În muzică impresionismul și-a făcut apariția cu menirea

de a purifica muzica franceză și realizarea muzicii naționale,

la impunerea lui Claude Achille Debussy. Acesta a creat un
nou stil cu particularități în limbaj și contribuind cu o estetică
proprie. Au fost posibile datorită faptului că acesta cunoștea
modalismul, muzica extern orientală, precum și stilul
Wagnerian. Debussy a optat pentru culoarea pură a tonului ca
mijloc de exprimare a stării sufletești și a atmosferei, în
schimbul armoniei și a melodiei tradiționale.
Deși compozitorul nu a acceptat niciodată termenul, a
rămas singurul care se încadrează perfect în calitativul de
„impresionist”. Cu stilul său a inspirat mai departe și altți
compozitori precum Maurice Ravel, Paul Dukas, Manuel de
Falla, Charles Loeffler, Charles Griffes, deschizând noi
orizonturi în posibilitățile tonale pentru urmașii acestora.
În literatură impresionismul s-a manifestat odată cu
reacție împotriva naturalismului din literatura germană, care
era considerat ca fiind exagerat și lipsit de artă. Forme ca
proza scurtă, poezia lirică, piesele dramatice într-un singur act,
au fost printre preferințele impresioniștilor, care au abordat un
mod de exprimare subiectiv. Printre reprezentanți se numără
Hugo von Hofmannstahl, Rainer Maria Rilke, Arthur
Schintzler.