Prognozarea culesurilor melifere

Fig.1 A înflorit salcâmul Fig.2 Probe de flori de salcâm

De la început țin să precizez că prognozarea culesurilor melifere în apicultură este o problemă

foarte complexă a cărui rezolvare necesită cercetări laborioase și multilaterale cu privire la biologia și
ecologia înfloririi la principalele specii nectarifere, precum și de fiziologia secreției nectarului corelată cu
evoluția factorilor meteorologici pe durată mai lungă.
Totodată, prognozarea culesurilor melifere prezintă o importanță deosebită pentru întreținerea și
dezvoltarea familiilor de albine și pentru obținerea unor cantități apreciabile de produse apicole în
scopul valorificării lor care, de altfel, acesta este și scopul principal al apiculturii.
Este evident, că stabilirea anticipată a perioadelor de înflorire la principalele specii de plante
melifere, face posibilă aplicarea măsurilor de stimulare a dezvoltării familiilor de albine astfel încât
acestea să fie în stare ca la declanșarea secrețiilor optime de nectar să le valorifice la maxim.
De asemenea, prognoza bogăției florale, a duratei și gradului de secreție a nectarului, permite
alegerea optimă și eficientă a masivelor melifere și organizarea cât mai rațională a stupăritului pastoral.
Prognozarea culesurilor melifere este o problemă care ar trebui să intereseze la cel mai înalt nivel
pe cei ce practică apicultura și pe cei care au ca preocupare cercetări în acest domeniu. Dar până în
prezent sunt de părere că s-au realizat numai rezultate disparate astfel că stabilirea legității evoluției
culesurilor melifere în perspectivă este un deziderat ce este realizabil numai pe baza unor cunoștiințe
moderne bioclimatice.
În ultimii ani a luat o mare dezvoltare ecologia agricolă, studiile fenologice și cele referitoare la
corelația dintre dezvoltarea ontogenetică a organizmelor și factorii externi și astfel aceste studii fac
posibilă cunoașterea legității evoluției corelative a florei melifere și a familiilor de albine și, de
asemenea, studiile staționare permit să se tragă concluzii importante pentru programarea culesurilor
melifere.
Totodată, trebuie să recunoaștem că până în prezent, deși au existat preocupări privind evidența
evoluției vremii și culesurilor melifere nu au fost elaborate încă metode complexe de prognozare a
culesurilor melifere în cursul sezoanelor apicole active.
În speranța trezirii interesului celor cu preocupări în acest domeniu în continuare voi încerca să
descriu o parte din cercetările întreprinse în secolul trecut de către înaintașii noștrii I.Cârnu,
A.Tomescu, E.Sănduleac și alții specialiști recunoscuți în studiul plantelor melifere.
Astfel, prognozarea culesurilor melifere s-a făcut folosind metode ca: prelucrarea statistică a
datelor fenologice și datelor cântarelor de control din stupinele folosite în cercetare; analiza chimică a
substanțelor care condiționează formarea elementelor florale și nectarogeneza; corelarea factorilor
cosmici cu secreția de nectar (descărcări electrice și radiații cosmice); coordonarea prognozelor
sinoptice meteorologice cu evoluția culesurilor și controlul biologic al organogenezei plantelor melifere
pentru prognozarea evoluției lor ontogenetice.
Având în vedere că în principal culesurile apicole sunt condiționate de factorii pedoclimatici și
biologici foarte variați cercetătorii mai sus amitiți și-au propus să elaboreze o metodă complexă pentru
prognozarea acestora.
 Fig.3 Albina culegând nectar Fig.4 Albină cu polen

Pentru elaborarea unei metode de prognozare a culesurilor melifere de lungă durată trebuie să se
țină cont de o serie de elemente cum ar fi organogeneza, fenologia, abundența florală, ecologia,
meteorologia și sinoptica.
Totodată, trebuiesc avute în vedere și elementele care permit prognoza secreției de nectar pe
perioadă apropiată ca avertizare la declanșarea culesurilor și evoluția stupinelor care participă la
cercetare.
Metodologia de lucru în cazul prognozelor de lungă durată are la bază elemente din domeniul
biologiei și ecologiei plantelor și orgogeneza se stabilește prin analize de muguri și permite, pe de o
parte, stabilirea datei de apariție a primordiilor, iar pe de altă parte, cunoașterea influienței climei
asupra evoluției organelor care determină secreția de nectar.
Metodele curente meteorologice și climatice sunt folosite pentru cercetarea mediului astfel că se
înregistrează fenofazele, evoluția temperaturii, precipitațiile, umiditatea relativă a aerului, insolația
ș.a.m.d.
În cazul iernilor grele, la începutul lunii martie, se va face determinarea gradului de vătămare a
mugurilor florali pe ramuri puse la forțat la temperaturi de 20 la 24o.
Densitatea florală se determină prin metoda ramurilor de probă, în momentul când
inflorescențele apar vizibile pe lujeri. Astfel că se numără inflorescențele pe ramuri, stabilindu-se
numărul acestora pe metrul de ramură, numărul mediu de flori pe inflorescență și proporția lujerilor
fertili.
Prognoza de lungă durată a nectarogenezei se stabilește pe baza corelației pozitive care există
între elementele organogenezei, factorii ereditari, pedoclimatici și fitosanitari.
De asemenea, prognoza pe perioadă apropiată se stabilește pe baza metodologiei curente de
avertizare, adică pe baza prognozei meteorologice de scurtă durată, a elementelor biologice și chiar a
caracteristicilor culesului.
Totodată, la speciile melifere cu înflorire de durată mai lungă, un aport însemnat ar putea aduce
folosirea unor stupi de control sondă situați în punctele pentru urmărirea culesului numite și puncte
fenologice.
Și în fine, în întocmirea prognozelor melifere, rezultatele obținute prin metodele amintite mai sus
se completează prin datele statistice pe mai mulți ani acestea referindu-se la determinările anuale ale
secrețiilor de nectar (cantitate, dennsitate, compoziție etc.) la principalele plante melifere, prin metoda
capiloarelor, a analizelor chimice și evoluției greutății stupilor de control.

Prof.univ.dr.ing.
Petre IORDACHE

O variantă a acestui articol a fost publicată sub titlul „Prognozarea culesurilor melifere“ și
în Revista Lumea satului nr.9(278), 1-15 mai 2017