrica si structurala in plan s-au utilizat doua modele de
calciul planar ilustrate mai jos:
Raspunsuri CR6-2013:
DIRECTIE TRANSVERSALA
CR6-2013
Montant Seism sens pozitiv
parter NEd VEd MEd VRd,l VRd,i VRd,ZC VRd,AR VRd,ZC+AR MRd
tf tf tfm tf tf tf tf tf tfm
T1 25.28 22.40 136.80 19.79 13.71 13.71 15.36 29.07 50.11
T2 13.04 10.10 54.70 14.12 10.32 10.32 8.61 18.93 14.66
T3 18.18 10.60 64.80 15.50 20.93 15.50 11.48 26.98 26.32
T4 47.40 34.50 265.70 27.81 24.89 24.89 29.88 54.77 178.55
DIRECTIE LONGITUDINALA
CR6-2013
Montant Seism sens pozitiv
parter NEd VEd MEd VRd,l VRd,i VRd,ZC VRd,AR VRd,ZC+AR MRd
tf tf tfm tf tf tf tf tf tfm
L1 11.12 8.00 45.50 13.13 9.70 9.70 7.34 17.04 45.26
L2 16.04 9.70 58.80 15.26 10.50 10.50 8.44 18.94 58.59
L3 16.07 9.70 58.70 15.27 10.51 10.51 8.44 18.95 58.51
L4 15.28 9.80 64.20 14.22 10.56 10.56 11.14 21.70 77.32
L5 41.50 30.40 284.90 28.09 25.27 25.27 39.25 64.52 408.05

Raspunsuri P2-85:
DIRECTIE TRANSVERSALA
P2-85
Montant parter Tcm,ZNA Tcf,ZNA Tcp,ZNA Tmin,ZNA Tcm,c Tcm,ZC Tcf,ZC Tcp,ZC Tmin,ZC Tmin,ZC+AR
tf tf tf tf tf tf tf tf tf tf
T1 42.51 9.44 10.01 9.44 85.37 127.88 17.49 40.70 17.49 32.85
T2 13.35 4.87 5.61 4.87 58.97 72.32 12.60 22.80 12.60 21.21
T3 19.78 6.79 6.23 6.23 73.28 93.06 14.65 30.40 14.65 26.13
T4 134.03 17.70 16.23 16.23 77.18 211.21 44.79 91.50 44.79 74.67
P2-85
Montant parter Tcm,ZNA Tcf,ZNA Tcp,ZNA Tmin,ZNA Tcm,c Tcm,ZC Tcf,ZC Tcp,ZC Tmin,ZC Tmin,ZC+AR
tf tf tf tf tf tf tf tf tf tf
L1 9.71 4.15 4.79 4.15 50.94 60.65 11.83 19.46 11.83 19.17
L2 12.83 5.99 5.50 5.50 54.36 67.19 13.80 22.36 13.80 22.24
L3 12.83 6.00 5.50 5.50 54.32 67.15 13.81 22.36 13.81 22.25
L4 18.64 5.70 6.05 5.70 75.26 93.90 13.49 29.52 13.49 24.63
L5 102.79 15.49 14.21 14.21 89.23 192.02 42.43 81.63 42.43 81.68
Comparatii finale:
DIRECTIE TRANSVERSALA Raport valori P2-85
la CR6-13
Montant parter
D1 D2
T1 1.13 1.28
T2 1.12 1.22
T3 0.97 0.95
T4 1.36 1.80
Raport mediu pentru directia transversala 1.15 1.31
DIRECTIE LONGITUDINALA
Montant parter D1 D2
L1 1.13 1.22
L2 1.17 1.31
L3 1.17 1.31
L4 1.14 1.28
L5 1.27 1.68
Raport mediu pentru directia longitudinala 1.17 1.36
Raport mediu pentru ambele directii 1.16 1.34
Raport mediu total 1.25
Siguranta la forta taietoare este satisfacuta pe ansamblul cladirii, asigurand realizarea

mecanismului favorabil de disipare a energiei seismice prin ierarhizarea capacitatii de
rezistenta a structurii, pentru tipul de zidarie folosita (blocuri ceramice cu goluri verticale).
Acest lucru se poate observa atat in calculele simplificate cat si in calcule statice
biografice. Deoarece zidaria confinata, pentru unii pereti si unele niveluri nu a satisfacut
cerinta de siguranta la forta taietoare, s-a considerata o armare in rost orizontal realizata
cu 2Ø8 OB37 (local 3Ø8 OB37 in peretii T4 - etaj 2 si L5 - parter si etaj 2), dispuse la
doua asize la parter, respectiv la o asiza la etajele 1 si 2, in toti peretii de zidarie ai
structurii. Asadar in final, pentru ambele tipuri de calcule s-au considerat structuri de tip
ZC+AR. Utilizarea modelelor simplificate de calcul (permis de regularitatea structurala in
plan si elevatie a structurii considerate), conduce la o conformare structurala acoperitoare,
neglijand o componenta semnificativa de calcul data de conlucrarea spatiala a structurii.
Conformarea structurala a constructiei poate fi optimizata prin alegerea unor modele si
metode de calcul superioare nivelului minimal admis, aplicat in aceasta lucrare.
Pentru a obtine o conformare structurala sigura in raport cu actiunea seismica si optima
din punct de vedere economic si functional, s-au utilizat modele de calcul pentru o
comportare statica neliniara. Se constata ca raspunsurile structurale obtinute, pentru cele
doua tipuri de calcule realizate pentru structuri din zidarie realizate, cu blocuri ceramice cu
goluri verticale, sunt destul de apropiate, atat pentru calculele de nivel normal, pentru
rezistentele de proiectare dar si pentru calcule de nivel superior – curbe forta taietoare-
deplasare, astfel incat, in urma acestora se poate afirma ca cel putin pentru cladiri
regulate, cu 3 niveluri (P+2E). Se poate afirma ca din punct de vedere al raspunsurilor
structurale obtinute codul de proiectare CR6-2013 ofera un spor de 25% siguranta fata de
cerintele normatvului P2-85.

10. Concluzii şi contribuţii personale

10.1 Concluzii privind îndeplinirea obiectivelor tezei
Capitolul 1
Ȋn urma documentării realizate cu privire la evoluţia istorică a construcţiilor din
zidărie, se poate constata aspectul că existenţa acestora datează din perioade foarte
îndepărtate, perioade în care omul (înzestrat cu inteligenţă prin facere) a înţeles cum să
folosească resursele oferite de mediu, în scopul îmbunătăţirii adăposturilor naturale găsite
transformându-le treptat în primele construcţii.
Capitolul 2
La baza acestui capitol se regăseşte un studiu documentar amplu, cu privire la
tipurile de materiale regăsite în structura zidăriilor (elemente pentru zidărie, mortar, beton,
grout, oţel, grile polimerice de înaltă densitate tip Tensar – pentru sistemul RichterGard de
consolidare a zidăriilor, polimeri armaţi cu fibre), şi prezentarea cerinţelor de performanţă
ale acestora. De asemenea, se prezintă extrem de detaliat modul cum este influenţată
aderenţa motarului la elementele pentru zidărie, funcţie de capacitatea mortarului de
retenţie a apei (dictată de tipul liantului şi dozajul acestuia), respectiv de capacitatea de
absorbţie a elementelor zidite (ceramice sau BCA).
O altă secţiune importantă este alocată obiectivului ştiinţific şi conceptul sistemului
RichterGard de protecţie a zidăriei utilizând grilele polimerice de înaltă densitate şi
rezistenţă cu noduri rigide, inserate în tencuiala pereţilor structurali.
Ȋn penultima parte sunt prezentate materialele compozite (matricile polimerice,
fibrele de carbon, sticlă, aramidă şi kevlar) care, prin rezistenţele mecanice superioare pe
care le posedă, respectiv prin capacitatea deosebită de aderare la suprafeţele din beton,
zidărie şi metal, prezintă un potenţial deosebit în ceea ce priveşte consolidarea structurilor
din zidărie, extrem de expuse la cedări casante datorate eforturilor principale de întindere
dezvoltate în apareiaj. Ȋn ultima parte se regăseşte o secţiune care prezintă armonizarea
condiţiilor impuse materialelor utilizate la realizarea construcţiilor din zidărie amplasate în
zone seismice, între Codurile CR6 – 2006 şi P100 – 1/2006, respectiv Codurile CR6 –
2013 şi P100 – 1/2013.
Capitolul 3
Ȋn acest capitol, sunt prezentate: Principiile generale privind alcătuirea architectural –
structurală a clădirilor etajate cu pereţi structurali de zidărie amplasate în zone seismice;
Alcătuirea clădirii în plan şi elevaţie; Criterii de regularitate geometrică şi structurală a
clădirilor etajate cu pereţi structurali de zidărie amplasate în zone seismice; Separarea
clădirii în tronsoane prin rosturi; Dimensiuni maxime ale clădirilor etajate cu pereţi
structurali de zidărie amplasate în zone seismice. Ȋn ultima parte se regăseşte o secţiune
care prezintă armonizarea alcătuirii clădirilor etajate cu pereţi structurali de zidărie
amplasate în zone seismice, între Codurile CR6 – 2006 şi P100 – 1/2006, respectiv
Codurile CR6 – 2013 şi P100 – 1/2013.
Capitolul 4
Capitolul începe cu prezentarea modului de alcătuire al apareiajului zidit, secţiune
unde se arată obligativitatea realizării ţeserii elementelor pentru zidărie. Ȋn continuare, se
prezintă caracteristicile geometrice ale construcţiilor cu pereţi structurali din zidărie: cu
pereţi deşi (tip fagure), cu pereţi rari (tip celular) şi clădirile tip sală. Se continuă cu

condiţia impusă grosimii minime a pereţilor structurali, respectiv conditiile pe care trebuie
să le respecte raportul he / t în scopul limitării zvelteţii pereţilor respectivi, funcţie de tipul
zidăriei (ZNA), (ZC) şi (ZIA).
Următoarea secţiune prezintă cerinţele ce trebuie respectate, cu privire la stabilirea
geometriei (formă şi dimensiuni), respectiv a poziţiei golurilor funcţionale la nivelul pereţilor
structurali din zidărie. Cerinţa structurală prevede ca, pentru protejarea plinurilor de zidărie
dintre goluri se impune adoptarea unor proporţii adecvate şi a unor lungimi minime, care
să avantajeze capacitatea acestora de a disipa energia (indusă de seism), respectiv de a
se evita cât mai mult timp cedările casante. Ȋn ultima parte se regăseşte o secţiune care
prezintă armonizarea privind alcătuirea sistemului de pereţi structurali din ansamblul
clădirilor etajate de zidărie amplasate în zone seismice, între Codurile CR6 – 2006 şi
P100 – 1/2006, respectiv Codurile CR6 – 2013 şi P100 – 1/2013.
Capitolul 5
Capitolul începe cu clasificarea condiţiilor de microclimat de expunere a zidăriei
conform specificaţiilor Codului CR6 – 2006. De asemeni, într-o manieră extrem de
detaliată, cu exemplificări documentate, sunt prezentate cauzele care afectează
durabilitatea construcţiilor din zidărie, defalcate în: Cauze datorate mediului natural care
afectează durabilitatea construcţiilor din zidărie; Cauze datorate mediului antropic care
afectează durabilitatea construcţiilor din zidărie.
Ȋn continuare, se prezintă principalele tipuri de degradări înregistrate la nivelul
construcţiilor din zidărie şi cauzele care stau la baza producerii acestora. Totodată, se
prezintă aspectele privitoare la apariţia dislocaţiilor în structura zidăriilor supuse la
solicitări seismice. Ȋn ultima parte, se specifică măsurile privind asigurarea durabilităţii
construcţiilor cu structura din zidărie, defalcate pe categorii de materiale.
Capitolul 6
Capitolul începe cu prezentarea avariilor caracteristice construcţiilor cu structura
din zidărie, secţiune unde sunt descrise mecanismele de rupere (ductile sau casante) ale
montanţilor şi riglelor de cuplare din zidărie solicitate seismic, funcţie de proporţiile
apareiajelor acestora (zvelteţea).
Se continuă cu prezentarea unei clasificări a tipurilor de defecte înregistrate la
nivelul elementelor structurale din zidărie, precum si starea de avariere a acestora, apoi
cu definirea Tipurilor de lucrări efectuate la nivelul construcţiilor cu structura din zidărie în
vederea refacerii / ridicării performanţelor structurale privind reducerea riscului seismic.
Capitolul se încheie cu prezentarea categoriilor de lucrări de reparaţii şi consolidări
efectuate la nivelul construcţiilor cu structura din zidărie, în vederea refacerii / ridicării
performanţelor structurale pentru reducerea riscului seismic. Ȋn continuare, este
prezentată descrierea extrem de detaliată a soluţiilor curente de reparare şi consolidare a
construcţiilor cu structura din zidărie.
Capitolul 7
Capitolul începe cu prezentarea conceptului de calitate al lucrărilor de construcţii,
respectiv organizarea generală a controlului de calitate, în vederea asigurării unei
eficacităţi maxime. Se continuă cu prezentarea metodelor de investigare şi aparatele
pentru determinarea caracteristicilor şi stării fizice a elementelor de construcţie din beton,
beton armat şi zidării.

Capitolul 8
Capitolul prezintă conform prevederilor Normativului P 130 – 1999, metodologia de
realizare a urmăririi comportării în timp a construcţiilor, inclusiv a celor cu structura din
zidărie, cu detalierea celor două categorii componente: urmărirea curentă (aplicată în
cazul construcţiilor obişnuite); urmărirea specială (aplicată în cazul construcţiilor
deosebite, în urma recomandării expertizelor tehnice / inspecţiilor extinse, sau la cerere de
către beneficiar).
Capitolul 9
Capitolul prezintă o Comparaţie privind comportarea structurilor din zidărie confinată
realizată cu blocuri ceramice cu goluri verticale în corelaţie cu Codurile CR6-2013 şi P2-85
Având în vedere prevederile noilor coduri de proiectare P100/1-2013 şi CR6-2013 în
prezenta lucrare s-a realizat o comparaţie între răspunsurile structurale pentru o clădire cu
structura de rezistenţa din zidărie realizată cu blocuri ceramice cu goluri verticale,
calculată în conformitate cu acestea, versus calcule în acordanţa cu normativul P2-85.
Ȋn urma calculelor efectuate, se poate constata aspectul că, răspunsurile structurale
obţinute, pentru cele două tipuri de calcule realizate, pentru structuri din zidărie realizate
cu blocuri ceramice cu goluri verticale, sunt destul de apropiate, atât pentru calculele de
nivel normal, pentru rezistenţele de proiectare, dar şi pentru calcule de nivel superior –
curbe forţă tăietoare-deplasare, astfel încât, în urma acestora se poate afirma că cel puţin
pentru clădiri regulate, cu 3 niveluri (P+2E).
Se poate face afirmaţia că din punct de vedere al răspunsurilor structurale obţinute
Codul de proiectare CR6-2013 oferă un spor de 25% siguranţă faţă de cerinţele
normatvului P2-85.
10.2 Contribuţii personale
Capitolul 2
La sfârşitul acestui capitol, mai precis la subcapitolul 2.8, a fost prezentată
armonizarea condiţiilor impuse materialelor utilizate la realizarea construcţiilor din zidărie
amplasate în zone seismice, între Codurile CR6 – 2006 şi P100 – 1/2006, respectiv
Codurile CR6 – 2013 şi P100 – 1/2013. Ȋn urma realizării acestei armonizări, am găsit
următoarele critici, în sensul menţinerii unei serii de condiţionări din Codurile CR6 – 2006
şi P100 – 1/2006, în aceaşi formă şi în noile Coduri CR6 – 2013 şi P100 – 1/2013 :
C1 - în cadrul discuţiei comparative de la subcapitolul 2.8.1.1, se poate constata aspectul

că, în timp ce elementele pentru zidărie încadrate în Clasa II privind nivelul de încredere,
sunt permise conform Codului P100 – 1/2006 doar la execuţia pereţilor structurali din
zidărie aparţinând construcţiilor încadrate în clasa IV de importanţă, pentru zone cu
hazard seismic mai scăzut (ag  0.12g), în conformitate cu specificaţiile noului Cod P100 –
1/2013 această categorie de elemente pentru zidărie (încadrate acum în Categoria II
privind nivelul de încredere al proprietăţilor mecanice), poate fi utilizată în zonele seismice
cu ag  0.15g, pentru realizarea pereţilor structurali din zidărie la construcţii încadrate atât
în clasa IV de importanţă cât şi în clasa III. Această modificare are drept scop reducerea
pe cât posibil a costurilor de investiţie (majorarea profitului economic) pentru categoriile
menţionate de clădiri cu structura din zidărie situate în zone de hazard seismic mai scăzut.
Ţinând cont de aspectul că în clasa  de importanţă, regăsim şi categoria clădirilor
de locuit (având înălţimea totală < 28 m), cu structura din zidărie, respectiv a celor de tip

curent (care nu aparţin celorlalte clase de importanţă), care sunt răspândite, permiterea
utilizării unor elemente pentru zidărie “mai ieftine” chiar şi în zone caracterizate de un
hazard seismic mai redus, poate atrage după sine o diminuare semnificativă a calităţii
lucrării şi implicit a siguranţei structurale, mai ales în condiţiile în care pe piaţă există şi
produse cu calităţi îndoielnice, “mascate”, având preţuri atractive, respectiv devieri de la
aplicarea corectă a tehnologiilor de execuţie (executanţi grăbiţi, înclinaţi preponderent
spre obţinerea unor profituri substanţiale cu preţul unor cheltuieli reduse extrem de
periculos).
C2 - în cadrul discuţiei comparative de la subcapitolul 2.8.1.2, privitor la Condiţiile de

utilizare a elementelor pentru zidărie funcţie de caracteristicile geometrice, se poate
observa aspectul că, în timp ce Codul CR6 – 2006 prevede pentru pereţii interiori din
structura elementelor pentru zidărie cu goluri verticale (din grupa 2) o grosime minimă de
10 (mm), indiferent de valoarea acceleraţiei ag la amplasament, noile variante de Cod
CR6 – 2013, respectiv P100 – 1/2013, permit ca valoarea minimă a acestei grosimi să fie
considerată cel puţin 5 (mm) pentru zonele caracterizate de un hazard seismic mai redus
(ag  0.15g). Aceaşi situaţie se poate observa şi în cazul grosimii pereţilor exteriori ai
elementelor pentru zidărie menţionate. Astfel, dacă CR6 – 2006 prevedea o grosime
minimă de 15 (mm), în variantele CR6 – 2013 şi P100 – 1/2013, grosimea minimă a
pereţilor exteriori ai elementelor pentru zidărie cu goluri verticale (din grupa 2) a fost
redusă la cel puţin 12 (mm) pentru zonele seismice cu ag ≥ 0.20 g, respectv la 8.0 (mm)
pentru zonele cu hazard seismic mai redus (ag  0.15g). Ne lovim iarăşi de aspectul
economic, care nu ar trebui să primeze în faţa siguranţei
C3 - în cadrul discuţiei comparative de la subcapitolul 2.8.2.1, cu privire la Condiţionările

impuse calităţii şi mărcii mortarului pentru zidărie, se poate observa aspectul că, în ceea
ce priveşte posibilitatea de utilizare a mortarelor pentru zidărie preparate pe şantier (care
nu îndeplinesc în totalitate condiţiile din norma SR EN 998 – 2), Codul P100 – 1/2006
introduce limitări mai severe decât cele furnizate de varianta P100 – 1/2013.
Astfel, dacă P100 – 1/2006 permitea utilizarea mortarului pentru zidărie preparat la
şantier, doar pentru executarea pereţilor structurali / nestructurali din zidărie la clădirile din
categoriile de importanţă  şi V situate în zone cu hazard seismic limitat (ag ≤ 0.12g),
respectiv pentru pereţii nestructurali ai clădirilor din categoriile de importanţă  şi V
situate în zone seismice cu (ag ≤ 0.16g), în noul Cod P100 – 1/2013, acelaşi mortar poate
fi utilizat atât la realizarea pereţilor structurali / nestructurali din zidărie aparţinând clădirilor
din categoriile de importanţă  şi V, pentru toate zonele seismice (deci şi pentru cele cu
hazard ridicat), cât şi pentru pereţii structurali / nestructurali din zidărie ai clădirilor din
categoria de importanţă , situate în zone seismice cu (ag ≤ 0.15g), dar numai în condiţiile
în care toate prevederile din reglementările tehnice specifice privind execuţia lucrărilor din
zidărie sunt respectate. Ţinând cont de faptul că în execuţie foarte uşor se produc devieri
de la aplicarea corectă a tehnologiilor de realizare (cauzate de ritmurile de execuţie alerte,
respectiv de golurile semnificative de conştiinciozitate ale forţei de muncă din conjunctura
actuală), coroborat cu posibilitatea de introducere în lucrare a unor elemente pentru
zidărie cu calităţi îndoielnice (pe piaţă existând şi astfel de produse, având preţuri
atractive), utilizarea mortarelor preparate în condiţii de şantier la realizarea pereţilor
structurali din zidărie aparţinând clădirilor situate în zone cu hazard seismic ridicat, poate
atrage după sine o diminuare semnificativă a calităţii lucrării şi implicit a siguranţei
structurale. Acest aspect este deosebit de important !

C4 - în cadrul discuţiei comparative de la subcapitolul 2.8.2.2, cu privire la Condiţionările

privind asigurarea aderenţei între elementele pentru zidărie şi mortar, se poate observa
aspectul că, în cazul zidăriilor realizate cu elemente din BCA în asociere cu mortarul
pentru zidărie pentru utilizare generală (G), valorile rezistenţelor caracteristice la
întindere din încovoiere ale zidăriei perpendicular pe planul peretelui (fxk1) şi (fxk2)
furnizate de Codul CR6 – 2013, 4.1.1.3.1.(3) sunt mai mari decât cele furnizate de Codul
CR6 – 2006, 4.1.1.3.1.(2), cu 25% pentru mortare de marcă M10, M7.5, M5, respectiv cu
15% pentru mortare de marcă M2.5.
Capitolul 3
armonizarea privind alcătuirea clădirilor etajate cu pereţi structurali de zidărie amplasate în
zone seismice, între Codurile CR6 – 2006 şi P100 – 1/2006, respectiv Codurile CR6 –
2013 şi P100 – 1/2013. Ȋn urma realizării acestei armonizări, am găsit următoarele critici,
în sensul menţinerii unei serii de condiţionări din Codurile CR6 – 2006 şi P100 – 1/2006,
în aceaşi formă şi în noile Coduri CR6 – 2013 şi P100 – 1/2013 :
C5 - în cadrul discuţiei comparative de la subcapitolul 3.6.3.2, cu privire la Criteriile de

regularitate geometrică şi sructurală în elevaţie, se poate constata aspectul că varianta de
Cod CR6 – 2006 este mai restrictivă, în sensul că permite pe ambele direcţii principale ale
clădirii o reducere a ariilor nete totale de zidărie ale pereţilor structurali situaţi la nivelurile
superioare, care nu va depăşi 20% din aria totală de zidărie de la parter, comparativ cu
valoarea de 30% furnizată în aceleaşi condiţii de Codul CR6 – 2013. În felul acesta,
probabilitatea ca structura să prezinte discontinuităţi pe verticală care deviază traseul
forţelor către fundaţii este mai mică, aspect considerat benefic.
Capitolul 4
armonizarea privind alcătuirea sistemului de pereţi structurali din ansamblul clădirilor
etajate de zidărie amplasate în zone seismice, între Codurile de proiectare CR6 – 2006 şi
P100 – 1 / 2006, respectiv Codurile de proiectare CR6 – 2013 şi P100 – 1 / 2013. Ȋn urma
realizării acestei armonizări, am găsit următoarele critici, în sensul menţinerii unei serii de
condiţionări din Codurile CR6 – 2006 şi P100 – 1/2006, în aceaşi formă şi în noile Coduri
CR6 – 2013 şi P100 – 1/2013 :
C6 - în cadrul discuţiei comparative de la subcapitolul 4.9.4.1.1, cu privire la Alcătuirea

stâlpişorilor din beton armat, se poate observa aspectul că procentul minim de 1(%)
privind armarea longitudinală a stâlpişorilor este impus în Codul P100 – 1/2013, pentru o
valoare a acceleraţiei seismice de proiectare ag ≥ 0.25g, în timp ce prin specificaţiile
Codului P100 – 1/2006 pentru o valoare a acceleraţiei seismice de proiectare ag ≥ 0.20g,
aspect care este mai acoperitor.
Ȋn zonele caracterizate de un hazard seismic redus, respectiv care tinde spre
moderat, având ag ≤ 0.16g, Codul P100 – 1/2006 prevede un procent minim de armare
unic, de cel puţin 0.8(%), în timp ce prescripţiile noului Cod P100 – 1/2013 specifică un
domeniu de valori pentru procentul minim de armare longitudinală a stâlpişorilor, afine cu
acceleraţia seismică de proiectare la amplasament (ag). Astfel, în zonele caracterizate de
ag = 0.15g şi ag = 0.20g, se impune o valoare de cel puţin 0.8(%), iar în zonele cu ag =
0.10g o valoare de cel puţin 0.6(%).

Ȋn consecinţă, această variere a procentului de armare longitudinală pentru stâlpişori

poate fi privită ca o măsură economică, având în vedere aspectul că odată cu reducerea
valorii acceleraţiei seismice de proiectare (ag), se aşteaptă o scădere a stării de eforturi în
ansamblul pereţilor structurali. Având în vedere aspectul că, procentul efectiv de armare
longitudinală al stâlpişorilor trebuie să asigure şi preluarea atât a efectului de încovoiere
(în planul peretelui) generat de reacţiunea diagonalei comprimate care solicită zona de
intersecţie a stâlpişorului cu centura (mecanism strut and tie), cât şi a efectului de
încovoiere apărut în stâlpişori ca urmare a solicitării peretelui perpendicular pe plan, este
indicat ca pentru ag < 0.20g să fie menţinut un procent de armare de cel puţin 0.8(%), care
pentru stâlpişorii realizaţi în pereţi cu grosimea de o cărămidă (240 mm) poate fi obţinut la
limită cu 4 bare Φ12.
Referitor la poziţionarea stâlpişorilor din beton armat în ansamblul pereţilor din

zidărie, trebuie făcută precizarea de la început asupra aspectului că, o serie de carenţe
existente în Codul CR6 – 2006. 5.2.4.(1), respectiv care au fost semnalate de specificaţiile
Normei SR EN 1998 – 1/2004, au fost remediate în Codului P100 – 1/2013, 8.5.4.3.1.(2),
însă parţial.
Analizând subcapitolul 4.6.2.2. al tezei, respectiv armonizarea realizată între
prescripţiile Codurilor CR6 – 2006 şi P100 – 1/2006 de la subcapitolul 4.9.4.1.2, se poate
observa aspectul că, deşi în Codul CR6 – 2006 bodarea cu stâlpişori din beton armat era
obligatorie pentru orice gol (din pereţii structurali) având o suprafaţă  2.5 (mp), indiferent
de valoarea acceleraţiei (ag), respectiv norma SR EN 1998 – 1/2004, 9.5.3,(4), prevedea
dispunerea stâlpişorilor de ambele părţi ale fiecărui gol cu aria ≥ 1.5 (mp), indiferent de
valoarea acceleraţiei seismice de proiectare (ag), prescripţiile noului Cod P100 – 1/2013
prevăd ca numai în zonele cu hazard seismic ridicat, caracterizate de ag  0.25g orice gol
având o suprafaţă  1.5 (mp) trebuie bordat cu stâlpişori, iar în rest, adică pentru zonele
caracterizate de ag ≤ 0.20g, bordarea golurilor cu stâlpişori este obligatorie începând de la
o suprafaţă a acestora  2.5 (mp). Şi în această situaţie putem distinge importanţa
acordată aspectului economic, care în mod normal ar trebui eclipsată de măsurile de
ridicare a nivelului de siguranţă structurală.
Luând în considerare aspectul că, în paralel cu această schimbare a codurilor
Româneşti CR6 şi P100, lucrări de specialitate străine [1.48] având drept scop
îmbunătăţirea protecţiei antiseismice a clădirilor din zidărie confinată, recomandau ca toţi
montanţii situaţi între goluri cu suprafaţa > 10% din cea a peretelui, să fie obligatoriu
confinaţi cu stâlpişori din beton armat (indiferent de valoarea ag), se poate observa o
reticenţă a lumii constructorilor din România în faţa schimbărilor masive. Din acest motiv
inclusiv în Codul P100 – 1/2013 nu s-a acceptat încă un interval mediu de recurenţă IMR
de 475 ani, aşa cum alte coduri din ţări seismice (Noua Zeelandă, Japonia, Chile, etc.)
deja au adoptat.
Dată fiind importanţa confinării montanţilor / şpaleţilor de zidărie (dintre golurile
funcţionale), atât din punct de vedere al ductilizării acestora, dar şi al sporirii rezistenţelor,
aspect care le conferă “credibilitate” în participarea de ansamblu, unele lucrări de
specialitate străine [1.48] specifică ca, pentru stabilirea ariei nete totale Az,net (necesară
calculului densităţii de pereţi), toţi montanţii situaţi între golurile având suprafaţa > 10% din
cea a peretelui (deci şi cele cu suprafaţa  1.5 (mp) să fie obligatoriu confinaţi cu stâlpişori
din beton armat (deci golurile respective bordate).
Aplicarea acestor specificaţii este deosebit de benefică, prezenţa stâlpişorilor la
marginea şpaleţilor dintre goluri permiţând ancorarea eficientă a armăturilor inserate în
rosturile orizontale.

Ţinând cont de cele expuse, introducerea acestor condiţionări de bordare obligatorie

cu stâlpişori din beton armat a golurilor funcţionale din pereţii de zidărie, având suprafaţa
> 10% din cea a peretelui, în Codurile CR6 şi P100 – 1, constituie o necesitate.
C7 - în cadrul discuţiei comparative de la subcapitolul 4.9.4.3.1, cu privire la Alcătuirea

centurilor din beton armat din ansamblul pereţilor structurali din (ZC) şi (ZC + AR), se
poate observa aspectul că pentru zonele caracterizate de un hazard seismic ridicat, atât
Codul P100 – 1/2006, 8.5.4.2.2.(4), cât şi Codul P100 – 1/2013, 8.5.4.3.2.(7), prevăd un
procent minim de armare de 1(%), singura diferenţiere constituind-o valoarea acceleraţiei
seismice la amplasament (ag) de la care începe să se aplice prevederea (0.20g 
conform P100 – 1/2006 şi 0.25g  conform P100 – 1/2013). Având în vedere aspectul că
valoarea (ag) = 0.20g se regăseşte şi în noua zonare seismică corespunzătoare Codului
P100 – 1/2013, se poate afirma faptul că prevederea din vechiul cod este mai
acoperitoare.
Aspecte tehnologice
La subcapitolele 4.6 şi 4.7 din cadrul capitolului 4, am prezentat într-o manieră
detaliată descrierea tehnologiilor de realizare atât a apareiajelor zidite, cât şi a clădirilor cu
structura din zidărie confinată (ZC) şi (ZC+AR), respectiv din (ZIA), dorind ca pe această
cale să aduc un real sprijin celor interesaţi de aspectul practic al execuţiei, şi nu numai.
Având în vedere aspectul că înnădirile prin suprapunere apar frecvent la nivelul
armăturilor longitudinale din elementele de confinare a zidăriei, atât la extremităţile
centurilor în situaţia utilizării de carcase prefabricate, cât şi la extremităţile stâlpişorilor în
majoritatea cazurilor, respectiv ţinând cont de faptul că în practica multor şantiere aceste
înnădiri se execută cu barele lipite legate cu sârmă (din considerente de simplitate),
necesitatea unei detalieri corecte a modului de realizare a acestora (prin care să se
mobilizeze mecanismul de transfer), este extrem de important.
Ȋn acest sens, am elaborat o serie de detalii privind realizarea carcaselor de armătură
pentru stâlpişori şi centuri, în vederea asigurării condiţiilor optime de transfer a eforturilor
între barele înnădirilor prin suprapunere.
Capitolul 6
Ȋn cadrul acestui capitol, de asemeni, am prezentat într-o manieră detaliată

descrierea tehnologiilor curente de reparare şi consolidare a clădirilor cu structura din
zidărie, utilizând atât materiale clasice, cât şi moderne, dorind ca pe această cale să aduc
un real sprijin celor interesaţi de aspectul practic al execuţiei, şi nu numai.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
[1.1]. P.Buchanan – “Stone Chambers as Private Ice Houses” – Stonewatch – Newsletter of the Gungywamp Society –
2007 ;
[1.2]. Yitzhak Sapir – “Hebrew Bible and ANE History Lists Commentary” – 2006 ;
[1.3]. Rodica Crişan – “Construcţii din zidărie şi beton” – 2007 ;
[1.4]. Radu Petrovici – “Proiectarea clădirilor din zidărie conform Standardelor Europene adoptate în România (SR EN),
Volumul 1 – Materiale, Proprietăţi mecanice, Durabilitate” – Editura Universitară ION MINCU - 2008 ;
[1.5]. Barbara Ashfield & David Hanson – “Design Squared” – 2010 ;
[1.6]. U.T.C.B. – F.C.C.I.A. – “Îndrumător de proiectare a sistemelor structurale din zidărie cu blocuri ceramice cu goluri
verticale” – Editura MATRIX ROM – 2007 ;
[1.7]. Viktor Kizinievič, Fabijonas Petrikaitis, Olga Kizinievič – “Influence of Technological Factors on the Physical-
Mechanical Properties of Clay Masonry Units” – Materials Science (Medžiagotyra) Vol. 11, No.1 – 2005 ;
[1.8]. Victor Asquini, Emil Prager – “Indicator tehnic în construcţii” – 1938 ;
[1.9]. J.I. Davison – “Masonry Mortar”- Canadian Building Digest 163, National Research Council of Canada – 1974 ;
[1.10]. Nwofor T.C. & Sule S. – “A Mathematical Model for the Prediction of Optimum Mortar Joint Thickness in brick-
Mortar Couplet” – University of Portharcourt, Rivers State, Nigeria – 2012 ;
[1.11]. Dayaratnam P. – “Brick and reinforced brick structures” - New Delhi Oxford and IBH – 1987 ;
[1.12]. E.Rizzatti, H.R.Roman, G.Mohamad, E.Y.Nakanishi – “Mechanical behavior analysis of small– scale modeling
of ceramic block masonry structures – Geometries effect” - Revista IBRACON de Estruturas e Materiais, vol.5,
no.5, São Paulo, Oct. 2012 ;
[1.13]. Ad Vermeltfoort – “Brick – mortar interaction in masonry under compression” - Eindhoven University of
Technology – 2005 ;
[1.14]. Kenneth Sandin – “Mortars for Masonry and Rendering, Choice and Application” – Building Issues, Vol.7,No.3 –
1995 ;
[1.15]. O.G.Ilinoiu – “Controlul calităţii betoanelor” - Editura Cartea Universitară – 2004 ;
[1.16]. Traian Oneţ – “Verificarea Calităţii Construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat” – Editura DACIA – 1979
;
[1.17]. James E. Amrhein – “GROUT...THE THIRD INGREDIENT” – Masonry Institute of America – 1980 ;
[1.18]. INTERNATIONAL CODE COUNCIL – “International Residential Code” – 2012 ;
[1.19]. INTERNATIONAL MASONRY INSTITUTE – “TECHNOLOGY Brief” – August 2009 ;
[1.20]. National Ready Mixed Concrete Association – “Technical Information prepared by NRMCA” – 1993, 2005 ;
[1.21]. NATIONAL CONCRETE MASONRY ASSOCIATION – “Grout Quality Assurance” – TEK 18-8B – 2005 ;
[1.22]. Elizabeth Vintzileou – “Grouting of three-leaf stone masonry : Types of grouts, mechanical properties of
masonry before and after grouting” – Milano 15.03.2012 ;
[1.23]. NATIONAL CONCRETE MASONRY ASSOCIATION – “Grout for Concrete Masonry” – TEK 9-4A – 2005 ;
[1.24]. Ioan Cadar, Tudor Clipii, Agneta Tudor – “Beton Armat” – Editura Orizonturi Universitare, Timişoara 1999 ;
[1.25]. Ramiro A. Sofronie – “Manual Richtergard” – Total Publishing – Bucureşti 2004 ;
[1.26]. Ramiro A. Sofronie şi Valentin Feodorov – “Procedeu de armare şi consolidare a zidăriilor cu grile sintetice” –
Brevet Invenţie - 1995 ;
[1.27]. Ramiro A. Sofronie – “Conceptul RichterGard de protecţie antiseismică a zidăriei” ;
[1.28]. Codiţă S. Alina Mariana – “Performanţele procedeelor de armare cu grile polimerice a zidăriilor de cărămidă” –
Rezumat teză de doctorat – Bucureşti 2011 ;
[1.29]. Ramiro A. Sofronie – “Vulnerability of Romanian Cultural Heritage to Hazards and Prevention Measures” - 2001
;
[1.30]. Richter Gard – “The Ultimate Reinforcement for Seismic Protection of Masonry” ;
[1.31]. Cincu Marina – “Probleme specifice privind utilizarea fibrelor polimerice la realizarea sistemelor structurale din
zidărie pentru construcţii civile” – Teză de doctorat – Bucuresti 2011 ;
[1.32]. Tensar International Limited – “The Properties and Performance of Tensar Biaxial Geogrids” – January 2003,
Issue 3 ;
[1.33]. American Composites Manufacturers Association – “Overview of the FRP Composites Industry – A Historical
Perspective” – 2004 ;
[1.34]. L.A. Bisby – “Durability of FRP Composites for Construction” – ISIS Canada – 2006 ;
[1.35]. Md. Rashadul Islam – “Inventory of FRP strengthening methods in masonry structures” – Master’s Thesis –
2008 ;
[1.36]. Valter Dejke – “Durability of fibre reinforced polymers (FRP) as reinforcement in concrete structures” –
CHALMERS TEKNISKA HŌGSKOLA – Gōteborg 1999 ;
[1.37]. Karlsson M. – “Fiberkompositarmering” – NCC Teknik, Gōteborg 1998 ;
[1.38]. Bank L C, Gentry T R – “Accelerated Test Methods to Determine the Long-Term Behavior of FRP Composite
Structures : Environmental Effests” – Journal of Reinforced Plastic and Composites, Vol.14, June 1995 ;
[1.39]. Machida A – “State-of-the-Art Report on Continuous Fiber Reinforcing Materials” – Society of Civil Engineers
(JSCE), Tokyo, 1993 ;
[1.40]. DOST KIMYA END.HAMM.SAN.VE TIC.LTD – “DOST Re – Bar Product Data Sheet” – Istanbul TURKYE ;
[1.41]. BASF Construction Chemicals Italia Spa – “Rinforzo di strutture con FRP” – Quaderno tecnico – Treviso, Italy ;
[1.42]. HI. WTC – Catalog – 2011 ;

[1.43]. MINOVA RSA – “Powermesh – FIReP ® Fibre Reinforced Polymer Mesh” – Product data – South Africa - 2010
;
[1.44]. BAODING JISRUN MECHANICAL MANUFACTURING CO., Ltd – Catalog ;
[1.45]. BOLONG THREE DIMENSIONAL COMPOSITES CO., Ltd – Catalog ;
[1.46]. BEST – B2B.COM – Catalog ;
[1.47]. Chin J, Aouadi K, Haight M.R, Hughes W.L, Nguyen T – “Effects of Water, Salt Solution and Simulated
Concrete Pore Solution on the Properties of Composite Matrix Resins Used in Civil Engineering Applications.
Polymer Composites” – 2001 ;
[1.48]. R.Meli, S.Brzev et al. – “Seismic Design Guide for Low-Rise Confined Masonry Buildings” – Earthquake
Engineering Research Institute, Oakland - 2011 ;
[1.49]. Svetlana Brzev – “Earthquake-Resistant Confined Masonry Construction” – National Information Center of
Earthquake Engineering – ISBN 81- 904190 – 9 – 9 ;
[1.50]. Bruce Bolt & all – “Earthquake in Chile, March 3, 1985” – EERI Special Earthquake Report ;
[1.51]. Moroni M.O, Astroza M, Acevedo C – “Performance and Seismic Vulnerability of Masonry Housing Types Used
in Chile” - Journal of Performance of Constructed Facilities, ASCE, Vol.18, No.3, pp.173-179 - 2004 ;
[1.52]. S.C. Wienerberger Sisteme de cărămizi S.R.L. – “Sistemul de cărămizi POROTHERM” – Ghid de punere în
operă – 2013 ;
[1.53]. Universidad Nacional de Córdoba [2002] – “Diseno de Estructuras de Hoormigon Armado y Pretensado,
Capitulo 10” ;
[1.54] Tom Schacher – “Confined Masonry for one and two storey buildings in low-tech environments” – A NICEE
Publication – February 2009 ;
[1.55]. Svetlana Brzev – “Confined Masonry Buildings : Key Components and Performance in Past Earthquakes” –
February 2014, IIT Gandhinagar, India ;
[1.56]. Héctor E. Rodríguez Lozoya et al. - Open Journal of Civil Engineering, 2013, 3, 194 - 201
(http://www.scirp.org/journal/ojce) ;
[1.57]. R. Petrovici – “Revizuirea codului de proiectare pentru clădiri din zidărie CR6 – 2006” – A.I.C.P.S. Review 4 /
2009 EDIŢIE NOUĂ ;
[1.58]. Svetlana Brzev – “Analysis of Confined Masonry Buildings : Part 1. Short Course on Seismic Design of
Reinforced and Confined Masonry Buildings” – February 17-21, 2014, IIT Gandhinagar, India ;
[1.59]. Y.Yamasaki and all, C.Zavala and all – “Construction of Masonry Buildings with appropriated technologies” –
CISMID / FIC / UNI - March 2004, Lima, Peru ;
[1.60]. M. Asinari – “Buildings with structural masonry walls connected to tie-columns and bond-beams” – European
School for Advanced Studies in Reduction of Seismic Risk – February, 2007 ;
[1.61]. www.peri.de
[1.62]. Kuldeep S. Virdi, Rossen D. Rashkoff – “Low-rise residential construction detailing to resisist earthquakes” –
City University Lodon ;
[1.63]. Cement & Concrete Association of New Zealand – “Masonry Grouting Methods” – Information Bulletin :IB 66 –
August 2004 ;
[1.64]. Ghiocel D şi colectiv – “Construcţii Civile” – Ed.Didactică şi Pedagogică – 1985 ;
[1.65]. Paul Popescu – “Degradarea Construcţiilor” – Universitatea SPIRU HARET – 2002 ;
[1.66]. Cristina Romanescu, Constantin Ionescu – “Fenomenul de coroziune a podurilor din beton armat : metode de
testare, control şi de evaluare a riscului” – Seminarul internaţional “Gestionarea riscului operaţional în
exploatarea reţelelor rutiere” – Noiembrie 2009 – Iaşi, România ;
[1.67]. INCERC – Filiala Cluj-Napoca – “Durabilitatea elementelor şi structurilor de beton precomprimat” – 2005 ;
[1.68]. C.Bob, T.Dencsak, C.Tanasie, I.Balcu – “Contribuţii privind evaluarea capacităţii betonului de a lega CO 2 prin
carbonatare” – Revista Română de Materiale 2012, 42 (4), 370 – 380 ;
[1.69]. Narendra Taly - “Design of reinforced masonry structures” – second edition ;
[1.70]. Gheorghe-Crinel Colban – “Structuri din zidărie. Alcătuire, proprietăţi, elemente de calcul şi principii de
consolidare” – Editura AGIR 2000 ;
[1.71]. Radu Agent – “Expertizarea şi punerea în siguranţă a clădirilor existente afectate de cutremure” – editura FAST
PRINT ;
[1.72]. Tudor Dan – “Reabilitarea şi consolidarea construcţiilor de zidărie II” ;
[1.73]. Dan Dubină – “Urban Habitat Constructions under Catastrophic Events. WG2 : Earthquake resistance. Proposal
of research directions” ;
[1.74]. A.R. Santhakumar – “GUIDELINES FOR RETROFITTING OF BUILDINGS” – Government of TAMILNADU –
2006 ;
[1.75]. MRB & Associates – “Seismic Retrofitting Guidelines of Buildings in NEPAL. Masonry” – April 2013 ;
[1.76]. TECNARIA S.p.A. – “Shear connectors for composite structures” ;
[1.77]. M.Piazza, C. Baldessari, R.Tomasi – “The role of in-plane floor stiffness in the seismic behaviour of traditional
buildings” - University of Trento, Italy, 2008 ;
[1.78]. Claudio Modena – “Criteri di progetto per il miglioramento sismico degli edifici storici” – Universita di Padova –
2010 ;
[1.79]. Anand S.Arya, Teddy Boen, Yuji Ishiyama - “Guidelines for Earthquakes Resistant Non – Enginereed
Construction” – IAEE – 2012 ;
[1.80]. A.Mahdizadeh, J.Borzouie, M.Raessi - “New Approach to seismic Rehabilitation of Masonry School Buildings” –
15 WCEE, Lisboa 2012 ;

[1.81]. A.Marini, G. Plizzzari – “Tecniche di analisi, di rinforzo e di miglioramento sismico di edifici storici”- Corso di
perfezionamento - Universita di Brescia – 2007 ;
[1.82]. Paolo Faccio, Elisa Fain - “Corso di Consolidamento Degli Edifici Storici” – Universita IUAV di Venezia, 2011 –
2012
[1.83]. A.Borri, M.Corradi, E.Agneloni, G.Celestini – “Alcune Sperimentazioni su Collegamenti tra Barre e Nastri in
CFRP per Interventi di Miglioramento Sismico su Edifici in Muratura” – Universita degli Studi di Perugia, Italy ;
[1.84]. A.Borri, M.Corradi, A.Vignoli – “Seismic Upgrading of Masonry Structures with FRP”;
[1.85]. H.Meireles, R.Bento – “Rehabilitation and strengthening of old masonry buildings” – DTC no.02/2013 ;
[1.86]. V.Ciubotaru – “Soluţii de consolidare pentru fundaţiile continue aflate sub pereţi portanţi” – site internet
CONSTRUCŢII CIVILE ŞI INDUTRIALE – 2012 ;
[1.87]. IAEE MANUAL – Ch. 9 “Repair, Restoration and Strengthening of Buildings” – 2004 ;
[1.88]. V.Simionescu – “Contribuţii teoretice şi aplicative cu privire la consolidarea structurilor din zidărie şi beton armat
afectate de cutremure” – Rezumat teză de doctorat – Bucureşti 2000 ;
[1.89]. www.jlupiles.com ;
[1.90]. GECoPRA - “Inova Domus  - Projecto Casa do Futuro” ;
[1.91]. www.autonopedia.org - “The Practical Resource for Sustainable Living” ;
[1.92]. www.diydoctor.org.uk – “Pointing Brickwork – How to Point and Repoint Brickwork and Walls” ;
[1.93]. Christine Beall – “Tuckpointing old mortar joints” – PUBLICATION # M880116 – The Aberdeen Group ;
[1.94]. Hampshire County Council – “Re-pointing. Principles, Materials and Methods” ;
[1.95]. The QUIKRETECompanies – “Tuck-pointing Mortar Joints / Replacing Demaged Brick” ;
[1.96]. M.Budescu, I.P.Ciongradi, N.Taranu, I.Gavrilas, M.Ciupala, I.Lungu – “Reabilitarea Construcţiilor” – Ed.
Vesper 2001 ;
[1.97]. www.cristalproof.pt ;
[1.98]. Patrick Bischof & René Suter - Retrofitting Masonry Walls with Carbon Mesh - Institute of Construction and
Environment, University of Applied Sciences (UAS) – Fribourg ;
[1.99]. Motavalli M – ” Seismic Assessment and Retrofitting of Shariati Museum in Tehran’’ - FRP Strengthening of
Masonry, Fibre Composites, FS07, Empa Switzerland, University of Tehran. Iran ;
[1.100]. C. Dragomir, C.Matei, D. Dobre, E.S. Georgescu – ”Comportarea elementelor structurale de anvelopă din
zidărie la acţiuni extreme” – INCERC Bucuresti – 2009 ;
[1.101]. QuakeWrap,Inc. ;
[1.102]. R.Santhanam – “Guidelines for retrofitting of buildings” – Government of Tamilnadu, India ;
[1.103]. M.Teodorescu, C.Budan – “Tehnologia Lucrărilor de Ȋntreţinere, Reparaţii şi Consolidări ;
[1.104]. www.matest.com ;
[1.105]. P.Gregorczyk, P.B.Lourenço – “A Review on Flat – Jack Testing” – Universidade do Minho, Portugal ;
[1.106]. R. Tolve – “Costruzioni Esistenti : Livelli di Conoscenza e Indagini Diagnostiche Strutturali” –
BRAINSTORMERS – Laboratorio per la conoscenza delle scienze tecniche ;
[1.107]. D. Stoica – “Structuri din zidarie – Probleme şi soluţii moderne” – editura MatrixRom - 2015
PRESCRIPŢII OFICIALE
[2.1]. CR6 – 2006 – “Cod de proiectare pentru structuri din zidărie” ;

[2.2]. P100 – 1/2006 – “Cod de proiectare seismică – Partea I – Prevederi de proiectare pentru clădiri” ;
[2.3]. SR EN 1996 – 1 – 1 : 2006 – “Eurocod 6 : Proiectarea structurilor din zidărie.Partea 1–1. Reguli generale pentru
construcţii de zidărie armată şi nearmată” ;
[2.4]. SR EN 771 – 1 : 2011 – “Specificaţii ale elementelor pentru zidărie. Partea 1 : Elemente pentru zidărie de argilă
arsă” ;
[2.5]. SR EN 771 – 4 : 2011 – “Specificaţii ale elementelor pentru zidărie. Partea 4 : Elemente pentru zidărie de beton
celular autoclavizat” ;
[2.6]. SR EN 1998 – 1 : 2004 – “Eurocod 8 : Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur. Partea 1 : Reguli
generale, acţiuni seismice şi reguli pentru clădiri (Anexa Naţională) ;
[2.7]. SR EN 772 – 1 : 2011 – “Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 1 : Determinarea rezistenţei la
compresiune” ;
[2.8]. SR EN 772 – 13 : 2001 – “Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 13 : Determinarea densităţii
aparente şi absolute în stare uscată a elementelor pentru zidărie (cu excepţia pietrei naturale)” ;
[2.9]. SR EN 772 – 11 : 2011 – “Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 11 : Determinarea absorbţiei
de apă datorită acţiunii capilare a elementelor pentru zidărie de beton cu agregate, piatră artificială şi naturală şi
viteza iniţială de absorbţie a apei a elementelor pentru zidărie din argilă” ;
[2.10]. ASTM C 67 – “Sampling and Testing Brick and Structural Clay Tile” ;
[2.11]. SR EN 197 – 1 : 2011 – “Ciment. Partea 1 : Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale cimenturilor
uzuale” ;
[2.12]. SR EN 459 – 1 : 2003 – “Var pentru construcţii” ;
[2.13]. SR EN 13139 : 2003 – “Agregate pentru mortare” ;
[2.14]. SR EN 1008 : 2003 – “Apa de preparare pentru beton – Specificaţii pentru prelevare, încercare şi evaluare a
aptitudinii de utilizare a apei, inclusiv a apelor recuperate din procese ale industriei de beton, ca apă de
preparare pentru beton” ;

[2.15]. SR EN 934 – 3 + A1 : 2012 – “Aditivi pentru beton, mortar şi pastă. Partea 3: Aditivi pentru mortar de zidărie.
Definiţii, condiţii, conformitate, marcare şi etichetare” ;
[2.16]. SR EN 998 – 2 : 2011 – “Specificaţie a mortarelor pentru zidărie - Partea 2: Mortare pentru zidărie” ;
[2.17]. SR EN 1052 – 3 : 2003 + A1 : 2007 – “Metode de încercare a zidăriei. Partea 3 : Determinarea rezistenţei iniţiale
la forfecare” ;
[2.18]. SR EN 1015 – 3 : 2001 + A1 : 2004 + A2 : 2007 – “Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie – Partea 3 :
Determinarea consistenţei mortarului proaspăt (cu masa de împrăştiere) ;
[2.19]. SR EN 1015 – 4 : 2001 – “Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie. Partea 4: Determinarea consistenţei
mortarului proaspăt (cu penetrare plunger)” ;
[2.20]. SR EN 1015 – 2 : 2001 + A1 : 2007 – “Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie. Partea 2: Eşantionarea
globală a mortarelor şi pregătirea mortarelor de încercat” ;
[2.21]. SR EN 1015 – 9 : 2002 + A1 : 2007 – “Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie. Partea 9 : Determinarea
duratei de lucrabilitate şi timpului de corecţie a mortarului proaspăt” ;
[2.22]. SR EN 1015 – 17 : 2001 + A1 : 2006 – “Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie. Partea 17:
Determinarea conţinutului de clorură solubilă din mortarele proaspete” ;
[2.23]. SR EN 1015 – 11 : 2002 + A1 : 2007 – “Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie. Partea 11:
Determinarea rezistenţei la încovoiere a mortarului întărit” ;
[2.24]. SR EN 1052 – 2 : 2001 – “Metode de încercare a zidăriei. Partea 2 : Determinarea rezistenţei la încovoiere” ;
[2.25]. SR EN 1015 – 10 : 2002 + A1 : 2007 – “Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie. Partea 10 :
Determinarea densităţii aparente a mortarului întărit” ;
[2.26]. SR EN 1015 – 18 : 2003 – “Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie.
Partea 18 : Determinarea coeficientului de absorbţie a apei datorată acţiunii capilare a mortarului întărit” ;
[2.27]. SR EN 1745 – 2012 – “Zidărie şi elemente pentru zidărie. Metode pentru determinarea caracteristicilor termice” ;
[2.28]. SR EN 1996 – 2 : 2006/AC : 2010 – “Eurocod 6. Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 2 : Proiectare, alegere
materiale şi execuţie zidărie” ;
[2.28 bis]. SR EN 1996 – 2 : 2006/NB : 2008 - “Eurocod 6. Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 2 : Proiectare,
alegere materiale şi execuţie zidărie. Anexă naţională ” ;
[2.29]. NE 012 – 1 : 2007 – “Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi
beton precomprimat. Partea 1 : Producerea betonului” ;
[2.29 bis]. NE 012 – 2 : 2010 - “Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi
beton precomprimat. Partea 2 : Executarea lucrărilor din beton” ;
[2.30]. SR EN 1992 – 1 – 1 : 2004/NB : 2008/A91 : 2009 – “Eurocod 2 : Proiectarea structurilor de beton. Partea 1 – 1 :
Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa naţională” ;
[2.31]. SR EN 197 – 1 : 2011 – “Ciment. Partea 1 : Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale cimenturilor
uzuale” ;
[2.32]. SR EN 12620 + A1 : 2008 – “Agregate pentru beton” ;
[2.33]. SR EN 1008 : 2003 – “Apa de preparare pentru beton. Specificaţii pentru prelevare, încercare şi evaluare a
aptitudinii de utilizare a apei, inclusiv a apelor recuperate din procese ale industriei de beton, ca apă de
preparare pentru beton” ;
[2.34]. SR EN 934 – 2 + A1 : 2012 – “Aditivi pentru beton, mortar şi pastă. Partea 2 : Aditivi pentru beton. Definiţii,
condiţii, conformitate, marcare şi etichetare” ;
[2.35]. SR EN 12878 : 2005 – “Pigmenti pentru colorarea materialelor de construcţie pe bază de ciment şi / sau var.
Specificaţii şi metode de încercare” ;
[2.36]. SR EN 450 – 1 : 2012 – “Cenuşă zburătoare pentru beton. Partea 1 : Definiţii, condiţii şi criterii de conformitate” ;
[2.37]. SR EN 13263 – 1 + A1 : 2009 – “Silice ultrafină pentru beton. Partea 1 : Definiţii, condiţii şi criterii de
conformitate” ;
[2.38]. SR EN 13263 – 2 + A1 : 2009 – “Silice ultrafină pentru beton. Partea 2 : Evaluarea conformităţii” ;
[2.39]. SR EN 206 – 1 : 2002 – “Beton. Partea 1 : Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate” ;
[2.40]. SR EN 12350 – 2 : 2009 – “Încercare pe beton proaspăt. Partea 2 : Încercarea de tasare” ;
[2.41]. SR EN 12350 – 5 : 2009 – “Încercare pe beton proaspăt. Partea 5 : Încercarea cu masa de răspândire” ;
[2.42]. SR EN 12350 – 1 : 2009 – “Încercare pe beton proaspăt. Partea 1 : Eşantionare” ;
[2.43]. SR EN 12350 – 7 : 2009 – “Încercare pe beton proaspăt. Partea 7 : Conţinut de aer. Metode prin presiune” ;
[2.44]. SR EN 12350 – 6 : 2009 – “Încercare pe beton proaspăt. Partea 6 : Densitate” ;
[2.45]. SR EN 12390 – 2 : 2009 – “Încercare pe beton întărit. Partea 2 : Pregătirea şi păstrarea epruvetelor pentru
încercări de rezistenţă” ;
[2.46]. SR EN 12390 – 3 : 2009 + AC : 2011 – “Încercare pe beton întărit. Partea 3 : Rezistenţa la compresiune a
epruvetelor” ;
[2.47]. SR EN 12390 – 7 : 2009 – “Încercare pe beton întărit. Partea 7 : Densitatea betonului întărit” ;
[2.48]. SR EN 12390 – 8 : 2009 – “Încercare pe beton întărit. Partea 8 : Adâncimea de pătrundere a apei sub presiune” ;
[2.49]. SR 3518 : 2009 – “Încercări pe betoane. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ prin măsurarea variaţiei
rezistenţei la compresiune şi/sau modulului de elasticitate dinamic relativ” ;
[2.50]. ASTM C 476 – “Standard Specification for Grout for Masonry” ;
[2.51]. ASTM C 404 – “Standard Specification for Aggregates for Masonry Grout” ;
[2.52]. INTERNATIONAL BUILDING CODE – 2006 ;
[2.53]. ASTM C 1019 – “Test Method for Sampling and Testing Grout”;
[2.54]. ACI 530-05 / ASCE 5-05 / TMS 402-05 – “Building Code Requirements for Masonry Structures” ;

[2.55]. CNR – DT 200/2004 – “Istruzioni per la Progettazione, l’Esecuzione ed il Controllo di Interventi di

Consolidamento Statico mediante l’utilizzo di Compositi Fibrorinforzati” ;
[2.56]. ACI Committee 440 – “State-of-the-Art Report on Fibre Reinforced Plastic Reinforcement for Concrete
Structures” – draft 2, September 21, 1998 ;
[2.57]. SR EN 1996 – 2 : 2006 / AC : 2010 – “Eurocod 6 : Proiectarea structurilor din zidărie.Partea 2 :Proiectare,
alegere materiale şi execuţie zidărie” ;
[2.58]. SR EN 1996 – 1 – 1:2006 / NB:2008 – “Proiectarea structurilor din zidărie. Partea 1-1 : Reguli generale pentru
construcţii de zidărie armată şi nearmată. Anexa naţională” ;
[2.59]. SR EN 998-1:2011 – “Specificaţie a mortarelor pentru zidărie. Partea 1 : Mortare pentru tencuire şi gletuire” ;
[2.60]. SR EN 772-5:2002 – “Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 5 : Determinarea conţinutului de
săruri solubile active a elementelor pentru zidărie de argilă arsă” ;
[2.61]. P100 – 3/2008 – “Cod de proiectare seismică – Partea III - Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor
existente”
[2.62]. FEMA 547 – 2006 – “Tehniques for the Seismic Rehabilitation of Existing Buildings” ;
[2.63]. CR6 – 2013 – “Cod de proiectare pentru structuri din zidărie” – înlocuieşte [2.1] ;
[2.64]. P100 – 1/2013 – “Cod de proiectare seismică – Partea I – Prevederi de proiectare pentru clădiri” - înlocuieşte
[2.2] ;
[2.65]. ST 009 – 2011 – “Specificaţie tehnică privind produse din oţel utilizate ca armături : cerinţe şi criterii de
performanţă” ;
[2.66]. SR 438 – 1/2012 – “Produse de oţel pentru armarea betonului.Partea 1 : Oţel beton laminat la cald. Mărci şi
condiţii tehnice de calitate” ;
[2.67]. CR2 – 1 – 1.1/2013 – “Cod de proiectare a construcţiilor cu pereţi structurali din beton armat” ;
[2.68]. NP 125 – 2010 – “Normativ privind fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile la umezire colapsibile” ;
[2.69]. C28 – 1983 – “Instrucţiuni tehnice pentru sudarea armăturilor de oţel-beton” ;
STANDARDE / NORMATIVE ANTERIOARE DIN ROMÂNIA

(ÎN PREZENT ABROGATE)
[3.1]. STAS 457 – 80, 86 – “Cărămizi pline presate pe cale umedă” ;

[3.2]. STAS 5185/1 - 2 – 80, 86 – “Cărămizi şi blocuri cu goluri verticale” ;
[3.3]. STAS 10833 – 80 – “Beton celular autoclavizat. Elemente nearmate” ;
[3.4]. STAS 1031 – 56 – “Construcţii civile şi industriale. Elemente de zidărie. Prescripţii de calcul” ;
[3.5]. STAS 10109/1 – 82 – “Constructii civile industriale şi agrozootehnice. Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea
elementelor” ;
[3.6]. P2 – 85 – “Normativ privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie” ;
[3.7]. P100 – 81 – “Normativ pentru proiectare antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social culturale, agrozootehnice
şi industriale” ;
[3.8]. C17 – 82 – “Instrucţiuni tehnice privind compoziţia şi prepararea mortarelor de zidărie şi tencuială” ;
[3.9]. STAS 2634 – 80 – “Metode de încercare a mortarelor în stare proaspătă şi întărită” ;
[3.10]. STAS 1667 – 76 – “Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali” ;
[3.11]. STAS 1030 – 85 – “Mortare obişnuite pentru zidărie şi tencuială” ;
[3.12]. STAS 790 – 84 – “Apa pentru betoane şi mortare” ;
[3.13]. NE 012 – 99 – “Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat”;
[3.14]. STAS 1759 – 88 – “Încercări pe betoane. Încercări pe betonul proaspăt. Determinarea densităţii aparente, a
lucrabilităţii, a conţinutului de agregate fine şi a începutului de priză” ;
[3.15]. STAS 1275 – 89 – “Încercări pe betoane. Încercări pe betonul întărit. Determinarea rezistenţelor mecanice” ;
[3.16]. STAS 3519 – 76 – “Încercări pe betoane. Verificarea impermeabilităţii la apă” ;
[3.17]. STAS 2414 – 91 – “Betoane. Determinarea densităţii, compactităţii, absorbţiei de apă şi porozităţii betonului
întărit” ;
[3.18]. STAS 3518 – 89 – “Încercări pe betoane. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ” ;
[3.19]. STAS 10107/0 – 90 – “Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton, beton armat şi beton
precomprimat” ;
[3.20]. STAS 3622 – 86 – “Betoane de ciment. Clasificare” ;
[3.21]. STAS 10109/1 – 82 – “Construcţii Civile, Industriale şi Agricole – Lucrări de zidărie – Calculul şi alcătuirea
elementelor “.


Contribuţii Privind Tehnologia de Realizare, Reparare Şi Consolidare A Construcţiilor Civile Cu Structura Din Zidărie, Amplasate În Zone Seismice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contribuţii Privind Tehnologia de Realizare, Reparare Şi Consolidare A Construcţiilor Civile Cu Structura Din Zidărie, Amplasate În Zone Seismice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTRIBUŢII PRIVIND

REZUMAT TEZA DE DOCTORAT

Conducator stiintific, Autor,

2. Materiale utilizate la realizarea construcţiilor din zidărie

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

2.3.1 Cerinţe de bază pentru componenţii betonului

3. Aspecte privind alcătuirea clădirilor etajate cu pereţi structurali de zidărie

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

3.5.1 Dimensiuni maxime în plan

4. Aspecte privind alcătuirea şi realizarea sistemului de pereţi structurali

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

elementelor pentru zidărie utilizate

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

5. Durabilitatea construcţiilor din zidărie amplasate în zone seismice

6. Aspecte tehnologice privind repararea şi consolidarea construcţiilor

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

6.4.1 Repararea pereţilor structurali din zidărie de cărămidă

7. Aspecte privind calitatea lucrărilor de construcţii pentru elemente structurale

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

a rezistenţei la compresiune a elementelor pentru zidărie

8. Urmărirea comportării în timp a construcţiilor din zidărie

9. Comparatii privind comportarea structurilor din zidarie confinata realizata cu

10. Concluzii şi contribuţii personale

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

1. Istoricul evoluţiei construcţiilor din zidărie. Conceptul de zidărie şi funcţiunile

1.2 Conceptul de zidărie şi funcţiunile îndeplinite de aceasta la realizarea construcţiilor civile

1.2.2 Funcţiunile îndeplinite de zidărie

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

Funcţia de închidere a zidăriei

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

2. Materiale utilizate la realizarea construcţiilor din zidărie amplasate în zone

2.1.2.2 Gruparea elementelor pentru zidărie în funcţie de caracteristicile geometrice

Fig.2.1 – Starea de solicitare a nervurilor care

2.1.4 Proprietăţile elementelor pentru zidărie

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

Tabel nr.II.5 (în conformitate cu Codul CR 6 – 2006)

POROTHERM 38 250 x 380 x 238 1.138 10.00 11.38

POROTHERM 38STh 250 x 380 x 238 1.138 10.00 11.38

POROTHERM 30 250 x 300 x 238 1.138 10.00 11.38

POROTHERM 30STh 250 x 300 x 238 1.138 10.00 11.38

POROTHERM 25 375 x 250 x 238 1.138 10.00 11.38

POROTHERM 25S 375 x 250 x 238 1.138 10.00 11.38

2.1.4.2.2 Absorţia de apă

Înǎlţimea antiseismicǎ a construcţiei (conf P100 – 81)

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

2.2.5.2 Mortare pentru zidărie cu compoziţie prescrisă (de reţetă)

2.2.6 Principalele cerinţe de performanţă pentru mortarul proaspăt

2.2.7 Principalele cerinţe de performanţă pentru mortarul întărit

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

2.2.7.2 Aderenţa între elementele pentru zidărie şi mortar

2.2.8 Compoziţii uzuale pentru mortare, conform Instrucţiunilor tehnice C17 - 82

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

2.2.8.2 Compoziţia mortarelor pentru tencuială în conformitate cu C17 - 82

2.3.2 Moduri de definire a compoziţiei betonului

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

2.3.3.3 Conţinutul de aer oclus

2.3.4.7 Rezistenţa la îngheţ - dezgheţ

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile

2.3.4.8 Conţinutul de cloruri

2.3.5 Prepararea betoanelor

2.4 Mortar – betonul (grout) utilizat în structurile de zidărie

2.4.1 Principalele cerinţe de performanţă pentru grout – ul proaspăt

Contribuţii privind tehnologia de realizare, reparare şi consolidare a construcţiilor civile