2.

MODELE ECONOMICE GENERALE

2.1.Baza teoreticã a modelãrii

În acest cadru general, obiectul de cercetare îl constituie economia vQ HOHDVã

ca o realitate obiectivã complexã, formatã dintr-un mare numãr de indivizi (agen L
FDUH DF LRQHD] ã fiecare, cu o anumitã autonomie, pentru producerea, distribu LD
VFKLPEXO úL FRQVXPXO GH bunuri, într-XQ FDGUX LQVWLWX LRQDO FDUH RUJDQL]HD] ã
LQWHUGHSHQGHQ HOH GLQWUH HL %XQXULOH úL DJHQ LL VXQW GRX ã no LXQL SULPDUH FDUH

necesitã precizãri.
1. Bunurile. Sensul cuvântului "bun" este aici unul foarte larg, cuprinzând atât
EXQXULOH PDWHULDOH FkW úL VHUYLFLLOH GH RULFH IHO $VXSUD EXQXULORU GLQ HFRQRPLH VH

impun douã ipoteze:

- existã un numãr întreg, finit de bunuri (N). Un bun particular va fi descris de
PXO LPHDFDUDFWHULV ticilor sale fizice. Ipoteza se referã la faptul cã aceste caracteristici
variazã discontinuu;
- bunurile sunt perfect divizibile. Fiecare bun (reperat cu indicele k,
k=1,2,...,N) are asociatã o unitate de mãsurã a cantitã LL ,SRWH]D HVWH RDUHFXP

restrictivã deoarece presupune cã oricare ar fi mãsura cantitã LL XQXL EXQ L VH SRDWH
DVRFLD XQ QXPmU UHDO úL UHFLSURF RULFH QXPmU UHDO SR]LWLY SRDWH IL PmVXUD FDQWLWm LL

dintr-un bun.
Aceste douã ipoteze permit introducerea spa LXOXL HXFOLGLDQ FX N dimensiuni,
N
R , astfel cã o mul LPHRDUHFDUHGHN bunuri se va putea reprezenta printr-un punct în
DFHVW VSD LX 3H ILHFDUH D[ ã se iau cantitã LOH UHODWLYH OD XQ EXQ FX QDWXUã fizicã bine
specificatã. O astfel de mul LPH GH EXQXUL VDX XQ FRPSOH[ GH EXQXUL ] YD Ii
N N
definitã, deci, ca un vector în R (z ∈R ).
Organizarea socialã a activitã LL HFRQRPLFH SHUPLWH FD LQGLYL]LL DJHQ LL Vã
VFKLPEH EXQXUL vQWUH HL )LHFmUXL EXQ L VH DWDúHD]m XQ SUH , care este un numãr real

SR]LWLYVDXQXO3UH XOEunului k este p 0XO LPLLWXWXURUEXQXULORUGLQHFRQRPLHvLYD

k
FRUHVSXQGHXQYHFWRUDOSUH XULORUp=(p ,p ,...,p ,...,p ).
1 2 k N
 Definim valoarea unui complex de bunuri z, prin produsul scalar
p ⋅ z= ∑ pk ⋅ zk .
k

Douã complexe dH EXQXUL DYkQG DFHHDúL YDORDUH VH FRQVLGHUm Fm VXQW

1 2 1 2
schimbabile (z úLz sunt schimbabile dacã pz =pz ).
1
Fie complexele de bunuri particulare z =(0,...,1,...,0) - toate componentele
2
egale cu 0, numai componenta a k-DHJDOmFXúLz =(0,...,...,x) - toate componentele
1 2
nule în afarã de ultima, a N-DFHFRQ LQHFDQWLWDWHD x. Dacã pz =pz , rezultã pk=pN.x,
sau x=pk/pN. Raportul dintre pkúLpNGHILQHúWHFDQWLWDWHDGHEXQN datã pentru a ob LQH
în schimb o unitate de bun k 3XWHP IL[D FRQYHQ LRQDO SUH XO XQui bun egal cu 1,
bunul respectiv fiind numit "numeraire"-XO HFRQRPLHL úL V  H[SULP P SUH XULOH

FHORUODOWHEXQXULvQIXQF LHGHDFHVWD

Pentru a încheia aceastã scurtã prezentare, adãugãm încã o ipotezã: douã

cantitã L HJDOH GLQWU-XQ DFHODúL EXQ VXQW SHUIect echivalente între ele. Ipoteza este
restrictivã, dar cazurile practice pot fi reduse la acesta. Pentru a fi echivalente douã
cantitã L HJDOH WUHEXLH FD EXQXO Vã fie omogen. În realitate numeroase produse existã
sub o gamã mai mare sau mai micã de calitã L&RQFHSWXOGHEXQSUH]HQWDWDLFLSRDWH
fi adaptat la aceastã realitate, considerând douã calitã L GLIHULWH GLQ DFHODúL EXQ FD
GRXm EXQXUL GLIHULWH 'H DVHPHQHD VH úWLH Fm GRXm FDQWLWm L HJDOH QX VXQW SHUIHFW

echivalente decât dacã sunt disponibile în aFHODúL ORF úL vQ DFHODúL PRPHQW GH WLPS
5H]ROYDUHD FRQVWm WRW vQ D FRQVLGHUD DFHODúL EXQ GDU GLVSRQLELO vQ ORFXUL GLIHULWH VDX

vQ SHULRDGH GLIHULWH FD EXQXUL GLIHULWH 6H PmUHúWH IRDUWH PXOW QXPmUXO GH EXQXUL vQ

model, dar aceasta nu deranjeazã din punct de vedere teoretic, N putând fi oricât de
mare, dar finit.
2. $JHQ LL. Activitatea economicã a indivizilor este, pe de o parte, profesionalã,
iar pe de altã parte, privatã. Sub primul aspect, ea se situeazã cel mai adesea în cadrul
întreprinderilor având FD RELHFW SURGXF LD 6XE FHO GH-al doilea, aceasta are loc, în
JHQHUDO vQ LQWHULRUXO IDPLOLHL PHQDMXOXL úL LPSOLFm FRQVXPXO GH EXQXUL SHQWUX

satisfacerea directã a nevoilor. Pentru teorie, este comod de a distinge cele douã tipuri
de celule organizate în care opereazã una sau alta din aceste activitã L GLVWLQJkQG
DJHQ LFRQVXPDWRULúLDJHQ LSURGXF ãtori.
0DL JHQHUDO DJHQ LL VXQW LQGLYL]L JUXSXUL GH LQGLYL]L RUJDQL]D LL FDUH

constituie unitã L HOHPHQWDUH )LHFãrui agent îi corespunde un centru de decizie

autonomã. Presupunem cã agen LLSRWILUHSDUWL]D LvQGRXã categorii:
• producãtorii, care transformã unele bunuri în alte bunuri;
• consumatorii, care utilizeazã pentru nevoi personale unele bunuri.

3ULPLL VXQW QXPL L úL vQWUHSULQGHUL VDX ILUPH FHLODO L UHSUH]LQW ã fie indivizii
vQúLúL ILH FHOXOH GH LQGLYL]L VROLGDUH IDPLOLL ILH JUXSXUL VRFLDOH PDL YDVWH FDUH

urmãresc obiective comune pentru satisfacerea directã a nevoilor lor.

&XDFHVWHSULPHQR LXQLWHRUHWLFHJHQHUDOHSXWHPSUHFL]DIRUPDOFHVHvQ HOHJH

SULQ HFRQRPLH 'HILQL LD YD GLIHUL GXS ã modelul considerat, reprezentarea acestei
realitã LvPERJã LQGX-se cu noi concepte. În acest stadiu preliminar, putem spune cã o
HFRQRPLHVHGHILQHúWHSULQ

• RPXO LPHGHEXQXUL

• RPXO LPHGHFRQVXPDWRUL ;
• RPXO LPHGHSURGXF ãtori.

Vom numi "stare" a economiei un set de valori particulare ale vectorilor de

EXQXUL FRQVXPDWH úL EXQXUL SURGXVH ÌQ WHRULLOH SR]LWLYH FDUH FDXWm Vm GHWHUPLQH

SUH XULOHEXQXULORUSHQWUXDGHILQL VWDUHDHFRQRPLHL YD WUHEXLDG ãuJDW úLXQYHFWRUDO

SUH XULORUEXQXULORU

În acest cadru general, modelarea microeconomicã (o numim astfel pentru cã

se adreseazã agen LORU HFRQRPLFL QX úL FDGUXOXL LQVWLWX LRQDO FDUH RUJDQL]HD] ã
LQWHUGHSHQGHQ HOHGLQWUHDFHúWLDvúLSURSXQH

• sã descrie DFWLYLWDWHD DJHQ LORU HFRQRPLFL DGLF ã sã furnizeze modele care

explicã în termeni abstrac LFXPGHWHUPLQã fiecare consumator cantitã LOHGLQ
fiecare bun pe care îl consumã, cum determinã fiecare producãtor cantitã LOH
GLQ ILHFDUH EXQ SH FDUH vO SURGXFH úL cum simultan aceste comportamente
 determinã pre XULOHEXQXULORU$FHDVWDIDFHRELHFWXO modelelor de echilibru
economic;
• sã cerceteze care ar fi cea mai bunã organizare a produc LHL VFKLPEXULORU úL
FRQVXPXOXL Vm GHWHUPLQH GHFL RUJDQL]DUHD RSWLPDOm úL Vã studieze
proprietã LOH XQHL VWãri a economiei care realizeazã aceastã stare optimalã.
Aceasta face obiectul modelelor de optimizare.

ÌQ DFHVW VSD LX YDVW úL JHQHURV DO WHRULHL PLFURHFRQRPLFH V -au construit foarte
multe modele. Literatura despre modele poate umple o bibliotecã. O parte, evident
incompletã, este ilustratã în capitolele urmãtoare.

2.2. Modelul consumatorului

Presupunem cã existã în economie I consumatori. Fiecare consumator este

reperat cu indicele i (i=1,2,...,I). Activitatea consumatorului i este reprezentatã prin
complexul xi având componentele xik ce definesc cantitã LOH GH EXQXUL FRQVXPDWH

Adesea xi VH QXPHúWH SDQLHU GH FRQVXP ([LVWm QXPHURDVH SDQLHUH GH FRQVXP
accesibile consumatorului i. Fie Xi PXO LPHD DFHVWRUD QXPLWm úL PXO LPHD

N
consumatorului i, care uneori este identificatã cu R +.
0RGHOXO vúL SURSXQH Vm GHWHUPLQH FXP DOHJH FRQVXPDWRUXO FHO PDL EXQ SDQLHU

GH FRQVXP GLQ PXO LPHD GH SDQLHUH FDUH -i sunt accesibile. Pentru aceasta va trebui
precizatã mul LPHDGHSDQLHUHDFFHVLELOH

$GPLWHPDLFLF ODXQ PRPHQW GDWEXQXULOH GLQHFRQRPLHVXQWGH LQXWHvQSURSULHWDWHSULYDW GHF WUHDJHQ L

i
Fie d YHFWRUXOGRWD LHLLQL LDOHvQEXQXULDFRQVXPDWRUXOXL $FHVWDSRDWHGHFLGHV  YkQGDRSDUWHGLQ GRWD LDVDLQL LDO 
i
DOWRU DJHQ L UHD lizând astfel un venit. De exemplu, fie dki GRWD LD VD vQ EXQXO "PXQF  &RUHVSXQ] WRU QLYHOXOXL V X GH

calificare, consumatorul iSRDWHVFKLPEDRXQLWDWHRRU GHH[HPSOXGHPXQF SHQWUXXQVDODULXRUDU si SUH XOPXQFLL

&RQVXPDWRUXO GHFLGH V  YkQG  de exemplu, cantitatea yki GH PXQF  úL SH SLD D PXQFLL VH SRDWH vQWkOQL FX XQD GLQ

VLWXD LLOHXUP WRDUH

- J VHúWH XQ SDWURQ GLVSXV V -O DQJDMH]H OD QLYHOXO RIHUWHL VDOH GH PXQF  úL RE LQH DVWIHO YHQLWXO Vmi=si.yki
HYHQWXDODFHVWDVHUHGXFHFXFRWL]D LL le sociale, impozit);
- J VHúWH XQ SDWURQ GLVSXV V -O DQJDMH]H SHQWUX XQ QXP U GH RUH GH PXQF  PDL PLF GHFkW HVWH HO GLVSXV V 

RIHUH UHDOL]kQG XQ YHQLW GLQ PXQF  PDL PLF úRPDMXO HVWH XQ FD] SDUWLFXODU FkQG yki=0 úL HO SULPHúWH HYHQWXDO
iQGHPQL]D LDGHúRmaj);
- J VHúWHXQSDWURQGLVSXVV -ODQJDMH]HODQLYHOXORIHUWHLVDOHGHPXQF GDUvLRIHUDXQVDODULXRUDUPDLPLF

i
decât s úLHVWHGHDFRUGV VHDQJDMH]HQHJOLM PDLFLUHVWULF LLOHOHJDOHGHSHSLD DPXQFLL

9HQLWXO GLQ PXQF  YLQH V  VH DGDXJH YHQLWXULORU GLQ DOWH VXUVH DGLF  GLQ YkQ]DUHD DOWRU EXQXUL GLQ GRWD LD VD

LQL LDO FKLULLGREkQ]LHWF9HQLWXOWRWDORE LQXWHVWHIRORVLWSHQWUXFRQVXPúLVDXHFRQRPLVLUH3DUWHDGLQYHQLWXOWRWDO

GHVWLQDW FRQVXPXOXLHVWHDSRLUHSDUWL]DW SHGHVWLQD LLORFXLQ KUDQ WUDQVSRUWUHFUHHUHVWXGLLHWFÌQXUPDDFHVWRU

i
HWDSHúLGHFL]LLILH9 YHQLWXOGHVWLQDWDFKL]L LHLGHEXQXULSHQWUXFRQVXP

Fiecare consumator dispune, deci, de un venit ViFDUHHVWHOLPLWDWúLHOWUHEXLH

sã cumpere cantitã LOH GH EXQXUL SH FDUH GRUHúWH Vm OH FRQVXPH GH SH  SLH HOH
UHVSHFWLYHORU EXQXUL SUHVXSXVH FD ILLQG SLH H FRQFXUHQ LDOH ILHFDUH EXQ k având
SUH XO pk. Valoarea panierului de consum xi QX WUHEXLH Vm GHSmúHDVFm YHQLWXO

disponibil:

p ⋅ xi = ∑ p ⋅x k
i
k ”9 i
k

Aceastã restric LH HVWH QXPLW ã "restric LH EXJHWDUm úL GHILQHúWH PXO LPHD

SDQLHUHORU DFFHVLELOH ÌQ FRQWLQXDUHYRP UHQXQ DV ã mai specificãm indicele i. Pentru
D XúXUD DQDOL]DVROX LHL PRGHOXOXL SH FDUH O FRQVWUXLP DVXSUD PXO L
- mii de consum X
se face ipoteza:
Ipoteza 1 0XO LPHD X HVWH FRQYH[m vQFKLVm PmUJLQLWm LQIHULRU úL FRQ LQH
vectorul nul (X este un compact nevid).
&RQVXPDWRUXO DUH GLYHUVH SUHIHULQ H vQWUH SDQLHUHOH GH FRQVXP FH -i sunt
accesibile. Reprezentarea preferin HORU SRDWH IL I FXW  ILH SULQWU -o preordine pe
PXO LPHD X UHOD LH ELQDUm WRWDOm UHIOH[LYm úL WUDQ]LWLYm QRWDWm ℜi, fie printr-o

IXQF LHGHXWLOLWDWH Ui( • ):

• x
i1
⋅ ℜi ⋅ xi2 aratã cã panierul de bunuri xi1 este preferat sau indiferent
panierului de bunuri x
i2
⋅ 1RWD LD℘i în loc de ℜi semnificã preferin DVWULFWã.
 • preordinea ℜi poate fi reprezentatã prin func LD GH XWLOLWDWH Ui( •  GDFm úL

numai dacã :

x
i1
⋅ ℜi ⋅ xi2, implicã Ui(xi1) ≥ Ui(xi2);
x
i1
⋅ ℘i ⋅ xi2, implicã Ui(xi1) > Ui(xi2).
3HQWUX D DOHJH XQ SDQLHU GLQ PXO LPHD GH SDQLHUH X, consumatorul produce o
RUGLQHXQFODVDPHQWRLHUDUKLHSHDFHDVWDPXO LPHFXDMXWRUXOUHOD LHLGHSUHIHULQ 

sau alege acel panier care maximizeazã Ui( •  $GPL kQG F ã vectorul x0 care
maximizeazã Ui SH PXO LPHD Xi este unic, considerãm fXQF LD YHFWRULDOã ξ(p, V) ale
cãrei componente sunt func LLOHQXPHULFH ξk(p1,p2,...,pN,V) ce determinã xk
0
vQIXQF LH

de púLV)XQF LDξkVHQXPHúWHIXQF LDFHUHULLFRQVXPDWRUXOXLSHQWUXEXQXOk.

Pentru construirea modelului trebuie precizatã func LD Ui( • ). Dupã cum este
cunoscut, existã o întreagã teorie a utilitã LL SHQWUX UHSUH]HQWDUHD SUHIHULQ HORU

consumatorului, ai cãrei reprezentan LFRQVDFUD LVXQW6WDQOH\-HYRQV&DUO0HQJHUúL

Leon Walras. Nu vom insista aici asupra acestHLD0HQ LRQ P GRDUF YRQ1HXPDQQ

úL0RUJHQVWHUQDXGDWFRQGL LLOHULJXURDVHvQFDUHSRUQLQGGHODRUHOD LHGHSUHIHULQ D

GDW DFHDVWDSRDWHILUHSUH]HQWDW SULQWU RIXQF LHGHXWLOLWDWH5H LQHPSHQWUXIXQF LD

-
de utilitate urmãtoarele ipoteze:
Ipoteza 2.)XQF LDU definitã pe XHVWHFRQWLQXmúLFUHVFmWRDUH
Ipoteza 3 )XQF LD U HVWH GXEOX GLIHUHQ LDELOã, iar primele derivate nu sunt
niciodatã nule simultan;
2 1
Ipoteza 4 )XQF LD U este strict cvasi-concavã, adicã, dacã U(x ) ≥ U(x ) pentru
1 1 2
douã complexe diferite, atunci U(x) > U(x ) pentru orice x ∈ (x ,x ).
Putem scrie acum modelul general al consumatorului astfel:
Max U(x)
px ≤ V
x ∈X,
x=(x1,x2,...,xN), p=(p1,p2,...,pN)
 Modelul se trateazã cu tehnicile clasice de analizã matematicã. Vectorul x care
maximizeazã U sub restric LD px ≤ V este identic cu vectorul x care maximizeazã liber
IXQF LD L(x,λ)=U(x)-λ(px-V), numitã lagrangean. Ipotezele fãcute asupra mul LPLL X
úLIXQF LHL U permit demonstrarea urmãtoarei propozi LL
3URSR]L LD . Dacã:
• LSRWH]HOHúL 2 sunt satisfãcute;
• V ≥ 0 úLpk>0 pentru orice k=1,2,...,N,
0
atunci: existã un vector x care maximizeazã U VXE UHVWULF LD EXJHWDUm úL DFHVW

0
vector verificã ecua LD px =V .

0
'DFm vQ SOXV HVWH VDWLVImFXWm úL LSRWH]D  DWXQFL x este XQLF úL IXQF LD

x =ξ(p,V)FDUHGHILQHúWHSHx este continuã.

0 0

3URSR]L LD QH DVLJXU ã de existen D VROX LHL RSWLPH SHQWUX PRGHOXO

FRQVXPDWRUXOXL 'HPRQVWUD LD DSHOHD] ã la teoreme cunoscute în analiza matematicã.

S-DFHUXWFDWRDWHSUH XULOHVã fie pozitive. Dacã admitem ca unii pk sã fie nuli (exist 

0
EXQXUL JUDWXLWH GHPRQVWUD LD FHUH LSRWH]H VXSOLPHQWDUH 3HQWUX D DU ãta cã px =V, se
0
procedeazã prin reducere la absurd, iar demonstrarea unicitã LLOXL x úLDFRQWLQXLWm LL

IXQF LLORU FHUHULL DWXQFL FkQG LSRWH]D  HVWH VDWLVImFXWm SUHVXSXQH FXQRúWLQ H GH

analizã matematicã mai vaste.

3UHVXSXQHPDFXPFmHVWHVDWLVImFXWmúLLSRWH]D&RQGL LLOHGHRUGLQXO,SHQWUX

FDIXQF LDODJUDQJHDQ/ • ) sã admitã un extremum, cer ca derivatele par iale în raport

0
cu xk úLλ, evaluate în punctul x sã fie nule, adicã:

Uk - λpk = 0, k=1,2,...,N;

∑ p ⋅x
k k =V [1].
k

Prin Uk s-D QRWDW GHULYDWD GH RUGLQXO , D IXQF LHL GH XWLOLWDWH U în raport cu
variabila xkúLH[SULPmXWLOLWDWHDPDUJLQDOm în raport cu bunul k.
 Considerãm acum douã din primele N HFXD LL >@ RE LQXWH SULQ DQXODUHD
derivatei lagrangeanului în raport cu xs, respectiv cu xh. Eliminând λ între cele douã
HFXD LL VH RE LQH UHOD LD Us/Uh =ps/ph care exprimã faptul cã rata marginalã de
VXEVWLWXLUHvQWUHEXQXULOHVúLKWUHEXLHVmILHHJDOmFXUDSRUWXOSUH XULORUDFHORUEXQXUL

&RQGL LLOH GH RUGLQXO ,, GH H[WUHPXP VH UHIHU ã la matricea derivatelor de
ordinul II ale lagrangeanului. Fie Ukh derivata secundã a lui L( • ) în raport cu xkúLxh .
&RQGL LLOH GH RUGLQXO ,, FHU FD IRUPD S ãtraticã ∑u
k ,h
k ⋅ Ukh ⋅ uh sã fie negativã sau nulã

pentru orice vector u asfel încât ∑ p ⋅u

k k =0. Aceasta se traduce prin faptul cã, în
k

0
planul determinat de restrLF LD EXJHWDUã, varia LLOH OXL U în vecinãtatea lui x , sã fie
QHJDWLYH VDX QXOH HVWH YRUED GH YDULD LLOH GH RUGLQXO ,, SHQWUX F ã cele de ordinul I
VXQWQXOH'HWDOLLVXSOLPHQWDUHJ VL LvQDQH[DPDWHPDWLF 

6LVWHPXO GH HFXD LL >@ DUH N+1 HFXD LL FH S ermit determinarea a N+1
necunoscute (cele N cantitã L xk úL PXOWLSOLFDWRUXO λ). Dãm în continuare, fãrã
GHPRQVWUD LHXQUH]XOWDWLPSRUWDQWDOPRGHODULLPLFURHFRQRPLFH

3URSR]L LD'DFmLSRWH]HOHVXQWVDWLVImFXWHúLGDFmQLFLXQSUH  pk nu
0
este negativ, un vector x FDUHHVWHLQWHULRUPXO LPLL XúLYHULILFmVLVWHPXO>@SHQWUXR
valoare corespunzãtoare a lui λ constituie un echilibru al consumatorului.

$QDOL]DVROX LHLPRGHOXOXLFRQVXPDWRUXOXL

Comportamentul de consum individual a fost descris cu ajutorul unui model

simplu: cu un venit (VúLODSUH XULXQLWDUHDOHEXQXULORUpk, k=1,2…,N fixate exogen,
FRQVXPDWRUXO GHFLGH FDQWLW LOH GH EXQXUL xk, k=1,2,…,N SH FDUH OH DFKL]L LRQHD] 

DVWIHOvQFkWXWLOLWDWHDVDWLVIDF LD FRQVXPXOXL V XV  ILH PD[LP  6ROX LD PRGHOXOXL R

UHSUH]LQW  GHFL IXQF LLOH FHUHULL GH FRQVXP SHQWUX F  OHDJ  FDQWLWDWHD FRQVXPDW 

FHUXW  GLQWU -un bun k GH SUH XULOH EXQXULORU úL GH YHQLWXO DORFDW FXPS U ULL DFHVWRU

bunuri.
 6FRSXO XUP ULW vQ DFHVW SDUDJUDI HVWH GH D VWX dia modificarea cererii de bunuri
DWXQFLFkQGYDULDELOHOHH[RJHQHYHQLWSUH VHPRGLILF ODUkQGXOORU

Scopul poate fi atins pe un model de dimensiuni reduse. Fie o economie în care

H[LVW  QXPDL GRX  EXQXUL N=2. Variabilele endogene sunt componentele vectorului
de consum x=(x1, x2)T, iar variabilele exogene sunt venitul disponibil V úL SUH XULOH
XQLWDUHDOHFHORUGRX EXQXUL p=(p1, p2).'DW ILLQGIXQF LDGHXWLOLWDWH U(x)=U(x1, x2)
FDUHGHVFULHSUHIHULQ HOHFRQVXPDWRUXOXLPRGHOXOVHVFULH MaxU (x 1 , x 2 )VXEUHVWULF LD

EXJHWDU  px = p1x 1 + p 2 x 2 ≤ V .

Lagrangeanul asociat este:

L (x 1 , x 2 , λ ) = U (x 1 , x 2 ) + λ (V − p1x 1 − p 2 x 2 )

unde λ>0 este multiplicatorul LagrangeDWDúDWUHVWULF LHLEXJHWDUH

&RQGL LLOHGHRSWLPDOLWDWHGHRUGLQXO,FRQGXFODVLVWHPXOGHHFXD LL :

U 1 − λp1 = 0
(1)U 2 − λp 2 = 0
V − p x − p x = 0
 1 1 2 2

∂U
unde U k = , k=1,2.
∂x k

6LVWHPXO  DUH VROX LD x 10 = x 1 (p1 , p 2 , V ) ; x 20 = x 2 (p1 , p 2 , V ) reprezentând

IXQF LLOHFHUHULLGHEXQXUL .
'DF  LQHP FRQW GH IDSWXO F  UHVWULF LD EXJHWDU  HVWH OLQLDU  GHFL FRQYH[  úL

FRQVLGHU P U(x1, x2) R IXQF LHGHXWLOLWDWHFRQFDY  DWXQFL HVWH vQGHSOLQLW  úL FRQGL LD

GHRSWLPDOLWDWHGHRUGLQXO,,VROX LD (
x 0 = x 10 , x 20 )
ILLQGXQPD[LPFRQGL LRQDW

6H REVHUY  F  vQ JHQHUDO FRQGL LLOH GH RSWLPDOLWDWH GH RUGLQXO , VXQW HFXD LL GH

forma f(x)=0 $WXQFL FkQG VH SURGXFH XQ úRF H[RJHQ R PRGLILFDUH D SUH XULORU VDX
YHQLWXOXL VH VWULF  HFKLOLEUXO FRQGL LLORU HJDOLWDWHD FX ]HUR 3HQWUX D UHIDFH
RSWLPDOLWDWHD WUHEXLH FD YDULDELOHOH HQGRJHQH V  VH DMXVWH]H V  VH PRGLILFH

coUHVSXQ] WRU DVWIHO FD PRGLILFDUHD WRWDO  D PHPEUXOXL VWkQJ V  ILH QXO  3HQWUX D

PHQ LQH RSWLPDOLWDWHD WUHEXLH GHFL FD GLIHUHQ LDOD WRWDO  D PHPEUXOXL VWkQJ FDUH

H[SULP PRGLILFDUHDWRWDO V ILHQXO  df (x ) = 0 'LIHUHQ LLQGVLVWHPXOVHRE LQH

d [U 1 − λp1 ] = U 11dx 1 + U 12dx 2 − λdp1 − p1dλ = 0

d [U 2 − λp 2 ] = U 21dx 1 + U 22dx 2 − λdp2 − p 2dλ = 0

d [V − p1x 1 − p 2 x 2 ] = dV − p1dx 1 − x 1dp1 − p 2dx 2 − x 2dp 2 = 0

∂ 2U
unde U ks = , k,s= VXQW GHULYDWHOH PL[WH GH RUGLQXO ,, DOH IXQF LHL GH
∂x k ∂x s

XWLOLWDWHHYDOXDWHvQSXQFWXOVROX LHDOVLVWHPXOXL

6HSDUkQG YDULD LD YDU iabilelor endogene (dx1, dx2, dλ UH]XOW  VLVWHPXO GH

HFXD LL

U 11dx 1 + U 12dx 2 − p1dλ = λdp 2

(2 )U 21dx 1 + U 22dx 2 − p 2dλ = λdp 2
− p dx − p dx = −dV + x dp + x dp
 1 1 2 2 1 1 2 2

6LVWHPXO  SRDWH IL UH]ROYDW RE LQkQG VXFFHVLY SH dx1, dx2, dλ vQ IXQF LH GH
dp1, dp2, dV. Producem, în continuare, analiza pentru dx1 (modificarea cererii din
primul EXQ LDU UH]XOWDWHOH VH H[WLQG XúRU SHQWUX dx2 0HQ LRQ P F  DQDOL] P DLFL

FD]XOXQXLVLQJXUúRFH[RJHQ

a) 0RGLILFDUHD FHUHULL FkQG VH PRGLILF  YHQLWXO GLVSRQLELO LDU SUH XULOH U PkQ

neschimbate
3HQWUX D IDFH R DOHJHUH V  SUHVXSXQHP F  DUH ORF R FUHúWH re a venitului
consumatorului (dV>0 SUH XULOH XQLWDUH DOH EXQXULORU U PkQkQG QHVFKLPEDWH

(dp1=dp2=0 1RW P FX ∆ GHWHUPLQDQWXO VLVWHPXOXL  úL FX ∆1 determinantul

FRUHVSXQ] WRU OXL dx1 RE LQXW SULQ vQORFXLUHD vQ ∆ a primei coloane cu coloana
termeniloUOLEHULÌQXUPDFDOFXOHORUUH]XOW 
 (
∆ = 2 p1 p 2 − p 22U 11 + p12U 22 = )
 1
(
=  − 2  U 11U 22 − 2U 1U 2U 12+U 22U 12 )
 λ 

U1 U
(s-DIRORVLWIDSWXOF  p1 = , p 2 = 2 conform cu (1)). Deoarece λ>0, iar paranteza
λ λ
HVWHQHJDWLY ILLQGFKLDUFRQGL LDGHRSWLPDOLWDWHGHRUGLQXO,,UH]XOW F  ∆>0.
7RWRGDW  ∆1 = dV (p 2U 12 − p1U 22 ), rezultând:

∆1 dV (p 2U 12 − p1U 22 )
dx 1 = = ,
∆ ∆
sau:
dx 1 p 2U 12 − p1U 22
= (3).
dV dp 1 = dp 2 = 0 ∆

dx 1
Semnul lui  GHSLQGH QXPDL GH VHPQXO QXP U WRUXOXL SHQWUX F  ∆>0. Sunt
dV
SRVLELOHGRX FD]XUL

dx 1 dx 1
• GDF  p2U12-p1U22>0, atunci > 0 . Cum este aici modificarea cererii de
dV dV
EXQ FkQGVH PRGLILF YHQLWXO LDUSUH XULOH U PkQ QHVFKLPEDWH UH]XOW  F vQ

DFHVWFD]FUHúWHUHDYHQLWXOXLFRQGXFHODFUHúWHUHDFHUHULLGHFRQVXP Un bun la
care cHUHUHDFUHúWHVFDGHFkQGYHQLWXOFUHúWHVFDGHHVWHXQEXQQRUPDO
dx 1
• GDF  p2U12-p1U22<0, atunci < 0  ÌQ DFHVW FD] FUHúWHUHD YHQLWXOXL DUH R
dV
LQIOXHQ  LQYHUV  DVXSUD FHUHULL GH FRQVXP Un bun la care cererea scade
FUHúWHFkQGYHQLWXOFUHúWHVFDGHHVWHXQEXQLQIHULRU

b) Modificarea cererii dintr-XQEXQFkQGVHPRGLILF SUH XODFHOXLEXQ

6  FRQVLGHU P DFXP R FUHúWHUH D SUH XOXL EXQXOXL   dp1>0 YHQLWXO úL SUH XO
dx 1
EXQXOXL  U PkQkQG QHVFKLPEDWH  dV=dp2=0 ,QWXLWLY VH DGPLWH F  < 0 pentru
dp1

F FHUHUHDFDIXQF LHGHSUH DUHSDQWDQHJDWLY 

 3URFHGkQG FD PDL vQDLQWH UH]XOW  [
∆1 = dp1 − λp 22 + x 1 (p1U 22 − p 2U 12 )  ] úL

dx 1 λp 22 p U − p1U 22
= − − x 1 2 12  VDX LQkQG FRQW GH UH]XOWDWXO GH OD SXQFWXO D
dp1 dV = dp =0
∆ ∆
2

dx 1 λp 22 dx
= − − x1 1 (4).
dp1 dV = dp =0
∆ dV dp 1 = dp 2 = 0
2

9DULD LD cererii dintr-XQEXQFkQGVHPRGLILF SUH XODFHOXLEXQVHFRPSXQHGLQ

 λp 2 
doi termeni: primul  − 2   HVWH QHJDWLY SHQWUX F  λ>0, ∆>0, iar al doilea  x 1 1 
dx
 ∆   dV 

dx 1
DUHVHPQDPELJXXSHQWUXF  x 1 ≥ 0 , iar SRDWHILSR]LWLYVDXQHJDWLYvQIXQF LHGH
dV
QDWXUD EXQXOXL vQ FDX]  QRUPDO VDX LQIHULRU 1X VH SRDWH DILUPD FDWHJRULF F 

FHUHUHDVFDGHGDF SUH XOFUHúWH

 dx 1 
- GDF  EXQXO vQ FDX]  HVWH XQ EXQ QRUPDO  > 0   DWXQFL FX VLJXUDQ 
 dV 

dx 1
< 0 SHQWUXF DPELLWHUPHQLVXQWQHJDWLYL
dp1

 dx 1 
- GDF EXQXOvQFDX] HVWHXQEXQLQIHULRU  < 0  YDULD LDFHUHULLDUHVHPQ
 dV 

DPELJXXDWXQFLFkQGSUH XOFUHúWH

c) Modificarea cererii dintr-XQEXQFkQGVHPRGLILF SUH XODOWXLEXQ

&RQVLGHU P DFXP R FUHúWHUH D SUH XOXL EXQXOXL   dp2>0 YHQLWXO úL SUH XO
SULPXOXL EXQ U PkQkQG QHVFKLPEDWH  dV=dp1=0 ÌQ DFHVW FD] VH RE LQH

dx 1 λ p1 p 2 dx
= − x2 1 (5).
dp 2 dV = dp 1 = 0
∆ dV dp 1 = dp 2 = 0

2FUHúWHUHDSUH XOXLEXQXOXLSRDWHV VWLPXOH]HVDXV UHGXF FHUHUHDGHEXQ

 λp1 p 2 
1 GLQ FDX]D FHORU GRL WHUPHQL FDUH H[SOLF  YDULD LD FHUHULL SULPXO WHUPHQ  
 ∆ 

 dx 1 
este pozitiv, al doilea  x 2  poate fi pozitiv sau negativ.
 dV 

$WXQFL FkQG FUHúWHUHD SUH XOXL XQXL EXQ EXQXO  SURYRDF  R FUHúWHUH D

consumului dintr-XQ DOW EXQ EXQXO  FHOH GRX  EXQXUL VXQW "substituibile în
consum" ÌQVLWXD LD LQYHUV FvQG FUHúWHUHD SUH XOXLXQXLEXQ UHGXFH FRQVXPXO GLQWU -
XQDOWEXQFHOHGRX EXQXULVXQW "complementare".
d) (FXD LDOXL6OXWVN\

5HOD LD  FDUH H[SOLF  YDULD LD FHUHULL GLQWU XQ EXQ FkQG SUH XO DFHOXL EXQ
-
FUHúWHSXQHvQHYLGHQ GRLWHUPHQLDF URULQWHUSUHWDUHHVWHSUH]HQWDW vQFRQWLQXDUH

Desigur, orice modificare a unei variabile exogene din modelul

FRQVXPDWRUXOXLPRGLILF XWLOLWDWHDFRQVXPXOXLDFHVWXLDÌQDFHVWFD]DFUHVFXWSUH XO

EXQXOXL úL GDF  VHGRUHúWH FDXWLOLWDWHD FRQVXPXOXLV  QX VH PRGLILFHWUHEXLH FD ILH

V  FUHDVF  YHQLWXO ILH V  VH UHGXF  SUH XO EXQXOXL  ILH R FRPELQD LH D FHORU GRX 

PRGLILF UL

ÌQ PRG FXUHQW OD R FUHúWHUH GH SUH  JkQGLP LPHGLDW R FUHúWHUH D YHQLWXOXL

SHQWUX FRPSHQVDUH DGLF  SHQWUX D PHQ LQH XWLOLWDWHD FRQVWDQW  PDL FX VHDP  F  GH

RELFHL R FODX]  GH LQGH[DUH D VDODULXOXL HVWH SUHY ]XW  vQ FRQWUDFWHOH FROHFWLYH GH

PXQF 

7UHEXLH GHWHUPLQDW  YDULD LD YHQLWXOX i (intensitatea acesteia) astfel încât

FUHúWHUHDOXLp1V ILHFRPSHQVDW DGLF XWLOLWDWHDFRQVXPDWRUXOXLV U PkQ ODDFHODúL

QLYHOFXFHDLQL LDO vQDLQWHGHPRGLILFDUHDSUH XOXL5D LRQ PSHJUDILFXOGLQILJXUD

nr. 2.1.

x2

(x 1 *, x 2 *)

(x 1 , x 2 )

0 B’ B x1

Figura nr. 2.1: Efectul de subVWLWX LHúLHIHFWXOGHYHQLW

 &RQVXPXO RSWLPDO vQ VLWXD LD LQL LDO   x1, x2 DVLJXU  XWLOLWDWHD U(x1, x2)=u.
Când p1FUHúWHp1’>p1, dreapta bugetului (AB) devine AB’, iar consumatorul, având un
buget mai redus, nu mai poate atinge nivelul de utilitate ini LDO 3HQWUX D UHYHQL OD
DFHVW QLYHO LQL LDO WUHEXLH V  FUHDVF  YHQLWXO  V’>V) úL DOHJHUHD VD RSWLPDO  HVWH vQ

punctul (x1*, x2* VLWXDW SH FXUED GH LQGLIHUHQ  LQL LDO  GDU FX x1*<x1 &UHúWHUHD
venitului de la V la V’ FRPSHQVHD]  H[DFW SH FRQVXPDWRU (O este indiferent între
VLWXD LD H[RJHQ  LQL LDO  FDUDFWHUL]DW  GH YHQLWXO V úL SUH XULOH p1, p2 úL VLWXD LD
H[RJHQ FDUDFWHUL]DW GHYHQLWXO V’ úLSUH XULOH p1’, p2SHQWUXF  U(x1, x2)=U(x1*, x2*)=u6 

UHPDUF P WRWXúL F VWUXFWXUDFRQVXPXOXLV XV -a schiPEDWFRQVXP  PDL SX LQ EXQ

úLPDLPXOWEXQ

$WXQFL FkQG YHQLWXO FUHúWH  V’>V) SHQWUX D FRPSHQVD FUHúWHUHD SUH XOXL

(p1’>p1) XWLOLWDWHD U PkQkQG FRQVWDQW   dU=0), consumul de bun 1 se reduce

dx 1
(x1*<x11RW PDFHVWUH]XOWDWSULQ .
dp1 dU = 0

3HQWUX D GHWHUPLQD YDULD LD FHUHULL GH EXQ  FkQG SUH XO V X D FUHVFXW GDU

XWLOLWDWHDU PkQHFRQVWDQW VHSURFHGHD] DVWIHO

¾ 6FULHP GLIHUHQ LDOD WRWDO  D OXL U(x1, x2) úL R HJDO P FX ]HUR

dU=U1dx1+U2dx2=0.
¾ &RQGL LLOH GH RSWLPDOLWDWH GH RUGLQXO , GDX U1=λp1, U2=λp2 úL vQORFXLQG
UH]XOW  dU=λ(p1dx1+p2dx2)=0DGLF p1dx1+p2dx2=0.
¾ ÌQDFHVWHFRQGL LLXOWLPDHFXD LHDVLVWHPXOXLGHYLQH

-dV+x1dp1+x2dp2=0.
dx 1 λp 2
¾ Rezolvând sistemul în dx1UH]XOW  = − 2 6HPQXODFHVWHLYDULD LL
dp1 dU = 0 ∆

este negativ,FHHDFHMXVWLILF UHGXFHUHDFRQVXPXOXLGHEXQ x1*<x1). Am

UHJ VLWSULPXOWHUPHQDOUHOD LHL$FHDVWDVHSRDWHVFULHDFXPVXEIRUPD

dx 1 dx 1 dx
= − x1 1 (6).
dp1 dV = dp =0
dp1 dU = 0 dV dp 1 = dp 2 = 0
2
 5HOD LD  HVWH FXQRVFXW  VXE QXPHOH GH HFXD LD OXL 6OXWVN\ úL DUDW 

modificarea cererii dintr-XQ EXQ FkQG SUH XO V X FUHúWH 0HPEUXO GUHSW vQ  VH

compune din doi termeni:

dx 1
Primul, este numit HIHFWGHVXEVWLWX LH úL HVWH QHJDWLYSHJUDILF HIHFWXO
dp1 dU = 0

GH VXEVWLWX LH IDFH WUHFHUHD GH OD  x1, x2) la (x1*, x2*)). Denumirea de efect de
VXEVWLWX LH SURYLQH GLQ IDSWXO F  OD R FUHúWHUH D OXL p1 FRQVXPDWRUXO UHDF LRQHD] 

FXPS UkQG PDL PXOW GLQ EXQXO  DO F UXL SUH  QX V -a modificat, úL PDL SX LQ GLQ

EXQXODOF UXLSUH DFUHVFXW

Al doilea termen este numit "efect de venit"úLDUHXUP WRDUHDMXVWLILFDUHFUHúWHUHD

lui p1 UHGXFH SXWHUHD GH FXPS UDUH D FRQVXPDWRUXOXL GDF  YHQLWXO V X QX VH

DMXVWHD] 'HIDSWQRXOEXJHWDOFRQVXPDWRUXOXLUHSUH]HQWDWvQJUDILFSULQGUHDSWD

AB’FRQGXFHODRDOHJHUHRSWLPDO  (x , x ) astfel:
1 2

- GDF  EXQXO  HVWH XQ EXQ QRUPDO DWXQFL x 1 < x 1*  SHQWUX F  YHQLWXO

FRUHVSXQ] WRU FRQVXPXOXL x1* HVWH PDL PDUH GHFkW FHO FRUHVSXQ] WRU

bugetului AB’ (V’>V). S-D DU WDW DQWHULRU F  SHQWUX XQ EXQ QRUPDO XQHL

VF GHULDYHQLWXOXLLVHDVRFLD] RVF GHUHDFRQVXPXOXL

- GDF  vQV  EXQXO  HVWH XQ EXQ LQIHULRU DWXQFL FRQVXPXO FRUHVSXQ] WRU

bugetului AB’ este mai mare ( x 1 > x 1*  &XUED GH LQGLIHUHQ 

FRUHVSXQ] WRDUH YD IL WDQJHQW  OD GUHDSWD AB’ fie la stânga lui x 1* , fie la
GUHDSWD GXS  FXP EXQXO  HVWH QRUPDO VDX LQIHULRU 'LQ DFHVW PRWLY

punctul (x 1 , x 2 ) nu a fost reprezentat pe grafic. Efectul de venit face tocmai

trecerea de la (x1*, x2*) la (x 1 , x 2 ).

6  UHPDUF P úL IDSWXO F  DO GRLOHD WHUPHQ DO HFXD LHL OXL 6OXWVN\ -efectul de
venit- HVWH FX DWkW PDL PDUH vQ YDORDUH DEVROXW  FX FkW x1 HUD LQL LDO PDL PDUH
&RQVXPDWRUXO YD IL FX DWkW PDL DIHFWDW GH FUHúWHUHD SUH XOXL p1, cu cât consuma o
cantitate mai mare din bunul 1.
 ÌQVXPkQGFHOHGRX HIHFWHUH]XOW 

✔ &kQG DX DFHODúL VHPQ vQ FD]XO GH ID  QHJDWLY FHUHUHD GH EXQ  VFDGH

(este bun normal).

✔ &kQG FHL GRL WHUPHQL DX VHPQH FRQWUDUH HIHFWXO GH VXEVWLWX LH QHJDWLY VH

opune efectului de venit (pozitiv, pHQWUX EXQ LQIHULRU úL FHUHUHD GH EXQ 
FHOPDLSUREDELOVFDGH'RDUGDF HIHFWXOGHYHQLWHVWHPDLPDUHvQYDORDUH

DEVROXW  GHFkW HIHFWXO GH VXEVWLWX LH FHUHUHD GH EXQ  FUHúWH DWXQFL FkQG

SUH XO FUHúWH $VWIHO GH EXQXUL OD FDUH FUHúWHUHD SUH XOXL HVWH vQVR LW  GH

FUHúWHUHDFHUHULLUHSUH]LQW FD]XULUDUHVHQXPHVFEXQXUL*LIIHQ

2.3. Modelul producãtorului

Limitându-ne la o realitate pur economicã, putem afirma cã agentul produc WRU

vQWUHSULQGHUHD HVWH R XQLWDWH PDL PXOW VDX PDL SX LQ FRPSOH[ ã, care pune în lucru
GLYHUúL IDFWRUL GH SURGXF LH LQSXW XUL SHQWUX D IXUQL]D vQ FHOH PDL EXQH FRQGL LL
-
EXQXUL úL VHUYLFLL RXWSXW XUL UH]XOWDWH GLQ WUDQVIRUPDUHD IDFWRULORU GH SURGXF LH
-
XWLOL]D L$FHDVW ã defini LHWUHEXLHH[SOLFLWDWã:
• factorii de produF LH LQSXW XULOH VXQW vQ HVHQ
- ã, de trei categorii: bunuri
IRQJLELOHFDUHGLVSDUVDXvúLVFKLPEmQDWXUDvQSURFHVXOGHWUDQVIRUPDUHPXQFD

umanã sub diversele ei forme; serviciile date de bunurile de produc LHGXUDELOH

• EXQXULOH úL VHUYLFLLOH SURGXVH  output-XULOH SRW FRUHVSXQGH ILH EXQXULORU úL

VHUYLFLLORUGHFRQVXPILQDOILHEXQXULORUGHSURGXF LHXWLOL]DWHFDLQWHUPHGLDUGH

alte întreprinderi pentru a produce alte bunuri.

• WUDQVIRUPDUHDIDFWRULORUGHSURGXF LHSRDWHILvQ HOHDV ã în diferite sensuri. În mod
RELúQXLW SULQ WUDQVIRUPDUH VH vQ HOHJH D HODERUD XQ EXQ D -l face capabil sã
VDWLVIDFmRQHYRLH'DUODIHOGHELQHDWUDQVIRUPDvQVHDPQmúLDIDFHGLVSRQLELO

într-XQ ORF GDW úL OD XQ PRPHQW GDW XQ EXQ $FWLYLWm LOH GH WUDQVSRUW úL VWRFDUH
sunt considerate activitã LGHSURGXF LH7UDQVIRUPDUHDWUHEXLHVã se facã "în cele
 PDL EXQH FRQGL LL DWkW vQ VHQV WHKQLF FkW úL HFRQRPLF 'LQ SXQFW GH YHGHUH

tehnic, dacã o produc LH UHFODPã utilizarea a n IDFWRUL GH SURGXF LH úL SHQWUX D
produce un nivel dat de output avem de ales între douã tehnici care presupun
utilizarea cantitã LORU a1,a2,...,an, respectiv a’1,a’2,...,a’n, cu ai≤a’i pentru orice i,
FHO SX LQ R LQHJDOLWDWH ILLQG VWULFW ã, este evident cã vom alege prima variantã.
Dacã nu se procedeazã DúD vQVHDPQm Fm VH DFFHSWm R DQXPLWm ULVLSm VDX DOWIHO
VSXV QX VH SURGXFH vQ FHOH PDL EXQH FRQGL LL WHKQLFH 3UREOHPD GHYLQH

economicã atunci când trebuie ales între cele douã colec LL GH LQSXW-uri ai úL a’i,
dar inegalitã LOH QX VXQW YHULILFDWH SHQWUX WR L i. În acest caz, pentru a putea
HIHFWXDDOHJHUHDLQWHUYLQHQR LXQHDGHFRVW

9RP GHILQLSURFHVXO GH SURGXF LH FD XQ úLU GH N numere reale, adicã un punct
vQVSD LXOEXQXULORU3URFHVXOGHSURGXF LH A va fi definit prin vectorul [ai]. Se adoptã
conYHQ LD GH D QRWD SR]LWLY EXQXULOH SURGXVH RXWSXW-XULOH úL QHJDWLY IDFWRULL GH
SURGXF LH LQSXW -urile). În ipoteza cã nu poate exista produc LH SOHFkQG GH OD QLPLF
adãugãm cã cel pu LQRFRPSRQHQWã a vectorului este negativã. Prin extensie, vectorul
[0] constã în procesul de produc LHGHQXPLWDQXIDFHQLPLF

6mSUHVXSXQHPGHH[HPSOXFmH[LVWmWUHLEXQXULSmPkQWPmVXUDWvQKDPXQFmRUHúLJUkXNJ'DFmYUHP

Vm SURGXFHP  NJ JUkX SRUQLQG GH OD  KD WHUHQ úL  RUH PXQFm SURFHVXO GH SURGXF LH HVWH UHSUH]HQWDW SULQ

vectorul [-1, -275, +3000] ∈R3 $GHVHD XQ SURFHV GH SURGXF LH DUH FRPSRQHQWH QXOH 'DFã în exemplul anterior
adãugãm un al patrulea bun, de exemplu, struguri, procesul corespunzãtor produc LHL GH JUkX YDIL >-1, -275, +3000, 0]
∈R4.

Spunem cã un proces de produc LHHVWHSRVLELOGDFmH[LVWmFXQRúWLQ HOHWHKQLFH

la un moment dat, pentru a realiza procesul. Aici intervine doar limita tehnicã.
Limitãrile datorate raritã LLIDFWRULORUGHSURGXF LHQXLQWHUYLQvQJHQHUDOvQQR LXQHD
GH SURFHV GH SURGXF LH SRVLELO ÌQ XQHOH FD]XUL SXWHP vQV ã vorbi de procese de
SURGXF LHSRVLELOHIL[kQGDSULRULXQLLIDFWRULGHSURGXF LH'HH[HPSOXQXHVWHOLSVLW

GH VHQV GH D YRUEL GH PXO LPHD GH SURFHVH GH SURGXF LH SRVLELOH SHQWUX R

întreprindere de 300 ha, adicã pentru o întreprindere unde factorul de productie

"pãmânt" este fixat la un anumit nivel. În definirea mul LPLL SURFHVHORUGH SURGXF LH
posibile pentru o întreprindere datã este recomandabil sã se precizeze care sunt
IDFWRULLILFúLúLFDUHVXQWFHLFDUHYDULD]m

Presupunem acum cã în economie sunt J întreprinderi, reperate prin indicele

j j j
j=1,2,...,J. Fie a úLb complexele de bunuri reprezentând respectiv input-urile (a kúL
j j j j
output-urile (b k) ale întreprinderii j 'LIHUHQ D y k=b k-a k HVWH SURGXF LD QHWã" a
producãtorului j. Ea este pozitivã dacã bunul k este un output, respectiv negativã,
dacã acesta este un input.
j j j N
Notãm cu y vectorul de componente y k úL FX Y ⊂R  PXO L mea proceselor de
SURGXF LHSRVLELOHSHQWUXSURGXF ãtorul j5HVWULF LLOHWHKQLFHGHSURGXF LHYRUILUHGDWH
j j
fie prin y ∈Y  ILH DSHOkQG OD XQ FRQFHSW PDL OLPLWDW FHO GH IXQF LH GH SURGXF LH
j j
F (y )=0.ÌQFRQWLQXDUHUHQXQ ãm la specificarea indicelui j.
$VXSUDPXO LPLL Y se fac urmãtoarele ipoteze:
1 2
Ipoteza 1 (aditivitatea). Dacã doi vectori y , y  GHILQHVF SURGXF LL SRVLELOH

1 2 1 2
(y ∈Y, y ∈Y), atunci vectorul y=y +y GHILQHúWHRSURGXF LHSRVLEL lã (y ∈Y).
1
Ipoteza 2 (divizibilitatea). Dacã vectorul y  GHILQHúWH R SURGXF LH SRVLELO ã
αy 
1 1
(y ∈Y úL α HVWH XQ QXPmU FXSULQV vQWUH  úL  DWXQFL YHFWRUXO GHILQHúWH

ã (αy ∈Y).
1
GHDVHPHQHDRSURGXF LHSRVLELO

1
Ipoteza 3 (randamente de scarã constante). Dacã vectorul y  GHILQHúWH R

ã (y1 ∈Y úL GDFm β este un numãr pozitiv, atunci vectorul β ⋅ y

1
SURGXF LH SRVLELO

GHILQHúWHGHDVHPHQHDRSURGXF LHSRVLELO ã (β ⋅ y1 ∈Y).

1 2
Ipoteza 4 (convexitatea). Dacã vectorii y  úL y  GHILQHVF SURGXF LL SRVLELOH úL

dacã αHVWHXQQXPmUFXSULQVvQWUHúLDWXQFLYHFWRUXOα ⋅ y +(1-α) ⋅ y defiQHúWHR

1 2

SURGXF LHSRVLELO ã.
Admitem acum cã producãtorul cautã sã maximizeze valoarea "produc LHL
nete", adicã:

py= ∑ pk ⋅ yk = ∑ p k ⋅ bk − ∑p k ⋅ ak .
k k k
 5HSUH]HQWkQG GLIHUHQ D vQWUH YDORDUHD FROHF LLORU GH EXQXUL RXWSXW úL LQSXW

expresia anterioarã poate fi interpretatã drept "profit" (evident, este vorba despre
profit economic, nu contabil). Cel mai bun comportament al producãtorului va
consta, deci, în maximizarea profitului. Prin urmare, modelul general al
producãtorului se scrie astfel:
Max py sau Max py
y ∈Y F(y)=0

)RORVLQG SHQWUX UHVWULF LLOH WHKQLFH IRUPDOL]DUHD GDW ã de func LD GH SURGXF LH
F(y1,y2,...,yN) = 0 [2], modelul producãtorului cere maximizarea lui pyVXEUHVWULF LD
[2], care este o problemã clasicã de extremum cu legãturi. Condi LLOH GH RUGLQXO ,
0
pentru ca un vector y sã fie solu LH LPSOLFã sã existe multiplicatorul Lagrange λ,
astfel încât:
pk-λFk=0, k=1,2,...,N. [3].

0
Prin Fk am simbolizat valoarea luatã în y GHGHULYDWD SDU LDO ã a lui F în raport
cu yk.
&RQGL LLOHGHPDLVXVLPSOLF ã rela LD

Fs/Fr = ps/pr,

adicã rata marginalã de substituire între bunurile s úL r este egalã, la echilibru, cu
UDSRUWXOSUH XULORU'DF ã se considerã cã bunul 1 este output-XOúLFHOHODOWHVXQWLQSXW-
uri, DWXQFL IXQF LD GH SURGXF LH VH SRDWH VFULH VXE IRUPD expliFLW  y1=
f(y2,y3,...,yN) úL FRQGL LLOH GH RUGLQXO , GHYLQ p1= λ úL pk=-λfk, pentru k ≠ 1, ceea ce
implicã -fk=pk/p1, adicã productivitatea marginalã sau eficien DIDFWRUXOXLk este egalã
FXUDSRUWXOGLQWUHSUH XOIDFWRUXOXLúLFHODOR utput-ului.
 /D IHO FD OD PRGHOXO FRQVXPDWRUXOXL FRQGL LLOH GH RUGLQXO ,, VH UHIHU ã la
GHULYDWHOH VHFXQGH DOH IXQF LHL GH SURGXF LH LPSOLFkQG LSRWH]D UDQGDPHQWHORU

marginale necrescãtoare. Se demonstreazã rezultatul:

3URSR]L LH . Dacã restric LLOH WHKQLFH sunt reprezentate printr-R IXQF LH GH

0
SURGXF LH GLIHUHQ LDELOm FDUH GHILQHúWH R PXO LPH Y convexã, iar vectorul y verificã
0
HFXD LLOH>@úL>@SHQWUXRYDORDUHDOXL λ corespunzãtoare, atunci y este un echilibru
al producãtorului.
Solu LD PRGHOXOXL JHQHUDO DO SURGXF WRUXOXL HVWH IXQF LD YHFWRULDO  y=η(p),
UHSUH]HQWkQG RIHUWD QHW  &RPSRQHQWHOH DFHVWHLD VXQW IXQF LLOH QXPHULFH

yk=ηk(p1,p2,…,pN) FDUH GDX FDQWLW LOH GH EXQXUL RIHULWH OD GLYHUVH SUH XUL 'DF 

EXQXONHVWHXQRXWSXWVROX LD PRGHOXOXLHVWHIXQF LDRIHUWHLSURGXF WRUXOXLLDUGDF 

EXQXONHVWHXQLQSXWGDW ILLQGFRQYHQ LDGHVHPQDGRSWDW RIHUWDFXVHPQXOPLQXV

HVWHGHIDSWIXQF LDFHUHULLGHLQSXW

$QDOL]DVROX LHLPRGHOXOXLJHQHUDODOSURGXF WRUXOXL

0RGHOXO JHQHUDO DO SURGXF WRUXOXL IRUPDOL]HD]  GHFL]LLOH FX SULYLUH OD QLYHOXO

output-ului produs, a "consumului" de input-XULVDXIDFWRULGHSURGXF LHúLDPRGXOXL

GHDORFDUHDDFHVWRUD$QDOL]DVROX LHLPRGHOXOXLFRQVWLWXLW GLQIXQF LLOHRIHUWHLQHWH

de bunuri (oferta de bunuri oXWSXW UHVSHFWLY FHUHUHD GH EXQXUL LQSXW WUHEXLH V 

FRQGXF ODFkWHYDSURSULHW LJHQHUDOHDOHDFHVWRUIXQF LL

'DF  Y HVWH PXO LPHD GH SURGXF LH FDUH FRQ LQH YHFWRULL SURGXF LLORU QHWH
SRVLELOL UHSUH]HQWDUHD UHVWULF LLORU WHKQLFH DOH SURGXF WRUXOXL SRDWH IL I FXW  ILH SULQ

y∈YFD]vQFDUHDOHJHUHDFHOXLPDLFRQYHQDELOYHFWRUDSHOHD] ODFRQFHSWHGLQWHRULD

PXO LPLORU ILH SULQ IXQF LD GH SURGXF LH F(y) LQkQG FRQW F  QX RULFH WUDQVIRUPDUH

SRVLELO HVWHúLLQWHUHVDQW DSULRULQHOLPLW PQXPDLODDFHLYHFWRULGHSURGXF LHQHW 

care sunt "eficace". Un vector posibil y1HVWHHILFDFHGLQSXQFWGHYHGHUHWHKQLFGDF 

y1∈Y úL QX H[LVW  XQ DOW YHFWRU y2∈Y astfel încât y k2 ≥ y k1 , k=1,2,…,N 5H]XOW F 

YHFWRULLHILFDFHDSDU LQIURQWLHUHL PXO LPLL Y)XQF LDGHSURGXF LHHVWHGHFLRIXQF LH

QXPHULF GHILQLW SH Y ⊂ R N astfel încât:
 • F(y)=0GDF úLQXPDLGDF \HVWHYHFWRUHILFDFH

• F(y) ≤ 0GDF y∈Y.

Fie p∈RNYHFWRUXOSUH XULORUEXQXULORULagrangeanul asociat modelului este:

L(y1 , y 2 , … , y N , λ ) = p ⋅ y + λ [− F (y )] =

⋅ y k + λ [− F (y 1 , y 2 ,..., y N )]
N
= ∑pk =1
k

LDUFRQGL LLOHGHRSWLPDOLWDWHGHRUGLQXO,VXQW

∂L
• = 0, k = 1,2,..., N
∂y k

∂L
• = 0
∂λ
DGLF VLVWHPXOGHHFXD LL

 p k − λFk = 0 k = 1,2,..., N

F(y1 , y 2 ,..., y N ) = 0

FDUH SHUPLWH RE LQHUHD FDQWLW LORU GH EXQXUL \k vQ IXQF LH GH SUH XULOH pk:
y k = η k (p 1 , p 2,..., p N )DGLF IXQF LLOHRIHUWHLQHWHGHEXQXUL

&kWHYDGLQSURSULHW LOHVROX LHLPRGHOXOXLJHQHUDODOSURGXF WRUXOXLVXQW

a. )XQF LD RIHUWHL QHWH HVWH RPRJHQ  GH JUDG ]HUR vQ UDSRUW FX SUH XULOH ÌQWU -
DGHY U GDF  YHFWRUXO y0 PD[LPL]HD]  p ⋅y  VXE UHVWULF LD F(y)=0, el
PD[LPL]HD]  úL (αp ) ⋅ y , α>0 VXE DFHHDúL UHVWULF LH 3URSULHWDWHD HVWH

LPSRUWDQW  GHRDUHFH DUDW  F  DOHJHUHD QXPHUDLUH XOXL HFRQRPLHL HVWH DUELWUDU 

-
$FHDVW SURSULHWDWHHVWHFXQRVFXW úLVXEQXPHOHDEVHQ DLOX]LHLPRQHWDUH

b. 'DF  SUH XO XQXL EXQ FUHúWH RIHUWD QHW  GLQ DFHO EXQ QX SRDWH V  VFDG 

∂y k ∂η k
= ≥ 0 . Într-DGHY U ILH p1, p2∈RN GRX  VLVWHPH GH SUH XUL FX
∂p k ∂p k
 1 2 1
p k1 ≥ p k2  úL y , y  VROX LLOH FRUHVSXQ] WRDUH ORU \  PD[LPL]HD]  p1 ⋅ y pentru
y∈< &XP úL y2 HVWH YHFWRU SRVLELO DYHP F  p1 ⋅ y 2 ≤ p 1 ⋅ y 1  7RWRGDW  y2
PD[LPL]HD]  p2 ⋅ y pentru y∈Y úL FXP y1 este vector posibil, rezult 

p2 ⋅ y 1 ≤ p 2 ⋅ y 2  &HOH GRX  UHOD LL FRQGXF OD (p1-p2)(y1-y2)≥0, sau

∆y k
(p 1
k )( )
− p k2 y k1 − y k2 ≥ 0 , k=1,2,…,N5H]XOW  ∆p k ⋅ ∆y k ≥ 0 , sau
∆p k
≥ 0 , sau,

∂y k
ODOLPLW  ≥ 0.
∂p k

c. Efectul produs DVXSUD RIHUWHL QHWH  GH VXEVWLWXLUHD vQ SURFHVXO GH SURGXF LH D

inputului s cu inputul r HVWH DFHODúL FX FHO DO VXEVWLWXLULL OXL r cu s DGLF 

∂y r ∂y s
= , r, s = 1,2,..., N
∂p r ∂p s

3HQWUX D GHPRQVWUD DFHDVW  SURSULHWDWH GLIHUHQ LHP VLVWHPXO FRQGL LLORU GH

optimalitate de ordinul I, rezultând sistemul:

 N



dp k = λ ∑
r =1
Fkr dy r + Fk dλ
N k=1,2,…,N
 F dy = 0
∑
k =1
k k

)RORVLQGQRWD LLOH

dp=(dp1,dp2,…,dpN),
dy=(dy1,dy2,…,dyN),
F''=(Fkr), 1<k,r<N,
F'=(F1, F2,…, FN),
VLVWHPXOVHVFULHVXEIRUP PDWULFLDO DVWIHO

 λF ’ ’ F ’ dy  dp 
(F ’)T    =  .
 0  dλ  0 
 −1
 λF ’ ’ F ’  S s
Fie =  T  LQYHUVD PDWULFLL VLVWHPXOXL 5H]XOW 
(F ’)T 0  0
 (s )

dy   S s  dp  dy
 úL
dλ  = (s )T 0  0 
dy=S ⋅ dp sau = S . Matricea S are ca elemente
   dp

GHULYDWHOH PL[WH GH RUGLQXO GRL DOH IXQF LHL GH SURGXF LH F, evaluate în punctul
VROX LHDOFRQGL LLORUGHRUGLQXO &XPDFHDVW PDWULFHHVWHVLPHWULF UH]XOW F 
I
∂y r ∂y s
Srs=Ssr, de unde: = , r, s = 1,2,..., N .
∂p r ∂p s

d . 0RGHOXO SURGXF WRUXOXL SRDWH IL DERUGDW úL SULQ SULVPD IXQF LLORU GH FRVW FDUH

H[SULP  UHOD LD GLQWUH FDQWLWDWHD SURGXV  úL YDORDUHD LQSXW -urilor necesare.
$FHDVW  DERUGDUH HVWH FULWLFDELO  GHRDUHFH IXQF LLOHGH FRVW GHSLQG GH SUH XULOH

input-XULORULDUUH]XOWDWHOHRE LQXWHFXDMXWRUXOPRGHOXOXLVHLQVHUHD] PDLJUHX

în modelele de echilibru general (care vor fi VWXGLDWH vQ SDUDJUDIXO XUP WRU

7RWXúL VWXGLXO PRGHOXOXL SULQ IXQF LLOH GH FRVW FRQGXFH OD UH]XOWDWH

LQWHUHVDQWH 'DF  SUHVXSXQHP F  QXPDL EXQXO  HVWH XQ RXWSXW LDW FHOHODOWH

bunuri sunt input-XUL DWXQFL IXQF LDGHSURGXF LHSRDWHILGDW vQ PRGH[SO icit:
y1=f(y2, y3,…,yN)3URILWXOSURGXF WRUXOXLVHVFULHvQDFHVWFD]

N N
p ⋅y = ∑
k =1
p k ⋅ y k = p1 ⋅ y 1 + ∑p
k =2
k ⋅ yk .

N
1RW P VP(y1)= p 1 ⋅ y 1 valoarea output-XOXL SURGXV úL CT(y1)= ∑ p k ⋅ y k
k =2

valoarea input-XULORU LQkQG FRQW úL GH FRQYHQ LD GH VHPQ asupra variabilelor
modelului (input-urile au semnul "-UH]XOW F 

N
p ⋅ y = p1 ⋅ y 1 − ∑p
k =2
k ⋅ y k = VP (y1 ) − CT (y1 ) .

ÌQFRQGL LLOHXQRUSLH HDOHEXQXULORULQSXWFRQFXUHQ LDOHSURGXF WRUXOFRQVLGHU 

SUH XULOH pk, k=2,…,NFDH[RJHQHúLGDF IL[ PRXWSXW -ul, y 1 = yˆ1 SXWHPF XWD

FHOPDLPLFFRVWQHFHVDUUHDOL] ULLRXWSXW XOXLIL[DW5H]XOW SUREOHPD

-
N
Min .CT (y 1 ) = ∑p k yk,
k =2
 VXE UHVWULF LD yˆ1 = f (y 2 , y 3 ,..., y N ) 6ROX LD DFHVWHLD UHSUH]LQW  FDQWLW LOH GH

IDFWRULGHSURGXF LHFDUHSHUPLWRE LQHUHDSURGXF LHL yˆ1 cu cele mai mici costuri.

Fie CT (yˆ1 ) FRVWXO PLQLP 'DF  úL SLD D EXQXOXL RXWSXW HVWH FRQFXUHQ LDO   p1
H[RJHQ SURGXF WRUXO vQFDVHD]  GLQYkQ]DUHD RXWSXW -ului p 1 ⋅ yˆ 1  úL XUP ULQG V 

maximizeze profitulUH]XOW 

Max [p 1 ⋅ yˆ1 − CT (yˆ1 )],

dCT (yˆ1 )
de unde: p1 = 3ULQGHILQL LHGHULYDWDFRVWXOXLWRWDOvQUDSRUWFXRXWSXW -
dyˆ 1

XO VH QXPHúWH FRVW PDUJLQDO Cm( yˆ 1). ÌQ FRQFOX]LH GHFL]LD RSWLPDO  D

SURGXF WRUXOXL vQ FRQGL LLOH GHVFULVH SLH H FRQFXUHQ LDOH HVWH V  DOHDJ  QLYHOXO

RIHUWHL DVWIHO vQFkW SUH XO XQLWDU DO RXWSXW XOXL V  ILH HJDO FX FRVWXO PDUJLQDO DO
-
SURGXF LHL

e. 3HQWUX D RE LQH DOWH FkWHYD UH]XOWDWH X]XDOH DOH PRGHOXOXL SURGXF WRUXOXL

FRQVLGHU P XQ FD] VLPSOLILFDW vQ FDUH XQ SURGXF WRU IRORVHúWH GRL IDFWRUL GH

SURGXF LHSHQWUXDUHDOL]DXQVLQJXURXWSXW)LH y1, y2, y3FDQWLW LOHGLQFHOHWUHL

EXQXULLPSOLFDWHvQSURFHVXOGHSURGXF LHUHVSHFWLYSULPXOEXQILLQGRXWSXW -ul,

LDU EXQXULOH  úL  GHVHPkQG LQSXW -uri. RestriF LLOH WHKQLFH WHKQRORJLD VXQW
UHSUH]HQWDWHSULQIXQF LDGHSURGXF LH y1=f(y2,y3)úLSUHVXSXQHPF  f este o
IXQF LH FRQWLQX  úL GXEOX GLIHUHQ LDELO  ÌQ DFHVW FD]  HVWH R VXSUDID
f  vQ R3
VXSUDID DGHSURGXF LHúLGDF IL[ PRXWSXW -ul la un nivel yˆ1 , putem construi
curbe de izo-SURGXF LHGHLQGLIHUHQ FDUHGHILQHVFPXO LPHDFRPELQD LLORUGH

input-XULFHSUHPLWRE LQHUHDDFHOXLDúLQLYHOGHRXWSXW$OWHFXUEHX]XDOHVXQW

• FXUED SURGXF LHL PHGLL VH FRQVLGHU  XQ LQSXW GH H[HP plu, yˆ 3 IL[DW úL

f (y 2 , yˆ 3 )
SURGXF LDPHGLH PM= GHILQHúWHFDQWLWDWHDGHRXWSXWFHVHUHDOL]HD] 
y2

cu o unitate din input-ul y2;

 • FXUED SURGXF LHL PDUJLQDOH DUDW  YDULD LD RXWSXW XOXL OD R YDULD LH XQLWDU  D
-
∂f
FDQWLW LLGHLQ put Pm = = f2.
dy 2

6HGHPRQVWUHD] XúRUXUP WRDUHOHUH]XOWDWH

• FXUED SURGXF LHL PDUJLQDOH DWLQJH PD[LPXO OD XQ QLYHO GH LQSXW \2 mai mic
GHFkWFHOFDUHDVLJXU PD[LPXOSURGXF LHLPHGLL

• FXUED SURGXF LHL PDUJLQDOH LQWHUVHFWHD]  FXUED SURGXF LHL P edii în punctul ei
GHPD[LPGDF DFHVWDH[LVW 

• nivelul de input y2 pentru care Pm  HVWH DFHODúL FX QLYHOXO GH LQSXW SHQWUX

FDUHFXUEDSURGXF LHL f are un maxim (punctul în care panta tangentei la curba

GHSURGXF LHHVWHQXO 

• nivelul de input pentru cDUH3PDWLQJHPD[LPXOHVWHDFHODúLFXQLYHOXOGHLQSXW

FRUHVSXQ] WRU SXQFWXOXL GH LQIOH[LXQH DO FXUEHL f (punctul în care panta
tangentei la fHVWHPD[LP 

• nivelul de input pentru care PM HVWH PD[LP  HVWH DFHODúL FX QLYHOXO GH LQSXW

pentru care panta uneL GUHSWH FH SOHDF  GLQ RULJLQH WDQJHQW  OD FXUED f, este
PD[LP 

Într-un caz concret, cele trei bunuri pot fi grâul (y1), munca (y2 úL SmPkQWXO
(y3 0 VXU P FDQWLWDWHD GH JUkX SURGXV ã pe masurã ce se aplicã din ce în ce mai
multã muncã pe o suprafa ã de teren datã (y3 IL[DW ,QL LDO R FUHúWHUH D FDQWLW LL GH

PXQF  QXP ãr de salaria L SRDWH SHUPLWH VSHFLDOL]DUHD úL UH]XOWm R FUHúWHUH D

productivitã LL PDUJLQDOH D PXQFLL 'XSm DFHDVWm ID]m OD FUHúWHUL DOH FDQWLWm LL GH
PXQFm FRUHVSXQG FUHúWHUL DOH RX put-XOXL SURGXF LHL GH JUkX GLQ FH vQ FH PDL PLFL
Cantitatea de muncã devine din ce în ce mai mare în raport cu suprafa DIL[ã de teren.
&RQGL LD UDQGDPHQWHORU GH VFDU  QHFUHVF WRDUH VH UHIHU  OD FDQWLW ã LOH UHODWLYH GH
input-XUL úL QX H DSOLFDELOm GDFm cele douã input-uri cresc simultan sau dacã au loc
schimbãri tehnologice.
Definim elasticitatea output-XOXL SURGXF LHL vQ UDSRUW FX XQ IDFWRU GH

SURGXF LHLQSXW -ul y2FDUDWDGHYDULD LHUHODWLYã a lui y1 în raport cu y2:

 ∂y y ∂ (log y )
e= ∂y 1 ÷ 1 = Pm = 1 .
2 y PM ∂ (log y )
2 2

Se observã cã elasticitatea output-ului este pozitivã dacã produc LDPDUJLQDOmúL

SURGXF LDPHGLHVXQWSR]LWLYH3UHVXSXQHPF  DUHIRUPDXUP WRDUH f

y 1 = f (y 2 , y 3 ) = A ⋅ y 22 ⋅ y 32 − B ⋅ y 23 ⋅ y 33 , cu A,B>0.

2 3
Punând k1 = A.y3 úL k2 = B.y3 FXUEDSURGXF LHLWRWDOH devine:

2 3
y1 = k1.y2 - k2.y2 ,

unde k1úLk2 depind de valorile fixate pentru y3&XUEHOHSURGXF LHLPHGLLúLPDUJLQDOH

sunt:
2 2
PM = k1.y2 - k2.y2 úL Pm = 2k1.y2 - 3k2.y2 .

k1
3URGXF LDPHGLHDWLQJHPD[LPXOvQSXQFWXO y2 = , iar produc LDPDUJLQDO ã,
2k 2

k1
în punctul y 2 = . Deoarece k1 úL k2 VXQW VWULFW SR]LWLYL SURGXF LD PHGLH DWLQJH
3k 2

maximul pentru o valoare mai mare de input y2GHFkWSURGXF LDPDUJLQDOã.

'DF  QRW P z = y 2 ⋅ y 3 úL IL[ P RXWSXWXO OD QLYHOXO y 1 = yˆ1  HFXD LD

. . 2 . . 3 3 2
y 1 = Ay 22 y 32 − By 23 ⋅ y 33 devine yˆ1 =A z -B z , sau B z -A z + yˆ 1 =0 HFXD LH FH SRDWH IL

rezolvatã în raport cu z. Considerãm cea mai micã rãdãcinã pozitivã ca solu LH D
HFXD LHL9DORDUHDOX i z depinde de yˆ 1 :

z=Φ( yˆ 1 ) sau y2.y3 =Φ( yˆ 1 ).

 Curba ΦGHILQHúWHRL]R-SURGXF LHL]RFXDQW ,]RFXDQWHOHVXQWGHFLRIDPLOLH

de hiperbole echilatere (deoarece Φ( yˆ 1 ) este constantã pentru yˆ1  IL[DW 3URGXF LD
marginalã în raport cu unul din factori poate deveni negativã dacã domeniul de
YDULD LH HVWH VXILFLHQW GH PDUH $FHVW OXFUX IDFH FD UDWD PDUJLQDO  GH VXEVWLWXLUH a
GRX LQSXW -uri în procesul deSURGXF LHsã devinã pozitiv 8QSURGXF WRUUD LRQDOQX

YD DF LRQD QLFLRGDW ã în partea unei izocuante unde panta tangentei la curba de
SURGXF LHUDWD PDUJLQDO GHVXEVWLWXLUHHVWHSR]LWLY ã, adicã nu va utiliza niciodatã o
FRPELQD LHGHIDFWRULFDUHDQWU eneazã o produc LHPDUJLQDOã negativã pentru unul din
input-XUL3HQWUXIXQF LDFRQVLGHUDW GRPHQLXOGHDORFDUHUD LRQDO ã a factorilor este:

2A 2A
< y ⋅y < .
5B 2 3 3B

&RVWXO WRWDO GH SURGXF LH HVWH GDW GH HFXD LD OLQLDU ã: CT=p2.y2+p3.y3+CF, unde
CF este costul eventualelor input-XULIL[HúLp2, p3VXQWSUH XULOHXQLWDUHDOHLQSXWXULORU
variabile.
/RFXOJHRPHWULFDOWXWXURUFRPELQD LLORUGHLQSXW -uri ce pot fi cumpãrate cu un
0
FRVW WRWDO IL[ GHILQHúWH R FXUE  QXPLW  L]RFRVW GH HFXD LH CT =p2.y2+p3.y3+CF.
Rezolvând în raport cu y2, rezultã:

CT 0 − CF p
y = − 3 ⋅y .
2 p p 3
2 2
Panta curbei izocostului este egalã cu raportul pre XULORU LQSXW -urilor.
,QWHUVHF LD FXUEHL L]RFRVWXOXL FX D[D y2, reprezintã cantitatea de y2 ce se poate
cumpãra dacã costul total, independent de costul input-urilor fixe, este alocat pentru
y2 LDU LQWHUVHF LD FX D[D y3, reprezintã cantitatea totalã de y3 ce poate fi cumpãratã
dacã costul total este consacrat pentru y3.
ÌQWUH DOWH GHFL]LL SH FDUH SURGXF WRUXO WUHEXLH V  OH DGRSWH XUP WRDUHOH GRX 

sunt mai importante:

 1) Maximizarea output-XOXLVXEUHVWULF LHGHFRVW.

Modelul problemei de decizie este:

Max {y 1 = f (y 2 , y 3 )}

0
VXEUHVWULF LDCT =p2.y2+p3.y3+CF.

Pentru rezolvare se procedeazã astfel:

• VHFRQVWUXLHúWHIXQF LDOXL/DJUDQJH

L(y2,y3, λ) = f(y2,y3) + λ (CT - p2y2 - p3y3 - CF);

0

• se anuleazã derivatele par LDOHvQUDSRUWFXy2, y3úLλ:

∂L
∂y 2
= f 2 − λp 2 = 0
∂L
∂y 3
= f 3 − λp 3 = 0

∂L
∂λ = CT 0
− p 2 y 2 − p 3 y 3 − CF = 0 .

Primele douã rela LL FRQGXF OD f2=λp2; f3= λp3 sau f2/f3=p2/p3 adicã la
concluzia cã produc LD PD[LPã supusã la restric LD GH FRVW VH RE LQH DWXQFL
FkQGUDSRUWXOSURGXF LLORU PDUJLQDOHHVWHHJDOFXUDSRUWXOSUH XULORUXQLWDUHDOH

input-urilor. Tot din rezolvarea primelor douã ecua LL vQ UDSRUW FX λ, rezultã:
λ=f2/p2=f3/p3 adicã sporul de output corespunzãtor ultimului leu cheltuit
trebuie sã fie egal cu multiplicatorul λ.
'LIHUHQ LDOD WRWDO ã a func LHL FRVWXOXL FkQG S2 úL S3 sunt exogene) este:
dCT=p2dy2+p3dy3.
 Înlocuind p2 úL p3 prin f2/λ úL f3/λ rezultã: dCT=(1/λ)(f2dy2 + f3dy3)
expresia din parantezã fiind diferen LDOD WRWDOã a output-ului (dy1=f2dy2+f3dy3).
Rezultã: dCT = (1/λ)(dy1), sau dy1/dCT= λ.
Multiplicatorul Lagrange λ este, deci, derivata totalã a output-ului în
raport cu costul. Optimul combinãrii input-urilor corespunde punctului de
0
WDQJHQ ã dintre izocuant úLL]RFRVWXOGDW CT ).

2) 0LQLPL]DUHDFRVWXOXLVXEUHVWULF LHGHRXWSXW

Este problema determinãrii costului minim pentru producerea unui

RXWSXW VWDELOLW 6H FHUH GHFL PLQLPL]DUHD IXQF LHL CT=p2y2+p3y3+CF sub
UHVWULF LD yˆ 1 =f(y2,y3). Procedura de rezolvare este asemãnãtoare cu cea dinainte:

• VHFRQVWUXLHúWHIXQF LD

L(y2,y3, µ) = p2y2 + p3y3 + CF + µ [ yˆ1 - f(y2,y3)].

• FRQGL LLOHGHRUGLQXO,

∂L = p − µf = 0
∂y2
2 2

∂L = p − µf = 0
∂y 3
3 3

∂L = yˆ − f ( y , y ) = 0
∂µ 1 2 3

Din primele douã ecua LL J ãsim: f2/f3=p2/p3, sau 1/µ=f2/p2=f3/p3.

Multiplicatorul µ este inversul multiplicatorului λúLUHSUH]LQWmGHULYDWDWRWDOmD
costului în raport cu output-ul (costul marginal). În acest caz, pentru
FRPELQD LD RSWLP ã de input-uri se cautã izocostul tangent la izocuanta datã
( yˆ1 ).
&XUED SXQFWHORU GH WDQJHQ m GLQWUH GLIHULWH L]RFXDQWH úL L]RFRVWXULOH

FRUHVSXQ]mWRDUH VH QXPHúWH FXUED GH H[SDQVLXQH D SURGXF LHL VDX "curba
 FRVWXULORU PLQLPH 8Q SURGXF WRU UD LRQDO QX YD DOHJH GHFkW FRPELQD LLOH GH

input-uri ce se gãsesc pe curba de expansiune.

*
* *

5H]XOWDWHOH SUHFHGHQWH UHIHULWRDUH OD FRPSRUWDPHQWXO FRQVXPDWRUXOXL úL DO

producãtorului sunt consistente numai în cazul când presupunem cã în economie

existã "concuren ã perfectã", adicã o situa LHvQFDUHILHFDUHDJHQWFRQVLGHUã pre XOFD
R GDWm H[RJHQm VH VSXQH Fm DFHúWLD DX XQ FRPSRUWDPHQW SDUDPHWULF ID ã de pre 
Justificarea acestei ipoteze este cã se încearcã modelarea unei economii cu un mare
numãr de agen L HFRQRPLFL vQ FDUH ILHFDUH DJHQW HVWH QHJOLMDELO vQ UDSRUW FX SLD D
Este evident cã în realitate existã o concuren ã imperfectã.
Analiza anterioarã s-a referit la comportamentul unui agent considerat separat.
Sã vedem acum ce se întâmplã la nivelul întregii economii.
 2.4. Modele de echilibru

Numim DORFD LH D EXQXULORU vQ HFRQRPLH R UHSDUWL]DUH D DFHVWRUD vQWUH DJHQ LL

economici. La un moment dat, fiecare agent consumator are în posesie o anumitã

cantitate de bunuri, numitã dota LH LQL LDO
ã. Fie di, i=1,2,...,, GRWD LD LQL LDO ã a
ij
consumatorului i în bunurile 1,2,...,N. De asemenea, fie θ partea din întreprinderea j
GH LQXW ã în proprietate privatã de consumatorul i (i=1,2,...,I; j=1,2,...,J). "Resursele"
WRWDOH DOH FRQVXPDWRUXOXL L VXQW FRPSXVH SH GH R SDUWH GLQ YDORDUHD GRWD LHL LQL LDOH

(pd ), iar pe de altã parte din valoarea pãr LL GH SURSULHWDWH GH LQXWH  ∑ θ ij py j ).
i

5HOXkQGQRWD LLOHI ãcute la modelul consumatoUXOXLSXWHPVFULHPXO LPHDEXJHWDUã a

consumatorului i sub forma:

B = [x ∈X ; px ≤ pd + ∑ θ ij py j ].
i i i i i

1 2 I 1 2 J
2 DORFD LH  x ,x ,...,x ,y ,y ,...,y  VH QXPHúWH DORFD LH UHDOL]DELOã GDFm úL QXPDL
dacã:
i i
• x ∈X , i=1,2,...,I;
j j
• y ∈Y , j=1,2,...,J;
• ∑ x ≤∑ y
i
i
k
j
j
k + ∑ d i k , k=1,2,…N.
i

DGLF  YHFWRULL GH FRQVXP UHVSHFWLY GH SURGXF LH VXQW YHFWRUL GH DFWLYLWDWH SRVLELOL

SHQWUXILHFDUHDJHQWLDUFHUHUHDWRWDO QXGHS úHúWHRIHUWDWRWDO SHQLFL RSLD - 

O stare optimalã în economie poate fi definitã ca acea aloca LHUHDOL]DELOã care

asigurã utilitatea maximã pentru fiecare agent. Mai precis, un optim Pareto (dupã
numele HFRQRPLVWXOXL LWDOLDQ FDUH D GHILQLW DVWIHO RSWLPXO HVWH R DORFD LH UHDOL]DELOã
1 I 1 J 1 I 1 J
(x* ,...,x* ,y* ,...,y* ) astfel încât nu existã o alta (x ,...,x ,y ,...,y ) care sã permitã
ameliorarea utilitã LL WXWXURU FRQVXPDWRULORU , cu o ameliorare strictã cel pu LQ
i i i i
pentru unul, adicã: U (x ) ≥ U (x* ), i=1,...,IúLH[LVWmi’ astfel încât Ui’(xi’) > Ui’(x*i’).
 &XQR LXQLOHLQWURGXVHDQWHULRUSXWHPGHILQLVWDUHDGH echilibru astfel:
1 I 1 J N
'HILQL LH2DORFD LH x* ,...,x* ,y* ,...,y* úLXQVLVWHPGHSUH XULp* ∈R astfel încât:
j j j j
a) y* maximizeazã profitul p*y  vQ PXO LPHD GH SURGXF LH Y , adicã p*y* ≥
j j j
p*y pentru orice y ∈Y , j=1,2,...,J;
i i i i i i i
b) x* maximizeazã utilitatea U (x ) vQ PXO LPHD EXJ etarã B , B = [ x ∈X ;

∑θ
i i
p*x ≤ p*d + ij
p * y j ] , i=1,2,...,I;
j

F FHUHUHD WRWDO  HVWH HJDO ã cu oferta total  SH WRDWH

SLH HOH ∑x i
k = ∑ y j k + ∑ d i k , k=1,2,…,N VH QXPHúWH HFKLOLEUX FRQFXUHQ LDO DO
i j i

proprietã LLSULYDWH

ÌQ ED]D LSRWH]HORU ImFXWH úL D GHILQL LLORU SUH]HQWDWH G ãm în continuare douã
teoreme care sintetizeazã rezultatele model ULLPLFURHFRQRPLFH

i
Teorema 1. Dacã U este strict crescmWRDUHvQUDSRUWFXILHFDUHYDULDELOmúLGDFm
existã un echilibru concuren LDO DO SURSULHWã LL SULYDWH DWXQFL DFHVWD HVWH XQ RSWLP
Pareto.
Pentru demonstrarea acestei teoreme trebuie fãcute ipoteze puternice.
Optimalitatea paretianã a echilibrului concurHQ LDO FkQG H[LVWã, este o proprietate de
PDUH JHQHUDOLWDWH FDUH SRDWH IL vQ HOHDV ã intuitiv. Teorema 1 spune cã este suficient
VHPQDOXO GDW GH SUH XO GH HFKLOLEUX p* pentru a coordona activitã LOH HFRQRPLFH vQ
mod descentralizat, satisfãcãtor în sensul criteriului Pareto. Fiecare agent economic,
prin comportamentul sãu de maximizare individualã, se aliniazã sistemului de pre XUL
HJDOkQG UDWHOH ORU PDUJLQDOH GH VXEVWLWXLUH vQ FRQVXP D GRX  EXQXUL SHQWUX

FRQVXPDWRUL UHVSHFWLY GH WUDQVIRUPDUH D GRX  LQSXW uri (pentru producãtori) cu

UDSRUWXO SUH XULORU XQLWDUH DOH FHORU GRX  EXQXUL &XP WR L DJHQ LL IDF ID m DFHOXLDúL

VLVWHP GH SUH XUL OD HFKLOLEUX WRDWH UDWHOH PDUJLQDOH VXQW HJDOH vQWUH HOH $FHVWH

egalitã L OD FDUH VH DGDXJ ã echilibrul pie HORU HJDOLWD tea cererii cu oferta)
caracterizeazã optimul Pareto în univers convex SULQ XQLYHUV FRQYH[ VH vQ HOHJH Fã
întreprinderile au randamente marginale necrescãtoare, iar consumatorii au preferin H
convexe). Aceastã intui LH QX SHUPLWH XQHRUL vQ HOHJHUHD RSWLPDlitã LL HFKLOLEUXOXL
FRQFXUHQ LDODWXQFLFkQGH[LVW ã, în univers neconvex.
Teorema 2. Dacã:
i
• U este continuã, cvasi-FRQFDYmúLVWULFW FUHVFmWRDUHSH PXO LPHD GH FRQVXP
i
X ;
i
• d k ≥ 0, k=1,...,N ; i=1,...,I;
j
• Y este convexã, j=1,...,J
1 I 1 J
atunci, fiind datã o aloca LHRSWLPDOã Pareto (x* ,...,x* ,y* ,...,y* ), existã un sistem de
N
SUH XUL p* ∈R , astfel încât:
i i i i
• x* mazimizeazã U (x )vQPXO LPHDEXJHWDUã B ;
j j j
• y* mazimizeazã p*y vQPXO LPHDY , j=1,...,J.

Teorema 2 asigurã cã o aloca LHRSWLPDOã în sens Pareto poate fi descentralizatã.

i
Dacã se dã fiecãrui consumator venitul V*i = p*x*  úL GDFm VH DQXQ ã mul LPLL
DJHQ LORU HFRQRPLFL VLVWHPXO GH SUH XUL p*, atunci maximizarea profitului
întreprinderii j (j=1,...,J) úL PD[LPLzarea utilitã LL FRQVXPDWRUXOXL L VXE UHVWULF LD
i i
bugetarã p*x ≤ V* (i=1,...,I FRQGXFH DJHQ LL OD SODQXUL GH FRQVXP úL GH SURGXF LH
FDUHVXQWFRPSDWLELOH úLFDUH FRLQFLG FX DORFD LDRSWLPDO ã pe care ei au ales-o. Acest
rezultat este IXQGDPHQWDO GHRDUHFH SHUPLWH vQ HOHJHUHD SODQLILFãrii descentralizate.
2SWLPDOLWDWHD HFKLOLEUXOXL FRQFXUHQ LDO HVWH VXILFLHQWm vQ FHHD FH SULYHúWH FULWHULXO

eficacitã LL GDU SRDWH FRUHVSXQGH OD R GLVWULEX LH D YHQLWXULORU vQ VRFLHWDWH PDL SX LQ
echitabilã. Echilibrul concuren LDODOSURSULHWã LLSULYDWHUãspunde pe deplin criteriilor
GHHILFLHQ mHFRQRPLFmGDUQXúLXQRUDGHMXVWL LHVRFLDO ã.
 2.4.1. (FKLOLEUXHFRQRPLFSHGLIHULWHWLSXULGHSLD

Modelul Arrow-Debreux-McKenzie prezentat într-R IRUP  DGDSWDW  în capitolul

DQWHULRU FUHHD]  R LPDJLQH JHQHUDO  D IXQF LRQ ULL HFRQRPLHL 6FRSXO V X HVWH GH D

GHVFULH FRPSRUWDPHQWXO DF LXQHD DJHQ LORU vQWU R HFRQRPLH D SURSULHW

- LL SULYDWH

$WLQJHUHD DFHVWXL VFRS D IRVW SRVLELO  SULQWU R GHVFULHUH VLPSOLILFDW  D HFR

- nomiei.
Singurele variabile endogene, explicate prin model, sunt variabilele de activitate
HFRQRPLF  DOH DJHQ LORU WRDWH FHOHODOWH ILLQG FRQVLGHUDWH H[RJHQH ÌQ DFHVW FDGUX

JHQHUDO VLPSOLILFDW FX DJHQ L EXQXUL úL SLH H FRUHVSXQ] WRDUH ORU GDWH H[RJHQ

mRGHOXO GHWHUPLQ  QLYHOXO RSWLPDO GH DFWLYLWDWH D DJHQ LORU SODQXULOH ORU GH FRQVXP

VDX GH SURGXF LH úL DUDW  FRQGL LLOH vQ FDUH DFHVWH DF LXQL LQGLYLGXDOH VH FRQMXJ 

pentru a rezulta o stare de echilibru în economie. Aceste rezultate au valabilitate doar

vQFDGUXOGHVFULVVXEWRDWHLSRWH]HH[SOLFLWHVDXLPSOLFLWHHQXQ DWH

'DF  VFRSXO XUP ULW VH O UJHúWH SHQWUX D DQDOL]D úL DOWH DVSHFWH DOH UHDOLW LL

HFRQRPLFH PRGHOXO WUHEXLH V  HQGRJHQL]H]H V  H[SOLFH úL DOWH YDULDELOH 2UL GH FkWH

RULVHGRUHúWHDF est lucru trebuie completata cadrul economic general cu descrieri noi.
([HPSOLILF P FX OXDUHD vQ FRQVLGHUDUH D XQHL QRL YDULDELOH GLPHQVLXQHD DJHQ LORU

HFRQRPLFLÌQPRGHOXOJHQHUDOLSRWH]DF SLH HOHWXWXURUEXQXULORUGLQHFRQRPLHVXQW

SLH H GH FRQFXUHQ  SHUIHFW  D SHUPLV FD YDULDELOD GLPHQVLXQHD DJHQ LORU V  QX ILH

SHUWLQHQW  0DL SUHFLV DJHQ LL HFRQRPLFL HUDX FRQVLGHUD L PLFL vQ UDSRUW FX SLD D

DVWIHOF XQFRPSRUWDPHQWSDUDPHWULFID GHSUH HUDSODX]LELOÌQFRQGL LLOHGHVFULVH

DJHQ LL FRQVLGHUDX SUH XO FD SH R YDULDELO  H[RJHQ  3ULQ OXDUHD vQ FRQVLGHUDUH D

GLPHQVLXQLL DJHQ LORU FDUH RSHUHD]  SH SLD D XQXL EXQ VH vQWkOQHVF FD]XUL FkQG DFHVW

FRPSRUWDPHQWVHVFKLPE 

1H VLWX P SH SLD D XQXL EXQ RPRJHQ FDUH HVWH XQ RXWSXW SHQWUX Q DJHQ L

SURGXF WRUL FHRSHUHD] SH DFHVW SLD 'DF DJHQWXO  GHFLGH V  SURGXF RFDQWLWDWH
j
n yj
yj GLQ DFHVW EXQ RIHUWD WRWDO  SH SLD  YD IL Y = ∑y
j =1
j  1RW P FX θj =
Y
,

j=1,2,…,n SDUWHD GH SLD  UHODWLY  D DJHQWXOXL j. Variabila θ j GHILQHúWH GLPHQVLXQHD

agentului j vQ UDSRUW FX SLD D 3HQWUX D FDUDFWHUL]D PHGLXO FRQFXUHQ LDO SH SLD D
bunului respectiv folosim un indicator statistic cunoscut: "indicele de concentrare",
n
definit prin IC n = ∑θ
j =1
2
j . Valoarea indicelui de concentrare depinde de dimensiunea

n
DJHQ LORU SUH]HQ L SH SLD  GHFL GH QXP UXO DFHVWRUD LQkQG FRQW F  ∑θ
j =1
j = 1,

YDORDUHD PD[LP  D LQGLFHOXL GH FRQFHQWUDUH VH UHDOL]HD]  DWXQFL FkQG SH SLD  H[LVW 

un singur agent (n=1). În acest caz, IC1=1úLSLD DUHVSHFWLY HVWHRSLD GHPRQRSRO

'DF  SH SLD  RSHUHD]  PDL PXO L DJHQ L  n ≥ 2), atunci 0< θ j  úL θ j2 < θ j  DVWIHO F 

indicele de concentrare este:

n n
IC n = ∑θ
j =1
2
j < ∑θ
j =1
j = 1,

DGLF  ICn<1.
3URSR]L LDXUP WRDUHDUDW FDUHHVWHYDORDUHDPLQLP DLQGLFHOXLGHFRQFHQWUDUH

3URSR]L LH 9DORDUHD PLQLP  D LQGLFHOXL GH FRQFHQWUDUH VH DWLQJH DWXQFL FkQG

DJHQ LLSUH]HQ LSHSLD DXDFHHDúLGLPHQVLXQH

'HPRQVWUD LH : Fie n QXP UXO GH DJHQ L LGHQWLFL GLQ SXQFW GH YHGHUH DO

1
GLPHQVLXQLL DGLF  θ 1 = θ 2 = ... = θ n = . În acest caz, indicele de concentrare este
n
2
n n
1 1
IC n = ∑ θ j2 =
j =1
∑   = .
j =1  n  n

1
$U W PF  IC n ≥ IRORVLQGLQGXF LDPDWHPDWLF 
n

♦ Pentru n=1UHOD LDHVWHDGHY UDW  IC 1 ≥ 1 );

♦ Pentru n=2, fie θ 1 , θ 2  GLPHQVLXQLOH FHORU GRL DJHQ L θ1 + θ 2 = 1  &DOFXO P

indicele de concentrare:
(
IC 2 = θ 12 + θ 22 = θ 12 + 1 − θ 1 )
2
= 2θ12 − 2θ1 + 1 9DORDUHD PLQLP  D OXL ,&2 se
 dIC 2 1 1
RE LQHSHQWUX θ1 FDUHYHULILF HFXD LD = 0 , rezultând θ 1 = úL IC 2 ≥
dθ 1 2 2

pentru orice cuplu ( θ1 , θ 2 );

1
♦ 3UHVXSXQHP UHOD LD DGHY UDW  SHQWUX n=k ( IC k ≥  úL GHPRQVWU P SHQWUX
k
n=k+1$YHPF 

k +1 k
IC k + 1 = ∑θ
j =1
2
j = ∑θ
j =1
2
j +θ k2 + 1 =

2
 θj 
( )
k
= 1 − θ k +1 ⋅∑  + θ k2 +1
2

 
j =1  1 − θ k + 1 

k +1 k k k  θj 
Dar, ∑θ j = 1, θ k +1 = 1 − ∑θ j , 1 − θ k +1 = ∑θ j , ∑  1 − θ  = 1

úL
j =1 j =1 j =1 j =1  k +1 

2
k  θj 
∑   ≥ 1.
 
j =1  1 − θ k + 1  k

IC k + 1 ≥ (1 − θ k + 1 ) ⋅
1
5H]XOW  F  + θ k2+1  9DORDUHD PLQLP  D OXL ICk+1 VH RE Lne
2

k
dIC k + 1 1
pentru θ k +1  FDUH YHULILF  HFXD LD = 0, de unde θ k +1 = , iar
dθ k + 1 k +1
2 2
 1  1  1  1
IC k + 1 ≥  1 −  ⋅ +  = ;
 k + 1 k  k + 1 k +1
1
♦ În concluzie, IC n ≥  HVWH DGHY UDW  SHQWUX RULFH n ∈ N *
 úL GHPRQVWUD LD
n
este înFKHLDW 

2FRQVHFLQ LPHGLDW DSURSR]L LHLDQWHULRDUHHVWHF LQGLFHOHGHFRQFHQWUDUHSH

R SLD  HVWH FX DWkW PDL PLF FX FkW QXP UXO DJHQ LORU SUH]HQ L HVWH PDL PDUH ÌQ

IXQF LH GH QXP UXO GH DJHQ L úL LPSOLFLW GH GLPHVQVLXQHD DFHVWRUD SDUWHD GH SLD 

UHODWLY GHSLD GH LQXW GHRVHELPGLIHULWHIRUPHWLSXULGHSLD 

a) GDF  QXP UXO DJHQ LORU HVWH IRDUWH PDUH LQGLFHOH GH FRQFHQWUDUH HVWH PLF

1
WLQGH VSUHYDORDUHD PLQLP   GLPHQVLXQHD DFHVWRUD HVWH PLF  vQ UDSRUW FX
n
 SLD D úL HVWH vQGHSOLQLW  DVWIHO XQD GLQ FRQGL LLOH FDUH GHILQHúWH SLD D GH

FRQFXUHQ SHUIHFW 

b) GDF QXP UXODJHQ LORUHVWHVXSHULRUOXL n ≥ 2 GDUVXILFLHQWGHPLFSLD D

UHVSHFWLY  HVWH XQ ROLJRSRO 3HQWUX FD]XO SDUWLFXODU FX QXPDL GRL DJHQ i
(n=2SLD DHVWHXQGXRSRO
c) GDF  SH SLD  RSHUHD]  XQ VLQJXU DJHQW   n=1), indicele de concentrare
HVWHPD[LPúLSLD DHVWHGHPRQRSRO

0RGHOXO JHQHUDO GHVFULD FRPSRUWDPHQWXO DJHQ LORU SH R SLD  FRQFXUHQ LDO 

SHUIHFW ÌQSDUDJUDIHOHXUP WRDUHHVWH analizat comportamentul pe celelalte tipuri de

SLD  ÌQDLQWH GH VWXGLXO DFHVWRU FRPSRUWDPHQWH V  YHGHP FH OHJ WXU  H[LVW  vQWUH

LQGLFHOH GH FRQFHQWUDUH úL SURILWDELOLWDWHD DJHQ LORU FDUH RSHUHD]  SH R SLD  GDW 

&RQVLGHU PGLQQRXSLD DXQXLEXQRPRJHQSHFDUHRSHUHD] QDJHQ LúLSUHVXSXQHP

F 

• agentul j produce cantitatea yj suportând costurile totale CT j (y j ) = c j ⋅ y j , cu

cj>0. S-a presupus aici pentru simplificare un cost marginal constant;
n
• RIHUWDWRWDO SHSLD HVWH
Y = ∑y
j =1
j ;

yj
• pDUWHD GH SLD  UHODWLY  D DJHQWXOXL j este θ j = , iar indicele de concentrare
Y
n
este IC n = ∑θ
j =1
2
j ;

• FHUHUHDWRWDO DJUHJDW SHSLD HVWH X=f(p)LDUGDF pHVWHSUH XOGHHFKLOLEUX

SUH XO SHQWUX FDUH FHUHUHD HVWH HJDO  FX RIHU ta X=Y UH]XOW F  Y=f(p) úL
p(Y)=f-1(Y)YDILLQYHUVDIXQF LHLFHUHULL&RQVLGHU PRYDULD LHLQILQLWH]LPDO 

dY 1
DSUH XOXL dpúLDFDQWLW LLFHUXWH dY$YHPF  dp=p’(Y)dY, =
dp p ’ (Y )
, cu p’(Y)<0 GHRDUHFH IXQF LD FHUHULL DUH SDQWD QHJDWLY  úL GHILQLP

dY Y p (Y )
HODVWLFLWDWHDFHUHULLvQUDSRUWFXSUH XOSULQ e = ÷ , sau e = ;
dp p Y ⋅ p ’ (Y )
 • profitul agentului j este P j = p (Y ) ⋅ y j − c j ⋅ y j  úL HO HVWH PD[LP GDF 

p (Y ) − cj
yj = ;
p ’ (Y )

• indicele de profitabilitate al agentului j este raportul dintre profitul (PjúLFLIUD

Pj p (Y ) − cj
de afaceri CA j = p (Y ) ⋅ y j DGLF  IP j = = 5H]XOW F QLYHOXO
CA j p (Y )

RSWLPDO DO RXWSXWXOXL V X yj devine:

p (Y )− cj p (Y ) p (Y ) − c j yj
yj = = ⋅ = e ⋅ Y ⋅ IP j În final, IP j = sau
p ’ (Y ) p ’ (Y ) p (Y ) e ⋅Y

θj
IP j = , adic SRQGHUHDSURILWXOXLDJHQWXOXL vQFLIUDVDGHDIDFHULHVWHGDW 
j
e
GH UDSRUWXO GLQWUH SDUWHD GH SLD  UHODWLY  úL HODVWLFLWDWHD FHUHULL vP UDSRUW FX

SUH XO

• ODQLYHOXOSLH HLGHILQLPXQLQGLFHGHSURILWDELOLWDWHPHGLXFDPHGLHSRQGHUDW 

a indicilor indiviGXDOL IRORVLQG FD SRQGHUL SDUWHD GH SLD  UHODWLY  D ILHF UXL

n n θj 1 n
IC n
agent: IP = ∑ θ j ⋅ IPj =
j =1
∑θj ⋅
j =1 e
=
e
∑θ
j =1
2
j =
e

3URILWDELOLWDWHD PHGLH SH SLD  HVWH GDW  GH UDSRUWXO GLQWUH LQGLFHOH GH

FRQFHQWUDUHúLHODVWLFLWDWHDFHUHULLvQUDSRUWFXSUH XO

2.4.2. (FKLOLEUXOSHSLD DGHPRQRSR l

0RQRSROXOHVWHSLD DFDUDFWHUL]DW GHH[LVWHQ DXQXLVLQJXURIHUWDQWÌQDFHVWFD]

HVWH IRDUWH SX LQ SUREDELO FD DFHDVW  XQLF  vQWUHSULQGHUH V  FRQVLGHUH SUH XO EXQXOXL

SURGXV GH HD GUHSW R YDULDELO  H[RJHQ  PRGHOXOXL )D  GH PRGHOXO JHQHUDO DO SLH HL

FRQFXUHQ LDOH PRQRSROXOYDGHFLGH DWkW DVXSUDYDULDELOHL FDQWLWDWHGH RXWSXWFkWúL D

SUH XOXL DOHJkQG QLYHOXO DFHVWRU YDULDELOH DVWIHO vQFkW SURILWXO UHDOL\DW V  ILH PD[LP

(YLGHQWGHFL]LDPRQRSROXOXLQXSRDWHILWRWDOLQGHSHQGHQW 3HQWUXXQSUH GDW , el nu

YD SXWHD YLQGH R FDQWLWDWH GH RXWSXW PDL PDUH GHFkW FHD DFFHSWDW  GH SLD 
'LPSRWULY  GDF  GHFLGH XQ SUH  ULGLFDW YD YLQGH R FDQWLWDWH PDL PLF  GH RXWSXW

&RPSRUWDPHQWXO FHUHULL FRQVXPDWRULORU UHSUH]LQW  R UHVWULF LH SHQWUX vQWUHSULQGHUHD

DIODW vQVLWXD LHGHPRQRSROÌQDFHVWHFRQGL LLPRQRSROXOSRDWH

a) V  IL[H]H SUH XO RXWSXWXOXL V X O VkQG FRQVXPDWRULL V  DOHDJ  FDQWLWDWHD SH

FDUHGRUHVFV RFXPSHUHODDFHVWSUH 

b) V  IL[H]H FDQWLWDWHD GH RXWSXW SURGXV  úL V  ODVH FRQVXPDWRULL V  GHFLG  FH

pUH YRUSO WLSHQWUXDFHDVW FDQWLWDWH

&HOH GRX  WLSXUL GH GHFL]LL VXQW HYLGHQW HFKLYDOHQWH GDU SULPD SDUH PDL

QDWXUDO 

Fie y=f(p)FXUEDFHUHULLSLH HLDGLF IXQF LDFDUHOHDJ FDQWLWDWHDYkQGXW  y) de

SUH XOXQLWDU p,QYHUVDDFHVWHLIXQF LLFXUEDFHUHULLLQYHUVHYDH[SULPDSUH XO p în
IXQF LH GH FDQWLWDWHD y:p=p(y) &RQVLGHU P XQ VHFWRU GH DFWLYLWDWH XQGH H[LVW  R

VLQJXU  vQWUHSULQGHUH FDUH SURGXFH RXWSXWXO yXWLOL]kQG GLYHUVH LQSXWXUL DO F URU FRVW

total este CT(y 'DF  vQWUHSULQGHUHD YLQG e outputul y OD SUH XO p(y HD vQFDVHD] 

YDORDUHD SURGXF LHL VP (y ) = p (y ) ⋅ y  úL GHFLGH FH FDQWLWDWH y SURGXFH DVWIHO vQFkW V 

UHDOL]H]HXQSURILWPD[LPDGLF 

max [VP (y ) − CT (y )] = max [p (y ) ⋅ y

y y
− CT (y )].

&RQGL LDGHRSWLPDOLWDWHGHRUGLQXO,FHUHFDvQFDVDUHDPDUJLQDO V ILHHJDO FX

costul marginal, deoarece:

d
[VP (y ) − CT (y )] = dVP (y ) − dCT (y ) = 0 ,
dy dy dy

dVP (y ) dCT (y )
DGLF  VPm=Cm, unde VP m = , Cm =  $FHHDúL FRQGL LH GH PD[LPL]DUH
dy dy

D SURILWXOXL HVWH UHVSHFWDW  úL GH R vQWUHSULQGHUH FDUH HYROXHD]  SH R SLD 

conFXUHQ LDO  QXPDL F  YkQ]kQG RXWSXWXO V X y OD XQ SUH  p, considerat exogen
PRGHOXOXL V X GH FRPSRUWDPHQW HD vQFDVHD]  p ⋅y  úL vQFDVDUHD HL PDUJLQDO  HVWH

d
(p ⋅ y ) = p GHXQGHUH]XOW p=Cm.
dy

În cazul monopolului, încasarea PDUJLQDO QXHVWHFKLDU p, ci:

dVP (y )
VP m = =
d
[p (y ) ⋅ y ] = p (y ) + y dp (y ) =
dy dy dy
 dp (y ) y   1 
= p (y )1 + ⋅  = p (y ) ⋅ 1 +
 dy p (y )  e (y )

unde: e(y) este elasticitatea output-XOXLvQUDSRUWFXSUH XO

e (y ) =
dy y
÷
dp (y ) p (y )

sau:
∆y
e (y ) =
y
÷ .
∆p p

'DF PRQRSROXOGHFLGHV FUHDVF RXWSXW XOV XFX - ∆yDFHDVW GHFL]LHDUHGRX 

efecte asupra profitului:

• vQFDVHD] FRQWUDYDORDUHDRXWSXW -ului suplimentar vândut: p (y ) ⋅ ∆y ;
• SRDWHV UHGXF SUH XOFX ∆púLvQFDVHD] ODDFHVWSUH WRWRXWSXW -ul: y ⋅ ∆p .

(IHFWXOPRGLILF ULLRXWSXWXOXLFX ∆yDVXSUDvQFDV Uii este, deci:

∆VP = p ⋅ ∆y + y ⋅ ∆p

sau:
 ∆VP ∆p  ∆p y 
= p + y ⋅ = p 1 + ⋅ =
∆y ∆y  ∆y p 
 
 1   1 y
= p 1 +  = p 1 + ⋅ 
 ∆y p   e (y ) p 
⋅
 ∆p y 

&kQG PRQRSROXOGHFLGH FDQWLWDWHDGHRXWSXWDVWIHO FDSURILWXO V XV  ILH PD[LP

 1 
HOUHVSHFW FRQGL LD VPm=Cm(y) sau p (y )1 + = C m (y )VDXvQF 
 e (y )

 1 
p (y )1 −  = C m (y ) (1).
 e (y ) 

Condi LDGHWHUPLQ GHFLQLYHOXORSWLPDODORXWSXW -ului (y*) monopolului.

6  UHPDUF P F  SHQWUX e (y ) = ∞  UHJ VLP FRQGL LD GH RSWLPDOLWDWH GH SH SLD D

FX FRQFXUHQ  SHUIHFW   p=Cm úL F  GDF  e (y ) < 1  DGLF  FHUHUHD HVWH LQHODVWLF 

1
atunci > 1 úLVPm(y)HVWHQHJDWLY 
e (y )

5H]XOW  F  PRQRSROXO QX YD DOHJH QLFLRGDW  XQ QLYHO DO RXWSXWXOXL SHQWUX FDUH

FXUEDFHUHULLHVWHLQHODVWLF 

C m (y )
&RQGL LD  VH SRDWH VFULH DVWIHO p (y ) = = r ⋅ C m (y ), unde
1
1−
e (y )

1
r = úLDUDW F SUH XOSLH HLHVWHPDL PDUHGHFkWFRVWXOPDUJLQDOFXUDWDGH
1
1−
e (y )

majorare r.
$P Y ]XW F  PRQRSROXO DF LRQHD]  vQ ]RQD vQ FDUH FXUED FHUHULL HVWH HODVWLF 

DGLF  e (y ) > 1 , rezultând r>1.

 2.4.3. (FKLOLEUXOSHSLD DGHROLJRSRO

CeO PDLIUHFYHQW SHR SLD  H[LVW XQ DQXPLWQXP UGH DJHQ LGDUQXVXILFLHQW

GHPDUHSHQWUXDFRQVLGHUDF ILHFDUHGLQWUHHLDUHXQHIHFWQHJOLMDELODVXSUDSUH XOXL

$FHDVW  IRUP  GH SLD VHQXPHúWH oligopol. Cele mai importante probleme pe astfel
de piH H FX XQ QXP U PLF GH DJHQ L VXQ OHJDWH GH LQWHUDF LXQLOH VWUDWHJLFH GLQWUH

DFHúWLD SHQWUX F  QXP UXO PLF GH DJHQ L FRQGXFH OD XQ FRPSRUWDPHQW QHSDUDPHWULF

ID  GH SUH  ,QWHUHVHD]  GHFL FH PRGHOH GH FRPSRUWDPHQW DGRSW  DJHQ LL vQWU -un
mediu oligopolisWLF1XQHSXWHPDúWHSWDODXQPRGHOXQLFSHQWUXF vQUHDOLWDWHSRWIL

REVHUYDWH QXPHURDVH WLSXUL GH FRPSRUWDPHQW ÌQ HOHJHUHD DFHVWRUD HVWH PXOW

VLPSOLILFDW  GDF  DQDOL]D VH OLPLWHD]  GRDU OD GRX  vQWUHSULQGHUL SH SLD  'XRSROXO

SHUPLWH vQ HOHJHUHD XQHL S U L LPSRUWDQWH D FDUDFWHULVWLFLORU FRPSRUWDPHQWDOH DOH

DJHQ LORU DQJDMD L vQWU R LQWHUDF LXQH VWUDWHJLF  9RP FRQVLGHUD FD]XO FkQG FHOH GRX 
-
vQWUHSULQGHUL SURGXF DFHODúL EXQ HOLPLQkQG DVWIHO SUREOHPHOH OHJDWH GH GLIHUHQ LHUHD

SURGXVHORU$úDGDUSHRSLD SHFDUHRSHUHD] QXPDLGRX vQWUHSULQGHULFDUHSURGXF

XQEXQRPRJHQH[LVW XUP WRDUHOHYDULDELOHFHWUHEXLHOXDWHvQFRQVLGHUDUH

• SUH XULOHpi, i=1,2SHFDUHILHFDUHvQWUHSULQGHUHOHSUDFWLF 

• FDQWLW LOH yi, i=1,2, pe care fiecare întreprindere decidHV OHSURGXF 

6HGHRVHEHVFGRX VLWXD LLGHFL]LRQDOH

✔ FkQG R vQWUHSULQGHUH GHFLGH SUH XO úL FDQWLWDWHD SURGXV  FXQRVFkQG GHFL]LLOH

celeilalte;
✔ FkQG vQWUHSULQGHUHD GHFLGH QLYHOXO YDULDELOHORU VDOH I U  LQIRUPD LH GHVSUH

deciziile concurentului.

În primD VLWXD LH GDF  R vQWUHSULQGHUH GHFLGH SUH XO vQDLQWHD FRQFXUHQWXOXL VH

VSXQH F HD HVWH OHDGHUvQ SUH FHDODOW vQWUHSULQGHUH ILLQGSULFH IROORZHU /D IHO

FkQG YDULDELOD GH GHFL]LH HVWH FDQWLWDWHD SURGXV  YRUELP GH OHDGHU vQ FDQWLWDWH

respectiY TXDQWLW\ IROORZHU 6LWXD LLOH GHFL]LRQDOH GH DFHVW WLS SRW IL PRGHODWH SULQ
WHRULD MRFXULORU ILHFDUH GLQ FHL GRL FRQFXUHQ L DGRSWkQG R DQXPLW  VWUDWHJLH DVWIHO

vQFkWV RE LQ XQFkúWLJPD[LPSRVLELO

În cea de-D GRXD VLWXD LH FkQG R vQWUHSULQGHUH QX GLVSXQH GH LQIRUPD LL GHVSUH
GHFL]LLOH FRQFXUHQWXOXL DFHDVWD YD WUHEXL V  IDF  DQXPLWH SUHYL]LXQL DQWLFLSD LL

GHVSUH DF LXQLOH FRQFXUHQWXOXL (YLGHQW úL DFHDVW  VLWXD LH GHFL]LRQDO  VH PRGHOHD] 

printr-un joc strategic. În primul caz, era vorba de un MRF VHFYHQ LDO vQ DO GRLOH HVWH
XQ MRF VLPXOWDQ vQ FDUH GLQ QRX H[LVW  GRX  SRVLELOLW L DOHJHUHD VLPXOWDQ  D

SUH XOXLUHVSHFWLYDOHJHUHDVLPXOWDQ DFDQWLW LORU

5H]XOW DVWIHOSDWUXWLSXULGHLQWHUDF LXQLVWUDWHJLFH

¾ OHDGHUVKLSvQSUH 

¾ leadership în cantitate;
¾ GHWHUPLQDUHDVLPXOWDQ DSUH XULORU

¾ GHWHUPLQDUHDVLPXOWDQ DFDQWLW LORU

'HVLJXU H[LVW  úL XQ DOW WLS GH FRPSRUWDPHQW FDUH SUHVXSXQH FRODERUDUHD

ÌQWUHSULQGHULOH vQ ORF V VHFRQFXUH]H vQWU XQ PRG VDX DOWXO SRW IRUPD FRDOL LL 9DIL
-
vRUED vQ DFHVW FD] GH XQ MRF FRRSHUDWLY 'HWDOLL SULYLQG WHRULD MRFXULORU VH J VHVF vQ

paragraful 4.5.

2.4.3.1. Modelul Stackelberg (leadership în cantitate)

6WDFNHOEHUJ HVWH SULPXO HFRQRPLVW FDUH D VWXGLDW VLVWHPDWLF OHJ WXUD OHDGHU -
IROORZHU 0RGHOXO V X DQDOL]HD]  VHFWRDUH GH DFWLYLWDWH vQ FDUH R vQWUHSULQGHUH

GRPLQ SHFHOHODOWH

'H H[HPSOX PXO L DQL vQ LQGXVWULD LQIRUPDWLF  ,%0 HUD FRQVLGHUDW  FD R vQWUHSULQGHUH

GRPLQDQW  ÌQ DFHVW VHFWRU FHOHODOWH ILUPH VH FRPSRUWDX DVWIHO DúWHSWDX FD ,%0 V  DQXQ H QR ile
SURGXVHDSRL LQkQGFRQWGHGHFL]LD,%0OXDXSURSULLOHGHFL]LL,%0HUDGHFLOHDGHUFHOHODOWHHUDX

followers.
 Întreprinderea j=1 este leader (L úL GHFLGH V  SURGXF  FDQWLWDWHD y1.
Întreprinderea j=2 UHDF LRQHD]  HVWH IROORZHU F) alegând cantitatea y2. Fiecare
vQWUHSULQGHUHúWLHF SUH XOGHHFKLOLEUXDOSLH HLGHSLQGHGHFDQWLWDWHDWRWDO DRXWSXW -
ului lor. Fie p(Y)LQYHUVDIXQF LHLFHUHULLWRWDOHSHDFHDVW SLD XQGH Y=y1+y2. Vrem
V  úWLP FH QLYHO DO RIHUWHL DOHJH L pentru a-úL PD[LPL]D SURILWXO (YLGHQW vQ DFHDVW 

GHFL]LH/WUHEXLHV VHJkQGHDVF ODUHDF LDOXL F. Intuitiv, LDQWLFLSHD] F  F va dori

úLHOV -úLPD[LPL]H]HSURILWXOúLF DFHVWDYD LQHFRQWGHGHFL]LDVD3HQWUXFDGHFL]LD

/V ILHFRUHFW HOYDOXDvQFRQVLGHUDUHSUREOHPDPD[LPL] ULLSURILWXOXL)DGLF 

max [p (Y )y
y2
2 − CT 2 (y 2 )],

unde: CT2(y2)HVWHFRVWXOWRWDODOSURGXF LHLF'DU LQkQGFRQWF Y=y1+y2, problema

devine:

max [p (y
y2
1 + y 2 )y 2 − CT 2 (y 2 )].

Profitul F depinde de output-ul (y1) ales de L. Din punct de vedere al F, y1 este o

YDULDELO  H[RJHQ  GHRDUHFH L DOHJH SULPXO &RQGL LD GHRSWLPDOLWDWH vQ SUREOHPD F
este:
dp (Y )−
p (Y )+ dCT 2
y2 = 0,
dy 2 dy 2

dp (Y )
unde p (Y ) + y 2 = VP m 2  HVWH vQFDVDUHD PDUJLQDO  D F VXPD vQFDVDW  GH
dy 2

întreprinderea 2 când vinde y2XQLW LGHRXWSXWODRYDULD LHXQLWDU DSUH XOXLSLH HL

dCT 2
iar = C m 2  HVWH FRVWXO PDUJLQDO DO SURGXF LHL F 'HFL]LD RSWLPDO  D F este
dy 2

dp (Y )
FDUDFWHUL]DW GHHJDOOLWDWHD VP m 2 = C m 2 DGLF  p (y 1 + y 2 ) + y 2 = C m2 .
dy 2
 Când FFUHúWHRXWSXW-XOV XvQFDVDUHDGLQYkQ]DUHDSURGXF LHLFUHúWHSHQWUXF 

YLQGH R FDQWLWDWH PDL PDUH OD SUH XO GH HFKLOLEUX DO SLH HL 'DU SH SLD  FUHVFkQG

dp (Y ) < 0 . Prin urmare, decizia F

RIHUWDSUH XOGHHFKLOLEUXODRFHUHUHGDW VFDGH
dy 2

GH FUHúWHUH D RXWSXW XOXL V X DQWUHQHD]  R VF GHUH D SURILWXOXL SHQWUX ILHFDUH XQLWDWH
-
GH SURGXV SH FDUH R YLQGHD DQWHULRU OD XQ SUH  PDL ULGLFDW (VWH GH UH LQXW F  VROX LD

problemei FGHSLQGHGHDOHJHUHDI FXW GH L1RW PDFHDVW VROX LHSULQ y2=f2(y1)úLR

QXPLPIXQF LHGHUHDF LHSHQWUXF DUDW FXPUHDF LRQHD]  F la output-ul ales de L.

y2

Cu rb e d e izop rofit p en t ru F

y 2 =f 2 (y 1 )

Fu n c ia d e r ea c ie

y1
y1

)LJXUDQU6ROX LDSUREOHPHL)

6H REVHUY  F  SURILWXO F FUHúWH SH P VXU  FH QH GHSODV P GH OD GUHDSWD VSUH

stânga în graficul din figura nr. 2.2, deoarece pentru un nivel y2 dat, profitul FFUHúWH
GDF  y1 scade. Profitul F atinge maximul când y1=0 DGLF  F HVWH vQ SR]L LH GH
PRQRSRO $OHJHUHD RSWLPDO  D ) YD IL vQ SXQFWXO GH WDQJHQ  GLQWUH GUHDSWD y1=ct.
(decizia L GDW  úL FXUED GH L]RSURILW FRUHVSXQ] WRDUH 0XO LPHD SXQFWHORU GH

tangen GHWHUPLQ FKLDUIXQF LDGHUHDF LHD F: f2(y1).

 7UDW PDFXPSUREOHPDGHGHFL]LHDOHDGHU -ului (L). Acesta decide output-ul y1
FDUH PD[LPL]HD]  SURILWXO úWLLQG F  F DUH IXQF LD GH UHDF LH y2=f2(y1). Problema L
este:
max [p (Y )y 1 − CT 1 (y 1 )]
 y
 1
 y 2 = f 2 (y 1 )

sau:

max [p (y
y1
1 + f 2 (y 1 ))y 1 − CT 1 (y 1 )].

2EVHUY PF  LLDvQFDOFXOIDSWXOF GDF HOGHFLGHRXWSXW -ul y1, atunci output-

ul total va fi Y=y1+y2=y1+f2(y1).
*UDILFVROX LDSUREOHPHL L este:

y2

Cu r b e d e izop r ofit p en t ru L

Fu n c ia d e rea c ie a F

y1

)LJXUDQU6ROX LDSUREOHPHL/

Profitul L va fi cu atât mai mare cu cât curba de izRSURILWHVWHPDLMRDV SHQWUX

F  SURILWXO L este cu atât mai mare cu cât y2 (output-ul F) este mai mic. Echilibrul
Stackelberg (punctul S HVWH vQ SXQFWXO GH WDQJHQ  GLQWUH IXQF LD GH UHDF LH D F úL
FXUEDGHL]RSURILWFRUHVSXQ] WRDUHD L.

2.4.3.2. Leadership în pUH

ÌQ ORF V  GHFLG  FDQWLWDWHD y1, acum L IL[HD]  SUH XO &D úLvQ FD]XO DQWHULRU L
WUHEXLH V  SUHYDG  FXP VH YD FRPSRUWD F 6  UHPDUF P IDSWXO F  OD HFKLOLEUX F úL L
WUHEXLH V  YkQG  OD DFHODúL SUH  SURGXVHOH ORU VXQW LGHQWLFH 'DF  L úL F ar practica
SUH XUL GLIHULWH FRQVXPDWRULL YRU SUHIHUD SURGXVXO FX SUH XO PDL PLF DVWIHO F  QX YD

H[LVWDRVLWXD LHGHHFKLOLEUXSHQWUXFDQWLW LGHRXWSXWSR]LWLYH

Fie p SUH XO IL[DW GH L. În acest caz, F FRQVLGHU  SUH XO S FD H[RJHQ úL DOHJH

output-ul y2 care îL PD[LPL]HD]  SURILWXO OD DFHVW SUH  (YLGHQW F VH FRPSRUW  FD úL

FXPSLD DDUILFRQFXUHQ LDO 0RGHOXO F este:

max [py
y2
2 − CT 2 (y 2 )]

úLFRQGL LDGHRSWLPDOLWDWHHVWH p=Cm2UH]XOWkQGIXQF LDRIHUWHLFQRWDW ηF(p).

L úWLH F  GDF  IL[HD]  SUH XO p, F va oferi ηF(p). VkQ] ULOH L vor fi, deci:
CL(p)=C(p)- ηF(p), unde C(p) HVWH IXQF LD FHUHULL WRWDOH D SLH HL &XUED CL(p) se
QXPHúWH curba cererii reziduale a L".
ÌQ LSRWH]D F  CT1(y1)=cy1 DGLF Cm1 este constant, profitul realizat de L la
SUH XO p va fi egal cu (p-c)CL(p) 3HQWUX FD DFHVW SURILW V  ILH PD[LP L WUHEXLH V 

DOHDJ  p úL y1) astfel încât VPm1=Cm1 vQFDVDUHD PDUJLQDO  HVWH HJDO  FX FRVWXO

PDUJLQDO OD IHO FD vQ FD]XO SLH HL GH PRQRSRO 'DU VPm1 WUHEXLH DVRFLDW  FXUEHL

cererii reziduale CL(p)DGLF FXUEHLFDUHP VRDU FDQWLWDWHDGHRXWSXWHIHFWLY SHFDUH

LRSRDWHYLQGHODSUH XOp.
 2.4.3.3. 'HWHUPLQDUHDVLPXOWDQ DFDQWLW LORU

Modelul L-F este un model simetric (o întreprindere lua decizii înaintea

FHOHLODOWH ÌQ XQHOH VLWXD LL LSRWH]D DVLPHWULHL QX SDUH UHDOLVW  3UHVXSXQHP DFXP F 

FHOHGRX vQWUHSULQGHULGHFLGVLPXOWDQFDQWLW LOHSHFDUHOHYRUSURGXFH3HQWUXDOXD

RGHFL]LHFRUHFW ILHFDUHYDWUHEXLV DQWLFLSH]HFDUHYDILRXWSXW -ul celeilalte. Pe baza

DFHVWRU DQWLFLSD LL ILHFDUH vQtreprindere decide apoi nivelul ofertei care îi
PD[LPL]HD]  SURILWXO 6WXGLHP GHFL XQ HFKLOLEUX vQ WHUPHQL GH DQWLFLSD LL DGLF  R

VLWD LH FkQG DQWLFLSD LLOH SUHYL]LXQLOH ILHF UHL vQWUHSULQGHUL UHIHULWRDUH OD

FRPSRUWDPHQWXO FHOHLODOWH VH FRQILUP  8Q DVWIHO GH HFKLOLEUX VH QXPHúWH HFKLOLEUX

Cournot".
3UHVXSXQHPF vQWUHSULQGHUHDDQWLFLSHD] F vQWUHSULQGHUHDYDSURGXFH y 2a .

'DF  HD GHFLGH V  SURGXF  = y 1 + y 2a  úL OD DFHDVW  RIHUW 

a
y1, output-ul total va fi Y
WRWDO SUH XOSLH HLYDIL pY( ) = p (y
a
1 )
+ y 2a .

Modelul întreprinderii 1 va fi:

max [p (y
y1
1 )
+ y 2a y 1 − CT 1 (y 1 ) . ]

Pentru un nivel y 2a  IL[DW H[RJHQ H[LVW  y 1*  FDUH PD[LPL]HD]  SURILWXO

vQWUHSULQGHULL  1RW P UHOD LD IXQF LRQDO  FDUH H[LVW  vQWUH RXWSXW -ul anticipat al
vQWUHSULQGHULL  úL RXWSXW -ul întreprinderii 1 prin y 1 = f 1 (y 2a ) (VWH FKLDU IXQF LD GH
UHDF LH LQWURGXV  DQWHULRU FX GLIHUHQ D F  DLFL y1 HVWH DOHJHUHD RSWLPDO  D

întreprinderii 1 (nu output-ul F în raport de alegerea L vQ IXQF LH GH DQWLFLS ULOH

UHODWLYHODGHFL]LDFHOHLODOWHvQWUHSULQGHUL,QWHUSUHWDUHDIXQF LHLGHUHDF LHHVWHGLIHULW 

vQFHOHGRX FD]XULGDUPDWHPDWLFHOHVXQWGHILQLWHODIHOÌQPRGLGHQWLFVHGHWHUPLQ 

( )
y 2 = f 2 y 1a . Fiecare întreprindere alege nivelul output-XOXL V X SUHVXSXQkQG F 

output-ul celeilalte este y 1a , respectiv y 2a . În general, nivelul optimal al output-ului

unei întreprinderi este diferit de output-ul pe care cealDOW vQWUHSULQGHUHDQWLFLSHD] F 

va fi ( y 1* ≠ y 1a , respectiv y 2* ≠ y 2a ).
 În cazul în care y 1* = y 1a , respectiv y 2* = y 2a FRPELQD LDGHRXWSXW-uri ( y 1* , y 2* )
caUHYHULILF UHOD LLOH

( )
y 1* = f 1 y 2*

y 2* = f 2 (y )
*
1

VHQXPHúWHHFKLOLEUX&RXUQRW

Într-RUHSUH]HQWDUHJUDILF DYHP

y2 y *1 =f 1 (y *2 )

y *2 C

y *2 =f 2 (y *1 )

y *1 y1

Figura nr. 2.4: Echilibrul Cournot

(FKLOLEUXO &RXUQRW SXQFWXO & VH J VHúWH OD LQWHUVHF LD FXUEHORU GH UHDF LH úL

aUDW F QLFLRvQWUHSULQGHUHQXJ VHúWHSURILWDELOV VFKLPEHGHFL]LDSULYLQGRXWSXW -ul

V XDWXQFLFkQGGHVFRSHU DOHJHUHDHIHFWLY I FXW GHFHDODOW 
REZUMATUL CAPITOLULUI
1. Economia este o realitate obiectivã complexã formatã dintr-un mare numãr de aJHQ L HFRQRPLFL
FDUHDF LRQHD] ã fiecare, cu o anume autonomie, pentru produc LDVFKLPEXOúLFRQVXPXOGHEXQXUL
 $JHQ LL HFRQRPLFL VXQW GH GRX ã categorii: agen L SURGXFmWRUL vQWUHSULQGHULOH úL DJHQ L

consumatori (indivizii, familiile).

3. Consumatorul clasificã diferitele posibilitã L GH FRQVXP GXSã preferin HOH VDOH 3UHIHULQ HOH
consumatorului pot fi reprezentate fie printr-o preordine totalã pe mul LPHD SDQLHUHORU GH FRQVXP
fie printr-RIXQF LHGHXWLOLWDWH3UHIHULQ HOHQRUPDOHVXQWPRQRWRQHúLconvexe.
0XO LPHDEXJHWDU ã cuprinde toate panierele de bunuri accesibile consumatorului pentru pre XULúL
venituri date.
0XO LPHDFRPELQD LLORUGHEXQXULFDUHDVLJXUmDFHHDúLXWLOLWDWHVHQXPHúWHFXUEmGHLQGLIHUHQ ã".
3DQWDFXUEHLGHLQGLIHUHQ ã esWHGHQXPLWmUDWm PDUJLQDOmGHVXEVWLWXLUHúLPmVRDUmFkW HVWHGLVSXV
individul sã cedeze dintr-XQEXQSHQWUXDRE LQHPDLPXOWGLQDOWEXQ
6. Alegerea optimalã a consumatorului este panierul care, în mul LPHD EXJHWDUã, se situeazã pe
FXUEDGHLQGLIHUHQ ã cea mai ridicatã. Pentru panierul optimal existã egalitatea între panta curbei de
LQGLIHUHQ m úL SDQWD GUHSWHL EXJHWXOXL 'DFm WR L FRQVXPDWRULL VXQW FRQIUXQWD L FX DFHOHDúL SUH XUL

úLDXWR LXQFRPSRUWDPHQWUD LRQDOHLYRUDYHDWR LDFHHDúLUDW ã marginalã de substituire.

5HVWULF LLOHWHKQLFHDOHSURGXF ãtorului pot fi reprezentate fie prin mul LPHD GHSURGXF LH FDUHGã
GLIHULWHOH FRPELQD LL GH LQSXW XUL úL RXWSXW
- -uri realizabile din punct de vedere tehnic), fie prin
IXQF LDGHSURGXF LHFDUHG ã cantitatea mazimã de output asociatã unor cantitã LGDWHGHLQSXW-uri).
8. Izocuantele sunt curbe care aratã mul LPHDFRPELQD LLORU GH LQSXW-uri ce permit producerea unei
cantitã L GDWH GH RXWSXW ÌQ JHQHUDO L]RFXDQWHOH VXQW PRQRWRQH úL FRQYH[H 3DQWD L]ocuantei este
mãsuratã de "rata marginalã de transformare".
9. Alegerea optimalã a producãtorului constã în maximizarea profitului sub restric LLOHVDOHWHKQLFH
Aceasta implicã faptul cã produsul marginal al fiecãrui factor de produc LHVã fie egal cu pre XOVãu.
 2 VLWXD LH HFRQRPLFm HVWH HILFDFH vQ VHQV 3DUHWR GDFm QX H[LVWm QLFL XQ PRG GH D FUHúWH

VDWLVIDF LDXWLOLWDWHDXQXLDJHQWIDU ã a o diminua pe a altuia.

 8Q HFKLOLEUX FRQFXUHQ LDO DO SURSULHW ã LL SULYDWH HVWH R DORFD LH D EXQXULORU vQWUH DJHQ LL

economici care maximizeazã profitul producãtorilor în mul LPHD GH SURGXF LH PD[LPL]HD] ã
XWLOLWDWHDFRQVXPDWRULORUvQPXO LPHDEXJHWDUmúLDVLJXUmHJDOLWDWHDFHUHULLFXRIHUWDSHWRDWHSLH HOH

 ÌQ IXQF LH GH QXP UXO GH DJHQ L úL GH GLPHQVLXQHD DFHVWRUD SDUWHD GH SLD  UHODWLY  GH LQXW 

GHRVHELP úL DOWH IRUPH GH SLD  PRQRSRO ROLJRSRO PRQRSVRQ úD SH FDUH VXQW GHILQLWH GLIHULWH

tipuri de echilibru.
5HFRPDQGmULELEOLRJUDILFH>@>@>@>@>@>@>@>@úD