Proiect design: Stilou

Definire

Stiloul, conform dex este un instrument de scris prevazut cu un

rezervor din care cerneala sau pasta ajunge la varful penitei in timpul
scrierii. Functionarea acestuia se bazeaza pe acele cateva canale care
permit schimbul continuu si regleaza volumul de aer si cerneala, in
asa fel incat sa se evite scurgerea. Cerneala curge atunci cand penita
atinge suprafata pe care se scrie.

Istoric

Primele stilouri au fost folosite in Egiptului Antic (3000 şi 2800 i.Hr) la

scrierea manuscriselor. Erau confectionate din stuf sau papura,
prevazute cu o gaura centrala, care putea absorbi o coloana ingusta
de cerneala pe care o elibera treptat, la inclinarea intr-un anumit
unghi. In secolul al VII-lea au fost inlocuite cu penele de pasare.
Pentru ca o pana sa ajunga instrument de scris trebuia sa treaca
printrun proces complex, fiind degresata si uscata de mai multe ori.
Inaintea secolului XIX, penele de gasca au fost cele mai utilizate
instrumente de scris.
Li se inmuia coada in cerneala, dupa care acestea puteau sa imprime
pe suprafete plane, dar pentru un timp limitat, necesitand a fi
reimbibate. Rezervorul stiloului a fost ajustat abia in secolul al X-lea,
in cultura si civilizatia araba. In anul 1803 a fost brevetat stiloul din
metal, fara a fi produs la scara larga. Englezul John Mitchell a inceput
producerea acestora pentru general, cu doua decenii mai tarziu.
 Petrache Poenaru este inventatorul primului toc rezervor din lume.
Acesta purta numele de “pana portabila care nu se termina, care se
alimenteaza singura cu cerneala”. A fost perfectionat in 1863, iar cu
un an mai tarziu a fost dotat de asemenea cu un sistem de umplere
cu cerneala. In toc a fost introdus un condei din otel, inlocuind pana
de gasca folosita pana acum. Primul condei din otel a fost executat in
Londra in anul 1803 de catre un oarecare Wise. John Mitchel a fost
cel care a elaborat prima masina industrial pentru montajul acestui
instrument de scris. L.E. Wateran a inlocuit canalul principal de
alimentare cu cerneala cu canale mai mici pentru a permite o curgere
regulara si constanta. In prezent se regasesc urmatoarele tipuri de
stilou: cu pompita, cu piston, cu rezerva, cu precursoarele acestora,
pensulele de scris (in special China si Japonia), penele si tocurile.
Cerneala a existat inca din Antichitate, si a fost folosita in mai
multe culture. In China, aceasta era confectionata din plante, grafit,
sau din diferite produse de origine animala, cum ar fi cleiul. In India
antica, cerneala era obtinuta din oase arse, gudron si smoala fiind
denumita “Masi”. Un tip de cerneala neagra, era folosita in Roma, si
era obtinuta din carbune. In calitate de recipient era utilizata
calimara.

Elemente componente

1. Corp
2. Rezervor
3. Sectiunea de tinere in mana
4. Sistemul de umplere
5. Penita
6. Capac
7. Clips
Corpul stiloului include rezervorul care contine cerneala
utilizata pentru scriere. Sectiunea de tinere in mana contine
penita si sistemul de umplere.
Capacul limiteaza evaporarea si permite scrierea imediata
cu stiloul, previne scurgerile de cerneala nedorite, si protejeaza
penita de lovituri.
Clipsul are rolul de a prinde stiloul de buzunar. Penita la
randul ei este o bucata de material de obicei din metal, care are
forma unui cioc. Are aceasta forma pentru a nu lasa o cantitate
prea mare de cerneala sa curga pe hartie, fenomen datorat
fortei capilare. Varful penitei este de obicei confectionat din
aliajul a mai multor metale ( ruteniu, cupru, argint, aur, osmiu,
wolfram, otel, rhodiu, tantal), cu toate ca este denumit iridiu,
care este cunoscut pentru rezistenta la frecare. Modul in care
varful penitei este executat si finisat influenteaza in mod direct
modul in care va scrie stiloul, de aceea exista multe tipuri, in
functie de marime (subtiri, medii, groase) si forma (drepte,
curbate- scrisul italic). Cele doua parti ale penitei au forma unei
aripi, iar rigiditatea lor poate varia, in functie de grosime si
latime. Exista si penite cu 3 aripi, care sunt destinate de obicei
scriesului caligrafic si a notelor muzicale. Spatiul dintre este cel
care permite curgerea controlata a cernelii. La capatul de sus al
despicaturii se gaseste un orificiu foarte mic, menit sa asigure
un fluxul optim de aer si cerneala in rezervor. Mai are si rolul de
a conferi aripilor elasticitate, protejandule de rupere in urma
presiunii aplicate.

Materiale
 Printre materialele folosite la confectionarea unui stilou se
numara urmatoarele: rodiu, platina, aur, paladiu, titan,argint
aurit, argint, otel, alama, celuloza, rasina, lac, etc.

Design

Tocul avea de obicei o forma simpla, dreapta, si putea fi

ornamentat. Pe masura ce au aparut stilourile formate din mai
multe componente, forma acestora a inceput sa difere, fiind
mai personalizate prin forma capacelor, prin modelele
executate pe acesta si pe clips.

Procesul de fabricatie

Confectionarea stilourilor este facuta cu ajutorul masinilor

industriale, iar finisajele delicate sunt executate de mana.
Dupa ce conceptul a fost creat si dezvoltat si dupa finalizarea
prototipului, se ajusteaza echipamentele industriale. Corpul
cilindrul si capacul sunt obtinute prin decuparea unor metale, iar
apoi urmeaza a fi polizate, pana cand nu mai exista protuberante,
fiind pregatite corespunzator pentru daltuire. Metalul este apoi
supus poleirii, proces obtinut prin electroliza.
Compoentele urmeaza apoi a fi lacuite, in camere speciale
sterilizate. Finisajele finale sunt facute de mana. Dupa ce este
supusa presarii si decuparii, penitei i se face despicatura cu
ajutorul unui diamant. Moliciunea penitei este apoi verificata
manual pe coli de hartie. Montajul componentelor este elaborat
manual in cazul stilourilor de lux. La modelele de serie, acesta
este automatizat.

Controlul calitatii

Fiecare stilou produs este testat manual de catre specialisti, si

sunt supuse unei intregi liste de teste de rezistenta la anumiti
factori. Astfel se depisteaza componentele sau produsele
defecte, iar in functie de rezultatele acestor teste este stabilita
calitatea. Aceasta se reflecta de obicei in estetica lui, modul in
care scrie stiloul, finetea si usurinta cu care poate fi utilizat,
ergonomia, comoditatea si manevrabilitatea in timpul scrierii.