Pedepsiti prin recompense Cum sa evitam bulinele rosii, bonusurile, lauda si alte feluri de mita Alfie Kohn traducere din engleza de Ina Elena Irimia ‘Multi Media Est PublishingRedactor: Alina Dedu Coperta: Denisa Nastase Corectori: Juliana Mihalcea Mihaela Danita Tehnoredactor: Eduard Constantin © Alfie Kohn Punished by rewards Copyright © 1993 by Alfie Kohn and 1999 Afterword by Alfie Kohn All rights reserved. Published by arrangement with c/o Ware Literary Agency Toate drepturile asupra prezentei traduceri ©2014 MULTI MEDIA EST PUBLISHING pentru prezenta versiune romaneasci Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei Kohn, Alfie Pedepsiti prin recompense : problema bulinelor rosii, a planurilor de recompensare financiara, a notelor de zece, a laudelor sia altor feluri de mita / Alfie Kohn ; trad.: Ina Elena Irimia, - Bucuresti : Multi Media Est Publishing, 2014 Bibliogr. ISBN 978-606-93563-2-6 1. Irimia, Ina Elena (trad.) 65 MULTI MEDIA EST PUBLISHING Intrarea Temisana 5, Bucuresti 010795 Tel: 021312 4826 Fax: 021 312 4849 www.totuldespremame.ro Comenzi online: shop totuldespremame.ro Comenzi prin e- mail: shop@totuldespremame.rowdned o data, Alfie Kohn distruge un mit universal — de data aceasta demascénd convingétor efectele distructive ale utilizérii vecompenselor, pentru a controla copii si adulfii, Fiecare périnte, profesor si manager ar trebui sii citeased ~ cat mat curdnd — aceasta carte, " ~ Thomas Gordon - Fondator al Parent Effectiveness Training (P-E.T.) ».Neortodoxa, ocazional utopica, revolutionard prin implicatiile sale, aceasté criticd uimitoare a psihologiei behavioriste de recompensd — pedeapsd va va ilumina si va va pune la incercare." — Publishers Weekly Alfie Kohn este deschizéitorul unei lumi noi, ajutdnd cititorul sé-si clarifice pierderile grele rezultate din utilizarea recompenselor ~ si sii inlocuiascdi practicile cu repercusiuni adanci cu altele mai bune. “ ~ W. Edwards Deming, Consultant de management ,.O provacare scumpad i captivanta, care ne zdruncind unele dintre cele mai pretuite convingeri despre ce anume ii face pe oameni sd reactioneze. Pedepsiti prin recompense este o carte relevantd pentru manageri, pro- fesori si parinti— $i descurajamté pentru cei care se bazeazct pe mituit si recompensé. ~ Richard M, Ryan, Profesor de psihologie, Universitatea din Rochester ,, Kolin susfine cdi recompensele distrug dorinta oamenilor de a face tot ce pot mai bine. isi argumenteazé critica practicilor noastre motivationale cu dovezi salide, exhaustive.“ — Los Angeles Times .. Minunat de neprefuitd, provocatoare si satisfacdtoare, Alfie Kohn exploreazd, intr-o manierd deschizéitoare de drumuri, efectele nocive ale recompenselor. Lucrarea sa ar trebui sii fie 0 lecturd obligatorie pentru fiecare pitrinte si profesor." = Adele Faber, coautor, Cum sit vorbim in aga fel incdt copiii sii ne asculte si cum sit ascultin astfel incdt copiti sa ne vorbeaseatPentru AlisaCuprins Prefati XH PARTEA INTAI ARGUMENTATIE {MPOTRIVA RECOMPENSELOR 1. CUTIA LUI SKINNER: MOSTENIREA BEHAVIORISMULUI 5 Porumbei, sobolani si cdini $8 vind intaririle Dincolo de atractivitatea behaviorismului 2. ESTE BINE SA RECOMPENSAM? a Facem loc doar pentru desert ‘Tratim oamenii ca pe niste animale de casi 3. ESTE RECOMPENSA EFICIENTA? 37 Schimba recompensele comportamentul? Sunt performantele imbundtatite de recompense? 4, PROBLEMA RECOMPENSEI: PATRU MOTIVE PENTRU CARE RECOMPENSELE ESUEAZA 51 L Recompensele pedepsesc n. Recompensele distrug relatiile TI. Recompensele ignor’ motivele WV. Recompensele descurajeaz asumarea de riscuri 5, MICSORAREA DOBANZII: AL CINCILEA MOTIV PENTRU CARE ESUEAZA RECOMPENSELE 69 Planul batrénului Scopul efectului Motivul efectului Dar daca pur si simplu am ... , Minimizarea pericoluluix 6. PROBLEMA LAUDE! 97 Ce treaba bund! versus © treaba bun’ Dependenti de laude Cuvinte de incurajare Teama de a nu risfita PARTEA A DOUA RECOMPENSELE IN PRACTICA 7. PLATA IN FUNCTIE DE PERFORMANTA: DE CE BEHAVIORISMUL NU DA REZULTATE E APLICAT LA LOCUL DE MUNCA 117 Stimulentele triumfa Stimulentele egueaz’ De ce esueazii recompensele Banii Cele cinci probleme ale recompenselor... la locul de munca. 8. MOMELI PENTRU INVATARE: DE CE BEHAVIORISMUL NU FUNCTIONEAZA IN SALILE DE CLASA 139 Motivatia de a invafa Cum facem elevii si invete Controt mai sever: cazul educatiei spreiale Cum ma descurc?* 9. MITUIM PENTRU COMPORTAMENT ADECVAT: DE CE BEHAVIORISMUL NU AJUTA COPHII SA DEVINA OAMENI MAI BUNI 157 Preful supunerii Pedepsirea copiilor Consecintele ,,Consecintelor* Si dacd esti cuminte ..., PARTEAATREIA DINCOLO DE RECOMPENSE Introducere 173 10.DOAMNE, BINE CA E LUNI: SURSA MOTIVATIEI LA LOCUL DE MUNCA 175XI Primul pas: fnliturafi stimulentele Pasul doi: reevaluati evaluarea Pasul trei: creati conditiile pentru motivatia autenticd Colaborare Contimat Alegerea 11. DEPENDENTI DE INVATARE: SURSA MOTIVATIE] IN SALA DE CLASA 194 Renunfafi la recompense Avem nevoie de note? Elevul de nota zece - 0 poveste cu talc De la degradare la de-notare Procesul de invatare ca descoperire Din nou despre cei trei C Colaborarea: invatim impreund Continut: ce merita stiut Dreptul de a alege: Autonomia in sala de clas 12. COPII BUNI FARA CEVA BUN 217 Dincolo de control Rezolvarea problemelor: intoarcerea celor trei C Copii empatici Rolul scolilor Ocazia de a alege Gradele de libertate Bariere spre alegere Eliberarea de recompense POSTFATA 245 Anexa A: O discutie cu B, F. Skinner 261 Anexa 'e este motivatia intrinsecd? 271 Anexa C: Behavioristii rispund 277 Note 285 Referinte 375 Indexul numelor AloPrefata A fost cat pe ce si riman restantier la cursul de Introducere in psihologie. Trebuie sa intelegeti cA asta se intampla Ja scoala, unde cuvantul psihologie jnsemna ,,studiul experimental al fiziologiei $i comportamentului animal", $i singurul lucru care li se cerea studentilor, in afara de a asista la prelegeri, era si dreseze nigte sobolani captivi sa apese 0 bard micuji. Cand ficeau asta, fi raspliteam cu Rice Krispies' si, cum fuseser’ infometafi pani ajunseserd s& aib’ 80 la sult din greutatea lor normala, ar fi ficut orice pentru niste de cereale. ‘Mi-am indeplinit cu succes sarcina, dar am avut mai pufin succes in a infelege de ce fac asta. Dintr-un impuls de rebeliume cam tineresc (de ingeles, finand cont de faptul c4 cram student in anul doi pe atunci), am predat un raport al activitatii de laborator scris din punctul de vedere al sobolanului. Raportul descria cum, doar prin simpla apdsare a unei bare, dresasem un student si adopte un comportament de servire a micului dejun. * Profesorul nu s-a amuzat, siabia am trecut examenul, Ceea ce nu m-a impiedicat s&-scriu imediat o parodie a unui articol despre psihologie, pentru ziarul scolii, Scrisesem c4 autorul articolului pretinde ca rata de succes este de suti la sutd in conditiile in care sobolanii nu apas& manerul B (care ficea si cada brusc din partea de sus a custii o nicovala de 136 de kilograme) si observa cu mandrie c’ niciun sobolan nu atinsese mai mult de o datd parghia. Privind in urma, pot spune ci n-am prea vizut cu ochi buni behaviorismul cAnd am inceput s&-I studiez. $i pe masurd ce anii au trecut, nu m-am simtit mai apropiat de el, Cand am ajuns la Cambridge, unde era profesor B.F. Skinner, am decis ca eta timpul si-i adresez unele din intrebirile pe care le mazglisem furios pe marginea c&rfilor lui. L-am invitat s& vind s& vorbeascd unei clase unde predam gi, spre surpriza mea, a acceptat, ba chiar a suras cu incredere aparatelor foto Instamatic, ale studenfilor impresionati. C&teva luni mai tarziu, mi-a venit ideea s/alcdtuiesc un profil al profesorului Skinner pentru o revisti, ceca ce mi-a dat sansa s&-1 mai intervievez de dou ori. Cu aceste ocazii mi-a rispuns rabdator la toate intrebarile. M-am simtit cuprins de admiratie pentru faptul c&, desi varsta fi slibise vederea gi auzul, nu-i stitbise cu nimic fervoatea cu care propovaduia behaviorismul. (Fragmente din acele interviuri se glisesc in Anexa A. ) * Rice Krispies ~ duleiuri pe baz de orez expandat (7. trad). t Mult mai tarziu am aflat cA practic aceeasi glum apruse cu cfteva decenii in urmé, sub forma unor benzi desenate (foarte iubite de behavioristii cu simful umorului) in revista Universitaii Columbia.XIV / Prefati Pana la urma, interesul meu pentru ideile tui Skinner s-a diminuat, dar am inceput sa fiu din ce in ce mai ingrijorat de aplicarea in viata real a. behaviorismului ~ incercdm s4 rezolvim problemele oferindu-le oamenilor 0 recompensi daci fac cum vrem noi. Cénd, de exemplu, am inceput si descopar in cercetarile mele nenumirate dovezi care evidentiau faptul cA suntem impiedicati de competitie s& dim ce avem mai bun in noi, in scurt timp a devenit clar ci. unul dintre motivele pentru surprinzitorul sau esec este statutul de motivatie extrinsecd ~ un Rice Krispie, sa zicem. Ceva mai tarziu, pe cdnd cercetam con- ceptul de altruism, am descoperit c& rasplatirea copiilor pentru generozitatea lor | este o metoda incredibil de ineficienta pentru a promova acea calitate moral, ‘Treptat, am fnceput sd-mi dau seama cd societatea noastrd este ‘prin-sa intr-un, urias paradox. Ne plangem zgomotos de anumite aspecte, precum productivitatea _ in scddere de la locul de munca, criza din invatimant, si va-lorile deformate ale copiilor nostri, dar tocmai strategia pe care o folosim pentru a rezolva aceste probleme — plimband pe la nasul oamenilor recompense cum ar fi prime, note si bomboane ~ este partial responsabild pentru impasul in care ne aflim. Suntem o societate de adepfi credinciogi ai lui Skinner, incapabili si iesim din tiparele de gandire pe care tot noi ni le-am impus. M-am indreptat iar spre biblioteci si am gasit zeci de studii care demonstrau_ esecul behaviorismului aplicat, studii de a cdror existenfa stiau doar cativa psihologi. Nici nu e de mirare cd niciodata nu fusese scrist o carte pentru publicul larg, despre - cum recompensele ne saboteaz’ eforturile de a le preda studenfilor sau de ane conduce angajatii, sau de ane creste copii —cu att mai putin o critic& extins& care. Sd acopere toate cele trei arii de interes. Asta am decis si scriu, foarte constient de faptul cd o asemenea provocare a giindirii conventionale va starni chiar mai multi Tumoare decd un raport de laborator scris din perspectiva unui sobolan. : Din cele douasprezece capitole ale cixtii, primele sase expun argumentul _ central, Primul capitol trece in revista, pe scurt, behaviorismul traditional, Nispandirea behaviorismului aplicat in societatea noastr’, precum si céteva argumente care incearca sii explice acceptarea sa atat de raspandit’. Capitolul al doilea analizeazit dezbaterea despre dorinfa intrinsec de a risplati oamenii, fa — primul rand contestand faptul c& a proceda astfel este necesar din punct de vedere | logic sau moral, apoi oferind ipoteza c& practica in sine este de fapt contestabila. © Capitolul 3 avanseaza de la argumentafia filozoficd spre consecin{e prac- tice, trecdnd in revistd dovezile cercetirilor care demonstreaza edi recompensele pur si simplu nu functioneazd pentra a promova o schimbare de lung’ durath comportamentului sau o imbunatafire a performanfei; de fapt, de multe ori inrautitesc lucrurile. Apoi, in capitolele 4 gi S, explic de ce aceste afirmafii sunt _- adevitrate, oferind cinci argumente - cheie care explica egecul sistemului deXV / Prefata recompense, toate acestea culmindnd cu o critic’ serioasa a practicii in sine, pe Hing efeetele sale asupra performanfei. Capitolul 6 analizeaza o anumita recompens’ pe care foarte pufini dintre noi s-ar fi gandit si o critice: lauda. ‘A doua jumitate a clir{ii examineazii efectele recompenselor gi alternativele acestora, referitor la cele trei aspecte mentionate mai sus: performantele angajajilor, procesul de invatare al elevilor si comportamentul copiilor. Aceasta parte a oti este astfel structurata incat cititorii care sunt interesafi de doar unul dintre aceste subiecte nu sunt nevoiti s& parcurga discufiile despre celelalte doud. Aspectele legate de locul de munca sunt discutate in capitolele 7 si 10, cole educationale in capitotele 8 si 1, iar intrebarile despre comportamentul si sistenmal de valori al copiilor (care sunt relevante atat pentru profesori, edt si pentru parinti), in capitolele 9 si 12. Cititorii atenti vor observa ci notele de final oferi nu doar referinte pentru studii sicitate, dar gi considerafii suplimentare, informatii si discutii despre problemele dezbatute in aceasté lucrare. Pentru cd acest proiect este atat ambitios, cat si controversat, singurul lucru pe care pot si-l fac este s& incere s& dau o parte din vina pentru concluziilemele pe oamenii care m-au ajutat. Am fost inifiat pentru prima dati in domeniul cercetérilor privind efectele negative ale recompensei (in special legat de creativitatc) de citre Teresa ‘Amabile. Conceptiile mele privind felul in care ar trebui sa ne educdim si sine crestem copiii sunt puternic influentate de experienta gi cunostinfele pe care mi le-au impartasit Eric Schaps si Marilyn Watson. Continui si profit de fiecare ocazic care-mi iese in cale, ca sa fac schimb de idei cu acesti trei oameni, pe care ti consider prietenii mei. ‘De asemenea, am petrecut ore intregi batnd Ja cap alti scriitori gi cercet&tori, cerandu-le opinia, confruntandu-le ideile gi invitandu-i la polemica. Dintr-un motiv sau altul au fost de acord, desi majoritatea nu ma cunosteau. Le sunt foarte recunoscator Jui Rich Ryan, Barry Schwartz, John Nicholls, Ed Deci, Mark Lepper, Carole Ames siregretatului B.F. Skinner (care, fireste, ar fi fost oripilat de rezultatul final). Printre prietenii care m-au incurajat si ma gandesc mai bine la aceste aspecte in decursul anilor se numara si Lisa Lahey, Fred Hapgood, Sarah Wernick si Alisa Harrigan. Unajutor complet diferit au fost timpul si energia investite in lecturarea $i discutarea capitolelor mele, in variant provizorie. Aici, le datorez mmultumiri profunde lui Bric Schaps, Teresa Amabile, Alisa Harrigan, Phil Korman, John Nicholls, Carole Ames, Ed Deci si mai ales, celor trei oameni care gi-au ficut timp sa citeasc& practic {ntregul manusoris, oferind comentarii incisive unul dupa altul: Barry Schwartz, Rich Ryan gi Bill Greene. in cazul lui Bill, care a facut asta pentru mine de patru ori deja, mu mai e vorba de mult de o obligatie, sau de faptul c& ne Jeaga o lunga prietenie. Ar trebui si-i raultumiti, pentru cd v-a scutit de efortul de a-mi citi primele ciorne. in final, permiteti-mi si menfionez sprijinul oferit de Ruth Hapgood si Betsy Lerner, editorii mei, si John Ware, agentul meu, precum si de toti oamenii care, atunci cand m-au auzit vorbind despre recompense, mi-au pus intrebariXVI/ Prefari dificile, oblig’ndu-ma sti-mi regdndesc argumentele, sti-mi rafinez prezentarea si si-mi reevaluez ideile, Mi-au ficut un mare serviciu pundndu-mi la indoiala uncle teorii. Sper ci le voi putea intoarce $i eu aceasta favoare.Pedepsiti prin recompensePartea intai Argumentatie impotriva recompenseloroe 1 oo Cutia lui Skinner: Mostenirea behaviorismului Pentru o viziune antropomorfizaté a sobolanului, psihologia americana a substituit o viziune de rozdtoare asupra omului, ~ Arthur Koestler, Actul creatiei Uneori trebuie sé admirim supletea si puterea persuasiva a unei idei influente, dar alteori trebuie si ne temem de influenta ei asupra noastra, Ar trebui sa ne facem griji atunci cand ideea este atat de raspandita, incét nici n-o mai observam. Daca ajungem in punctul in care obiectiile man fara rispuns, pentru c& nu mai sunt ridicate, nu mai controlim situatia; nu noi posedim ideea, ci ideea pe noi. Aceasté carte este despre 0 asemenea idee ,care afirma ci modul optim prin care putem obfine ceva este si oferim o recompensi oamenilor atunci cand acestia au comportamentul dorit de noi. Intelectualii au analizat fenomenul si au pus bazele curentului cunoscut sub numele de behaviorism. Ce ma intereseaza, totusi, este aplicarea acestei doctrine in viata de zi cu zi, versiunea care triieste in constiinfa noastra colectiva si afecteaza zilnic tot ceea ce facem. Esenta behaviorismului aplicat este ,.Fa aga gi primesti-asta*. Eficienta acestei tehnici este rareori pusd la indoiala; singurul aspect pus sub semnul intrebaii este ce anume vor primi oamenii gi in ce imprejurari acel lucru Je va fi promis si oferit. Lum de buna ideea ca acesta este felul in care trebuie sii ne crestem copii, st le predam elevilor si si ne conducem angajatii. fi promitem gumii de mestecat unui copil de cinci ani daca nu face galagie in supermarket. Fluturim o nota de zece pe sub nasul unui adolescent ca si-i facem si invefe mai bine. fi promitem o vacant in Hawaii unui agent de vanzari, daca vinde suficient din produsele companiei.6 / ARGUMENTATIE IMPOTRIVA RECOMPENSELOR imi va lua doar cateva paragrafe ca s4 demonstrez cA suntem adinc’ ancorati in acest mod de gandire si comportament. Dar telul meu este cu mult mai ambitios. Vreau si demonstrez c& aceasti doctrind are ceva profund gresit~ c& principiile sale sunt ingelatoare, iar practicile pe care le genereaza sunt atat intrinsec criticabile, cat gi contraproductive. in special acest ultim aspect, si anume cd dintr-un punct de vedere pur pragmatic behaviorismul aplicat nu Teugeste s& obfina consecintele asteptate, va fi pe larg discutat in paginile urmatoare. Daca fac o asemenea afirmatie nu inseamna cd sugerez ca e ceva in neregula cu majoritatea lucrurilor oferite drept recompens’. Nu guma de mestecat in sine este problema, nici banii, nici dragostea si atentia. Recompensele in sine sunt in unele cazuri inofensive $i in alte cazuri indispensabile, Ce ma preocup’ este practica de a folosi aceste lucruri drepr recompense. Sa iei ceva de care oamenii au nevoie 51 si-l oferi condiionat, pentru a controla felul in care acestia se comport’ — aici ¢ problema. Atentia noastr’ este centratA corespunzaitor, cu alte cuvinte, nu pe : asta” (lucrul dorit), ci pe cerinja ca o persoand si facd asa ca sd primeascé asta. Pornesc de la premisa cii a-i rasplati pe oameni ca 4 se conformeze nu - este cea mai buna solutie, cum insist multi. Nu este o lege fundamental a naturi umane. Este doar un mod de a gandi si de a vorbi, de a ne organiza experienta si de a interactiona cu ceilalfi, Poate parea natural, dar de fapt reflectii o ideologie _ care poate fi pusii sub semnul intrebirii. Consider ci a venit vremea si facem asta. Prejul scump pe care-I platim pentru ioialitatea noastré lipsiti de gandire critica fata _ de sistemul recompenselor este ceea ce face aceast poveste nu doar contrariant3, ci gi profund tulburatoare, Porumbei, sobolani si caini Recompensele erau folosite cu mult timp inainte si fie formulatd o teorie * care s& le explice si s& le sistematizeze punerea in practica. John B. Watson a | sugerat c& behaviorismul, al cdrui parinte este considerat, a inceput cu o serie de _ prelegeri pe care fe-a finut la Universitatea din Columbia in 1912. ins4 0 teorie foarte aseméniitoare cu ,,Fi aga gi primesti asta* ~ asa-zisa Lege a Efectului, © conform c&reia un comportament care duce lao consecinta pozitiva va fi repetat —a : fost elaborata de psihologul Edward Thorndike, tocmai in 1898", Chiar mai mult, * Cuun an inainte ca Watson sa-si sustind prelegerile, Frederick W. Taylor © si-a publicat faimoasa carte Principtile managementului stiinfific, care descria cum sarcinile de lucru dintr-o fabric’ ar trebui impirite, si fiecare | parte ar trebui repartizati unui muncitor, conform unui plan precis, cu recompense financiare oferite cu fardita, pentru a incurajao eficien,& maxim’. a productivitatii,7/ Cutia lui Skinner ¢ Cu un secol inainte, a fost creat un sistem in Anglia, pentru gestionarea comportamentului scolarilor, care presupunea desemnarea unor elevi pentru a-j monitoriza pe ceilalti gi distribuirea de tichete (care puteau fi schimbate pe jucarii) celor care ficeau ce se dorea de la ei. ¢ De cand au inceput si domesticeascé animalele, oamenii au folosit planuri rudimentare de recompensare pentru a le dresa. Pe scurt, am putea spune ca behaviorismul aplicat precedé gi este fundamentul curentului behaviorist academic, mai degraba decat viceversa. Dar céteva cuvinte despre acesta din urma si despre remarcabilele convingeri ale fondatorilor sai ne vor ajuta s& intelegem implicatiile oferirii de recompense in viata de zi cu zi. Supravietuitorii cursurilor de introducere in psihologie isi vor aminti c& teoria are doud mari variabile: conditionarea clasica (identificaté cu experimentele canine ale lui Pavlov) si conditionarea operant sau instrumentala (identificaté cu sobolanii {ui Skinner). Conditionarea clasic’ incepe cu observatia c& unele lucruri produc reactii in mod natural: Rover saliveaza de cate ori ii vine miros de carne. ‘Aliturdnd un stimul artificial unuia natural — s& spunem, cénd apare friptura, sunam din clopotel, Rover ajunge si le asocieze pe cele doui. Jat — s-a obtinut condifionarea unui raspuns: edinele saliveazi cind aude sunetul clopotelului t. Conditionarea operanta, prin contrast, este legata de felul in care o actiune poate fi controlatii de un stimul care mai degrabi o preceda. Cand o riisplatai— Skinner prefera termenul de , intirire“ ‘—urmeazii unui comportament, acel comportament este predispus repetirii. O activitate indelungata de cercetare a rafinat sia infrumusetat acest principiu direct, concentrandu-se pe aspecte cum ar fi care este intervalul optim de timp pentru a obtine cel mai bun efect al recompensarii. Dar teoria lui Skinner codifica in esenti si acorda nume stiintifice pompoase unui concept care ne este familiar tuturor: ,,F4 aga gi primesti asta“ va duce la repetarea acelui ,,asa de catre o fiinta. Practic, oricine care s-a gandit la acest lucru este de acord ca ambele principii sunt utile in descrierea unei parti a procesului de invatare. Avem o multitudine de exemple familiare care si ilustreze acest concept. Oricine a auzit vreodati cum se trage apa la toaleta in timp ce facea un * Acest plan, similar cu ceea ce avea si fie ulterior numit un program de modifi- cate a comportamentului*, sistemul economic de recompensare prin jetoane, a fost adop- tat de cdtre prima gcoald publica din New York, la inceputul secolului al XIX-lea. Pand fa urma lau abandonat, deoarece din punctul de vedere al comitetului de conducere al scolii, folosizea de recompense ,.favoriza o atitudine de mercenari* gi ,genera coniliete gi invidii'®. t De fapt, Pavlov nu avea de gand sii studieze legile comportamentului. El studia fiziologia procesului de digestie, cfind a observat, spre marea sa iritare la inceput, cum cdinele din Iaboratorul sau saliva inainte sa fie capabil si adulmece camnea.8 / ARGUMENTATIE IMPOTRIVA RECOMPENSELOR dug si a s&rit imediat inapei este o dovada vie a felului in care un stimul (zgomotul apei trase) poate ajunge si fie asociat cu un altul (apa clocotita). Oricine a vazut vreodati cum un copil se linisteste imediat cand i se promite ceva bun stie ci recompensele pot modifica un comportament. Aceast& carte urmireste cu predilectie cel de-al doilea tip de invitare, conditionarea operanté. Pentru inceput, totusi, analizeazi un set de convingeri despre acest fenomen gi implicit despre oameni. Adeptii teoriei lui Skinner nu sunt doar interesafi de felul in care functioneaza recompensele; ei pretind ca tot ceea ce facem — ba chiar, tot ce suntem — poate fi explicat in functie de principiile - Tecompensarii. Aceasta este esenfa behaviorismului gi punctul de plecare al cercetirii noastre. B.F, Skinner ar putea fi descris ca un om care gi-a efectuat majoritatea cercetirilor pe rozatoare si porumbei, dar a avut ca principal tema a c&rtilor sale oamenii, Ceea ce n-a fost un impediment pentru el, deoarece in opinia sa oamenii_ erau diferiti de alte specii doar ca grad de sofisticare. Din punctul de vedere al - unui behaviorist, esti o fiinfé mai complex decat un porumbel (in mare parte | pentru c& ai coarde vocale), dar teoria invatarii, care explici felul in care o pasare captiva intr-un aparat de laborator numit ,,cutia lui Skinner“ ajunge si loveasc’ repetat cu ciocul intr-un disc, se gribeste si explice si modul in care tu gi cu mine ajungem sa intelegem simbolismul unei situatii. ,Omul este un animal care % se diferentiaza de celelalte specii doar prin tipurile de comportament pe care le” afigeazi“, a declarat Watson pe prima pagina a cartii Behaviorismul’, cartea care |-a convins pe Skinner si devin psiholog. Cam aga vorbesc behavioristii despr cum favata ,,organismele‘. Pentru majoritatea dintre noi, existenta unor capacit&fi umane unice ~ ridicd intrebiri serioase in cea ce priveste aceasti teorie. Dar Burrhus Frederic” Skinner, care a murit in 1990 la varsta de optzeci gi gase de ani, nu facea parte din aceast majoritate. Unul dintre primele lucruri pe care le remarci citindu-i cartea. este ci ¢ dificil s8-i iei in derAdere perspectiva. De asemenea, e dificil sa le pui la indoial folosind tehnica reducerii la absurd. Criticii au exclamat: Dar daca asta” este adevarat, atunci iat [evident ridicola] concluzie care se impune. Si in loc sii se dezic& de cele afirmate si sa se enerveze, Skinner aproba din cap si spunea - cu entuziasm: Aga e, ai dreptate. De exemply, a insistat ci organismele (inclusiv oamenii, tinefi minte) nu sunt nimic altceva decat ,repertorii comportamentale“, | si cdl aceste comportamente pot fi explicate in totalitate de catre forfele externe pe. care el le-a denumit ,,telatii cauzale ale mediului inconjurator*. ,,O persoana nu este un factor originar; este un loc, un punct in care mai mulfi factori genetici gi de mediu se intdlnesc si au up efect comun“*! Dar de aici ar rezulta of nu exist uni 9/ Cutia lui Skinner sine, ou sensul pe care-1 folosim de obicei, nu-i aga? Aga este, a replicat Skinner, Dar in mod sigur Fred Skinner omul ~- nu cel de stiint4, ci omul care-si lua micul dejun si spunea o glumii bund si uneori se simfea singur— desigur, e/ trebuia si aib4 un ,,sine“. In mod uimitor si revolt&tor, a negat. in epilogul memoriilor lui Skinner putem citi: ,Uneori, sunt intrebat: te gandesti la tine ca la organismele pe care le studiezi? Raspunsul este da. Din cAte stiu, comportamentul meu in orice moment dat nu ¢ nimic mai mult decat produsul zestrei mele genetice, al trecutului meu personal si al imprejurarilor curente_[...] Dacd am dreptate in cele afirmate referitor la comportamentul uman, atunci am scris autobiografia unei non-persoane.“? Desigur, pe parcursul a patru sute de pagini, cartea da impresia c& altcineva este naratorul ~ cineva c&ruia nu-i pas’ prea mult de el, de fapt. (Moartea mamei sale este relatati fara emotie, iar procesul cresterli celor doua fiice ale sale este descris de pared ar fi fost unul dintre studiile despre eficiengi ale lui Frederick Taylor.) Aceasta detasare stranie i-a dominat intreaga viafa. Cand am terminat de scris Dincolo de libertate si demnitate“, a spus odata Skinner, am ayut sentimentul foarte straniu c& nici macar nu scrisesem cartea....} Pur si simplu a izvorat din comportamentul meu, $i nu datoritd vreunei entitati interioare pe care s-o pot numi eu“ sau .sine**. Odata ce sinele a fost dat la o parte, mai e necesar doar un mic retus pentrua finisa trisdturile fiintei umane atat de pretuite de noi, cum ar fi creativitatea, dragostea, motalitatea si libertatea. La urma urmei, actul vorbirii este doar .comportament verbal", iar gandirea este vorbirea in tacere*. Deci nu mai e mult pana laa reduce creativitatea la o serie de comportamente noi, selectate de mediu. ,,Beethoven*, a spus Skinner (sau a dat de inteles), a fost cineva care, pe cfind era foarte tind, a primit toate informarile din sfera muzicala care erau disponibile la momentul respectiv, iar apoi, da-torita lucrurilor care i s-au intémplat, a in-trodus elemente noi, care au evoluat in ceva minunat. Aga cia continuat st le creeze, sia compus pentruct inelinatia sa cdtre seris a fost puternic intiita. Jar dragostea? Tineti-va bine. Cand doi oameni se intalnese, unul dintre ei se poarti frumos cu celilalt, ceea ce il predispune pe celilalt si se poarte frumos cu el, ceea ce il face pe primul si mai predispus sii se comporte * Acest comentariu si alte citate neatribuite care urmeaza fac parte dintr-o serie de interviuri pe care i le-am Luat lui Skinner in 1983 si 1984. Anexa A confine extrase din ‘aceste interviuri.10 / ARGUMENTATIE IMPOTRIVA RECOMPENSELOR frumos. $i tot aga, inainte si inapoi, pan’ cdnd se poate ajunge la un punct in care ambii sunt foarte predispusi si facd lucruri frumoase unul pentru celilalt si s& nu se réneascd. Presupun c& asta s-ar putea numi ,a fi indragostit’® Moralitatea, pentru Skinner si alti behavioristi, a fost redusa la intrebarea daca societatea considera o actiune adecvata sau inadecvata, functionala sau nefunctionala; niciodata ceva nu este in mod inerent réu sau bun, A emite o judecat& de valoare numind ceva bun sau rau inseamnd sa-1 clasificam in funetie de comportamentul pe care-l incurajeaza [...] Singurele lucruri bune sunt incurajiile pozitive, iar singurele lucruti rele sunt cele negative. ,Ar trebui si spui adevairul" s-ar putea traduce prin: Daca aprobarea semenilor ti te incurajeaz, te vei simfi motivat s& spui adevarull?” Filozofii fac distinctia intre acest sens amoral al notiunii de bine (de exemplu, © »E bine si duci gunoiul inainte sX se umple punga‘), si sensul moral — ,,E bine si_ spui adevarul™. Skinner a eliminat complet ultima variant, contopind-o cu prima. Conceptia sa fata de libertate, pe de alt parte, este mai cunoscuta, din - moment ce acesta este unul dintre cele dowd concepte pe care behaviorismul ne ajuti - sale impingem dincolo de limite, conform titlului celei mai bine vandute carti a lui” Skinner, publicati in 1971. Cu cdtiva ani in urmi, Skinner mi-a acceptat invitatia de a fine o prelegere la clasa la care predam. Nu m-am putut abtine s& nu-1 iau nitel peste picior, referitor la concluziile remarcilor sale. Tinem si mulfumim circumstantelor _ responsabile pentru prezenta dumneavoastra aici, in aceasta dupi-amiazd, am _ spus eu. El n-a ras. Surdzdnd politicos, mi-a raspuns: ,.M& bucur ca au avut loc“. Skinner credea ci ,,alesese“ si-mi viziteze clasa si ci noi toti ne ,aleseseram" actiunile — dupa cum alege un bolovan dintr-o avalanga locul in care urmeazi - s& aterizeze. Dar oricum, ideea de liber-arbitru nu prea are sens pentru un om care a repudiat conceptual de sine. Dacd noi, restul, insistim ou impertinent s4 vorbim despre cum ,intenfion’im* sf facem ceva, aceasta este fie din cauzi c& ne simfim confortabil sA ne gdndim la noi insine c& detinem controtul, fie din cauzi c& suntem ignoranfi, individual si colectiv, cu privire la forfele care determin’ de fapt comportamentul nostru. Libertatea este doar un alt cuvant i pentru ce ne-a rémas de invajat. Este felul in care ne referim la setul de fenomene, care se diminueaza continu, pentru care gtiinta inca nu a specificat cauzele"*. Tar acum detinem cheia pentru a infelege esenja behaviorismului: vine dintr-o totald inoredere in stint - mai precis, o versiune ingust definiti a stiintei, © care nu s-a pus vreodata la curent cu fizica moderna ~ gi de care se foloseste pentru @ ne spune tot ce trebuie si stim. Unii filozofi descriu acest curent de gindire drept ,,scientism", Acesta afirma ca toata cunoagterea adeviratd este cunoastere11 / Cutia lui Skinner gilingifics. Fiingele umane sunt analizate exact in acelasi mod in care am analiza un compus chimic sau felul in care creste o planta, a spus Watson. Daci exist pisti din flinta noastra omeneasca pe care stiinfa nu le poate explica, cu atat mai hu pentru acele pirfi. Orice nu este observabil, testabil gi cuantificabil, fie nu merit analizat, fic nu exist& cu adevarat. Psihologii care vorbesc despre constiinta 4] aseamna pe Watson inteleptilor din ,,vremurile strivechi ale superstitiilor gi magiei“!. Dimpotriva, Skinner a fost si mai vehement in a exprima aceste idei. Daca psihologia incearca si imite stiinfele naturale, esenfa obiectului stu (adicd noi) este redus& la statutul esenfei obiectului fizicii si chimiei (fucruri). Cand incercdm s& explicém /ucruri, apelim la cauze. Dar cand majoritatea dintre noi incercém s4 explicim comportamentul uman, vorbim despre motive; de obicei rolul este jucat de o decizie constienté mai degraba dect de un ris- puns automat la un stimul extern. Dar pentru Skinner, gi acfiunile noasire pot fi descrise in termeni cauzali. Libertatea este doar o iluzie. Amintifi-va, nu exist un ,,sine“ care sa fie /iber: nu suntem nimic altceva in afard de ceea ce facem. Aceasta idee este cea care a dat numele doctrinei behaviorismului. Nu doar behavioristii academici considera ci doar comportamentul ma- surabil este real. Acum cAtiva ani, niste oameni de afaceri au acceptat oferta unui cercet&tor de a primi o cina gratis in schimbul comentariilor lor pe marginea nonlui lui chestionar psihologic. Unul dintre barbati, la a treia tigara de dinainte de cina, a fost iritat de o intrebare care se referea la sentimentul de incredere de ta local de munca. El a spus cA nu intelege ce inseamna cuvantul ,,ineredere“, in afara sensului propriu: ,,Am incredere c& scrii ce-fi dictez acum." Ceva mai tarziu, a mai avut o obiectie la o alt& intrebare a chestionarului, si anume daci ,este acceptabil esecul, in cazul in care s-a depus un efort considerabil". Aceasta, a declarat el, era o contradictie a termenilor; singurul lucru care conteaz este rezultatul cuantificabil, iar daca acesta este vizut drept egec, atunci prin definitie efortul a fost insuficient. $i, de fapt, dacd nu poate fi cuantificat, nu este real. !? Acest punct de vedere reflecta o sensibilitate tipic americana. Deloc intamplator, behaviorismul este contributia majori a acestei tari in cdmpul psi- hologiei, la fel gi faptul cd singurul curent filozofic originar din Statele Unite este pragmatismul, Suntem o nafiune care prefer’ s& acfioneze decat si steape ganduri, gi preferim practica in defavoatea teorici; privim intelectualii cu suspiciune, veneram tehnologia si suntem fixati pe gisirea unei idei de baz. Ne definim prin numere— salariul net si indicele de colesterol, procente (cat cAntareste bebelugul tau?) si teste grila standardizate (cate stie copilul tu?). Prin contrast, nu ne simfim in largul nestru cu notiuni abstracte intangibile si nonstiintifice, cum ar fi sentimentul unei stari de bine sau motivatia intrinsecd de a invata.12 / ARGUMENTATIE IMPOTRIVA RECOMPENSELOR O criticd amanunfita a scientismului ne-ar indeparta de subiect. Dar este important sd infelegem c& practica se bazeaza pe teorie, indiferent dac& acea teorie a fost identificata in mod explicit sau nu. Conform unui sondaj, majoritatea coplesitoare a profesorilor sunt incapabili sd numeascd sau si descrie o teorie pedagogica ce sti la baza metodelor pe care le folosesc la clas’, dar ceea ce fac — ce facem oricare dintre noi — nu este mai putin influenfat de principiile teoretice, doar pentru ck aceste principii sunt invizibile. in spatele practicii de a-i oferi un abtibild colorat in forma de dinozaur unui elev de clasa inti ca s& respecte ordinul de a nu face gilagie, st& teoria care incorporeazA principii distincte despre natura cunoasterii: posibilitatea de a face alegeri si ce inseamna sé fii o fiinf& umana. Daca odati expuse premisele behaviorismului, acestea ne tulburd, atunci poate cf aceasta reprezinty © invitatie de a pune Ia indoiali anumite practici care se sprijind pe acele premise. Este oare nedrept sa definim behaviorismul pe baza a ceea ce au avut dg spus Watson si Skinner? Da si nu. Este adevairat c& au fost mai radicali referitor ly anumite subiecte decat cercet&torii gi terapeutii de dupa ei, cum ar fi statutul unei vieti interioare. Sentimentele, atitudinile gi intentiile erau inutile pentru ei, dack trebuiau s& explice oricare dintre actiunile oamenilor, complet determinate de factor. externi, ‘aproape total irelevante pentru tipul de psihologie pe care {I susfineau et, in cazul multor miscari intelectuale, pionierii acestora sunt retrograzi si. lipsiti de moderatie; generatici urmatoare ii revine rolul de a adapta si impleti_ notiunile utile din alte teorii. Pana la un punct, behaviorigtii au fost dinamici, ta timp ce Skinner a stagnat. Cu mult timp inainte de moartea sa, se friménta pri casa din pricina a ceea ce era definit drept terapie comportamentala. (in ultima sa’ lucrare, terminata in noaptea de dinaintea mortii sale, Skinner a reluat ideea cA ,, analiza stiinfificd a comportamentului nu ¢ loc de notiunea de minte sau sine*."). Dar chiar daca unii behavioristi mai retinufi si mai putin pomeniti au netezit marginile taioase ale psihologiei lui Skinner, ei duc mai departe o traditie care este: fundamental fidel& conceptelor pe care le-am descris, cel putin in privinta ideilor mai importante. Poate cd i-a influentat descoperirea cd invatim si observand cum alfi oameni sunt recompensafi, sau c& atitudinile, ca si comportamentele, pot fi Incurajate, dar acestea nu sunt abateri decisive de la ideile lui Skinner cu priviré- la subiectul discutiei noastre, : Mai important, noi putem s4 ne indepartam in acest moment de Skinner gi s& ne raportim la sistemele de plata in functie de performanta de la locul de munei., din zilele noastre, sau la obiceiu! de a lipi o stelufa aurie pe un tabel de cate ori-un, copil se supune cerinfelor pirinfilor sai. Repet, aceast& carte se vrea a fio critick. a acestui tip de practici, a behaviorismului popular, mai degrab& decat o criticd_ adusa lui Skinner insugi. Aga c&, dac& perspectiva unei utopii unitar controlate ¢ 2 in Walden Two va da fiori, nu acesta este subiectul sdu.13 / Cutia lui Skinner Odatd ce reflectiim serios la implicatiile frazei FA asa si primesti asta, acestea sunt in sine un motiv serios de ingrijorare, Savina intaririle Unii sociologi exagereaz’ popularitatea teoriei sau practicii pe care o critici atat de zelos, poate pentru a obtine un efect mai dramatic. in cazul de fata, riscul este minim, pentru cd e greu de imaginat cum am putea exagera saturafia pehaviorismului popular. Indiferent de convingerile politice sau de clasa sociala, indiferent daca suntem un director din Top 500 Fortune sau un educator de gradinita, ea ne-a fost inoculat tuturor; este la fel de tipic americana cum e si risplatim pe cirieva cu o felie de plicinti cu mere, Ca si motivam elevii sa invete, le oferim abtibilduri, stelute, diplome, premii, trofee, statut de membri in societati de elitd, si mai presus de toate, note. Daca notele sunt suficient de bune, unii parinti le cumpara biciclete sau masini sau le dau bani, oferindu-le astfel recompense pentru recompense. Pedagogii sunt uluitor de imaginativi cnd vine vorba de inventat ceva nou, 0 versiune imbunatitit aaceleiagi idei, De exemplu, la un liceu din Georgia, studen{ii primeau carduri de identitate aurii dacd aveau media generala A, argintii dacd aveau media B gi albe, simple, daca nu se ridicau la inalfimea agteptarilor — pana cAnd au apdrut protestele fafa de ceea ce majoritatea considera a fi un sistem de cast". Aceste obiectii n-au impiedicat mai multe coli din acest stat si foloseascé un program care nu numai cd emitea carduri de identitate in culori diferite, in functie de performante, dar apela sila comerciantii locali si ofere reduceri studentilor in functie de media generala.” in urma cu cétiva ani, un director executiv din cadrul lantului de re- staurante Pizza Hut a decis — sé presupunem ca doar din motive altruiste ~ ci aceast’ companie ar trebui si sponsorizeze un program care si incurajeze copiii si citeasci mai mult. Strategia pentru atingerea acestui scop — mita, Pen- tra fiecare numar prestabilit de cArti pe care un copil le citeste in programul »Book It!" profesorul ii prezint& un certificat pe care-1 poate schimba pe pizza gratis. Acest program gi altele asemenea lui sunt inca operationale in toata fara. Dar de ce si ne oprim la recompensele comestibile? Deputatui Newt Gingrich a felicitat colegiul West Georgia pentru ca le platea copiilor de clasa a treia doi dolari pentru fiecare carte citita. ,,Daca adulfii sunt motivafi de bani, de cenu ar fi si copii? s-a intrebat el, reusind in aparenta si depiseascd presupusa aversiune a conservatorilor de a rezolva problemele apeland 1a bani.”* Oferirea de recompense nu este limitata la o anumita ideologie. Propunerile de salvare a sistemului de educatie american, ficute de autorititile publice $i c&peteniile corporatiste (celor din urma permifandu-li-se, in mod unic, un rol privilegiat in aceasta discutie), sunt fird exceptie, behavioriste, indiferent de unde vin, de 314 / ARGUMENTATIE IMPOTRIVA RECOMPENSELOR la democrafi liberali sau republicani conservatori. Politicienii pot despica firul in patru cand vine vorba de cfti bani si cheltuie sau daca si permiti fondurilor publice si susfina studenfii in cadrul institufiilor private de invajimAnt, dar practic nimeni nu pune la indoiala tehnica fundamentald a biciului si bomboanei cand vine vorba de motivare: le promit educatorilor mariri de salariu dacd au succes sau ij ameninti chiar cu pierderea jobului lor, dacd egueazi ~in mod tipic, pe baza notelor studenfilor lor la testele grild — si se presupune c& va urma excelenta in educatie. Pentru a face copiii .,s’i se poarte frumos* (adicd si facd ce vrem noi), ne bazim pe exact acceasi teorie a motivatiei — singura pe care o cunoastem,; scofind din buzunar alta punga cu bun&tati. Acasa, oferim timp in plus petrecut la televizor, un desert special sau bani, cand copiii se supua cerinfelor noastre. La scoala, profesorii promit pauze mai lungi sau petreceri speciale pentru clasele cu. elevi ascultitori. Intr-o scoala primard din Indiana, copiii care dau dovada de o- docilitate exemplara in sala de mese sunt risplititi cu o masa frumos aranjata’., intr-un liceu din Texas, ,comportamentul excelent (definit drept ,orice fapti pe care profesorul o desemneazi drept corespunzatoare’) duce la castigarea unui card’ »Good as Gold", care fi ofera beneficiarului bilete la film, tricouri sau alte premii” Aceste exemple pot fi multiplicate cu miile, si nu se limiteaz3 doar la copii, Oricnd dorim sa incurajim sau s& descurajam anumite comportamente — si facem oamenii s& slabeasci sau si se lase de fumat, de exemplu — metada aleasa este” manipularea comportamentului. Astfel, cind mai multe organizatii de planificare~ familiald au vrut si se implice serios in problema sarcinilor in randul adolescentelor, asa cum era de asteptat, au ficut apel ia recompense, in acest caz plitind tinerelor. mame cate un dolar pentru fiecare zi in care au reusit si nu ramand iar insircinate. | »Daci guvernul federal plateste fermierii si nu semene recolte, noi de ce n-am pliti adolescentii sé nu aiba copii?“ si-a motivat actiunea psihologul care venise cu ideea. intre timp, locurile de munc& americane sunt cutii Skinner enorme, cu locut! de parcare. De la muncitorii din fabric&, platiti la bucata, pana la directori executivi - de top, impingi cu promisiuni de acces la pachetele de actiuni ale companiei, de la privilegii speciale acordate Angajatului Lunii pand la agentii de vanziri care lucreazi pentru comision, refeta mereu are ca ingredient behaviorismul in. concentratie maxima. in functie de tipul si marimea organizatiei incluse in chestionar si de felul in care este alc&tuit chestionarul, estimarile recente ale numarului de companii americane care. folosese o forma de recompensa sau plan de merit se extind de la 75 la 94 de procente, iar multe din aceste programe au fost adoptate de curand, in cursul ultimilor ani? Existenta unei adevarate armate de consuitanti este bazat pe inventarea de noi formule pentru calculul bonusurilor sau de noi substituenti pentru bani care si | fie vanturati pe sub nasul angajatilor: vacante, banchete, locuri speciale de parcare, © plicute decorative drigilase — variajiile pe aceasta unica tema de motivare sunt._ nelimitate. Daca rasfoim cartile de afaceri din zilele noastre, intalnim peste tot15 / Cutia lui Skinner aceleasi enunfuri: ,,Ceea ce e cuantificabil poate fi produs. Ceea ce este recompensat este produs din nou." Revistele gi ziarele oferd mai multe afirmatii din aceeasi categorie. Un articol, intitulat ,.Dacd angajajii demonstreaz performanti la locul de muncd, atunci recompensati-i* declara pur gi simplu ,,Cu cat oferim cuiva mai mulfi bani, cu atat va munei mai mult, Nici o cercetare asupra universalitifii behaviorismului aplicat nu ar fi completa fiiri a menfiona o practica pe care o au in comun toate ariile (scoala, munca, familie) si care este folosita pentru atingerea tuturor obiectivelor imaginabile (imbunatatires procesului de invafare, cresterea productivitatii si schimbarea atitudinii si comportamentului oamenilor). Ma refer la lauda, pe care Skinner a denumit-o ,,cel mai de pref instrument in modificarea comportamentului*. Carti si seminarii pe tema cresterii copiilor i a activitatii la clas indeamna adultii si prindi momentul cand copiii fac ceva bine gi sa-i laude pentru asta —un articol le reaminteste mamelor ci ,,indiferent cate laude oferiti, mereu ¢ loc de mai mult?“ ~ iar managerilor de corporatie li se dau sfaturi simitare. Chiar gi oamenii care au indoieli privind acumularea de recompense materiale nu eziti deloc fata de folosirea fara discernamant a recompenselor verbale, care sunt, desigur, o alta formi de manifestare a aceluiasi principiu. Aprobarea sau plicerea sunt de multe ori nu doar exprimate, ci date cu {ardita in mod deliberat, conditionat, fiind parte © dintr-o strategie elaboraté de modelare a comportamentului celoriaiti, (Voi avea mai multe de spus in capitolul 6 despre distincfia dintre feedbackul util, pozitiv, si lauda ca instrument de manipulare.) Dincolo de atractivitatea behaviorismului Ca majoritatea lucrurilor pe care noi si cei din jurul nostru Je facem constant, utilizarea recompenselor a ajuns sa pari atat de naturald si de inevitabil’, incdt dac& ne intreb’im: De ce facem asta? putem fi uimifi gi tulburati. in general, este o idee bund s& ne provocdm astfel pe noi insine cu privire la tot ce am ajuns s& lum de-a gata; cu cat mai mare e obisnuinta, cu atat mai valoroasd este aceasta introspectie. Behaviorismul aplicat n-a ajuns sii ne sufoce viefile in mod intamplator. Exist motive evidente ale popularititii sale, incepAnd cu sistemele de gandire deja bine implementate, pe care le completeaz’. Am menfionat unul din acestea mai devreme: pragmatismul nostru, si mai precis tendinfa de a favoriza tehnicile practice pentru atingerea unui scop, si nu de a ne impotmoli én teorii si argumente. O natiune de pionieri si antreprenori ocupati nu are timp sa stea s& cugete la sursa problemei; mult mai compatibila cu spiritul american este o declaratic simpli, care pare s& dea rezultate: ,,F4 aga gi primesti asta.“ Ideea de a promite ceva bun oamenilor pentru a se schimba ni se pare familiara, deoarece alte tradifil si credinte sunt bazate pe un mod similar de gAndire.16 / ARGUMENTATIE IMPOTRIVA RECOMPENSELOR Ar putea pirea putin forfatd comparatia dintre primete in functie de performangg cu nofiunile religioase de mantuire sau iluminare sau karma, care sunt clar diferite de behaviorism, insii raportul ,,dacd~atunci* este la fel de frapant gi aici. Am fos invatati cé un comportament etic va fi risplAtit, iar faptele rele vor fi pedepsite, chiar dact nu pe parcursul acestei viefi: Ci, cdind dai o masi, cheama pe siraci, pe schilozi, pe schiopi, pe orbi: $i va fi ferice de tine, pentru ci ei n-au cu ce sB-f rispliteased; dar {i se va risplati la invierea celor neprihiniti* (Luca 14:13-14), Am fost, de asemenea, invatafi ci faptele bune sau munca grea ar trebui si fie rasplatite, si aceasta idee, aga cum voi argumenta mai térziu, ti face pe unii oameni si incline citre behaviorismul aplicat, indiferent de rezultatul acestuia. : in mod ironic, risplata si recompensa nu doar c& stau la temelia cree dinfei, dar sunt si esenta modului nostru de a gandi rational, in special cand isi fac simfits prezenta in deciziile economice, Factorii de decizie rationali, prin definifie, cauta ce este plicut gi evité ce este costisitor sau neplacut. A fi rational este vital pentru ce inseamna sa fii om, cel putin in conceptia multor filozofi vestici. Mai multi autori au pus recent la indoiali ambii pasi ai acest argument, dar behaviorismul aplicat pate si aiba infeles in mod intuitiv pen. tru noi, ca rezultat al presupunerilor infiltrate in sistemul nostru economic, - De fapt, psihologia behaviorista gi teoria economica traditional au pus bazele unui tip de societate a admiratiei reciproce, care flateazi ambele campuri, dar doar prin crearea unei imagini trunchiate a fiinfei umane, ale c&rei actiuai, cautd sa le analizeze. in primele pagini ale manualelor lor, economistii se folosesc de multe ori de behaviorism pentru a-si justifica teoriile fundamentale despre anume motiveazi consumatorii sau muncitorii, La randul lor, psihologii presup c& procesul de evaluare a costurilor si beneficiilor, care descrie cum decidem cumparam un bun, este similar felului in care functioneaza relatiile afective. Ambel discipline sustin cd impulsul de a cduta recompensa si de a evita pedeapsa, cat dicteaza intregul comportament, este necesar i provine exclusiv din interes propriu.? Astfel, teoriile noastre din alte contexte, de la religie pana la economi pot pava drumul spre behaviorism, ficdndu-ne atat de receptivi la premisele sale, Dar si cea ce vedem sau facem este foarte important. Ce vedem, inc’ de la vars fragede, este folosirea modelutui de motivare de tipul ,nuiaua si bomboana" majoritatea dintre noi am fost crescuti astfel, si e mai simplu si urmam orbeste, asemenea teorii si si aplicim aceste practici si in cazul copiilor nostri, Mult parinti tresar cdind deschid gura si aud expresiile i tonalitatea propriilor parin| pani la cea mai find inflexiune. Dar chiar gi aceia care vor si stie cum de au ajun 8 vorbeasc precum mama lor s-ar putea s4 nu admit felul in care au absorbit aceste presupuneri de baz, din care deriva atitudinea lor in cregterea copiilor. - |17 / Cutia lui Skinner Behaviorismul aplicat este perpetuat prin exemplul altor persoane importante din viata noastra, inclusiv profesorii nostri si superiorii de Ja locul de munca. Frederick Herzberg a observat 04 managerii care pun accentul pe recompensa si pedeaps& ,igi ofer’ propriile caracteristici motivafionale drept tipar care si li se aplice subordonatilor lor. Ei devin modeiui dupa care noul angajat isi deprinde tiparul comportamental.“7” in termeni mai generali, daca vedem in mod constant cum oamenii sunt manipulaji prin recompense, putem ajunge nu doar s acceptim dreptfiresc acest lucru, dar si sa generalizém: daca platim adulfii pentru munca lor, de ce sa nu platim si copiii sa citeasca? Iar cand recompensém copiii, este posibil ca ei si considere c& mituind oamenii, fi pot determina sa fac& ce vor ei. : Desigur, propria noastra experienfi privind utilizarea recompenselor ne [jut si si explicim de ce continuam s& le folosim. intr-un sens foarte limitat- © fa fel de limitat pe cat este si subiectul amplei parti care a ramas din aceasta carte ~ recompensele si pedepsele chiar functioneaza. Pe termen scurt, putem determina oamenii s& faci orice, daci procedam astfel incat efortul lor s4 nu fie in zadar. Daca cu ifi ofer un stimul pe care tu il consideri suficient de multumitor, te-ai putea comporta intr-un mod pe care altfel nu I-ai fi luat in calcul. (De fapt, copii adord si se distreze estimand cam cat ar trebui s& fie platiti ca s& faci diverse lucruri care nu-i atrag.) Dac eu corelez recompensa nu doar cu "a face ce vreau eu, dar si cdnd doresc eu, € posibil si te supui. Recompensele, = ca si pedepsele, sunt foarte eficiente cand vrem s&-i supunem pe ceilalti. Daca esti un parinte care a descoperit c& cei mici igi fac imediat patul cand le promifi inghefat4, e posibil s& tragi concluzia c& recompensele sunt eficiente. Ai putea chiar sd sustii cd nu ¢ realist s& te agtepti ca ei s§ facd asemenea lucruri, dac nu te folosesti de recompense. Cercetirile hui Ann Boggiano gi ale colegilor si au aritat ci adultii americani, inclusiv parintii, manifesta o incredere ferma in recompense. De obicei, se presupune ci recompensele vor creste interesul copilului in ce priveste 0 sarcina legata de scoali, sau devotamentul lor pentru unt comportament altruist. Chiar dac& datele prezentate demonstreaza contrariul, 125 de studenti dintr-un experiment au continuat s& sustina ca recompensele sunt eficiente.” (Dup& cum vom vedea, unii cercet&tori psihologi care sustin bebaviorismul sunt la fel de predispusi s& ignore orice date care contrazic ceca ce ei considera a fi adevarat.) Faceti apel la propria experienta de viata si veti vedea nu doar c& recompense- le functioneaza (in acest sens restréns), dar si ci sunt fantastic de ugor de utilizat. Acum cativa ani, in Idaho, in toiul unei prelegeri despre behaviorism, o profesoard aexclamat: ,,Dar e atat de ugor cu stimulente!“ Ceea ce e perfect adevirat. Dacd ¢ iritata de faptul c& elevii vorbesc in timpul orei, e nevoie de curaj si toleranta s& aprecieze daca este intr-adevar rezonabil sa se astepte la obedienta totala — sau sit se intrebe dacd nu cumva are ea o problema cu zgomotele”*. Ca sa explici unui18 / ARGUMENTATIE IMPOTRIVA RECOMPENSELOR copil de sase ani o cerinta, iti rebuie efort gi ribdare. iti trebuie talent gi timp ¢ Si-i ajufi si-si dezvolte abilitatea de autocontrol gi dorinfa de a se purta cuviincios Dar nu este nevoie nici de toleranfa, nici de atenfie, nici de efort, nici de rabday si nici de timp ca s& anunti .Nu faceti galagie si vite ce va dau... “ 4 Exact acelasi Iucru este valabil la birou. Managementul de calitate, cay actul pedagogic de calitate, trebuie s& rezolve problemele si st ajute indivizii s& faci tot ce pot, cat pot de bine. $i aceasta necesita timp, efort, gandire, ribdare gi talent, Dar au gi a flutura o recompensa pe sub nasul angajatilor. Muite firme foloses; bonusuriie drept substitut al managementului: plata depinde de performanga, i orice altceva este lsat si mearga de la sine. 2 Altfel spus, desi persoaua care define autoritatea poate oferi recompense dupa bunul — piac, trebuie si-gi constientizeze absoluta lips de control cu privire ‘a lucruri cum ar fi motivatia. ,.Managementul poate oferi sau bloca maririle de salariu, in timp ce poate sA creeze condifii (sau nu) pentru ca angajafii s& fig satisficuti privind nevoile lor superioare“, dupa cum spune Douglas McGregor, Acelasi lucru ¢ valabil si in sala de clasi sau acasi: exist’ un grad de confort fine nu regunfa la autoritate, iar utilizarea pedepselor sia recompenselor nu este nimi aliceva decat un exercitiu de putere. lar acesta s-ar putea si fie motivul cel mai puternic care explicd popularitatea behaviorismului: este seducator de simplu de aplicat. / Dar au cumva aplicarea atat de universala a Tecompenselor, contrar a ceea: ce am promis si demonstrez in capitolele care urmeazi, sugeteazi ci acestea ai efect? De ce am prefera o strategie care esueazi? Cred cA raspunsul la aceasti intrebare va deveni mai clar, pe masuri ce explic in ce fel esueazi recompensele. in a-si atinge scopul. Momentan, va fi suficient si explic in termeni temporali:: cfectele negative apar pe o perioada mai lungit de timp si pan’ atunci poate va fi atat de evidenta legitura lor cu recompensa, Rezultatul imediat este ceea cé duce la folosirea repetata a recompensei®, a in aceeasi ordine de idei, rareori ne dam seama c&, desi oamenii par si. raspunda la recompensele pe care le oferim, tocmai faptul c& le tot oferim trebui s4 ne pund pe ganduri privind eficienta lor pe termen lung, Dacd-i dav una calculatorului poate c& porneste asa, dar daca trebuie si-i dau una in fieca: dimineafa, pana la uma am si pricep cA scap din vedere problema reali. Dack trebuie si-i dau una din ce in ce mai tare, s-ar putea chiar si incep si binuiesc ci solutia mea rapida de fapt inrautiteste situatia. 4 Recompensele nu adue schimbirile la care sperm, dar ce incere en si evidentiez este ca, pe langa acest fapt, se mai intampla ceva: cu cat mai des su JSolosite recompensele, cu att mai mult par afi mai necesare. Cu cat iti promit m: des ceva bun ca sa faci cum vreau eu, cu atét mai mult te determin sa raspunzi I19 / Cutia lui Skinner asta, sau chiar si ceri recompensa. Dupa cum vom vedea, celelalte motive, mai fntemeiate, de a face tot ce-fi sta in putere tind s& se evapore, lisfindu-te fird alte snotivatii in afar’ de recompensa. $i, destul de curand, provizia de recompense devine o obignuinti, deoarece altfel nu pare si mai functioneze. Pe scurt, folosirea jn mod curent a recompenselor se datoreazi mai putin vreunei caracteristici a naturii umane si mai mult utilizdrit anterioare a acestora™. Dacd suntem sau nu constienti de existenta acestui ciclu este o intrebare care ne-ar putea ajuta si affim £ cum se face c& ne-am adancit din ce in ce mai mult in mlastina behaviorismului. Asadar, avem aici un portret al unei culturi in care utilizarea recompenselor este profund inradicinata. Ele oferd o modalitate tentant de simpli de a manipula oamenii sa facd ceea ce dorim. Este tactica pe care o cunoastem cel mai bine, partial pentru c& probabil ne-a guvernat felul in care am fost crescuti si condusi. Se potriveste de minune cu alte institutii si sisteme de gandire familiare. Dar lasind deoparte uncle intrebari dificile despre teoria behavioristé, ce motiv ave. si condaniniim aceasta teorie? Aceasta este intrebarea ciitre care ne intoarcem atentia acum. ssrtsepeseneoe 2 o@ ESTE BINE SA RECOMPENSAM? Interesul behavioristului fata de actiunile fiintei umane este mai mare decat interesul unui simplu spectator ~ el vrea sd controleze reactia acesteia, asa cum (fizicienii doresc sd controleze $i si manipuleze alte fenomene naturale. ~ John B. Watson, Behaviorisrmul Ce lucru fascinant! Sé controlezi complet un organism viu! —B.F. Skinner, 1983 Cand doi oameni sunt in dezacord cu privire la o tema de discutie cum ar fi pedeapsa capitald, dezacordul poate privi corectitudinea sau incorectitudinea intrinsecd a politicii in sine, opusa efectului sau empiric. Cineva care se opune pedepsei cu moartea ar putea argumenta, de exemplu, cA ideca de a-ucide oameni in numele justitiei este ofensatoare, Dovezile legate de efectul executiilor asupra ratei criminalitatii probabil n-ar fi relevante pentru obiecfiile ridicate de el. Aceeasi distinctie ar putea fi ficut’ gi intr-o discutie despre behaviorismul aplicat, Pe lang’ intrebarea dacd recompensele igi ating scopul dorit de noi, exist o ait& intrebare: este indicat sau nu sa le folosim? Unii cred ca este in mod inerent de dorit si oferim recompense, ci oamenii ar frebui si primeascd ceva pentru ceea ce fac, dincolo de consecintele pe care le-ar putea avea faptul acesta’. Altii cred cA insisi ideea de a recompensa este gregiti. Ca nu cumva aceste valori opuse si * As dori s& precizez ca aceasta pozifie nu a fost sustinuté de Skinner gi nici nua fost oferitd drept reguldi de cate alfi behavioristi.22 / ARGUMENTATIA iMPOTRIVA RECOMPENSELOR ajunga ingropate sub un morman de studii ~ si astfel s& fie confundate cu descoperit reale ~ acest capitol le va examina cu atenfie pe fiecare in parte. Facem loc doar pentru desert Potrivit mitului american oricine isi pune ceva in minte poate s& reugeascd iar sirguinfa da roade intr-un final. Am putea conchide de aici c& oamenii care m reugese pot fi trast la raspundere pentru esecul lor. Esecul, la urma urmei, este ¢ dovada ca nu s-a incercat indeajuns. Acea teorie are succes mai ales la cei care ¢ duc bine, in primul rind pentru cd le permite sa creada ci-gi meriti binecuvantarile, 51 in al doilea rand pentru c& fi scuteste de a se simti prea vinovafi (sau de a-s asuma vreo responsabilitate) pentru aceia care au mult mai putin ca ei, Credinta c& recompensele vor fi distribuite corect, chiar dacd abia in viafz umnatoare se regleaza conturile, fine de ce numim uneori ,o lume dreapti Psihologti au descoperit c& oamenii care sustin acest punct de vedere tind intre adevar si cread ca victimele aparent inocente trebuie sa fi ficut ceva sa-si merite Soarta; daca vrem s tinem cont de faptul ci oamenii inocenti sufera gi ei inseamng, sdrrecunoastem ca lumea, de fapt, nu e dreaptdi deloc. Nu ne trebuie mults imaginatie s& vedem la ce poate duce acest gen de gandire: un grup de copii, dupa ce ait urmarit un film despre nazisti, se spune ci ar fi exclamat: ,.Dar evreii trebuie si fost vinovati, altfel n-ar fi fost pedepsiti aga!" Atitudinea pe care am descris-o poate fi definita astfel: oamenii care merit, vor firasplatiti. Aceasta idee este o premisa elementara si pe larg susfinut’: oamenii care meriti ar irebui si fic rasplititi. In teorie, aceste dou’ puncte de vedere pot fi separate, dar in practic’, cea din urma deseori o implied pe cea dintdi. Mulfi oameni presupun, cel pufin cdnd vine vorba de aspecte importante, c& lucrurile se. asazi pe figasul lor, pnd la urma. De fapt, este greu si recunoastem cil in societatea: noastrd, cu att mai mult in viata, nu exista cine gtie ce dreptate. Doringa fierbinte’ ca acest luctu s fie posibil fi face pe unii oameni si creada c& lucrurile sunt, s vor deveni in timp, cum trebuie sé fie. Sa privim mai indeaproape ideca ci recompensele ar trebui oferite celor care le meriti. Pentru multi oameni, concluzia morala a acestei presupuneri este: c& pedepsele ar trebui aplicate, sau recompensele retrase celor care nu merita.: Multi dintre noi au vazut c& oamenii sunt deranjati, daci nu chiar furiosi, cand cred co anumita fapti — inclusiv una comis& de un copil — au a fost pedepsiti. suficient de sever, in paginile acestei cirti, voi arata cd atitudinea necorespunzato: ‘a unui copil ar trebui si fie interpretata drept un ,,moment din care invatam ceva' © problema pe care o rezolvim impreuni, mai degrabé decat o infractiune car cere un rdspuns punitiv, Voi incerca si demonstrez cA aceasta abordare nu este doar mai respectuoas si mai umani, dar de asemenea mult mai eficienta pe term23 / Bste bine si recompensiim? Jung in a ajuta copilul si dobandeasca un simy al responsabilitatii. Dar am vazut oameni descotorosindu-se de asemenea argumente, uneori devenind vizibil deranjati de perspectiva ca un rufficitor sé nu sufere nicio consecin{& pentru actiunile sale. Consecinjele pot fi un termen codat pentru pedeapsi, iar pedeapsa poate produce resentimente, mai curand decat responsabilitate. Dar si lism asta, Din acest punct de vedere, cel mai important este c4 s-a facut Dreptate si s-a restaurat balanta cosinic’, urgia cazind asupra unui rauficator’. idealul complet rezonabil al responsabilit4fii personale a fost transformat jn cultura noastra intr-o teroare a permisivitatii, care se extinde dincolo de cresterea copiilor, intr-o oroare generala fata de ingaduinta sociala.? Vedem asta in reactiile indignate {afi de situafia din unele inchisori care sunt considerate prea confortabile, sau chiar fata de organizatii care ofera compensatii materiale angajatilor pe orice alt& baz in afar& de rezultatele anuale. Cand plata nu este conditionata de performanféi, se spune uneori cd recompensim incompetenta (sau lenea), iar dact oferim oamenilor un prinz gratuit — aceasta este o perspectiva dithtoare de fiori prin saloanele directorilor executivi. Odata dezbirata de aceasta rigiditate aspra, ideea de baz’ cd oamenii ar trebui s& primeasca ceea ce merita, idee pe care sociologii o numese principiul echitatii, pare absolut banali si intr-adevar plauzibilé drept definitie a dreptatii. Foarte rar ne gandim macar si punem la indoiala ideea c& ceea ce investesti ar trebui si determine si ceea ce obtii. Dar valoarea principiului echititii nu este nici pe departe atit de evident pe cat pare. Odatd ce incepem sd o examinim, apare intrebarea ce anume inseamn’, meritul. Recompensam in functie de cat efort se depune (muncim din greu, primim mai muite lucruri bune)? Dar daca rezultatul muncii grele este esecul? Atunci ar avea mai mult sens, oare, si recompensam pe baza succesului (f bine, primesti mai mult)? Dar dupa standardele cui sa ,,facem bine“? Si cine este responsabil pentru succes? Excelenta este deseori produsul cooperiirii, gi chiar si reusitele personale sunt de obicei construite pe rezultatele muncii si eforturilor depuse de cei de dinainte. Deci cine ,,merita“ rasplata, cand multi oameni au contribuit la atingerea performantei? Aceste intrebari ne conduc treptat catre recunoasterea faptului c& echitatea este doar una dintre modalitatile de distribuire a resurselor. Este posibil, de asemenea, sica fiecare persoana si primeasea o parte egal din bunuri ~ sau si fie nevoie si determinam cine ce anume primeste. Circumstantele diferite par s4 presupund criterii diferite. Putini directori de gcoala ofera mai multe materiale didactice profesorilor care au lucrat noaptea ca si termine un plan de lectie; mai degraba, * ‘Un mod bine-cunoscut de a exprima aceasta idee este de a spune cA vinovatul trebuie facut ,,si pldteasci pentru faptele sale ~ o expresie care sugereaza faptul ca de- seori percepem justitia in termeni economic.24 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR se uit la mérimea si cerinjele fiecdrei clase. Pusini parinti decid cété mancares le serveasci la cind copiilor, in functie de cine a facut mai multe treburi casnig, in ziua respectiva. Putini formatori politici si teoreticieni, care se lupti cu delice intrebare cum anume sa distribuim resursele puine din domeniul sanaitii, presupy automat c& cei mai productivi contribuabili ai sovietatii (orice ar insemna aces lucru) ar trebui s& beneficieze de cat mai multe servicii medicale. 4 Pescurt, modelul echitatii, dupa cum a formulat psihologul social Melvi; Lerner, ,,se aplicd doar la un spectru limitat de situatii sociale, care sunt afectai, de doringa de dreptate.“*! Mai exact, este modalitatea preferata in ,elafiile economic, impersonale, Intr-adevar, ar fi ciudat si presupunem c& dreptatea cere ca intotdeauy ‘oamenii si primeasci doar ce .castig’, sau, altfel spus, c& legea piefei este aceeag cu dreptatea. Mai mult chiar, dup’ cum avertizeazi Morton Deutsch, ,peticoly perceptici relatiilor interpersonale in termenii specific mediului economic este eg grabeste depersonalizarea relafiilor personale, permiténd infiltrarea valorila: economice in asemenea medii*®! E important s4 ne dim seama ca gi alte principii in afari de echitate a putea fi invocate in multe situafii. Dacd dorim s4 prezicem modul in care oamenii vor alege sa-si distribuie resursele, factorul esential va fi tipul de relatii dintre ce, implicati. Astfel, nu e de mirare c&principiul echitatii va fi preferat de cei care ne se cunosc.* $i de aceea este putin cam indoielnic faptul ci teoriile asupra universalitayii principiului echitatii sunt in mare parte bazate pe experimente in care subiectii ni S-au intdlnit niciodatl.’ Mai existd si alti factori care ne pot ajuta si infelezem care dintre principii este aplicat. De exemplu, conteazi gi backgroundul cultural: acolo unde oamenii sunt obisnuiti si gandeasc3 mai degrabii in termeni de comunitais decat individuali, indivizii vor fi mai predispugi si distribuie recompense in mod egal, simu pe criterii de performan(a.* Femeile sunt mai predispuse decait barbatit 8a aib& aceasta preferinfa pentru egalitate ca baza a distributiei,’ in cele din urma, existd diferente in personalitatea fiecdrui individ,"” Este interesant si vedem ce tip de persoana ar fi mai inclinatd sd insiste c4 orice primegte cineva ar trebui si fie bazat pe ce a produs. : Edward E. Sampson, un psiholog care scrie freevent despre cultura americana, a observat cA am fost jadrumafi si ,consideriim echitatea drept stare naturali, iar deviatiile de Ia acest principiu, nefirosti*. Totusi, teoria cl oamenii ar trebui risplititi in functie de faptele lor este ,,nu atat o lege psihologica despre natura umand, cat un rezultat psihologic al practicilor sociale ale unei culturi.“! Asta mu inseamna cd ar fi imposibil sa apairam punctul de vedere conform cdruia oamenii care au facut ceva ar trebui recompensati; aceastd ipoteza sugereaza, mai_ degraba, cd respectivul punct de vedere trebuie aparat, nu luat ca atare, ca un adevar de la sine inteles, :i a t i 25 / Este bine si recompensim? Pana in acest punct al discufici, m-am referit la recompense drept resurse care trebuie distribuite. Am putea aplica acelasi principiu si cdnd ne intrebim, de pilda, ce facem cu profitul unei companii la final de an. Dar aceasta abordare ignora multe alte tipuri de recompense, cum ar fi notele sau stelutele aurii sau Jauda. Multe bunuri au fost inventate pentru scopul precis de a risplati un anumit tip de comportament. Dact modelul echitatii se aplica aici, nu putem estima cu cat si plaitim angajatii, in functie de regulile anterior enunfate. Nu cu mult timp in urmé, o invagitoare din Missouri si-a justificat obiceiul de aofeti buline copiilor pe motiv cd acestia Ie ,cdstigasera lar aceasta afirmatie mi s-a parut o incercare dea abate atentia— sau poate de a se eschiva de la responsabilitatea dociziei pe care 0 luase, aceea de a considera procesul de invajare drept ceva ce face yn individ in schimbul unci recompense, mai degraba decdt ceva care are valoare jntrinsecd. Cate abtibilduri meritd o dictare excelenti? Unul? Zece? De ce au un dolar? Sau o sutd de dolari? Urmand logica de mai sus, am putea pretinde ca orice risplaté a fost ,cdstigati de o performanta, sau de care cel care a obfinut-o, dar din moment ce acestea nu sunt bunuri necesare, care sd trebuiascd si fie oferite dupa un principiu sau altul, suntem nevoiti si recunoastem pan’ la uma ca nu doar marimea recompense’ este determinat’ in mod arbitrar de invafatoare, ci si c& decizia de a oferi orice fel de recompensi reflect mai degrabi o teorie pedagogic decét una a dreptatii. Cand asemenea indivizi sunt chestionati in legittur’ cu insistenta cu care afirma 08 este pur si simplu corect s& rasplatim oamenii pentru ceca ce fac, uneori reiese of se tem de rezultatul care ar putea iegi la iveala, dacd renunta la recompense. Un consultant de afaceri, de exemplu, scrie o& a fost ingrozit si affe de o companie care aloca bonusuri egale tuturor angajatilor sai; ,mediocritatea gi excelenta primese o rasplata egal, afirma el. Dar continuand si citim, aflam ea ceea ce la inceput pare si reflecte o pozifie morala (ar trebui s& platesti pentru ce primesti) se bazeazi, de fapt, pe agteptari privind consecintele (vei primi in functie de coea ce plitesti) - 0 abordare foarte diferits, Suspiciunea sa este ca muncitorii vor ajunge sa se intrebe ,,De ce sd muncesc mai mult?*, dacd nu existd un beneficiu material pentru acest lucru", Aceasta, desigur, este 0 intrebare careia fi putem gisi Hispuns analiznd dovezile despre motivafia reali a camenilor gi despre ceea ce se intémpld cand recompensele sunt (si nu sunt) folosite. ‘Tratam oamenii ca pe niste animale de casa Dup& cum admit cu entuziasm behavioristii, teortile despre recompense si diferite tehnici practice de modificare a comportamentului sunt in mare parte bazate pe experimente cu sobolani si porumbei. Presupunerea implicité, conform unuia dintre critici, pare si fie c& ,,esenta intregului comportament uman este deci26 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR continuta de faptul ci un gobolan pe jumiitate mort de foame, captiv intr-o cutie, ¢ absolut nimic altceva de icut, va apisa pe un méner ca si primeasca miincare* ins nu doar cercetatorii pornese de la aceasti teorie, Ne al&turdm lor cang fac acest imens pas citre omenire“, aplicand principiile si tehnicile folosite cand ne drestim animalul de companie in domeniul cresterii copiilor, Felul in cary vorbim uneori despre/cu fiicele si fiii nostri reflect o viziune a relatiei parinte - copil destul de apropiata de a unui behaviorist infocat. Discufiile despre cum s& ne vtinem in frau" copifi sunt un caz elocvent. Daca ne gandim bine, e o expresie cam bizard pe care s-o folosim cand vorbim despre relaia cu o altd fiint& umand.'S De asemenca, cénd spunem din toatl inima un ,,Bravo fie, ce fetipa bund! ca raspung 1a performanfa unui copil, cea mai potrivita replici ar pirea sé fie ,Ham-ham!, Cand vorbim despre locul de munc& sau politicile de interes public, vorbim ox usurinti despre metoda ,,bomboana sau nuiaua“ si ar trebui si ne gandim sila asta, inainte ca aceste cuvinte s& ajunga si fie folosite drept metafore pentru recompense Si bunuri, ceva ce stitea de fapt intre o bomboana si nuia era, desigur, un meagan: Probabil c& nu vrem si ne compartim ~ sau mai precis, si comparam oamenij carora le oferim aceste stimulente ~ cu niste canisi sau cu magarii. Desigur, stim, 4 Lin{ele umane pot reactiona la recompense gi pot dezvolta asteptri si opiniy complicate despre acestea (si despre activitatile pentru care sunt oferite), intr-un. fel in care animalele nu-i pot face. $i totusi, nu este deloc intamplitor faptul c& deviza FA asa i primesti asta deriva din experimente ficute pe alte specii, sau c& managementul comportamental este deseori descris in termeni care s-ar pot mai degrabii animalelor. Eu sustin cd behaviorismul aplicat este, prin natura sa, foarte dezumanizant Dar cand folosese acest cuvént, nu vreau si spun doar cé suntem tratafi ca find la acelasi nivel cu restul speciilor; acesta este doar un simptom. in cazul teoriilor lui Skinner, sinele uman a fost smuls din radacini, iar persoana a fost redusd lao colectie de comportamente. E greu de imaginat ce ar putea fi mai abrutizant decat indepartarea, trisdturilor definitorii pentru fiinfa umand. De fapt, simpla sugestie c& invaidim sau muncim doar pentru a objine recompense ~ 0 teorie susfinuté de behaviorigti m Putin radicali decat Skinner —nu este doar lipsita de acuratefe, ba chiar injositoare. Unii observatori cred ci manipularea angajafilor cu stimulente este egali : cu infantilizarea acestora."” Afirmatia este partial adevarati, dar existi o problema : daca tratim in acest mod toate: categoriile de varsti, Pentru alti critici, 0 comparatie: = mai potriviti este cea cu felul in care ne dresim animalele, Dar iarigi, aceasté caracterizare nu ajunge suficient de departe, deoarece teoria c& un organism depinde complet de recompenst sau pedeapsd a fost desfiinfaté pani si in cazul Sobolanilor. Atunci, dupa cum sugereazi sociologul William Foote Whyte, sistemul _ de recompense poate fi comparat implicit cu obiectele, nu cu organismele vii. ibe27 / Este bine si recompensim? ‘Teoriile de management considera c& utilajele si angajatii sunt unul si acelasi hucru, ci ambele categorii sunt in mod normal agenti pasivi care trebuic stimulati de c&tre conducere ca s& poati actiona. in cazul utilajelor sau maginilor, conducerea furnizeazi electricitatea. lar in cazul angajatilor, curentul electric este jnlocuit de bani"? Conceptia behaviorist conform careia oamenii sunt fiinte pasive, al cAror comportament trebuic stimulat de motivatii externe sub forma recompenselor”?, este, oricum am privi-o, invechit’. Desi cercetarile unora dintre psihologii moderni continua si se bazeze implicit pe acest principiu, din ce in ce mai multi cercetitori admit cA suntem fiinfe care poseda o curiozitate naturali vizavi de noi si ce ne inconjoara, care cauta provocari si moduri de a le depiisi, care incearcd s& dobandeasca abilitati si s4 fie tot mai competente in ceea ce fac. Aceasta afirmatie | este mai adevarat’ in cazul unor oameni decat intr-al altora, desigur, iar intr-un + mediu ostil oricare dintre noi apeleaz la o strategie de controlare a riscurilor gi © 4 cfortului minim. Dar, in general, actionim asupra mediului tot atat de mult pe cét actioneazd mediul asupra noastr’, si facem asta nu doar pur si simplu pentru a primi 0 recompensa, in cadrul stiintei psihologiei, conceptul de organism pasiv a pierdut teren, alituri de influenta teoriei behavioriste in sine. Dar in viata de zi cu zi, la locul de munci, in clas, acasi, acest concept continua si-gi facd simfitA prezenta prin practicile behaviorismului aplicat. Cu alte cuvinte, practicile noastre de zi cu zi se bazeazii pe o teorie implicita, conform careia natura umand nu ne asigur’d dreptatea, Cand promitem in mod repetat recompense copiilor pentru buna lor purtare, sau elevilor, pentru a invata ceva nou, sau angajatilos, pentru a face o munca de calitate, sugertim cd ei n-ar putea sau n-ar dori sa facd aceste lucruri de wii singuri. Daca aptitudinea de a inifia actiuni responsabile, setea tnnascuti de cunoastere si dorinta de a face 0 treabi bund sunt deja o parte a ceea ce suntem, atunci acceptarea tacit a contrariului poate fi considerata, pe bund dreptate, abrutizantii.* Teoria de baz a naturii umane nu este totusi singurul motiv pentru care oferirea de recompense (sau pedepse) este dezumanizanta, Lucrurile stau aga si pentru cd practica in sine este, in profunzime, doar un mod de a incerca si controlam oamenii, Existd, fireste, imprejurari, mai ales cdnd vine vorba de cresterea copiilor, | Incarene vine greu si ne imagindim cum ar fi si eliminam orice strategie de control. (Voi reveni mai tarziu asupra acestui aspect.) Dar oricine deranjat de un model * Pana la punctul in care uneori chiar parem motivati de recompense, ceea ce poate fi atribuit cel putin parjial felului in care behaviorismul comportamental creeaza el insusi o dependenta (vezi pagina 17).28 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR de relatie umana fondat in primul rand pe ideca unei Persoane controland-o cealalta trebuie s& se intrebe dacd recompensele sunt chiar atat de nevinovate p¢ ct sunt Acute s& pard. ; in mod clar, pedepsele sunt mai aspre si mai evidente; nu putem ignog intentia de control din ,FA asa sau uite ce patesti*. Dar recompensele sunt purg simplu ,,un control al seductiei mai degrab decat al fortei.La o analiza atenti, sunt instrumente tot la fel de puternice de control, din moment ce, ca si pedepsele, Sunt ,folosite in mod curent pentru a presa oamenii s& facd lueruri pe care nu le-ap face de bunivoie“" ~ sau, mai bine zis, lucruri pe care cel care-i controleaza crede c& nu le-ar face, Jati de ce una dintre cele mai importante concluzii pe care le Putem trage este aceea cli alegerea reald pentru noi nu este cea dintre recompensi si pedeapsi, ci dintre oricare dintre aceste variante ale manipularii comportamentak pe de o parte, si o abordare care nu se bazeazai pe control, pe de alt& parte, La locul de munca, nu putem trece cu vederea faptul ci ,scopul fundamental al primei este manipularea“”.Un observator caracterizeazA chiar mai direct! bonusurile ca fiind ,jnjositoare“, din moment ce adevaratul mesaj pe care il trans [ este: »F%-i pe plac Ini tituca patronul si vei primi recompensele pe care geful le, consider corespunzatoare“.* in acelagi timp, utilizarea de recompense acasi oferg_ exact acelasi mesaj, exceptind faptul cd in aceasta situatie ,tatuca seful* poate fi tituca la propriu, i Uneori, natura manipulatoare a recompenselor ¢ mult prea evident’ pentru a nu fi observata. Ludnd in calcul aga-zisul sistem economic al jetoanelor", car este folosit mai ales pe grupuri sociale captive, care depind de alti, cum ar fe pacientii institutiilor psihiatrice sau elevii, [deca din nou, derivata i din experimentele cu animale de laborator detin autoritatea constata ca paciengii sau copiii se comport’ intr-tn mod considera »corect", le sunt inmanate jetoane sau alte simboluri, care pot fi ulterior date I g schimb pentru bunuri sau privilegii. Chiar si cand erau foarte populare’, acest Programe au jignit unii oameni din diverse motive. ” Dar lisind deoparte obiect Speeifice, ¢ dificil de imaginat un exempiu mai flagrant de manipulare decat Persoand oferind alteia un simbol, pe care-I poate schimba pe bomboane sau; + Sistem de modificare a comportamentului bazat pe intirirea sistematica a com-_ Portamentutui subiectului. Metodele de intirire sunt simboluri sau wjetoane™ care pot fi- schimbate pe alte stimulente sau bunuri. (N.trad.) t Primele sisteme de recompensare cu. jetoane din America au fost create in 196! dupa ce aproape un deceniu au fost la modi, utilizarea lor a cunoscut un deolin, iar acum. foarte pufine spitale mai folosesc acest sistem.* Este dificil de determinat cate scoli mai deruleaza asemenea programe, dar probabil cel mai Popular program de management al clasei (Disciplina asertiva) este in mod clar un plan de modificare a comportamentului, chiar daca nu este in termeni stricti un sistem bazat pe jetoane.29 / Este bine si recompensim? privilegii, drept recompensi pentru ..cooperare™. ‘Nui nevoie si ludm lectii de la ctiticii acestei abordari; adepfii acestui tip demodificare comportamentali sunt mult mai vehemenfi in a ne asigura chiar mai convingitor ~ degi neintentionat ~ c& se bazeazd pe manipulare pura. Intr-un articol pentru psihologii scolari, un pionier al unor asemenea planuri serie c& ,trebuie si Je reamintim freevent copiilor of ei muncese pentru stimulente* si cd ,un profesor nu trebuie sd ite cA e] este managerul clasei*. Dacd un copil este suficient de istet jnoat si-si economiseascd jetoanele mai degraba decat si se simth impulsionat s& tot cdstige altele noi, suntem avertizati cA ,,elevul controleaza situatia, si nu profesorul", referitor la comportamentul elevului - o perspectiva care, in mod. evident, este priviti drept inspimantatoare. Orice plingere din partea copiilor care considera cA sistemul de distribuire a recompenselor este nedrept ,,poate fi usor manevrati ignordnd-o sau redirectiondnd-o%; daca acestor proteste pur si simplu nu li se oferd stimularef...] se vor stinge de la sine." Asa cum ameninfarile sunt 0 modalitate mai directi de a controla decat mita, tot aga aceste sisteme cu jetoane doar exagereaz4 manipularea prezenté in alte modalitati de recompensare, mai putin sistematice. Aspectul pe care doresc si-l subliniez este 64 toate recompensele, prin insugi statutul lor de recompense, au teprezint’ inceredri de a influenta sau de a convinge sau de a rezolva problemele impreund, ci pur gi simplu de a controla, De fapt, dac o sareina este executati ca raspuns la imprejurarile definite de cel care ofera recompensa, atunci ,,acyiunea inifial& a acelei persoane de a alege sarcina respectiva este constrinsa de la inceput”, Aceast caracteristicd a recompenselor este mult mai ugor de infeles cand suntem controlati, mai degraba decat atunci cAnd noi suntem cei care controleaza. De aceea este atét de important si ne imaginam in postura cealalté, si abordim perspectiva persoanei al cirei comportament vrem s%- manipulim. Unui profesor fi vine usor s& obiecteze impotriva unui sistem de plata in functic de merite — s& vad cat de ofensator este s4 fii mituit cu bani in plus pentru a face ceva ce administratorul considera a fi o treabi bund. Ins& acelagi profesor trebuie s& facd un efort mai mare pentru a realiza modul in care exact acelagi principiu se aplic& in sistemul de notare sau cand ofer& pauze mai lungi, el find cel care define controlul. Lucrurile stau la fel si in cazul unui muncitor, care geme sub povara unui sistem de plati manipulativ, dar vine acasi si-si manipuleaz copilul cu un sistem de tipul celor promovate de Skinner, in care singura diferenf& este doar tipul de recompensé oferita. Prin definitie », ar parea ci daca o persoani o controleaza pe cealalta, cei doi indivizi au un statut inegal. Utilizarea recompenselor sau pedepselor este facilitata de lipsa de simetric, dar este gi un catalizator al acesteia. In mod evident, impactul acestei situatii este diferit in relatia dintre doi adulti fata de cea dintre un30 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR adult si um copil, dar meriti si reflectim asupra ideii in sine. Dac aveti dubi Tecompensarea cuiva evidentiazi puterea sporita a celui care ofer’ recompensy imaginati-va c& v-afi dus vecinul in oras cu magina dumneavoasted, sau c’ ati jury pe cineva si mute niste mobilA, iar apoi va ofera cinci dolari pentru eforty dumneavoastra. Daca va simtifi insultat de acest gest, intrebati-va de ce oare, & anume implicd oferta lui de a va plati. larisi, acest sentiment neplicut ca rspun al statutului diferit dintre cel care ofera sicel care primeste n-ar trebui uitat atutng) cand rolurile se inverseazi gi céind noi suntem aceia care oferim o recompen 4 Daca recompensa nu doar reflecta diferenta de putere, dar gi contribuie i aceasta, nu ar trebui si ne surprind’ faptul ca utilizarea ei este un beneficiu ma) degraba pentru cel mai puternic, adici Persoana care recompenseaza. Aproape ¢) aceasta idee pare prea evident pentru a fi mentionati, daca recompensele nu a fi, in viaja de zi cu zi, justificate in interesul celor care le primesc, Pretindem ¢f stimakim oamenii pentru a-i invita lucruri necesare. Dar un observator, dupé bifeazi obiectivele specifice ale programelor de modificare comportamentald, intreaba: Al cui este de fupt interesul in a face un prizonier, un elev sau un pacient Sa se plinga mai pufin, sa fie maj atent, mai obedient gi mai dispus si lucreze?“! Cine beneficiazi cu adevarat cand un copil tace si sta cuminte? : Evident, unele dintre persoanele care doresc si modifice un comportament cum ar fi parintii care incearca si determine copilul si dobandeasca valori morale, sau profesorul care incearcA s& suscite interesul elevilor fata de scoala, oferindix Je credite scolare in plus pentru un referat— pot fi sincer preocupate sa fmbunstifeasc!, vietile celor pe care ti recompenseaza. fn asemenea cazuri, putem intreba direct dacd recompensele au efectul dorit. Ins& este posibit ca altii care folosese recompense sau pedepse s& fie mai putin sinceri cu ei ingisi, cdind insist c& doar incearc’ si ajute persoanele pe care le controleaz’. Poate la mijloc ¢ doar avantajul propriu. sau dorinfa continua de a controla. : Cui bono? — Cui foloseste? - este intotdeauna o intrebare utila referitor la o practica profund impaméntenita si larg acceptata, fn acest caz, nu primeazi. doar persoana care recompénseazi, ci si institutia, practica social, starea de fapt. care este mentinuta prin controlarea comportamentului oamenilor. Doi psihologi: care au revizuit sistemele de recompensare prin jetoane si alte stimulente similaré in salile de clasa au observat cd aceia care promoveaza astfel de tehnici o fac pentru. »4 servi scopurilor si valorilor din sistemul scolar existent“. fn termeni mai larg acesti psihologi ne indeamna si ne intrebam: ,,In ce masur’d ajuti modificarea * Un alt exemplu a fost oferit de catre un editor de revista care, dup un conflict. cu alfi membri ai echipei, a fost insircinat s& distribuie sticle de vin sau cupoane car dou. Ceea ce, conform unui fost editor asociat, ,,tie-a ficut sd ne simfim de parca eram™ angajafii luni la McDonald’s!“*! Poate ar trebui s& ne intrebam din ce motiv facem oa- ‘menii, chiar si pe un angajat la MeDonald’s, s& se simta asa. a31 / Este bine s& recompensiim? comportamentalii... sistemul institutional existent si-si ating’ scepurile din prezent, cum ar fi acela de a controla de dragul controului, al ordinii gi al unei linisti ingelatoare, si astfel mai degraba impiedicand schimbarea necesar’, in loc s-o favorizeze?? Dar nu trebuie si ne bazim pe critici pentra a aduce argumente in sprijimul acestei afirmafii. Parintele behaviorismului, John Watson, a argumentat chiar el aceasta idee, acceptind cu candoare faptul cd el si colegii sai manipuleaza constant stimulii, fluturand tot felul de combinatii pe sub ‘nasul oamenilor, pentru a determina reactiile scontate — gi sperand ca reactia va fi pe aceeasi linie cu ,,progresul", ,,dezirabilitatea, ,.binele“. (Tar ceea ce vrea cu adevarat societatea prin ,dezirabilitate’, ,bine“, ,.pe linia progresului* sunt de fapt reactii care nu vor tulbura ordinea lucrurilor deja stabilita si imp&mantenita.)" Daca recompensele consolideaza ordinea traditionalé a lucrurilor, atunci psihologul Mihaly Csikszentmihalyi are dreptate cand avertizeaza (sau promite) ca _,dacd diminuiim accentul pus pe sistemul conventional de recompense, amenintém structura existent de distribuire a puterii'**, Aria finté a unei asemenea carfi este pe drept motiv considerat una politica, din moment ce ridica intrebari despre sistemul care sustine starea de fapt, dar la fel de politic este si bchaviorismul aplicat, care se dovedeste a fi o doctrind profund conservatoare, dar care se pretinde a fi o tehnica pur obiectiva. Dintr-un anumit punct de vedere, aceastA concluzie este un paradox: majoritatea oamenilor care se declari conservator pun accentul pe factorul activ si pe responsabilitatea individului, iar Skinner a negat toata viata ideea unui liber-arbitru, indemnandu-ne s& controlim stimuli unui mediu, din moment ce si ci ne controleazi pe noi.” Intr-adevar, unii reformatori sociali au fost sedugi de viziunea behaviorist (derivata de Watson din John Locke), conform careia oamenii sunt o foaie alba pe care putem scrie dup’ bunul-plac.* Paradoxal sau nu, este dificil de negat conservatorismul manipularii comportamentului. {ntr-un sens foarte practic al ideii, adepfii behaviorismului aplicat se tem si nu-si jigneasca clientii, deci oferd un sistem de control care ajut _ _ lasustinerea institutiilor si a programelor existente. Dar eu deresc sé argumentez | oidee mai fundamentala. Desi ar putea parea ci strategiile de recompensa gi * Conform tui Skinner, motivul pentru care nu trebuie si ne temem de vreun posi- bil abuz din partea behavioristilor si a surogatelor acestora ~ motivul pentru care Walden ‘Two nu va ajunge s& se asemene lumii din romanul 1984 ~ este cd supraveghetorul sef atu-i controleaz4 pe ceilalti; el doar schiteaz’ o lume care-i controleaza pe alfii. Acest rationament nu e tocmai linistitor pentru oricine.32 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR pedeapsi sunt inerent neutre, c& orice tip de comportament este, in principin, incurajat sau descurajat, acest lucru nu este in totalitate adevarat. Daca ar fi, atu faptul cd aceste strategii sunt folosite in mod invariabil pentru promovarea ordi si obedientei ar fi o coinciden{d remarcabilé, Realist vorbind, trebuie s& Constientizim faptul ci, deoarece behaviorismy|, popular este practic o modalitate de control asupra oameniloy, este prin natura sy un inamic al democratiei”, al gandirii libere gi al schimbului liber de idei intr participant egali in drepturi. 4 rasplatim oamenii pentru schimbitri ficute inteay ordine existenta (care e posibil sa includa acelasi sistem de ordine care le permite: nora sa controleze gi altora si fie controlati) este posibil, dar practic asistam la a contradictie in termeni. ,,Uneltele mesterului nu vor distruge vreodata casa acestuiat dupa cum a formulat un seriitor®. Acest Punct de vedere poate parea foarte indepariat” de gestul de a-i promite unui copil cd va merge la z00 in weekend, dacd igi respecti ‘oati stptiimana ora de culcare, dar cu atét mai mult trebuie si ne géndim seri la conexiunea dintre cele doua, sau altfel spus, la implicafiile oricarui sistem de control. inainte de a trage concluziile acestei discufii, doresc s& iau in considerare ‘tei obiectii care ar putea fi ridicate fafa de remarcile mele privind controlul. Prima este relativ modesta, anume ca ar putea fi ingelator si vorbesc despre tendint, inerentd dea controla pe care o au recompensele, din moment ce unele recompens controleazi mai mult ca altele, Pan’ la un punet, este adevarat. De fapt, dorese s extind acest comentariu, propundind si trasim in linii mari o scala a gradelor de control: trebuie s udm in calcul intentia celui care recompenseazi, percepti celui care este recompensat i diverse caracteristici ale recompenselor in sine, Sa presupunem asadar cd dorim si-i oferim cuiva o recompens®, dar si si reducem gradul in care tranzactia in sine exerciti control. Primul pas este de a n doar si fac ce dorim noi? Apoi, am putea s4 incercim si ne punem in focul Persoanei recompensate si si ne intrebam dacd nu S-ar stmfi manipulata, indiferent de intenfiile noastre. (O forma de feedback pozitiv ar putea fi considerata de o persoand o informatie utila, dar de catre o alta ar putea fi vizut& drept un mod inteligent de a controla ce va face maine.) in final, ar trebui si privim diferitele: caracteristici obiective ale experientei de a fi recompensat — cat de mult accent s-a' Pus pe recompensii, cat este de mare sau atractiva, cat de strans legati de calitatea performangei gi aga mai departe — si sA incercdm si reducem Ja minimum gradul in care cel care primeste recompensa 0 va privi ca pe un factor care-i conduce: actiuaile, : Desi consider cf e important si ne gandim la aceste caracteristici, nu trebuie si infelegem c& Ricdnd asta eliminam complet problema. Augmentarea ™33 / Este bine si recompensim? caracteristicilor manipulative ale unei recompense poate inréutafi situafia, dar nu putem ocoli faptul ca oricdnd spunem ,,Fa aga gi primesti asta, incercém s& controlim comportamentul persoanei c&reia ne adresim, Probabil tot ce poate face © persoana care recompenseazii este si minimalizeze — sau mai rau, s& distragd oamenii de la a observa — ce se intampla cu adevirat. ‘Aceasta ar putea sugera o a doua obiectie, mai severa, una care a fost ridicatt nu doar de Skinner si adeptii sai, dar si de teoreticienii sociologi, cu care au pufine lucrusi in comun: controlul este o trasitura inerenta a relatiilor interumane; singura variabild reali este subtilitatea sistemului de stimulare, Un zambet scurt sie miscare aprobatoare din cap controleazii la fel de mult ca o bancnota de un dolar ~ poate chiar mai mult, din moment ce recompensele care actioneaza pe plan social ar putea avea un efect pe termen mai Jung decat cele tangibile. Doar pentru ci nv-l putem identifica pe moment pe cel care induce stimulii, nu inseamna ca acesta nu exist. O carte intitulata Controlafi de om surprinde destul de bine in partea jntroductivi aceast& perspectiva. Cei care ridica obiectii privitoare la sugestia titlului, ni se spune, au pur si simplu ,,o team de noi cunostinte”, care le-a fost cultivaté de ,alarmisti*, Realistii admit cd ,,tehnologia controlarii comportamentului nv este nici buna, nici rea, ci neutra* ~ prin urmare, ,,nici macar o problema in sine ~ pentru simplul motiv ca nu existi libertate (de fapt, acest termen apare doar intte ghilimele) pe care s-o putem pierde. Indiferent dac& ne place sau nu, ,intregul comportament este controlat {...] Intr-un fel, lumea este o imensé cutie a lui Skinner“. Aici, cred, trebuie si fim atenfi in a face diferenta intre ceea ce sunt, de fapt, ipoteze destul de diferite, Este adevarat ci gi recompensele subtile pot fi un instrument de control; de fapt, tocmai am aritat mai devreme cd prin recompense se exercitd a fel de mult control ca prin pedepse, iar recompensele subtile sunt la fel de eficiente ca gi cele puternice. Dar mie mi se pare o greseala grav sa tragem de aici concluzia c& intreaga interactiune umana nu este nimic altceva decdt un exercitiu de control. Oamenii care cred asta fie au luat de buna ideea ca sinele si alegerea sunt iluzii $i ck facem doar ce am fost stimulafi s4 facem, fie au extins sensul cuvantului contro/ pana la a include multe alte tipuri de interacjiuni, cum ar fi incercarea de a convinge pe cineva de valoarea opiniei altcuiva. in acest punct, cuvantul a devenit atat de lax si imprecis, inc&t nu prea mai este de folos. Dacd eu decid cd ori de cate ori doi oameni discutd, fiecare incearcd de fapt sa-I controleze pe celialt, atunci aceasta asumptie are valoare de adevar doar din cauza definitiei smele mai degraba deformate a contolului, ceea ce nu ma ajuta prea mult sd infeleg. O abordare mult mai util ar fi, pentru mine, aceea c& unele forme de interactiune umana sunt instrumente de control, iar altele nu. Poate ca linia nu ar34 / ARGUMENTATIA iMPOTRIVA RECOMPEN: SELOR fi usor de trasat in practica, dar distinctia este totusi importanta. $3 ludm, 2 Considerare aceasti analogie: linia dintre fals si adevarat nu este nici ea intotdeaung. usor de trasat, ca in cazul in care un element cu valoare de adevar care poate f relevant este omis. De asemenea, mulfi oameni spun mici minciuni, Dar de ai muavem dreptul si conchidem ed toati comunicarea umani este frauduloasa gi : nu are sens s& confruntim categorii de discutie care sunt in mod inerent. ingekitoare lar ce dorese si evidentiez, desigur, este ci putem spune acclasi lucru si despre. control. Ultimul aspect demn de remarcat este c&, desi e posibil sf evitim sii controlam pe ceilalfi, controlul este uneori un mod de interactiune potrivit, chiar dorit, fie c& folosim recompensele, fie alti tehnic&. S-ar putea chiar argumenta pirinfii care nu-si controleaza copii nu se tidied la inaltimea responsabilitifilo lor. 2 Voi reveni asupra acestui subiect in capitolele 9 gi 12, dar deocamdatii vo; Spune doar cteva cuvinte. Cand oamenii vorbese despre nevoia de a-si controle. copiii, deseori se referd la faptul cd acesti copii nu pot fi lisafi chiar de capul Lor E greu de imaginat cum am putea conirazice acest lucru. Dar a Spune c& un copit are nevoie de o disciplina sau de ghidare e foarte diferit de a spune cd trebuie si 2 fie controlati. in conversafiile de zi cu zi, exist tendinja de a confunda cele doug: tipuri de interventie; dar odati clarificate, incepem si ne intrebtim daca multe Situatii chiar necesitd masuri pe care majoritatea dintre noi le-ar vedea drept manipulative. asemenea sa ne gandim la cum anume este exercitat un act de control: oferim 0 © explicatie rezonabila (,Masinile merg uneori foarte repede, iat eu te iubese ata. de mult incat trebuie si ma asigur c’ nu vei fi ranit")? Ne intrebam daca este intr-adevar necesar si faci (sau nu) un Iucru anume? Ne gandim le cum si ne ajutiin mai bine copilul si deving 0 persoana responsabila (gi nu cum si-l facem s& se supund Parinfi si profesorii care apara fara rezerve folosirea tehnicilor de control hursi pun aceste intrebati, Descori, pentru cd ei vad lumea in termenii unei dihotomii ori controlezi, ori esti petmisiy; ori rupi pisica-n doud, ori ii lasi sa scape cuorice. Crearea unor reguli flexibile si tezonabile pentru copii — de preferinga lucrand _ alaturi de ei pentru a rezolva problemele,si nu impundndu-le reguli — este ceva. foarte diferit de control, pe de 0 parte, si de o abordare , laissez-faire” pe de alti parte.35 / Este bine si recompensim? Cei care sustin folosirea unor strategii mai coercitive presupun cf, daca nu sunt controlafi, copii isi iau lumea-n cap. $i totusi, copii care fac asta sunt cei obisnuiti si fie controlati ~ cei care nu sunt crezufi, c&rora nu fi se ofera explicati, care nu sunt incurajati si gandeasca singuri, nu sunt ajutati si dezvolte si si aprofundeze un set de valori bune si asa mai departe, Controhul duce la nevoia de simai mult control, care apoi este folosita pentru a justifica utilizarea controlului. ‘Unmirirea atentd a unor scopuri rezonabile necesiti mult mai putin control asupra copiilor, ca st nu mai spunem a aduitilor, decat am crede. Daci cineva persist in a-i controla pe ceilalfi, ar putea fi si altceva la mijloc ~ un set de valori so viziune asupra relafiilor pe care nici un argument si nici o dovada nu ar putea sale schimbe. La urma urmelor, va trebui si alegem o abordare privind viata oamenilor, Hugh Lacey si Barry Schwartz au redat bine acest aspect: ‘Aexistat intotdeauna un impuls moral in spatele devotamentului insuflegit si neinduplecat ai lui Skinner fati de behaviorism, o credinfi conform careia implementarea unui control comportamental sistematic va contribui rapid Ja re- zolvarea marilor probleme sociale ale lumii modeme. $i mare parte din opera sa filozoficd este dedicat’ argumentarii ci persoanele sunt fiinte definite de relatia cu controlul. Si noi avem un motiv moral, Acela cé dialogul este mai bun decat telatiile de control.” Ideea centralii a acestui capitol este cA oferirea de recompense nu este o practica justd sau corecté in orice situatie; din contra, este 0 modalitate inerent criticabili de a ne atinge scopurile prin virtutea statutului sau, ca o metoda de a-i controla pe alfii. Unii cititori vor rispunde spunand ca indiferent daca recompensele sunt bune, rele sau neutre din punct de vedere moral, cel mai important motiv pentru care le folosim este acela ca functioneaz’. Haideti si vedem daca acest lucru este adevarat.0¢ 3 ee ESTE RECOMPENSA EFICIENTA? [Recompensele] au efecte care interfereazd cu performanta, in moduri pe care abia acum incepem sé le injelegem. — Janet Spence, 1971 Leon e gata s& ias& pe us&, cAnd Pam 11 strig&: ,Dac ma ajuti s& fac curat in bucatarie in dup4-amiaza aceasta, spune ea, te duc diseara la restaurantul tau preferat. Leon inchide uga si cauta un burete. Pe lista de activitati neplicute ale Norei, tema la matematica se afla chiar sub mersul fa stomatolog. Asa c& Phil o anunti ca dacd termina problema de la pagina 228 inainte de ora opt, ii va da cinci dolari. Nora scoate culegerea de probleme. Ce s-a intamplat aici? Atat Leon, cat si Nora s-au supus dorintelor altcuiva, implicandu-se intr-o activitate pe care n-aveau altfel de gand sd o facd (cel putin nu pe moment), pentru a obtine ceva ce are valoare pentra ei. In fiecare caz, 0 persoana a folosit o recompensa pentru a schimba comportamentul alteia. Strategia amers, iar asta, spunem majoritatea dintre noi, ¢ tot ce conteaza. Dar sd analizim mai departe. Recompensele au deseori succes in a mari probabilitatea c& vom face ceva. in acelasi timp, totusi, asa cum voi incerca si demonstrez in acest capitol si in cele dou% care urmeaza, ele schimba si modul fn care facem acel ceva. Ofer un anumit motiv pentru a o face, uneori inlocuind alte posibile motivatii. $i schimba atitudinea pe care o avem fata de respectiva activitate. In fiecare caz, dupa orice standard rezonabil, schimbarea este in rau. Majoritatea behavioristilor nu indrégese pedeapsa; dupa cum a scris un adept al teoriei lui Skinner, problema ,,ar putea fi nu neaparat c& nu functioneaza, ci cA38 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR . funcyioneazit prea bine“. Cred c& acelasi lucru poate fi spus si despre recompense.” platim substantial pentru succesul acestora. Oricum, chiar si aceasta afirmatie face concesii mult prea mari, deoare succesul recompensei este, de fapt, gresit inteles si vast supraestimat la scai larg’. Aici incepe investigatia noasira: analizind convingerea cA recompensares. oamenilor produce schimbari in comportamentul acestora si (in sectiunea urmitoare, convingerea ci recompensele imbunatatesc performantele in diverse activithti. Schimba recompensele comportamentul? Pentru a examina afirmafia conform c&reia recompensele sunt eficient in modificarea comportamentului, sunt necesare trei intrebiri: Prima: pentru ci sunt eficiente? A doua: pentru cat timp sunt eficiente? $i a treia: la ce anume sunt ele eficiente? (Deja am sugerat a patra intrebare — care este costul eficientei | ~ dar 0 von Lisa deoparte deocamdata.) 1. Pentru cine sunt recompensele eficiente? Poate ar trebui de fapt, si intrebam pentru ce, avand in vedere c& cele mai impresionante succese s-al inregistrat in laboratoarele ce fac experimente cu animale. Dar atunci cand examina ' probabilitatea ca recompensele s schimbe comportamentul uman, vedem ci se. contureazi un tipar, dupa cum au sesizat doi specialigti in management: : Multe din punerile in practica timpurii (si cu mult succes) ale prineipiil modificirii comportamentului au implicat animale (cum ar fi porumbeii), copii sau, adulfi institufionalizati, cum ar fi prizonieri sau pacienti ai unitiilor psihiatrice. fiecare din aceste grupuri, indivizii sunt in mod necesar dependenti de autoritatea altor pentru multe din lucrurile pe care le doresc sau de care au nevoie, iar comportament lor poate fi de obicei schimbat cu ugurinta. Va rog sé observati cd aceasta nu este o obiectie morala; este o stare de fay despre cum comportamentul este mai usor manipulat, atunci cand organismul p care il controlm depinde deja de noi. Partial este adevarat, pentru cd un organism. dependent poate fi mentinut intr-o stare de nevoie continu’. Animalele de laborato sunt in mod normal hranite insuficient, pentru a se asigura capacitatea de rispuns la alimentele oferite ca stimul de intarire a reactiilor. De asemenea, ,,pentrii’a determina oamenii s4 se comporte intr-un anumit fel, nevoile lor au trebuit fie suficient de mari, pentru ca recompensa si asigure comportamentul dori Oamenii care au un oarecare grad de independent, cum ar fi Leon, vor rispund de asemenea ocazional la recompense, dar este mai dificil s4 determina aceasti reactie in mod sistematic si vizibil.39 / Este recompensa eficient&? 2, Cat timp sunt recompensele eficiente? Cel mai simplu rispuns ar fi cd funcfioneazi cel mai bine pe termen seurt. Pentru ca schimbarie de comportament si dureze, de obicei este nevoie sa oferim constant recompense. Presupunand ca folositi pomboane ca si incurajafi un anumit comportament al copilului dumneavoastra, jl puteti determina s&-si fact ordine in camer& atdta timp cat fi oferigi dulciuri, in practic’, totusi, aceasta tehnica ridicd unele probleme. Daca se satura de zahar gi fecompensa intt-un final ajunge si nu-I mai satisfaca?" La fel, ce se intampla daca cererile sale de a fi rasplatit urc& tot mai mult (ca frecvent, dac& nu in termeni chiar dotifi s4 va ajute prin casi doar atdt timp cat aveti la indemana provizii de M&M's? jn viata real, chiar dacd nu in mediul de laborator, recompensele trebuie judecate in functie de cat de probabil este s4 duca la o schimbare durabila — 0 schimbare care s& persiste chiar si cand nu mai sunt la mijloc bunuri de castigat. ‘Aceasta este intrebarea-cheie la care trebuie si se gandeascd un manager care declara ci performanta departamentului sdu a crescut spectaculos dupa ce a introdus un plan de bonusuri, sau un profesor care se lauda c& elevii sdi citesc mai muite clrfi cdnd li se ofera recompense pentru a face asta. Vrem si stim care este efectul asupra productivitatii, sau a dorinfei de a citi, cand recompensele se epuizeazi. in teorie, e posibil s& oferim Ja infinit recompense. In practic’ totusi, de obicei aga ceva este nerealist, dacd nu imposibil. Mai mult, majoritatea oamenilor interesati si schimbe comportamentul cuiva spun cd este mai bine ca acea schimbare si vind din interior, astfel incat recompensele si nu mai fie necesare. Pana si behavioristii accepta in general acest criteriu.* Practic, orice comportament pentre care sunt rasplatiti copii, de la a se spala pe dinti pana la comportamentul altruist, este ceva ce am dori ca ei si continue sa facd si cand nu mai sunt rasplatiti. La munca oamenii de obicei continua s& fie platiti pentru ceea ce fac, dar daca scopul este de a le schimba comportamentul ~ de exemplu, de a imbunatati calitatea nmuncii pe care o fac - o dependent continu’ de recompense poate crea o serie de probleme practice, inclusiv o crestere a asteptarilor (fata de bani de data aceasta, tu M&M's), dupa cum au descoperit managerii care au incercat s& implementeze programe de recompensare permanente. Daca vrem sa evaluam eficienta recompenselor in functie de rezultatele pe termen hung pe care le produc, cercetirile sugereaz c& acestea egueazA lamentabil. Ceea ce n-ar trebui s& ne gocheze; dacd reflectém atent, majoritatea dintre noi vom ajunge la aceeasi concluzie din experienta propric. Totusi, un aspect nu intotdeauna Tecunoscut este, in primul rand, cAt de profund lipsite de succes sunt recompensele in situafii diferite, i in al doilea rand ce problema grav ascunde acest fapt. a * Acelasi lucru se aplica, desigur, si altor recompense, cum ar fi notele.40 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR Pentru inceput, ay vrea s& ma oprese asupra tehnicilor de modificary comportamentalé cum ar fi programele de stimulare prin jetoane (in care simbolurite ce pot fi date la schimb pentru privilegii sau bunuri sunt oferite cdind oamenii 5, comporta ,,cum se cuyine“). Teoretic, aceste programe ar trebui sa aiba niste rate neobisnuit de mari de succes, din moment ce sunt de obicei implementate in m. aseminitoare celor de laborator — inchise, gi cu subiecti dependenti de autoritate,, extern’. In prima analiza sistematicd a acestui tip de sisteme, desfigurata in 19: doi sustinatori avizi ai ideii au declarat cf: ne putem astepta ca generalizarea efectelor tratamentului la circumstant in care nu se incurajeazi un anumit tip de comportament cu respectivul simbj Geton) si fie motivut principal pentru care aceste sisteme exist. O examinag a literaturii de specialitate ne conduce la o concluzie diferita. Exist numero: Tapoarte ale acestor programe care aratd ca schimbarea de comportament se produes doar atunci cénd are loc stimularea prin oferirea jetonului. in general, inlaturar Jetonului are drept rezultat 0 sc&dere a rispunsurilor dorite si o revenire la nivelu): inifial sau aproape de baza al performantei. a in traducere Libera: cand se oprese recompensele, oamenii revin la com Portamentul de dinainte de initierea programutui. De fapt, comportamentul ni doar ,esueaza in a generaliza condifiile in care {stimulii] nu sunt activi — cur ar fi lumea din afara spitalului, dar programele de stimulare care au loc in fiec: dimineaja nu au in general cine stie ce efect asupra comportamentului pacientik din cursul dupa-amiezii.* Zece ani mai tarziu, unul dintre acesti autori, Alan Kazdin a reveni asupra studiului pentru a verifica daca avusese loc vreo schimbare. Oare egec inifial se produsese doar din cauza implementirii inadecvate a unei idei altfel bi construite? Dupa ce a revizuit cercetarile de pe parcursul incd unui deceniu, cel, mai bun fucru pe care |-a putut oferi a fost afirmafia cam lipsit% de entuziasm reusitele produse de sistemele de recompensare prin jetoane ,,nu sunt inevitabil pierdute". in unele programe, ,efectele interventiei sunt miacar partial mentinute’, in altele nu, La o privire mai atenti, totusi, nici macar aceast& pretentie modest nu poate fi apdraté. S-a demonstrat c& programele care avuseserA cel mai mult) succes fuseseri deseori combinate cu alte reforme, mult mai consistente (inclusiv, = in cazul scolilor, reducerea numarului de elevi dintr-o clasi, implicarea sporit a parinfilor si aga mai departe). Desigur, si aceste schimbari s-ar putea si fi fost. Tesponsabile pentru oricare dintre efectele benefice. ,,Ca regula generala*, serie Kazdin, si aproape cA-! auzim cum ofteaza, ,desigur, este prudent si presupunem — * Uni ar putea spune of diferenta dintre un mediu atat de artificial si viafa reall face schimbarea pe termen lung att de improbabila. :Q b | 41 / Este recompensa eficient’? cA orice cistiguri pe plan comportamental sunt probabil pierdute in diverse grade, de indat& ce clientul paraseste programul”*. Un studiu desfasurat in sala de clasa ar trebui s ofere o idee despre ce fel de corcetare a avut loc. Pe parcursul a douasprezece zile, copii de clasa a patra gi .cincea au fost recompensati pentru faptul ca au utilizat diferite joouri legate de smatematicd si nu au fost recompensati pentru faptul c4 s-au jucat cu altele. (Nici una dintre aceste activitati nu era mai interesanta decat altele.) Cand au iaceput ‘<4 le fie oferite recompense, copiii s-au indreptat spre jocurile care duceau la 0 rasplati. Cand recompensele au dispirut, interesul lor fata de acele jocuri s-a diminuat semnificativ, pana la punctul in care ajunsesera acum mai putin interesati de ele dec&t acei copii care nu fuseseri vreodata recompensati, Cercettorii au conchis ca: utilizarea unor procedutri puternice, sistematice de recompensare pentru apromova o implicare crescuta in activitatile finta poate, de asemenea, si produca 6 deserestere concomitenta in implicarea asupra sarcinii date, in situajii in care recompense nici tangibile, nici extrinsee sociale nu sunt percepute ca find disponibile’. Alfi analisti care au studiat fenomenul, inclusiv behavioristi convinsi, au ajuns la o concluzie similara cu aceea a lui Kazdin, gisind destule motive sa se indoiasc’ de eficienta pe termen lung a acestor programe de stimulare sau, in cel mai bun caz, au declarat c4 nu exista suficiente date pentru a sti sigur dacd functioneazi sau nu*, Poate cea mai sugestiva este descoperirea conform cireia, in cazurile in care schimbarea de comportament a continuat dupa ce recompensele initiale au fost retrase, lucrul respectiv s-a produs doar pentru ca acestea fusesera inlocuite cu recompense noi’. Acest egcc de a promova o schimbare durabila in timp este restrans doar {a tipurile de programe de recompensare prin jetoane? Aceste programe sunt tareori folosite in zilele noastre, dar li se cere ajutorul behavioristilor pentru a dezvolta obiceiuri bune sau pentru a inlatura altele rele. Trei domenii in care exist suficiente dovezi care si permit macar judecdti temporare asupra succesului lor sunt pierderea in greutate, Lisatul de fumat gi folosirea centurilor de siguranti'”. Tati ce ne arata datele: Pierderea in greutate intr-un studiu despre diete, unor subiecti li s-a promis cA vor fi recompensati de doua ori pe siptémana cu cate cinei dolari, de-fiecare dati cand cAntarul le dadea vesti bune, iar ceilalti subiecti nu vor primi nimic. Cei care au fost platiti au progresat mai mult la inceput, dar apoi au pus la loc greutatea pierduta ~ iar apoi chiar mai mult ~ pe parcursul urmitoarclor cinci luni. in schinab, cei care nu au fost recompensati au continuat42 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR 8 slabeasca"'. Acest studiu a fost unul destul de restrans, si multi subiecti n-ai mai fost disponibili pentru evaluarile finale, asa c& probabil n-ar trebui s& acordim o prea mare important. Insi un studiu similar, publicat zece ani mai, tarziu, n-a oferit cine stie ce consolare behavioristilor. La un an dup& derutarey” studiului, nu a fost sesizata nici o diferenta intre grupul platit gi cel neplatit. (De fapt, a existat o diferenta: multi dintre cei c&rora li se promisesera bani pent : a slabi n-au mai aparut deloc la cantiirirea finala.!2) : Renunjarea la fiemat Slabitul si mentinerea unei greut&ti optime si chestiuni deosebit de dificile, deci ar fi nedrept s& respingem behaviorismul apliea, doar pentru ci n-a ficut vreun miracol in acest domeniu. Problema este c nic in alte privinte nu s-a descurcat mai bine, presupunand c& urmarim castiguri termen lung. Cum ar fi satu! de fumat. Un studiu foarte amplu, publicat in 199} a recrutat subiecti pentru ua program de sel/-help, creat pentru a ajuta oameni scape de acest obicei. Unora le-a fost oferit un premiu dacd predau saptimanal un raport despre progresele ficute; alfii an primit feedback pentru a le inti motivatia de a se lasa; iar restul (grupul de control), nu a primit nimic. Ce intAmplat? Cei care au primit premii au fost de doud ori mai predispusi decat restn!. sa predea raportul pentru prima saptamana, Dar trei luni mai tarziu, isi aprinde: {igdri mult mai frecvent decat cei care primisera celalalt tratament gi chiar si mai mult decat cei din grupul de control! Probele de saliva au demonstrat c& subiectit, carora li se promiseser& premii erau de doua ori mai predispugi s4 minta ca s-au lasat de fumat, De fapt, pentru cei cdrora li se aplicasera ambele tratament ..recompensa financiar’ a dimiuat impactul pozitiv al feedbackului personalizat Recompensele nu doar cd n-au fost de ajutor, dar au facut chiar si mai mult ru, Utilizarea centurilor de siguranta Mai multe studii au fost acute privii aplicarea behaviorismului pentru promovarea folosirii centurii de siguranta. De fap; un entuziast partizan al behaviorismului a revizuit alaturi de colegii sai efectele” a douizeci si opt de programe utilizate de noua companii diferite pentru a-si face.” angajatii s4 poarte centura; aproape o jumatate de milion de vebicule au fost observate in peste sase ani de cercetare. Rezultatul: programele care recompensal oamenii pentru utilizarea centurii de siguranta erau pe termen lung cel mai puti eficiente. in ceea ce priveste masurile Iuate ulterior, de la o lund si pand la an mai tarziu, programele care ofereau premii sau bani pentru cei caresi pune: centura au descoperit ci procentajul de folosire se schimbase — de la 0 crestere ci 62 de procente, inregistrase o scadere de 4 procente. Programele care nu utiliza * S& ne amintim si de impactul negativ pe care |-au avut recompensele in progr: mul care promitea diverse bunuri copiilor dac& implicau in activitatea lor anumite joot mmatematice. Acolo, interesul fafa de jocuri a scazut sub cel initial, Aici, s-a dovedit a. mai rau si primesti un premin daca te lasi de fumat decdt si nu primesti nimic. Ace lucru se intimpli atat de des, inedt behavioristii au trebuit si inventeze un nume pent el: este cunoscut sub numele de ,,the contrast effect.Joescraosmorsonimarmaemtonnmumnsnmancnre 43 / Este recompensa eficient4? recompense au crescut cu 152 de procente. Autorii, care in mod evident nu se asteptau la acest rezultat, au fost nevoifi si declare cf ,impactul mai puternic al strategiilor fara recompensé, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung [...] mua {ost previzut gi au corespunde teoriilor de baz ale stimularii comportamentale 4 Alte utilizari Unii psihoterapeuti $i consilieri maritali folosesc de asemenea recompensele pentru a schimba comportamentul oamenilor. Un behaviorist, de exemplu, chiar sugereazi ci partenerii de cuplu ar trebui sa ,,foloseasci jetoane jatre ei pentru a incuraja conversatia sau pentru a controla vorbitul excesiv's, tentativa de a evalua eficacitatea recompenselor in acest domeniu ne-ar duce lao lung’ si complicata discutie despre cum functioneazi terapia gi cum fi pot masurate succesele. Ce iese totusi in evidenta in orice evaluare a situatiilor este faptul c& incercarea de a rezolva probleme prin recompensarea unor anumite comportamente poate da rezultate doar atat timp cat aceste recompense sunt oferite. Chiar mai mult, ,.provocarea unor raspunsuri comportamentale dorite nu este unicul tezultat al psihoterapiei; aspectele semnificative sunt ,,procesele psihologice de bazi‘, pe care abordarea behaviorista se fereste sd le ia in considerare,'® in capitolul 9 voi demonstra c& exact acelagi lucru este valabil si referitor la cforturile noastre de ane ajuta copii si devin’ responsabili: nu avem niciun motiv sa ne asteptiim ca recompensele (sau pedepsele) si contribuie in vreun fel la atingerea acestor scopuri, deoarece un copil cAruia i s-a promis ceva bun pentru un comportament responsabil nu are niciun motiv sa persiste in a se comporta astfel, cand nu mai are nimic de castigat de pe urma actiunilor sale. 3. Lace anume sunt bune recompensele? Daca ne intrebam cat dureaza efectul recompenselor gi aflim astfel c& rareori produc rezultate care raman, dincolo de recompensarea in sine, se naste astfel curiozitatea de a afla ce anume fac secompensele, mai precis. De ce nu continua oamenii si se comporte in felul in care au fost initial stimulati si se comporte? Raspunsul este cf aceste incurajari prin stimuli externi nu modifica, in general, atitudinile si angajamentele emotionale pe care se bazeazi comportamentul nostru. Nu produc schimbari profunde, care s& dureze, deoarece fintese doar ceea ce facem. Daca sunteti de acord cu Skinner, si credeti ci nu existi nimic intr-o fiintd umand in afaré de ceea ce face ~ cA suntem doar o suma de comportamente ~ , atunci aceasti abordare nu va va tulbura; ba chiar va parea lipsita de inteles. Dar daca, pe de alta parte, considerati cA actiunile se-reflecta gi jau nagtere din ce este o persoand (ce gandeste gi simte, doreste si asteapta), atunci sunteti de acord ca interventiile care doar controleaza actiunile nu ajutd un copil si ajungii o persoand generoasi si nici nu ajuti un adult s& slabeasca. Recompensele si pedepsele induc obedienta, gi fac asta foarte bine, intradevar, Dac obiectivul dumneavoasira este si faceti oamenii si se supun’44 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR unvi ordin, si fie punctuali gi s& facd ce li se spune, atunci mita san ameningiril putea fi strategii utile. Dar dacd obiectivul dumneavoastra este sd obtineti calitag pe termen lung fa locul de munci, s& ajutati studentii sd gandeascé atent gi si invely din proprie motivatie, sau si sustineti copiii in a dezvolta un bun set de valoi) morale, atunci recompensele, ca si pedepsele, sunt absolut inutile. De fapt, dup, cum vom observa, sunt mai mult decat inutile — sunt de fapt contraproductiy Sunt performantele imbunatatite de recompense? in 1961, 0 absolventd a Universititii din Kentucky a fiicut 0 descope neasteptata. Pentru disertatia sa, Louise Brightwell Miller pregitise o serie portrete, in asa fel incdt perechi de imagini aproape identice s4 apar’ pentru seu timp impreuna pe ecran. Apoi a adus 72 de baieti de noud ani in laboratoral ei le-a cerut s& deosebeasca fetele. Unii baieti erau platiti cand aveau succes; al doar li se spunea pur gi simplu daci avusesera sau mu dreptate. Miller se asteptase ca baietii sa facd o treabé mai buna dac& punca si nig bani la bataic. fn schimb, a descoperit ca aceia care incercau si castige recomp: ficeau mult mai multe greseli decat ceilalti, Nu conta cu cat erau plititi (an cent s cineizeci de cenji) sau dacd erau foarte motivati s& obtind performanfa (conte unui test de personalitate), Descoperirea a descump&nit-o: ,Inferioritatea clara grupurilor recompensate a fost un rezultat neasteptat, inexplicabil prin teorie sau, prin dovezi empirice precedente“, au marturisit ea si profesorul sau indrumator.”) in anul urmator, un alt absolvent, Sam Glucksberg, a publicat in aceeag revista rezultatele propriei sale cercetari, efectuata la Universitatea din Ni York. De data aceasta era vorba despre studenti, 128 in total, care fusesera adi in laborator unul cate unul. Fiecdruia i se diduseri chibrituri, piuneze gi cutii acestora, si li se ceruse s puna o lumanate pe perete folosindu-se doar de ace: materiale. (Ideea era ca ei si realizeze e4 puteau prinde pe perete in piunezec. cutie goal, apoi si pund lumdnarea pe ea.) Unora dintre studenti li s-au dat cut goale, cu piuneze gi chibrituri deoparte; alfii au primit cutiile pline, ceea ce fact solutia mult mai putin evidenta. Ca gi in cazul experimentului lui Miller, unii dintre studenti au fost informs c& puteau cAstiga oricat intre 5 dolari si 20 de dolari — asta insemna ceva bani 1962 — daca reuseau. Altora nu li s-a promis nimic. Chiar daca subiectii erau mi in varsta, iar sarcinile destul de diferite, rezultatele experimentului lai Ghucksbetg- Je-au reflectat pe cele ale lui Miller: cand sarcina a presupus mai mult efort, onl care lucrau pentru recompensa financiar’ le-a luat in medie cu 50% mai mult timp, si rezolve problema.’* = Nimeni n-a acordat cine stie ce atentie acestor studii la vremea respect ~ dar nici de atunci incoace, de fapt. Dar pentru ci majoritatea presupunem'| : : : 45 / Este recompensa eficienta? oamienii care vor fi recompensati fac o treab’ mai bund, aceste cercetiri timpurii dobindesc o anumit’ semnnificatie retrospectiva. Poate acei absolventi n-au realizat, dar descoperisera ceva deosebit de important. La inceputul anilor 1970, au aparut noi rapoarte, demonstrand valabilitatea rezultatelor anterioare. Janet Spence, psiholog la Universitatea din Texas, care avea ulterior s4 devind pregedinta Asociatiei de Psihologie din America, a publicat sintezele a doud experimente, in care copiilor li se cerea si tind minte care dintre doua cuvinte era cel ,,corect (unde sensul de corect era decis in mod arbitrar de cel care conducea experimentul), iar apoi si-1 aleaga dintre altele, daca aparea din nou. Cand au raspuns corect, unii copii au vazut doar o lumini aprinzdndu-se, sau 9 boaba de fasole cum cade pe un jgheab; alfii au primit fic o bomboani M&M, fie un jeton care putea fi schimbat la final pe o bomboana M&M. S-a demonstrat c&acei copii care primisera dulciuri sau le fusesera promise au nimerit mai putine raspunsuri decat cei care au primit doar informatii despre cum se descurcau ~ un regultat care a determinat-o si emitA comentariul ce apare Ja inceputul acestui capitol.!” Patru alte studii, fiecare condus de alt persoané si aparut in reviste diferite, au fost publicate in acel an: Un cercetitor le-a cerut studentilor s& ,aleagé modelul cel mai putin asemindtor cu alte doua desene“, Spre surpriza sa, a aflat c& studentil ,,cdrora nu li se oferisera bani s-au descurcat semnificativ mai bine decat cei platiti*. Asa cia dublat suma oferita drept recompensa, si a obfinut acelasi rezultal.2° « intr-un experiment care s-a aventurat dincolo de experimentele de laborator, studentii de la un colegiu, care Iucrau la ziarul scolii, au fost observati in timp ce invatau s& ,,compuna titluri in functie de reguli prestabilite*. in timp, si-au imbunataqit performanta si au putut lucra mai repede. O vreme, unii studenfi au fost platiti pentru fiecare titlu pe care 1-au predat — drept rezultat, nu au mai progresat, Cei care mu primeau bani au continuat si isi imbundtajeasca activitatea.” * Copii de clasa a IV-a s-au descurcat mai putin bine in a indeplini o sarcind data, atunci cand li s-au oferit recompense (sub forma de jucarii sau bomboane) despre care se stia dinainte c& le plac. Persoana care a derulat experimentul a declarat rezultatul acestuia drept enigmatic’. * Unor elevi de liceu li s-au dat cinci sarcini diferite, dintre care unele le testau memoria, iar altele presupuneau creativitate. Din nou, unora li s«a46 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR promis orisplatd, altora nu. $i din nou, indiferent de sarcina trasat, subiecyy zecompensafi nu s-au descurcat nici pe departe la fel de bine. 2 Pe parcursul anilor *70 s-au adunat din ce in ce mai multe dovezi. Copi de grAdinipé care se asteptau la un premiu pentru a desena cu carioci au realizg: cel putin tot atdtea desene ca si restul care nu asteptau s& fie risplititi, dar calitates: desenelor lor a fost desemnata drept net inferioara.™ (Si alfi cercet&tori au observay cd recompensele pot avea un efect diferit asupra cantitafii decat asupra caliti:, tL Unui alt grup de studenfi i-a luat mai mult s4 rezolve o problema carg: presupunea creativitate cand au fost recompensati.” Lar intr-un experiment deosel de interesant, niste fete de clasa a V1-a, c&rora li s-au promis bilete gratuite fa fi daca invata alte fetife mai mici regulile unui joc nou, s-au dovedit a finiste profesoare: jalnice: au devenit mai rapid frustrate, le-a luat mai mult timp s& comunice ideile. si au ajuns si aiba eleve care nu infelegeau jocul la fel de bine precum celelalie: care invatasera de Ia fete carora nu li se promisese nimic.”” Pani Ja finele anilor "80, oricine continua si faci asemenea cercetiti descoperea cd era imposibil s4 pretind’ c& modul optim de a determina oameni munceasca bine este si le fluturi o recompensa pe sub nas. Pe masura ce studi au devenit din ce in ce mai sofisticate, aceeasi concluzie a fost, in mod repet reconfirmata. Studentii de colegiu au dovedit ,,un grad mai sctizut de functionalitat intelectuaki cand au fost recompensati pentru notele lor in sectiunile cele mai creative ale unui test de inteligenta. lar notele primite pentru acele parti din test care” nu solicitau atata profunzime si perspicacitate nu au fost nici influentate negati dar nici ajutate de recompens intr-un alt studiu, copiii de clasa a TIL-a cirora li se spusese c& vor primi 0 jucarie daca se'implica in niste , jocuri (care erau in realitate tot teste 1Q) au s-au descurcat fa fel de bine ca restul, c&rora nu li se promisese nimic.” ing, cercetare a lui Barry Schwartz, adultii care trebuiau si descopere regulile unui all tip de joc, practic ineereand sh imite sandirea stiintificd, au avut mai putin sucee: : ce inseamna creativitate, a publicat doua rapoarte care demonstrau inutilitats folosirii recompenselor. in primul, tinerii seriitori care doar s-au. gandit cinci mim la ce recompense le-ar putea aduce nmunca lor (cum ar fi bani sau recunoaster publica) au scris poezie mult mai putin creativa decat alfii care nu reflectaserd aceste motive.: ‘ { : i f 47 / Este recompensa eficienti? Calitatea scrierilor era, de asemenea, mai scizuta decét ce scriseserd cu putin timp inainte.” Atunci, Amabile a condus o serie de experimente cu copii si adulti, cate implicau sarcini cum ar fi colaje $i inventat povesti. Unor subiecfi li s-au promis recompense — de data aceasta reale, iar altora nu, Din nou, recompensele aa distrus creativitatea, indiferent de tipul de sarcind, de tipul recompensei sau de vyarsta oamenilor implicati.? fn 1992, cercet&torii aratau din nou ca recompensele submineaza diferite tipuri de activitati. Amabile si colaboratorii sai au descoperit ca artistii profesionisti sunt mai putin creativi cdnd primesc comisioane pentru o lucrare ~-adicd atunci cand au ptimit un avans pentru recompens’. Mark Lepper, care fusese indrumitorul tui Amabile, a condus un studiu alituri de un absolvent, in care copii de clasa a IV-a sia V-a au primit o sarcina de rezolvare a unor probleme, similara jocului de societate Clue. Cei c&rora li s-a promis o jucarie au formulat ipoteze mult mai pufin sistematic“ si le-a luat mai mult timp si obfind solutia decat cei carora nu li se promisese nimic, Chiar mai problematic este faptul cd aceia care anticipau orisplata s-au descurcat mai prost o siptimana mai tirziu, la o sarcina. complet diferita. ** Totusi, alti cercet&tori, care au abordat altfel problema, au gasit si alte motive pentru a pune la indoiala teoriile behaviorismului aplicat. O serie de studii auanelizat principiile de baz’ tn functie de care sunt recompensati oamenii. Dupa finalizarea a sase studii diferite, Morton Deutsch a conchis cd ,,nu existé dovezi care si indice c& oamenii sunt mai productivi cénd se asteapti sd fie recompensati proportional cu performanta tor, spre deosebire de situatia in care se asteapt s& fierecompensati egal sau pe baza nevoilor lor“, (in capitolele urmatoare, voi cita alte dovezi care sugereazi c& plata in fumotie de performan(a de la locul de munca siaccentul pus pe note tn sala de clas sunt ambele contraproductive, dupa cum indica studiul lui Deustch.) intre timp, alti cercetitori au studiat ce atitudine au oamenii fats de recompensa. Ann Boggiano si Marty Barrett au descoperit c& acei copii care erau ‘motivati extrinsec - adic preocupati de lucruri cum ar fi recompensele si atitudinea aprobatoare pe care o pot primi drept rezultat a ceea ce fac la scoala — folosesc strategii de invajare mai putin sofisticate si au rezultate mai slabe la testele standard decat copiii care sunt interesati de inviitat in sine. Copiii motivati de recompensi autezultate mai slabe chiar gi decat ale copiilor care aveau rezultate identice cu ale lor in anii precedenti.* Am deseris fiecare dintre aceste studii pe rind, in loc si rezum principalele lor descoperiri, deoarece fair detaliile care si le sustina concluzia ar putea fi gren de acceptat. La urma urmelor, a fost greu pana si pentru cercetitori si accepte — cel putin pana cand rezultatele au devenit att de evidente inct nu au mai avut48 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR incotro. Haideti sa le analizim pentru o clip’, si ne gandim la ce implica gi de par atat de problematice. Amintiti-va cele trei intrebiiri din inceputul acestui capitol: pentru cine sunt eficiente recompensele, pentru cat timp si pentru ce? §tim c& unii oameni vor face mai bine anumite lucruri cénd pot si obtind o rasplata, dar putini dintre noi s- oprit sa se géndeasca la cat de limitate sunt de fapt circumstantele in care aceg fapt este adevarat. Pentru cine functioneazi cel mai bine recompensele? Pen cei ,,alienati de la munca lor“, conform lui Deutsch.2’ Dac ce ti s-a cerut s& faci” pare ridicol sau simplu, poate vei decide si faci un efort doar cind mai ai ceva de cdstigat pe Langa sarcina in sine, ceva exterior acesteia. (SA ne reamintim concluzia cercetatorilor, conform careia recompensele sunt cel mai putin eficient ~ de fapt, chiar contraproductive —atunci cand oamenii sunt recompensafi pentrug face fucruri care au un nivel optim de provocare pentru ei, nici prea greu, nici pr usor.) 8 Acest fapt spune ceva gi despre sarcina, dar si despre indivizii implica mai corect spus, descrie relatia dintre cei doi. CAt timp functioneaz’ recompensele? Majoritatea cercetarilor pe aceas| tema se concentreaza pe modificarea comportamentului, pe tipul de efecte discutate: in sectiunea precedenti. Practic, toate studiile pe tema performantei analize: cat de bine executé oamenii o sarcina, imediat dupa ce primesc sau li se promi © recompensa. Pentru ca recompensele si poati imbunatati performanta pe perioada lunga de timp, de obicei trebuie si le oferim mereu, sau macar si oferi posibilitatea continuit&tii lor. fn sfargit, ajungem la intrebarile cheie: la ce fel de sarcini se desourcé oamenii mai bine cdnd sunt rasplatiti? Si in ce sens mai bine? Pana acum, at vazut destule dovezi pentru a ghici raspunsutile. Recompensele imbundtdtesc obicei performanta doar in cazul sarcinilor extrem de simple, care nu presuput: judecaté, si, chiar $i atunci, o imbundtéjese doar pe cea calitativé. Rezultatei neasteptate din acele prime studii de disertafie ale lui Miller si Glucksman a apirut pe fundalul unor cercetiiri behavioriste, care considerau cA o crestere freeventei cu care un organism apasd pe un maner constituie o dovada ca intarires, prin recompensi imbuniitaeste performan{a. Dacd vi s-ar da un numir enorm d plicuri de lipit, probabil le-ati linge mult mai repede daca ati fi platiti si fact asta. Problema este ci s-a dedus, in mod eronat, o lege general a naturii umant ~ risplititi oamenii si ei vor face o treab’ mai buna — si am aplicat-o la locut munca si in scoli. Aceasté aplicare gresitA (pe care un behaviorist ar denumi- in raspuns supra-generalizat*) oferé multe explicafii despre cauzele pentru cai atétea medii profesionale si scoli intampina greutati. Una dintre cele mai influente publicatii stiintifice pe tema recompense! (influent mai precis pentru acei foarte pufini sociologi care sunt specializati49 / Este recompensa eficienti? acest cdimp al cunoasterii) a ajuns la urmatoarea concluzie, pe baza cercetdrilor deruiate pan’ fa mijlocul anilor ‘70; Recompensele vor avea un efect détuniitor asupra performantei, dact sunt implinite doua conditii: prima, cénd sarcina dat& este suficient de interesanta pentru subiecti, iar oferirea unci recompense este o surs& excedentard de motivatie; adowa conditie, cand solutia problemei este suficient de deschisd, incat pasii care duc fa solufionare s& nu fie evidenti in mod imediat.” Acest studiu, efectuat de catre Kenneth McGraw, ne ofera un bun punct de pornire pentru a intelege de ce recompensele sunt destinate esecului. Cercetirile ulterioare, de exemplu, au confirmat cd o abordare in maniera lui Skinner este ineficienta mai ales cand tncercdim si promovam creativitatea."” Dar este posibil ca regula lui McGraw si subestimeze esecul recompenselor, deoarece sugereaz3 cA acestea vor esua doar cand sunt utifizate pentru sarcini interesante si creative, Cred cd ar fi mai corect si spunem cA este cel mai probabil si aiba un efect diundtor, sau si aib& cel mai déundtor efect in cazul acestor sarcini. Este adevarat ca unele studii au demonstrat cd performanta oameniior in cea ce priveste sarcini foarte simple, cum ar fi inmultirea unor numere, se poate imbundtSti atunci cdnd se asteapta s& fie recompensati, ins’ cercetirile pe care Ie-am descris in acest capitol includ suficiente exemple de perforant redus’, chiar si in cazul unor sarcini relativ simple — sau cel putin un esec in a imbunatati performanfa acestor sarcini, deci nu putem presupune cd are sens s apelim ia recompense pentru orice activitate care nu presupune creativitate. Prin urmare, ,,2% aga ca s& primesti asta pare a fi de ru augur, indiferent daca scopul nostru este de a modifica comportamentul oamenilor sau de a imbunatati performanta acestora, indiferent daca ne adresdim copiilor sau adulfilor, si indiferent daca recompensa este o nota, un dolar, o steluta aurie, 0 bomboand sau oricare din celelalte tipuri de mitd pe care ne bazim de obicei. Chiar si presupunand ci nu avem nici un fel de refineri de ordin moral in a manipula comportamentul altor oameni pentru a-i determina si facd ce vrem noi, adevarul este c& accastA strategie este predispusi spre esec. Dup& cum observa un psiholog, studiind cercetarile existente, oamenii cdrora le sunt oferite recompense tind s& aleaga sarcini mai usoare, sunt mai putin eficienti in utilizarea informatiei existente pentru a rezolva probleme noi si tind si fie orientati citre rispuns si mai inconsecventi in strategiile lor de rezolvare a probiemelor. Par si munceascd mai mult i s& product mai muita activitate, dar aceasta activitate are o calitate mai sc&zut’, contine mai multe erori si este mai stereotipica si mai putin creativa comparativ cu munca _ depusa pentru aceleasi sarcini de catre subiectii care nu sunt recompensati.*" In urmatoarele dowd capitole vom examina aceasti teorie.: i i ' it F oo 4 ee Problema recompensei: Patru motive pentru care recompensele esueazit Este mai bine sé me transforma meritul inir-o résplaté, Ca nu cumva oumenii sé conspire $i sé se-ntreacd intre ei. ~ Lao-Tzu C4nd au fost confruntati cu dovezi de necombatut, conform cirora oamenii care incearca si cAstige o recompensé ajung s& fac o treaba mai proasta calitativ, comparativ cu ceilalti care nu urmaresc rasplata, cercetatorii au fost nedumerifi, intr-o prima fazd. Captiva au sugerat — sau, intr-un singur caz, au incercat si demonstreze — cd efectul paradoxal al recompenselor trebuic s provin’ din faptul ch distrag oamenii de la sarcind in sine.' Este 0 idee logic, tntradevar: dacd ne gndim la ce vom primi, mai ales dacd-ne dorim mult acel lucru, se poate si nu ne mai concentram la ceea ce facem stimplicit si nu mai facem bine respectivul Incru. Dar cercetirile uiterioare au demonstrat ca nu este vorba doar de simpla distragere a atentici, ci de mult mai mult. S-a demonstrat c& géndul la recompensa este mai daundtor decat gandul la altceva, la fel de irelevant pentru rezolvarea problemei.? Recompensele au un efect daundtor straniu asupra calitatii performantelor noastre. Eu consider cA exist patru motive principale pentru acest esec, dintre care voi descrie patru in secfiunea urmatoare, iar al cincilea va ocupa in intregime umatorul capitol. (A doua jumatate a cArfii va expune implicatiile acestor cinci Motive la locul de munca, in sala de clasa si in familie, iar apoi vom discuta despre alternative la folosirea recompenselor.) Nu toate aceste motive au legaturi cu ‘tezultatele experimentelor de laborator descrise anterior; unele explica efectele dGundtoare asupra performantei observate in lumea reala. in orice caz, problemele _Be care le voi descrie reprezinté 0 explicatie mai mult decat suficienta pentru faptul52 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR c& oamenii nu se descurcé la fel de bine atunci cénd se asteapta sd fie recomy Mai exist si alte obiectii referitor 1a efectul recompenselor, dincolo de un: influenjeaza productivitatea. lar impreuna, aceste argumente constituie pledoariy. de bazi impotriva behaviorismului aplicat. I. Recompensele pedepsese ‘Multi parinfi, profesori si manageri au ajuns si creada c& pedeapsa, defi drept orice incercare de a schimba comportamentul cuiva forfindu-l si facd c neplacut, este un hicru riu. Pe parcursul acestei c&rfi voi sustine ideea ca ar trebi intr-adevar, s& evitim oricand este posibil pedepsirea oamenilor, din motive a practice, cat $i morale, Pentra moment, mi adresez cititorilor care deja impart aceasta opinie, si care prin urmare intcearci si inlocuiascd pedeapsa cu recor pensa. Anumite curente de opinie sustin ideea cd ar trebui s4 nu mai pedepsi si sd criticdm, ci si incercdm s& ,prindem oamenii cAnd fac bine ceva" si ski fecompens&im cu privilegii sau laude, Este aproape imposibil s& deschidemy. carte despre management sau s& citim un articol despre cresterea copiilor, 5 s& participam la un seminar pedagogic, ftird si ne impiedicim de acest sf Presupunerea care sta la baza acestor tehnici este aceea ci dispunem de exact doui variante: fie raspunsuri punitive, fie stimulente pozitive; fie nuiaua, fie bomboana Daca rezumam astfel optiunile, desigur, doar un sadic sau un neghick n-ar alege ultima varianté. Recompensele sunt mult mai putin distructive dec pedepsele, iar diferenfa dintre cele dou’ devine cu at&t mai importanta cu ¢ pedeapsa propusi este mai aspri. Dar avem de-a face aici cu o fals& dihotowi a termenilor: alegerile noastre reale nu sunt limitate 1a dow’ versiuni de contro al comportamentului, Jar acestea sunt, intr-adevar, vesti foarte bune, deoarece: ciuda superioritatii relative a recompenselor, diferenjele dintre cele doud strateg sunt umbrite de aseminarile lor. Adevarul este ci recompensele si pedepsele ni sunt deloc opuse; sunt doar doud fete ale aceleiagi monede. O moneda cu.o mica putere de cumpirare. Recompensele si pedepsele sunt fundamental similare in privinte majores minore. Dupi cum recunoaste Kurt Lewin, fondatorul psihologiei sociale moderne: ambele sunt folosite atunci cand dorim sa obtinem .,un tip de comportament'p: care cdmpurile de forfa naturale nu-1 vor produce, la momentul dat“. Mai mul chiar, utilizarea pe termen lung a oricdrei tehnici se incadreaza in acelasi tipay Ja un moment dat, va trebui si mirim miza gi si oferim din ce in ce mai mul recompense, sau si ameninfaim cu din ce in ce mai multe sanctiuni, pentru a face oamenii si se comporte cum dorim noi.5 i : ‘ ; 53 / Problema recompensei La baza acestor dou caracteristici sti un fenomen chiar mai critic ca important: pedeapsa gi recompensa se nase practic din acelasi model psihologic, uno! fn care motivatia nu este nimic mai mult deeat o incercare de manipulare a comportamentului. Nu vreau s& spun ca behavioristii nu fac deosebirea dintre cele dou’; de fupt, Skinner a protestat vehement impotriva utilizarii pedepsei in majoritatea ciroumstantelor. Dar teoria invafarii si conceptul de fiinté umand nu prezint® deosebiri semnificative intre ,,F4 asa si primesti asta“ si ,.Fa aga, sau uite ce patesti". Cuatat mai frapanta este legatura dintre acestea doua atunci cand trecem de lateorie la practic’. Desi multi oameni pun recompensele in opozitie cu pedepsele, este interesant de observat ca aceste douii strategii deseori merg mana-n mand in viata reald, Intr-un studiu publicat in 1991, invapatorii de la treisprezece scoli primare gu-fost observafi cu atentie pe o perioada de patru luni. S-a dovedit ca utilizarea recompenselor $i a pedepselor era strans corelati in sala de clasii; invititorii care foloseaw una dintre tehnici erau mai predispugi si o foloseasea gi pe cealaltd,’ Un studiu efectuat pe cateva sute de mame cu copii la gradinita a evidentiat o legatura semnificativa intre utilizarea frecvent4 a recompenselor gi utilizarea frecventa a pedepselor corporale. * Alte studii au descoperit c& pina si lauda, o forma de recompensa acceptaté de obicei fara prea multe obiectii, este deseori utilizata de ctre persoane al ciror comportament fata de cei mici este in mod evident inclinat spre control sau dominator.’ Aceste descoperiri nu demonstreaza nimic legat de satura inerenta a recompenselor, dar oferd in schimb un rdspuns la intrebarea cum anume sunt interconectate recompensele si pedepsele. Cel mai fascinant aspect al acestei relatii ins poate fi descris succint in doua cuvinte: recompensele pedepsesc. Poate cei care ofera recompense pentru a evita pedepsirea oamenilor nu au luat in considerare aspectele punitive pe care le presupune procesul de recompensare. Doua astfel de caracteristici ne vin in minte. Prima deriva din faptul c& recompensele exercita tot atét de mult control ca gi pedepsele, chiar dacd opereaza prin seductie. Lasaind deoparte obiectiile de ordin filozofic, totusi, daca receptorii recompensei se simt controlati, este probabil ca experienta si capete pe termen lung o caracteristic& punitivd, chiar dac& obfinerea recompensei in sine este de obicei placuti. * Un autor de lucriri pedagogice compari tendinta profesorilor de a ,,ad- ministra cu usurin{a gi fiird s4 stea pe ganduri stimuliri pozitive* cu betele electrice de manat vitele’, o comparafie care ar putea pirea fortatd dacd nu fudm in considerare scopul final al recompenselor si cum este priviti manipularea de catre cei care 0 Tecepteaza, “Sau si incerctim o analogie diferita: intrebarea nu este dac& putem prinde Mai multe mugste cu miere decdt cu ofet, ci de ce prindem mustele, in ambele sazari ~ gi cum se simte musca, in aceasta situatie.54 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR q Recompensele pedepsese nu doar pentru cA reprezintai o metodi de contre: Au acest efect i pentru un al doilea motiv, chiar mai frapant: unii oameni: primese recompensele la care sperau, iar in practic’ nu putem distinge efec| acestui fapt de cel al unei pedepse, Multi manageri si profesori scot in evider importanfa retragerii recompenselor, dac& subiectii lor nu se comporta precuny s-a.cerut. Recompensa este plimbata pe sub nasul lor, apoi retrasa repede. De fay aceasta este exact ceea ce recomanda multi behavioristi s4 facem. in timp ce avertizeaza si nu pedepsim copii (adica si nu le facem ceva ritu), ne prescri igjeritate s& ne folosim de ,,consecinfele raspunsului“, (adic si nu li se intamy ceva bun)’. Din nefericire, cei care nu au fost invatafi sd fact asemenea disting s-ar putea s& nu inteleaga ca, atunci cAnd li s-a luat ceva dorit, n-ar trebui si simt& pedepsiti. : ‘Un parinte ii spune copilului siu ci dact va continua si se comporte frumos, drept recompensa, duminicd vor merge la circ. Sambat, copilul f ceva deranjant pentru pirinte, care fi di un avertisment familiar; ,,Tine-o tu % aga, i nu mai vezi nici un circ maine“. Exist vreun dubiu c4 aceastt ameningars de a inlitura o recompensa nu functioneaza identic cu ameninfarea de a aplica, pedeapsa? - Dar chiar si atunci cand persoana care define puterea nu retrage in me deliberat recompensa ~ si anume, cand recompensa se oferii conform unui set ¢! de criterii —, se intimpia deseori ca oamenii si nu atingd aceste criterii si implie sa nu fie recompensati. Cu cat mai doriti este Tecompensa, si cu cat mai tangibilt:, a parut vreodata, cu atat mai demoralizator va fi sd o rateze. Avand in vedere ¢) existd dezavantaje in utilizarea recompenselor chiar si atunci cand oamenii reuses si le obtina gi findnd cont de rostul concursurilor chiar si pentru cei care le casti plmaginati-va efectul de a lucra pentru o recompensi si de a nu o obtine, sau d a intra intr-o competitie si de a pierde!*”, Aparent, existi doar dou modalitii de ocolire a acestei probleme. Primi ar fi si recompens&m oamenii indiferent daca au implinit sau nu cerintele solicitatg, Cavalerii teoriei echitatii, al ofror strigat de lupta este .,Totul trebuie castigal! Fara pomeni!* considera aceasta idee ingrozitoare. (De fapt, criticile la adres recompensarii copiilor care au aparut in ultimii ani in presd scot in evidenta di faptul ca aceste recompense sunt oferite prea des sau prea usor.) Eu am altceva de: obiectat: un bun oferit neconditionat nu este deloc 0 recompensa, O. recompensé;; prin definitie, este un obiect sau un eveniment dorit, care este conditionat. de. implinizea unor anumite criterii: doar daca faci aga vei primi asta. Daca eu ii ofncurajarea negativa este diferita de oricare dintre aceste tebnici, Inseam s facem astfei incét si nu se intdmple cova ru cuiva — adicd st indepartim ceva neplicut Este mai apropiata de incurajarea pozitiva (s4 facem astfel ined ceva bun, plicut s& intample cuiva) decét pedeapsa. .F : | 55 / Problema recompensei jtomit c8 maine am si-fi dau o banand, aceasta nu este o recompenst, Dack fi mit c4 fi-o.dau maine dac& ma ajuti azi, aceasta este o recompensi — iar dac& mti-o mai dau, te vei simti probabil de parc’ ai fost pedepsit. Si pentru a evita acest lucr, eu trebuie sk evit s8-ti ofer ucruri in mod condifionat. Singura alternativa rimasa este s4 nu fixim nici un criteriu si sé nu promitem nimic in avans. in schimb, persoana cu autoritate ar putea si prezinte ceva dupi ce faptul s-a consumat: ,,Poftim o banana, pentru ci m-ai ajutat ieri*. ‘Majoritatea studiilor au constatat c& recompensele neasteptate sunt mult mai putin nocive decit cele despre care li s-a spus dinainte oamenilor, gi pe care incearcli si leobfiné in mod deliberat. Dar dincolo de aspectul practic de a impiedica oamenii sise mai astepte gi maine la o recompensi, nu este o coincidenti faptul cd marea majoritate a recompenselor chiar sunt promise in avans. Pentru cd toata ideea este si controleze comportamentul oamenilor, iar cel mai eficient mod de a face asta este si le descrie ce li se va da, dacd se supun — sau ce li se va face, dac& nu se supun, Chiar din acest motiy, posibilitatea de a termina fird recompensare, ceca ce practic di o not& punitiva procesului, este mereu prezenta. Bomboana sti mereu alituri de muia. Argumentul meu impotriva acestui fapt este oricum, numai academic au. Majoritatea oamenilor de afaceri isi pot aminti-un caz in care ei sau poate colegii lor agteptau un bonus, si au fost demoralizati cind, dintr-un motiv sau altul, nu bau mai primit, Paringii povestesc cu promptitudine intamplari similare, ou acelasi jucru intémplandu-li-se copiilor lor, atunci c4nd contau pe o recompensa la scoali sinu au primit-o. Acest fenomen ne este familiar, dar foarte putini dintre noi au cugetat la faptul cA nu este att o practic’ rispandita, cat una caracteristic’ folosirii recompenselor. Noul tip de pedagogie, care ne indeamna sf surprindem oamenii ficand ceva corect si s4-i rasplatim pentru asta, nu este mult imbundtatit fata de vechiut tip'de pedagogic, care ne indemna s& surprindem oamenii cénd fac ceva gresit si sai pedepsim. Principalul lor element comun este cA surprindem o multime de oameni. lar acesta nu este un simplu joc de cuvinte. Vorbim aici despre experienta dea fi controlati gi de a ne simti pedepsiti. Acestea sunt aspecte problematice in sine, dar si impedimente in calea eficientei procesului de munca sau de invajare. Il. Recompensele distrug relatiile Am sugerat mai devreme ci recompensele si pedepsele abunda in relatiile asimetrice, in care o persoanii define puterea. Mai tulburiitor este faptul cd pedepsele sirecompensele creeaza, sau cel putin exacerbeaz acest dezechilibru, Dacd dorim si:minimalizam, pe cat posibil, dezechilibrele de putere din relatiile interumane, atunei avem deja un motiv bun pentru a ne feri de behaviorismul aplicat.56 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR Dar acest principiu general este doar inceputul. Recompensele dist relatiile gi in alte feluri, fiind in mod demonstrat corelate cu invatarea, productivi si dezvoltarea simfului responsabilitatii. Au aceste efecte atat in relatii orizont (cu oameni egali noua ca statut social), cat gi in cele verticale (acelea in ca statusul este diferit, cum ar fi relatia dintre profesor si student, parinte si copi supervizor si angajat). Ludnd in considerare relatia dintre angajati sau studenti, trebuie s& incepen, prin a recunoaste ci prezen{a cooperdrii nu face doar mai plécutd sarcina; in mut cazuri, este practic o conditie obligatorie a calitatii. Din ce in ce mai multi profes si manageri admit ci excelenta rezulté cel mai probabil din echipe foarte bi organizate, in care sunt impartite resursele, in care se face schimb de idei sau experien{&, si fiecare participant este incurajat si ajutat sa dea tot ce are mai bi Recompensele, prin contrast, se bazeazii de obicei pe presupunerea gresit ca ,eficienfa organizatici inseamna cumularea performantelor individuale, lug: separat, dupa definitia oferita de catre psihologul organizational Jone L. Peared ~un punct de vedere reductiv, care nu ia in calcul natura $i valoarea interactit din cadrul graputui. fn clast, unul dintre mesajele-cheie comunicate de dascali, in special de cei indragostiti de recompense si pedepse, este acel slogan vechi obosit ,,Vreau s& vad ce poti tu si faci, nu vecinul tau, Aceasta tendinta cate, individualism persist’, in ciuda dovezilor ci atunci cnd elevii studiaza impreuni in grupuri atent structurate, calitatea procesului Jor de invatare este de obicei mi mai mare decat ar putea-o obtine singur chiar gi cel mai istet dintre ei. Dupa cum Ie place s& spund unui cuplu de psihologi educationali, ,,Noi toti la un loc sunt mai destepti decat oricare dintre noi de unul singur“*?, in cel mai bun caz, recompensele nu fac nimic pentru promovarea ac simf al comunitafii. Ba chiar se interpun in calea acestor scopuri: de cate ori oameni fac eforturi si obtind recompense, se creeazi un curent de ,,invidie si dezbinares dupa cum au constatat pedagogii din New York ined de acum doua secole, di ce au supravegheat derularea unui program de modificare a comportamentiil (vezi nota de subsol de la pagina 7). ,,Plingerile referitoare la un tratament inegal si la ,,favoritisme™ sunt la ordinea zilei ®. Ca regula, recompensele nu ajuté la formarea si mentinerea relatiei poz care promoveaza invafarea sau performanta optim’. Dar dou’ conditii comiuhe: pentru recompensarea oamenilor due de la rdu spre mai rau, pornind in mod expli oamenii unul impotriva celuilalt. Prima conditie este aceea de deficit artificial Imaginafi-va c& sunteti unul dintve cei doudzeci sau treizeci de elevi ai unei clase. Profesorul va anunfa la inceputul fiecirui an ci acela dintre voi care va avea'¢e mai mare noti la lucrarea de control din fiecare vineri va putea s& poarte o insigal cu GENIUL SAPTAMANIT si se va bucura si de un set de privilegii adiacent Cum va influenteazd acest lucru felul in care va priviti colegii de clas? Cat57 / Problema recompensei predispus veti fi si ajutati pe atcineva lao tem? Un spirit de echipa va putea oare sase infiripe in acea clasi? jn acest scenariy, indiferent cat de bine se descurca toatd lumea din clas’ laun test, doar unui student i se acorda premiul. Mesajul desprins de aici ~ gi de fapt, din tot conceptul de competitie — este ca oricine poate fi un obstacol in calea succesului cuiva. Daca sistemul de recompensare face oamenii sa se perceapa jnite ei drept rivali, rezultatul previzibil este acela c& se vor privi cu suspiciune si sstilitate si, in functie de statusul lor telativ, poate si cu dispret si invidie.* Dintre toate modurile in care sunt impinsi oamenii s4 caute recompense, cel mai daunator este cel de a limita numarul in care acestea sunt disponibile. jnseamna sf inlocuim posibilitatea ca oamenii si incerce s& se ajute intre ei cu iapiul aproape sigur de a incerca s& se inving& unul pe celilalt. Dar fie c& sunt permnise pur si simplu de standardele unui sistem de recompensare individual’, fie c& sunt chiar necesare unei curse c&tre premiu, concursurile sunt daunatoare, dincolo de faptul c& submineaz acel tip de munca in echipa necesar succesului, in primul rand, competitia creeaz’ o anxietate care interfereazd de obicei cu performantele.’* in al doilea rand, cei care cred ca nu au sanse de cAstig sunt descurajati si mai facd vreun efort; din moment ce nu li s-a dat vreun motiv sa se implice, exceptind pentru a-si invinge rivalii, acesti oameni sunt, aproape prin definitie, demotivati.” {n al treilea rand, conform unei serii de studii conduse de cate psihologul arole Ames, oamenii tind si atribuie rezultatele unui concurs, in contrast cu cele ale unui efort non-competitiv, unor factori care sunt in afara propriului control, cum ar fi o abilitate innascuta sau norocul. Rezultatul este un sentiment diminuat al-capacitatilor proprii si mai putina responsabilitate fata de performantele lor viitoare™. Dar competitia este doar una dintre variabilele schemei behavioriste care practic garanteazd animozitatea. Cealalta este aplicarea unei recompense colective. Daca stim tofi cumini“, spune profesorul (vorbind la persoana intai, desi propriul jui comportament nu este niciodata adus in discutie), ,,la sfargitul zilei vom avea opetrecere cu inghejata!* Zumzetul entuziast din clasa se stinge curand, pe m4suri ce. copii realizeaz& c& unul dintre ei pus pe sotii ar putea rata recompensa pentru * “Unii autori de lucrari din acest domeniu au constientizat multe dintre aceste probleme gi au sugerat ci solutia ar fi s4 nu mai oferim recompense individuale, ci in schimb si folosim recompense mici, pe grup, fie la munca, fie in sala de curs. Din ne- fericire, daca oferim recompense echipei, doar ridicdm rivalitatea la un alt nivel, sporind la ‘aximam competitia si astfel minimaliznd coordonarea dintre grupuri. Chiar mai mult, ‘cele patru probleme majore nu sunt ameliorate daci schimbam numérul de beneficiari ai _ Tecompensei. Exist cercetiri care ne araté cf ,,recompensele oferite Ja comun nu ame- - tioteaza efectele negative ale recompensei bazate pe performanta‘. |58 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR toti. Aceast3 migcare strategic este una dintre cele mai transparente strategii: manipulare folosite de oamenii care defin controlul. Implicit o anume presiun nociva asupra celorlalti, in loc si incurajeze grija sincer’ fat de confortul acestora: Si vai de bietul copil al cirui nume este citat in acea dupa-amiazA, drept mot pentru faptul cd ,,imi pare ru si va anunt, biiefei si fetife, dar petrecerea nu maj vor purta pic& ceilalti profesorului, pentru ci i-a tentat si apoi dezamigit, sau pentru c& i-a intors unul impotriva celuilalt? Fireste ci nu. Se vo; intoarce furiosi spre tapul ispagitor care le-a fost indicat. Aceasta este si ides dezbina si cucereste. Pedeapsa colectiva este privita in general drept nedreapta, dar nici Fee compensa colectiva nu este mai bund. Chiar mai mult, nici recompensele cu defigi: indus artificial si nici cele colective nu sunt aplicate doar in scoala primar’. Mull corporatii isi monteaza in mod explicit angajatii unul impotriva celuilalt, sau ofey 9 recompensé financiara in functie de performantele intregului departament, fy acest sistem, nu mai e nevoie si se anunte cine a fost responsabil pentru rezultatel dezaméagitoare din trimestrul trecut. Cineva va fi invinovatit, indiferent daca merita sau nu, Mai mult, neinere: © derea generala si stresul crese intr-un asemenea sistem. Inte-o companie in care | »plata tuturor depinde de eforturile tuturor, presiunea din partea colegilor poate att de mare, incat primii doi ani de la angajare sunt numiti purgatoriu'®. Cteva studii au examinat cum ajungem sé-i privim pe ceilalti, atunei can actiunile lor determin dac& suntem sau nu recompensafi. Cand unor fete li sa promis 0 recompensa pentru a explica niste nofiuni altor fetite mai mici (vedi pagina 44), nu doar c& au fost mai putin eficiente ca profesoare, dar au si , trata copilul mai mic ca pe o unealta, pentru a-gi atinge scopul dorit*: dacd nu inva suficient de repede, ajungea si fie priviti negativ”. Tntr-un experiment comple diferit, unor tineri adulti abia daca Li s-a atras atentia asupra posibilelor recompensé. care ar putea fi objinute din implicarea lor intr-o relatic romantica (de exemplu, | ar putea si-gi impresioneze prietenii), iar acest lucru i-a facut si declare cA.s¢._ simfeau mai putin indragostiti de partenerii lor dec&t oamenii care nu fusesera Pus si se gandeascé la acesti factor ”. Ideea esentiald este ca, indiferent daca unor oameni li se ofer& in sod direct sau nu un stimulent pentru a-si purta pica unul altuia, faptul in sine cd a» fost ghidati si se perceap& muncind sau invatand pentru a obfine ceva deterioreaza, colaborarea **. Unele tehnici de recompensare promoveazi competitia mai mult decat altele, si inhib& cooperarea, Dar oricum, rezultatul final este in detrimentul calitatii. Pana acum, am discutat despre efectele recompenselor asupra oamenilor cu un statut comparabil egal, Un alt tip de relafie afectat de recompensi este aceli59 / Problema recompense dintre persoana care 0 ofera si persoana care o primeste, Chiar $i in situatii in care nw avem nimic de obiectat fata de acest statut inegal, trebuie sa infelegeti cum gpereant procesul de recompensare in cadrul acestei interacfiuni. De exemplu, un pcinte sau un pedagog doresc probabil si creeze 0 relajie afectuoas cu fiecare copil in parte, si-] ajute s& se simt& suficient de protejat, incat s4-i cear& ajutorul and apar probleme. lar aceasta poate fi cerinja fundamentals pentru a ajuta un copil si creascd sinatos si si dezvolte un bun set de valori morale, De asemenea, din motive academice, un adult trebuie sé cultive acelagi tip de relatic cu un elev, dac are vreo sperantii ca acesta si-si admit de bundvoie gregelile gi si-i accepte sfatul. Acelasi principiu se aplica gi la locul de munci, unde este vitald stabilirea ‘unei bune relafii profesionale, caracterizaté prin ineredere, transparenfa in comunicare si dispozitia de a solicita ajutor daca este nevoie. Exact aceste lucruri sunt distruse de recompense si de pedepse. Dacd parintele vostru, sau profesorul sau managerul stau si judecd ceea ce faceti, si dacd in functie de acea judecata vi se vor intémpla lucruri bune sau rele, acest fapt doar va deteriora relatia dumneavoastra cu acea persoand. Nu veti lucra colaborand peniru a invala sau pentru a vi dezvolta; veti incerca mai degrabii si-i obtineti aprobarea in ceea ce faceti, ca si puteti pune mana pe risplata. Daca, de exemplu, esti recompensat doar dup cum are chef seful, atunci singura motivatie reala ¢ si te pui bine cu el”. Apare astfel tentatia de a ascunde problemele, de a te prezenta tot timpul ca fiind competent gi de a-ti irosi energia incercdnd s& impresionezi sau 88 flatezi persoana care detine puterea, Cel putin un studiu a confirmat ca ¢ mai putin probabil ca oamenii si solicite ajutor, cfnd persoana la care ar apela in mod normal este cea care define si bomboana, dar si biciul.2s Evident, daci oamenii nu cer ajutor la nevoie, atunci nivelul lor de performanta sufera in orice fel de actiune se implica. Acest rezultat este evident atunci cand cel de la putere este perceput drept cel care aplic pedepse: pariatele care s-ar putea si-gi trimita copilul la el in camera, profesorul care s-ar putea si pund o nota de doi in catalog, supervizorul care ar putea scrie un raport negativ despre performanta celui vizat. Daca esti acela care ‘at putea fi pedepsit, te bucuri s4 vezi persoana in cauz’ cam pe cat te bucuri sa vezi in oglinda retrovizoare c& vine polifia. Acesta este un pret pe care-1 plitesc pirinfii, pentru cd se prezint& drept cei ce impun ,,consecintele“ comportamentului ‘ieadecvat. Un aspect pe care nu |-au sesizat unii teoreticieni este cA relatiile sunt in mod sigur deteriorate cind percepem persoana cu autoritate drept una cdreia trebuie ~ sti facem pe plac, sau de care si ne temem. William Glasser a lucrat timp de mai bine de un sfert de secol incercand s& transforme scolile in locuri in care elevii nu Sunt pedepsiti continuu gi ficuti sa se simt& ca niste ratati, Dar face o eroare atunci cand sugereazi ci profesorii ar putea reduce ,,atmosfera de animozitate* daca60 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR folosesc ,.recompense in locul pedepselor™*. O astfel de schimbare nu va produ 0 atmosfer’ diferiti, cel putin nu in aspectele care conteaz’, Atat recompense! cat si pedepsele induc un tipar comportamental in care incercim s& impresioni si si lingusim pentru favoruri persoana care je ofera. Aproape cd nu mai conteaz} ce anume urmirim, si ne asiguram o recompensi sau si evitim o pedeaps’. orice caz, ceea ce nu avem este acea relatie caracterizati de un interes sincer care ne inviti si ne asumam riscul de a fi deschisi si vulnerabili — acel gen ¢¢ relatie care inspira oamenii sa dea tot ce au mai bun si care chiar poate face diferenfi notabil in vietile lor. i Aga cum tendinfa intrinsecd a recompenselor de a controla este cel maj usor observati de cdtre cei controlati, tot astfel gi efectele recompenselor asupra relafiilor sunt cel mai prompt observate de cei care trebuie si depinda de alti pentru a obfine ceea ce vor. Din acest motiv este iarigi important pentru cel care recompenseazi si se punii in locul celui sau celei care depinde de el, $i s&s gandeascd la tipul de relafie care existd in prezent intre ei (gi la ce consecinfe suferk cealalta persoana prin faptul c& nu au alt tip de relatie). Empatizarea este miaj ugoara pentru cineva care isi asum& concomitent ambele roluri, cineva care est responsabil pentru deciziile legate de subordonatii sai, dar in acelasi timp se afl 1a cheremul superiorilor sai cand vine vorba de propriile Iui recompense, Prezenfa sau absenja recompenselor este, desigur, doar unul dintre numeros factori care afecteazi calitatea relajiilor noastre. Dar adesea este ignorata tendiny lui de a pune accentul pe dorinja de a flata, si nu pe incredere gi, de asemenea, & a ne da sentimentul ci suntem mai degraba evatuati, si nu sprijinifi. Aceasta, ‘impreuna cu impactul asupra relatiilor dintre cei care cauté recompensa, ne ajut sa explicim modul in care recompensele adeseori influenteazé negativ succesti! actiunilor noastre. ILL. Recompensele ignora motivele in afara situafiilor in care utilizarea lor a devenit o obisnuing’, recompensel si pedepsele sunt de obicei scoase la lumina atunci cand se considera c& lucrurile merg rau. Un copil nu are comportamentul dorit; un elev nu este motivat sa inve angajatii nu fac treaba bund — acesta este momentul in care apelm la incuraji Interventiile asupra comportamentului sunt atat de atrigiitoare deoarece presupun atat de putin din partea celui care intervine. Pot fi aplicate cu mai mult sau mai pufind pricepere, desigur, dar chiar gi cel mai meticulos mod de a modifica un comportament este facil, dintr-un simplu motiv: recompensele nu ne cer sé fiat atenti deloc la motivele pentru care a aparut problema. Nu trebuie si intrebi copilul de ce tipi, elevul de ce nu-gi face temele, angajatul de ce ¢ indiferent la ceea ce lucreaza. Tot ce trebuie s& faci este si mituiesti sau si ameninti, iar persoana sé61 / Problema recompensei va corecta. (Observati si aici o asemanare intre recompense si pedepse.) Cu putin timp in urma, o mama din Virginia mi-a seris, contesténdu-mi critica la adresa manipularii comportamentale. ,,Daca nici si pedepsese nu pot (sau s& permit consecintelor si aiba loe) si nici sA-mi recompensez (mituiesc) copiti, ce si fac[...] atunei cind copilul de trei ani iese iar gi iar din camera lui, efind e ofa de culcare?* m-a intrebat ea. in regula. Haideti si lum in considerare trei moduri posibile de a aborda problema unui copil care mu -vrea sa stea in pat . Behavioristul A prefer ,,consecinjele": , Numir pana la trei, domaisoara, si dacd pana atunci nu esti in pat, n-ai voie o saptamana la televizox!* Behavioristul B prefer recompensele: ,,Draga mea, dacd in urmitoarele trei nopti stai in pat pao’ dimineafa, ifi cumpar ursuleful acela de plus pe care ti-l doresti*. Dar non-behavioristul se intreaba cum s-ar putea aventura cineva si ofere o solutie, fara s& stic de ce se tot da copilul jos din pat. Cu foarte putin efort, ne putem gandi la citeva posibile motive, Poate ¢ trimis prea devreme la culcare gi pur sisimplu nu-i este somn inca. Poate se simte privat de timpul petrecut in liniste algturi de parinti, iar serile sunt cea mai bund ocazie pentru el si se cuibiireasc& Janga ei, sau sa le vorbeasca. Poate este inca agitat din cauza a ceva ce s-a petrecut cu cdteva ore mai devreme, si simte nevoia s& repete gi s’-si clarifice evenimentele zilei, incercdnd sa inteleaga ce s-a intarnplat. Poate sunt niste monstri sub patul lui. Sau poate pur gi simplu aude ci se vorbeste in cealalti camera. Este cineva dintre noi prea batrdn sii-si aminteasc& vremea in care toata distractia pirea sii inceap’ dupa ce eram dusi la culcare? Ce incere si spun este c&, de fapt, nu stim ce se intampli, Dar solutia behaviorist nici nu ne cere s& stim. Dup’ cum spunea o reclami la bere de pe la sfarsitul anilor °80, crezul lor pare a fi ,,De ce si-ntrebi de ce?. Aceasta abordare explicd popularitatea modelului recompens’—pedeapsa, dar gi ineficienfa acestuia pe termen lung. Toate posibilele explicatii ale faptului cd acel copil nu vrea si stea in pat ar necesita o solutie diferita. De aceea, imi e greu sd le raspund simplu oamenilor care vor sf afle care este ,,alternativa’ recompenselor. De fapt, recompensele nu sunt deloc solutii: sunt tertipuri, scurtituri, cdrpiceli care mascheazi problemele si ignora motivele. Niciodata nu au in vedere substratul problemei.” * Uneori, chiar gi atunci cand ni se pare evident motivul unui comportament, éxista aspecte mai profunde ale problemei. Un copil mandncd bomboane dup& ce i s-a spus s& nu facd asta, si presupunem c& motivul este clar: bomboanele au gust bun. Dar poate cd este vorba de mai mult decdt ce observam la prima vedere. Oare nu s-a saturat de prinzul de la scoala? Poate nivelul de glucozA din sdnge © scizut? Poate nu are la indemana alte gustiri, mai sindtoase? Poate ia ceva interzis drept o modalitate de a-gi exprima mania fata de altceva? Chiar si cand suntem siguri cd nu este nimic complicat, iar cauza compottamentului nedorit este cat se poate de evidenta, tot trebuie si abordam62 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR Dintr-o anumita perspectiva, acest tip de criticd nu este nou. Acum zeci dex a fost oferit de catre adeptii lui Freud, care au argumentat cd terapia comportamenta| se adreseaza de fapt doar simptomelor unor probleme mai profunde. $-a spus problemeie emotional profunde aveau sa-si croiascé iar drum spre suprafaj sub forma unui nou sindrom. Dar nu-i nevoie s& fim psihanalisti pentru a obs: deficienjele abordirii behavioriste. Nu este nevoie s& ne atribuim actiunile lunge dorinte sau temeri din subconstient, sau unor evenimente teprimate din copilar; pentru a recunoaste ci ratim esentialul controlénd comportamentul unui ind prin mituire si ameningari. | Sa spunem c& un elev intarzie in mod repetat la ore sau viseazi cu ocki deschisi, in timp ce profesorul vorbeste. Un astfel de comportament ar putea suger c& elevul si-a pierdut interesul dupa ce a avut cateva incercari nereusite de a infelege ce ise cere~ poate din cauze lipsei unor abilitafi de invajare, poate din cauza feluli in care prezinta profesorul, poate din alte motive. Oricare ar fi problema reali, riméne nerezolvati daca interventia noastra consti in a promite o recompensa pent, mai mult punctualitate sau atentie, sau in a ameninta cu o pedeapsa in caz conttat Chiar mai mult, aceasta recompensa nu va fi oferitd daca elevul nu demonstreazk a progresat suficient, caz in care intregul exercitiu poate duce chiar la o mai ntate instrdinare, o imagine de sine si mai negativa si la un sentiment si mai acut al esecului, Acelasi lucru se intimpla si cu adultii de la locul de muncé, indiferent de tipul muncii pe care o executa. O deteriorare brusca a nivelului de performanii poate fi cauzata de problemele de acasa. Insi o mediocritate cronicd la locul: de munca poate indica, printre multe altele, ci e ceva in neregula cu serviciul in sine. sau cu o structura organizationala care face angajatii responsabili de lucruri ¢: sunt in afara puterii lor, Dac& transformam locul de munca intr-ua concurs premii (,,Hai sd le spunem angajatilor ce premii fabuloase avem pentru ei gi sd vez cum creste productivitatea...“), nu facem absolut nimic pentru a rezolva aceite probleme din subsirat gi pentru a promova o schimbare substantial’. Deseori, nic nu ne trebuie cine stie ce cunogtinte psihologice pentru a intelege ce se intam; ~ doar bunavointa de a face aliceva decat si momim oamenii. : Sa lum alt exemplu, de data aceasta din domeniul politicilor sociale. Uni politicieni au observat c& adolescentii sdraci abandoneaz’ deseori liceul, aya ed au decis si-i recompenseze cu ajutoare sociale binesti suplimentare daca merg'¢ regularitate la scoala, si-i pedepseasca tdindu-le beneficiile sociale dacd renun{i, iar uneori si amenine parinfii c4 nu le mai dau nici lor ajutoarele, pentru a genera. suficient de muita presiune in familie incat si determine adolescentii si se intoareé la scoala. Lasand la o parte ingrijorarea fai de corectitudinea acestor tactici nu se iau in considerare motivele mai profunde pentru care cineva, mai ales carticrele sarace ale oragului, ar putea decide si nu mai mearga la scoala. fn ‘oe acea cauzA, in loc sa incercim/doar sd schimbam comportamentul.63 / Problema recompensei sf abordeze cauzele structurale ale sariciei, sau faptul cd relevanta educatiei nu este inteleasd, tendinta este pur sisimplu aceea de manipulare a comportamentului amenilor, fie cu o bomboan’, fie cu un bici, Daca exist 0 nevoie suficient de disperati de bani, poate ca manipularea va ayea succes, iar freeventa la cursuri se va imbunat®fi o vreme. Dar au va rezolva problemele mai profunde. Unii oameni apeleaza la recompense pentru cd sunt nerabdatori si obfind rezultate, oricat de efemere sau superficiale ar fi acestea: atentia lor se concentreaza pe rezultatul imediat gi nu le pasi de aspectele mai profunde. Jar altii considera ef aceste aspecte nu conteaz&, oricum. Ideea central a behaviorismului, pe care se bazeaza unele decizii de a aplica strategii de modificare comportamentala, este cA fiintele umane sunt doar suma activitatilor lor. Dac schimbi ceea ce fac, ai rezolvat problema. Un autor de lucrari de specialitate descrie behaviorismul drept ,,confuzia dintre motivatia interioara gi exprimarea lor exterioara“, Dar ce incerc eu sd demonstrez nu este doar cd teoria psihologica este inadecvata, ci sic punerea sa in practicd este neproductiva. Daca nu rezolvim cauza reala a pioblemei, atunei problema rimane nerezolvati. Ceea ce nu inseamna ci oamenii care fac apel la stimulente sunt neaparat atit de obtuzi sau insensibili incat nu vad sau nu le pasa de alfi factori. Un profesor care trece notele in catalog — pornind de la premisa ca dorinta obtinerii unei note de 10 sau teama de o nota de 4 reprezinta o motivatie — ar putea totusi sa infeleagd cAun elev poate s& provina dintr-un mediu abuziv, si chiar ar putea sd incerce si-1 ajute in vreun fel. Prin urmare, scopul meu au este de a face generalizri despre tipul de oameni care utilizeaz recompense, ci de a examina consecinfele acestei strategii in sine. IV. Recompensele descurajeaza asumarea de riscuri Uneori, recompensele pot mri gansele ca noi s& actionam conform dorinfelor cuiva. Dar, in acelasi timp, schimbi felul in care ne implicdm intr-un comportament dat, ” Pentru inceput, cind suntem impulsionati de recompense, “concentrarea noastra este de obicei mai mica decat atunci cnd recompensele nu sunt prezente; avem mai putine sanse si ne reamintim sau si observam lucruri care nu sunt in mod direct relevante pentru activitatea noastri. Sa spunem ca vi se da un teanc de cartonage gi fiecare dintre ele are un _ uvant diferit tiparit pe ele. Fiecare cartonas are gi o culoare diferiti. Vi se spune c&-veti primi un premiu dac& memorafi cu succes toate cuvintele, si incepeti si le Snvatati. Ceva mai tarziu, dupa ce recitati céte va putefi aminti, suntefi intrebati pe "Reasteptate ce culoare avea cartonagul corespunziitor fiecdrei culori. Probabil vi efi descurca mult mai prost decat cineva ciruia i-au fost date instractiuni identice, inst nu i s-a promis niciun premiu2”64 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR Acesta este un exemplu a ceea ce cercetitorii numesc ,invafare incidental: un tip de performanfa cognitiva care este deteriorat invariabil de recompense. D, motivul pentru care se intampla acest lucru este chiar mai important decat efecty in sine. Principiul de baz’ poate fi definit pe scurt astfel: cdnd muncim pentru recompensé, facem exact cea ce este necesar pentru a o obtine $i nimic altceva. Nu doar ca tindem si nu mai observam detaliile sarcinii, dar in timp ce o indeplinin, suntem mai putin inclinati si ne asumam riscuri, si exploram posibilitatile; urmam idei intuitive care poate nu vor da roade. Evitim riscurile oat putem. mult, deoarece obiectivul nostru nu este sa ne implicam intr-un sir de idei cu fina deschis, ci si obtinem bunul promis. Un grup de cercetatori a explicat c&, ating cand suntem motivati de recompense, ,,ciutam simplitatea i ceea ce este previzibit, din moment ce tot ce ne intereseaza este sai rezolvim rapid sarcina, pentru a atings: scopul dorit’', Un alt psiholog a fost mai succint: recompensele, a spus el, »inamicii explorarii3? Asta nu inseamni ci nu putem face oamenii sisi asume riscuri, conditioning recompensa de succes. Sectiunile de sport sau de afaceri ale ziarului sunt pline ¢ activit&ti pe care oamenii pariaza bani, si sperd sa-1 \-i Inmulteasc&. Dar si observim: cat de ingusté este aceasti marjai de rise. In primul rand, cei care pariaza tintese spre castig maxim, minimalizAnd riscurile: studiazd cu atentie caii de curse say actiunile la bursa, inainte si parieze. Cu cAt mai preocupati sunt de rezultat, cu. att mai mult siguranj4 vor c&uta — chiar si fntr-o activitate care, prin definitie, nu oferd siguranta. fn al doilea rand, cei care pariazi se implicd tntr-o activitate in care natura riscurilor (si uneori chiar si gradul lor precis) este expusi in mod clar. Ei nu pun la incercare limita unei activitati, nu 0 abordeazd dintr-o direc diferita. Doar igi incearca norocul. Prin contrast, asumarea rationald a riscurilor, favorizata de explorar unor noi posibilitati, este exact ceea ce oamenii nu sunt dispusi si facd atunc cAnd incearca s8 obtina o xecompensi, in majoritatea activitatilor, este mult mat: des intAlnitd abordarea expeditiva — exact opusul a ccea ce necesita creativitatea: Teresa Amabile, care s-a specializat in acest domeniu, ne cere si imagindm cum fncearcd si ajung’ la branzi un sobolan, in labirintul unui behaviori Sobolanul nu se opreste s& analizeze avantajele unei alte rute, si aib& ca punet de’ start una in care mirosul de branz& cheddar este mai slab, in speranta de a gisi-o | scurtiturd. Nu, doar fuge cat il tin piciorusele spre punctul unde crede ci-1 asteapti micul dejun. Cea mai sigura, cea mai de nidejde si cea mai scurta cale de a iesi din labirint este cdrarea batatorita, cea lipsitd de creativitate", spune Amabile. , cat se concentreaza cineva mai mult doar asupra scopului extern, cu atat mai put probabil este ca posibilititile creative si fie explorate.* Concentrarea unilateral indus’ de recompense este la fel de ingrijoritoare, adauga ea, din moment ce. =65 / Problema recompense aspectele aparent irelevante ale unei sarcini s-ar putea si fie chiar cele necesare creativittii. invaqarea incidental ar putea fi una integrala. Si ce facem in cazul in care creativitatea este integrati in proces? Daca oamenii fac tot ce trebuie pentru a obfine o recompensa, nu yor gandi ei creativ daca asta e necesar? Dar vai, nu-j atat de ugor, dupa cum a descoperit Barry Schwartz. Folosind stimuli externi, a incercat fara succes si determine niste porumbei si cioc&ne eu pliscul intr-o anuoniti secventf, diferité de tiparul folosit in sesiunea anterioari de experimente. intr-un final, a tras conchuzia c& variafia este posibild, insi doar sub forma unor rispunsuri aleatorii. El a argumentat c& dificultatea de a conditiona eficient un comportament nou-autentic nu deriva din fapiul c& porumbeii nu sunt, prin natura lor, prea inteligenti. Accast’ dificultate fa in natura stimulilor. Trebuie sii putem specifica un set de caracteristici comune unor anumite comportamente, ca s4 putem oferi o recompens’ cand acestea apar. Dar asa ceva este imposibil atunei cAnd dorim s obfinem ceva nou.* Schwartz a trecut atunci la subiecti umani gi la sarcini mai complicate (vezi pagina 44). A descoperit c& recompensele pareau uncori s4 stimuleze 0 abordare ,stereotipic&“ sau repetitiva a sarcinilor de lucru. La urma urmei, ,,odati ce un subiect descoperii un tipar de rispuns care functioneaza sigur [pentru a asigura 0 recompensa], este inutil si devieze de la el*,** Din nefericire, a observat Schwartz, cAnd suntem recompensati pentru ceea ce facem, este mai putin probabil sa fim flexibili si inovatori in felul nostru de a rezolva problemele ~ chiar si probleme foarte diferite - care apar mai tarziu. De ce? ,, Recompensele incurajeazA repetitia aceea ce s-a fficut in trecut, partial pentru c& scopul activitatii mu este producerea ‘unui principiu general sau a unei reguli, ci obtinerea unei alte recompense.“** Pentru a fi un bun om de stiinti, behaviorist sau nu, trebuie sd te astepti la unele rezultate negative. Doar prin compararea unor fapte care duc Ja un anumit rezultat cu altele care nu fac asta, putem intelege ce si de ce se intampla. Insa, dupa cum observa Schwartz, oamenii care muncesc pentru o recompensa nu vor si-tiste si aiba rezultate negative; vor s aiba succes cat de repede si de des se ‘poate. Aceasta, desigur, are consecinte importante nu doar pentru educatie, dar si pentru felul in care structuram organizatiile si modul de predare, in care dorim s& incurajm oamenii si gandeasca sistematic. Totugi, nu este corect si spunem ca atunci cand urmarim o recompensa dorim doar ct mai multe succese. Adevarul este chiar mai grav de-atat. De fapt, ~ obiectivul nostru nu este deloc acela de a duce la bun sfarsit activitatea propus; Gide a reugi sd obtinem recompensa. Daci ar fi cumya posibil s-o obtinem fark s& rminim ce ni s-a dat de facut, am abandona sarcina imediat. i66 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR Kurt Lewin a spus acelagi lucru in 1930; doi alti cercetiitori au confirmat empi acest lucru, in anii 80.7 < De obicei, dac& ducem totusi sarcina la bun sfargit, o facem doar pentry: este o cerinfdi necesara pentru a obtine recompensa. Dar chiar i atunci, daci aven; de ales, vom alege cea mai ugoara sarcind. Cel putin zece studii au confirmat aces) | Tucru, de la pregcolari care au lucrat pentru jucarii, copii mai mari care au hucrat pentra note si adulti care lucreazd pentru bani, tofi au incercat si evite orice i-ar pus la incercare.” Chiar mai muit, cercetirile arati c& (1) cu cat este recompensy mai mare, cu att mai usoari este sarcina pe care o aleg subiectii; (2) cand oprese recompensele, cei care le-au primit mai devreme preferd si lucreze ed mai putin posibil;*' si (3) sarcinile mai ugoare sunt selectate nu doar cAnd sti, oferite recompense, dar si de cdtre oamenii care sunt de obicei mai orientati spre recompensa."? s Explicatia ¢ logic’. Dacé ti s-a promis 0 recompensa, vei ajunge si veri activitatea drept un obstacol intre tine si aceasta. Cu cat este mai usor ce aide Ricut, cu atét mai repede pofi si termini si si-fi ivi premiul. Este logic, desiguy, dar implicafiile practice sunt cutremuratoare. Locurile noastre de muncd si silile noastre de clasi, asa cum sunt acum, saturate de behaviorismul popular, descuraje: oamenii sd-gi asume riscuri gi si gandeasca in mod creativ, Su luam, de pilda, programele care ofera pizza copiilor care citesc un anumit numar de cérfi, Daca afi fi inclus in acest program, ce fel de catte aif alege? Probabil una scurta, simpli, $i care ar fi efectul acestei preferinfe asupra abilitatilor dumneavoastra de lecturd si asupra atitudinii dumneavoastra fat de carfi? Raspunsul este deranjant de evident. Daca vrem s& citeasci mai mult copii cu atentie gi interes fata de ceca ce citesc, atunci mituirea este o cale complet gresita. De asemenea, daca dorim si facem elevii s se concentreze pe notele care le vor primi, poate chiar reusim asta. Dar ce fel de exercitiu vor ajunge st. prefere, drept rezultat? De fiecare dati cénd un profesor reaminteste clasei sale eft »valoreaza* o tema (nu cu sensul de ce reprezinta, fireste, ci cate puncte reprezint dintr-o not&), de fiecare data cand un parinte intreaba un copil cat ,,a vat“ fa. lucrare (in loc sa intrebe cu ce s-a ales din faptul ci a scris-o), invatim o leo| importanta. Lectia este cA scoala nu are de-a face cu joaca intr-un mod creat sau cu asumarea riscurilor intelectuale; scoala inseamna doar ce trebuie ficut, si. doar cnd este necesar, ca si punem mana pe o not sau un calificativ mai bun: * Dimpotriva, din perspectiva celui care ofera recompenscle, ,scopul fundamental al modificérii comportamentului ar trebui mereu s& fie de a obtine maximumut de cou: Portament dorit pentru un minimum de incurajare*, dup’ cum au declarat doi adept: sistemelor economice cu jetoane™*, Atunci, esenfa in sine a recompensarii oamenifor face a persoana care oferi tecompensa gi cea care o primeste si lucreze in scopuri diferite un alt mod de a reflecta la efeotele sale asupra relaiilor.67 / Problema recompensei “Majoritatea elevilor se vor acomoda rapid, alegind si faci ,.ceea ce le va aduce 0 roti maxima gi nu vor incerea s& preia sarcini pe care le-ar putea rata, desi in alte circumstante ar alege provocdri mult mai mari“. ‘Ultima parte a acestui citat este important. Dac pana acum n-am observat aceste efecte nefericite ale recompenselor —notele sunt doar un exemplu-, explicatia poate fi faptul c& presupunem cd oamenii evita prin natura lor s8 accepte provocdri, ca este ,in natura umanai si fim lenegi. Dovezile ne arat& ca, daca este si numim ceva natural, aceasta ar fi tendinja de a cduta provocarea optima, de a face eforturi pentru a infelege lumea, de a incerca idei noi. Fiintele umane inclina in mod natural spre activitati de o dificultate moderatd.** Ca regula, renuntim si ciutim calea cea mai ugoara doar atunci cand intervine altceva — cum ar fi recompensele, Daca tofi oamenii din jur aleg de obicei calea cea mai usoara, o explicatie poate fi faptul ca suntem inconjurati de recompense, ‘Asa cum este posibil ca un profesor orientat spre behaviorism s& se gandeasca la adevaratele motive profunde ale actiunilor unui elev, este de asemenea cu putinfa ca o persoana cdreia i s-a promis 0 recompensa si-gi asume riscuri gi si fucreze Ia sarcini care-1 provoacd. Teoretic, in aceasta privinta, aproape orice efect psihologic poate fi depasit de cineva care este suficient de hot&rat. Dar, pentru ca acest lucru sa aiba loc, trebuie sa ,,inotém contra curentului*, ineercand si transcendem dincolo de mentalitatea pe care tind s-o induc recompensele, prin natura lor. Majoritatea oamenilor influentati de promisiunea recompensei vor aborda oproblema in maniera descrisa aici. Daca acea orientare ne deranjeaz4, atunci s-ar putea si fie mult mai putin eficient s& indemnim oamenii si ,,fie creativi* sau si facd un efort suplimentar*, decat recunoastem deschis felul in care fi manipulim ‘prin recompense. »Fa aga gi primesti asta“ fi determin’ pe oameni si se concentreze mai mult pe asta dect pe ,aya"*. Ultima strategie pe care ar trebui s-o lum in ‘calcul, dack ne pas& de creativitate, este aceea de a face angajatii si se giindeasca {acti bani vor lua la salariu sau pe studenti si se ingrijoreze din pricina mediilor Jor anuale. Putem rezuma astfel toat4 aceasti demonstratie: Sunt oamenii motivafi de recompense? Absolut. Sunt mativati sd obtind recompense,oe 5 oe MICSORAREA DOBANZII: AL CINCILEA MOTIV PENTRU CARE ESUEAZA RECOMPENSELE Cine s-ar fi gandit cd joaca poate deveni muncd, dacé réiyplétim oamenii pentru céi fac ceea ce le place? — Rosemarie Anderson, 1976 Ajungem acum la, probabil, cea mai tragic’ consecinfi a behaviorismului aplicat, ¢iin acelagi timp cel mai important motiv al esecului acestuia: cum schimba fecompensele modul in care se simt oamenii raportat la cea ce fac. Uneori, psihologii considera recompensele si pedepsele drept factori de-motivare ,extrinsec4“, deoarece reprezinta stimuli din afara sarcinii in sine. ‘Oamenii care au fost ficuti s% gdndeascd in functie de ce pot obtine daca executa occerint& pot fi descrisi drept motivati extrinsec. Opusul acestei stiri este motivatia infrinsecd, ceea ce inseamné practic a te bucura de lucrul facut in sine’. Daca scopul nostru este calitatea sau un angajament pe termen lung catre ovaloare sau un comportament, niciun stimul artificial nu poate egala puterea _ motivatiei intrinseci. Ganditi-va la cineva despre care stiti ci e foarte bun in ceea -¢eface, Acum intrebati-va dacd are un abtibild pe masini, pe care si scrie AM - DATORH, AM BANI DE DAT... LA MUNCA M-AM CARAT, sau MULTUMESC. -LUIDUMNEZEU CA E VINERI, sau MUNCA E NASOALA, DAR AM NEVOIE, "_DEBANI. (Cu greune-am putea imagina semnale mai vii ale unui sistem economic in’plina criz.) in mod clar, nu acesta este genul de sentiment pe care-1 asociem - choamenii care fac o treabi excelenta. Astfel de oameni pot fi bucurogsi cd sunt _ plititi, si chiar si mai bucurosi si fie bine platiti, dar nu muncese doar pentru salariu, Tubes ceea ce fac. Uneori continua activitatea chiar si in timpul lor liber. ‘Ceea ce nu inseamnii cd interesul nostru fata de o sarcind data conditioneazi totalitate cat de bine o executéim! — sau ci ar explica in totalitate de ce nivelul tformantei scade in prezenta recompenselor*. Dar motivatia intrinseca rimane Unindice de probabilitate puternic pentru cat de bine va munci cineva, sau cat de i Pentru o discutie extins& pe tema conceptului motivatiei intrinseci, vezi Anexa B.70 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR bine va invafa la scoala. Un grup de cercetatori au sintetizat dovezile existen; astfel: ,,Persoanele care sunt motivate intrinsec functioneaza, din punctul de vederg al performanjei, precum cei care au o motivatie puternicd a succesului: caug provocarile optime, demonstreazi aptitudini inovatoare mai puternice gi tind gj reactioneze mai bine in situatii care le pun la incercare“®, Putini dintre cititori vor fi socati s4 afle c& stimuli extrinseci sunt un substitu; slab pentru interesul real faya de o anumit& actiune. ins ceea ce s-ar putea si pani mault mai surprinzator si deranjant este afirmagia urmatoare: recompensele, ca gi pedepsele, submineaza de fapt motivatia interioard, care promoyeazi performaniy optima, Am mentionat deja acest fenomen, cénd am descris cum modul in car abordim o sarcind ajunge si fic alterat de modul in care ne vedem noi implicati in. acea sarcini cu scopul de a objine o recompensa. Vom explora acum mai améinunit acest efect, Planul batranului | Psihologia, in special psihologia social’, este deseori acuzata cA nu face | prea multe in afardi de a valida adevaruri de bun-simt si de a descrie ceva ce dejd stim ca are valoare de adevar, dar intr-un limbaj mai pretentios. Cand cercetatoti descoperi ceva ce deranjeaz judecata general, merit si analizim despre ce € vorba, Descoperirea efectelor recompensei asupra reusitei ofera un exempli. perfect pentru o astfel de constatare care contravine intuifiei ~ chiar daca aceasti descoperire este inca ignoratii de multe manuale de psihologie. Si dact inlaturim efectul asupra reusitei, ajungem s& contemplim ceva deopotriva fundamental si semnificativ: efectele recompensei asupra interesului. Aceasti teorie a aparut pentru prima dat Ia inceputul anilor 1970, cand doi cercetitori au ajuns simultan gi in mod independent unul fafa de celilalt la aceleasi rezultate, dupi cum se intampla descori in acest domeniu. i doi erau psihologi de douizeci gi ceva de ani, locuiau in regiuni diferite ale fii si preferau abordari experimentale diferite. Edward Deci, de la Universitatea din Rochester, a efectuat ceca ce avea s& fie primul experiment dintr-o serie realizati cu ajutorul studenfilor. Schema sa de baz era ingenios de simpla si, dupa cum tinde sa fie descori cazul in psihologia social, putin ingelatoare, FiecArui subiect i s-a cerut si lucreze la un puzzle interesant de orientare in spatiu. Unei jumatati din cei supusi experimentului i s-a oferit bani; celorlalfi nu. Apoi cel care derula experimentul a anunfat ci mai sunt cAteva minute pana incepe urmatoarea fazi a studiului. Subiectul a fost lsat si astepte singur Intr-o camera, unde putea si continue sa se joace cu respectivul puzzle, si citeascd o revist’ sau si viseze cu ochii deschisi. | I | In acest caz, cei '| i | | 71. / Micgorarea dobancii Si de fapt aceasta era urmatoarea etapa a studiului; subiectii au fost abservati in secret pentru a se vedea c&t de mult lnctau Ia puzzle cfnd aveau de ales. Cei care au fost platifi au petrecut mai putin timp lucrdnd decat cei care nu fuseser recompensati, Rezulta c& oamenii erau mai putin interesati de o sarcind dati daca erau platifi pentru ea. Sau, dup’ cum a formulat Deci, ,,banii ar putea fi folositi si «cumpere» motivatia intrinsecd a unei persoane fat de o activitate. Cand a primit prin postd publicafia care confinea raportal acestui experiment, Mark Lepper de la Universitatea Stanford era deja ocupat si-si noteze rezultatul propriului sdu studiu. Interesul tui Lepper fata de acest subiect fusese deja starnit pela finele anilor ‘60, cand observase copii de varste mici din clasele pregatitoare ale programului Head Start. Mulfi invitatori foloseau recompense pentru a indemna copiii s& se implice in jocuri educative, iar acestia se conformnau sarguincios. Dar Lepper a observat cd atunci cand recompensele nu mai erau disponibile, copiii nu mai voiau sa aiba nimic de-a face cu respectivele activitati — pe cand in salile de clas care Lisau ta latitudinea copiilor cu ce anume sé se joace, multi dintre ei se implicau cu pliicere in exact acelasi tip de activitati. Nu era nevoie si fii psiholog pentru a observa cd recompensele functioneazi chiar controlau comportamentul copiilor*, a remarcat Lepper multi ani mai tarziu. »Dar efectele negative erau mai greu de observat. Cred cA poate nici eu nu le-ag fi observat, daca n-as fi mers la celelalte gcoli [care nu foloseau recompense], unde copii indrageau activitatile.* Lepper, alaturi de colegii s&i, a demarat un experiment pentru a intelege ce anume se iniampla in acele clase pregatitoare. A oferit unui numiar de cincizeci sidoi de copii sansa de a desena cu carioci — ceva ce majoritatea copiilor la acea varsta considera ca fiind atractiv. Totusi, unora dintre ei li s-a spus o& daca deseneaza vor primi un certificat special, personalizat, decorat cu o panglic’ rosie si o stea aurie, Una sau doud siptiméni mai tarziu, copii au fost observati in sala de clasa. Lepper a descoperit cA aceia cdrora li se spusese dinainte de certificat pireau acum mai putin interesafi si deseneze cu carioci decat ceifalti copii — si chiar mai putin interesafi decat fuseserd ei ingisi, inainte s& li se ofere recompensa.$ Studiul lui Deci se concentrase pe efectele imediate pe care le avea 0 recompensi financiard asupra interesului adultilor fafa de un puzzle. Studiul Jui Lepper viza efectele intarziate pe care le avea o recompensi simbolica asupra interesului unor copii fafi de desen. in ciuda diferentelor, cele dou’ studii erau congruente intr-o concluzie unic&: recompensa extrinsecd reduce motivatia intrinsecd. Ynteresul oamenilor fafa de o activitate scade, de obicei, cand le este oferita o recompensi. Pe parcursul urma&toarelor dou’ decenii, zeci de alte studi au confirmat aceast concluzie’. Desi diversi alti factori, despre care yoi discuta mai tarziu, au intr-adevar un impact asupra intensit&tii acestui efect, si in timp ce criticile asupra diverselor grade in care putem fi persuasivi in actiunile noastre au72 / ARGUMENTATIA IMPOTRIVA RECOMPENSELOR fost clasificate in aceasti cercetare, ideea central a fost documentaté puter Totusi, este remarcabil faptul ci aceasta concluzie nu este prea cunoscuth icy * micar in ariile invecinate de psihologie educational si organizationala, cu ati, mai putin in acceptiunea culturii generale. Pe de o parte, majoritatea oamenilor sunt surpringi sd afle ca recompense distrug interesul. Presupunerea greyitd si majoritara este cl dack adiugim if stimulent (cum ar fi banii sau notele) pentru a face ceva, motivatia unui individ dg a face acel ceva va creste automat. Pe de alta parte, odat ce aceast& descoperirg. este descrisi si explicata, multi oameni o admit imediat drept plauzibila®. La ur urmei, majoritatea dintre noi ne putem gandi la ceva ce obignuiam si facem din pur, plicere — pana cnd am inceput sé fim platiti pentru a ne implica in acea activitatg iar apoi in niciun caz nu ne mai vedeam ficdnd-o gratis. Cumva, interesul nostn, intrinsec s-a evaporat dupa ce au fost introduse recompensele. O veche anecdoti surprinde esenta acestui fenomen Ia fel de bine pe-ci: ar putea-o face oricare dintre studii, Este vorba despre un batran care indura zi insuitele unei gisti de baieti de zece ani, care treceau dinspre scoala pe lang’ casa lu intr-o dupa-amiaz’, dup’ ce a ascultat inca o turd de remarci batjocoritoare despre cat de prost gi urat si chel este, b&tranul a pus Ja cale un plan. Lunea urmitoare S-a intalnit cu copii pe peluza din fata casei sale gi i-a anuntat c& va oferi un dolar celor care vor veni a doua zi si vor striga lucrari urate despre ef. Uimiti si incdintaf, copiii au venit marti chiar mai devreme ca de obicei, raicnind insulte care mai de care. Batrénul s-a tinut de cuvant, a mers agale si i-a platit pe tofi. .,Faceti la fel miine*, le-a spus el, .,si veti primi douaizeci gi cinci de cenfi pentru efort“ Cop’ s-au gindit cA tot cra o afacere bunicica si au venit si miercuri sd-1 necajeasc’. De Ja primele huiduieli, a venit spre ei cu un fisic de monede $i tarsi i-a platit. De acum incolo*, i-a anunfat el, ,,vA mai pot da doar un penny pentru asta.“ Co} S-au uitat unul la celdlalt, fart s& le vind s creada. ,,Un peany? “ au repetat eiyct dispret. .,.Las-o balti! $i n-au mai venit niciodata, : Planul batrénului a fost siret, dar gi de o simplitate eleganta. A rasplitit copiii pentru ceva ce ficusera voluntar, ceva ce li se parea distractiv, si imediat acestia au considerat ci-1 hirtuiesc ca sd-i pliteasca. Au plecat imediat ce-a dispirut si recompensa, Fireste, chiar aceasta era gi ideea: si le submineze motivatis intrinseca. Dar fic ca realiziim saunu, asta facem milioane dintre noi —parinti bine intentionati, profesori si manageri—oamenilor pe care-i recompensim: le ucidem interesul chiar fata de lucrurile pe care-i mituim si le faca. Unul dintre cele mai memorabile studii care au confirmat acest efect a fost condus de ctre un cercetator care se specializase nu in recompense, ci in preferint culinare. Lean Lipps Birch si colegii sii de la Universitatea din Illinois au luat grup de copii si i-au pus si bea kefir, un iaurt cu aroma de fructe pe care nu-l mai gustasera, pind atunci. Copiii au fost impartifi in trei grupe: unora li s-a dat pi73 / Micsorarea dobanzii gj simplu un pahar pin, ait au fost Kaudati(,Asa, foarte bine, bea pe tot), iar sftora Ii s-a dat un bilet gratuit la film pentru a bea, Cine a baut mai mult? Skinner, desigur, ar fi prezis un nivel mai mare de consumare a bituturii din partea celor care primiser’ incurajiri verbale sau ‘arigibile. Arfi avut dreplate? De céte ori pun aceasté intrebare unui grup de oameni gare tocmai au ascultat o prelegere despre cat de daunatoare sunt recompensele, ynajoritatea presupun acum ca orice ar zice Skinner, greseste — sau cel putin n-ag aduce vorba despre studiu daci nu i-ar contrazice previziunile. Dar, de fapt, previziunile sale sunt absolut corecte. Daci o recompensa este suficient de atractiva, oamenii vor face aproape orice si o obfinil. Cateva inghitituri in plus de jaurt merit sigur ua bilet la film. Dar Birch nu era interesata si afle cine bea mai mult kefir cdnd sunt oferite zecompensele, Ce voia s& afle era cum aveau stimulentele si afecteze pe termen arig preferinfele copiilor. A aflat c& acelora care nu primiser4 nimic le plicea la fel de mult, daca nu si mai mult, bautura respectiva peste o siiptiména, Dar cei gare primisera bilete — sau, spre surpriza ei, laude ~ 0 vedeau acum drept mult ‘mai putin atractiv.? Probabil cu exceptia fermierilor din industria lactatelor, nimanui nu-i pas& in mod special ce cred copiii despre kefir. Ideea, desigur, este c& stimulentele pot ‘de asemenea si distrugé o inclinafie catre seris sau citre analizi financiar’ sau comportament generos, sau orice altceva consideram de valoare. De fapt, acest efect este att de previzibil, incat am putea chiar sa privim recompensarea oamenilor ca pe o strategie inteligenta de a le submina in mod deliberat interesul fafa de ceva. ‘Am auzit recent despre un pastor de la scoala duminicala care oferea caramele ~ elevilor sii de cate ori acegtia recitau corect versetele din Biblie. Mi-a dat prin “ -minte cA asa ceva, avand in vedere efectele pe termen lung, ar putea fi o tehnicd vicleana pe care s-o foloseasca un opozant inflacarat al religici. Toate acele campanii de stimulare a cititului aplicate copiilor din scolile ' primare de pe cuprinsul tirii oferd dovezi care ne trezesc la realitate despre cdi piringi si pedagogi sunt captivi in mentalitatea lui Skinner. Ilustreaz4 mai pe larg, ‘dé asemenea, consecinfele motivatiei extrinseci. Atunci cdnd a fost intrebat de fezultatele estimative ale programului popular de ta Pizza Hut prin care se oferea -thaneare pentru cdrfi citite, psihologul educational John Nicholls a rispuns, doar ‘pe jumatate in gluma, ci va avea drept rezultat ,,o grimada de copii grasi c’rora nue place sii citeasci*.!? ‘Sa ludm in considerare urmatorul citat dintr-un articol recent, publicat in USA Today: Cand a venit vacanta de vara, o mama din Philadelphia era ingrijorata ca fiul ei de noua ani va fua o pauza de la citit timp de trei luni.