.

J U PLi MENT ISUS de Giovanni Papini V I C L E I M U L

O variantă populara inedita
P E S T E B O R D
HUMOR- CURIOZITĂŢI
de Rudyard Kipling COLINDE— REPORTAJE

6 NUVELE INEDITE 51 SENZAŢIONALE

Wi-. 777 — C R Ă C IU N 1941

M U R IL L O Fuga în E g i p t

Crăciunul
pe front
Pen tru a treia oară în ucest
făzboin pentru existenţă şi
libertate soldaţii M arci Ger­
m anii întâm pină serbările de
Crăciun de la Nord-Cap, până
în Africa, pe fro n t şi în ţară
străină.
Este un lucru firesc, des­
pre tare nu se vorbeşte prea
m ult, că în patrie organiza-
ţ uni le civile şi-au început de
câteva săptămâni munca spre
a. face agreabil Crăciunul sol­
daţilor pe front. Cu deose­
bire în cercurile fam iliare şi
în grupele locale ale N SD AP-
ulai, dar şi în întreprinderi
şi orgnnizaţinni, s’a început
o m u m ă gigantică de pregă­
tire a pachetelor. Dar alături
de organizaţiunile civile se
strâduesc şi organizaţiunile.
m ilîla re să înfrumuseţeze cât
m aî m u lt Crăciunul soldaţi­
lo r p f front.
Din partea Comandamen­
tu lu i superior al armatei s’au
Întreprins toate m ăsurile nc-
; cesare in acest sens. Fiecare
ioid n t {/erman este luat în
suomă. Pregătirile făcute în
acest sens pentru Crăciunul
19*1 întrec cu 25%, pregăti­
rile asemănătoare făcute tn
19*0.
CACTUSUL _ B R A D U L D E­
ŞERTULUI r "
Organizarea festivalurilor
'locale este lăsată în setmia
tr u p e id tş i are loc ' du!p& po*
sibilităţile date. Soldaţii îşi
vor procura pe loc brazii lor
de Crăciun. In regiunile de
lu p i« din deserturi, unde
oam eni din corp u l african îl
va face câte un cactus îm po­
dobit,
Lum ânările necesare pen­
tru pom u l de Crăciun vor fi
procurate de organizaţia cen­
trală. Spre a înlesni secţiu­
n ilo r de trupe ţinerea festi­
valului vor fi destinate de
către Comandamentul supe­
rio r al armatei anumite sume
fiecărui soldat. Cu a ju to ru l
acestor m ijloace secundare
se va înlesni fiecăruia o frip ­
tură festivă şi o băutură de
Crăciun, înlesnind şi cadou­
rile reciproce dintre canta­
rm i.
Dar afară de aceasta orga-
nizaiiunea m ilitară se în g ri­
jeşte ca fiecare soldat, care
esle aprovizionat din partea
trupei să obţină o farfurie
plină de d ulciuri, mere şi o
sticlă de vin roşu sau alb.
Deosebit de im portante sunt
şi străduinţele ca toate aceste
* lu cru ri frumoase de Crăciun
să ajungă la tim p la soldaţi.
Ceeace se poate face om e­
neşte în acest domeniu, este
făcut de către autorităţile
m ilitare germane.
Astfel sunt peste tot în în ­
tinsul m arelui Im periu ger­
man, oficiali şi particulari,
m âini silitoare Ia lucru spre
a îmbrăca şi Crăciunul 1941
p r in ir ’nn val de camaraderie
şi iubire, care să lege patria
de fron t.
Ci«ntpioni Ia strânsul
p fa itic to r
I n G erm a n ia au fo st fo lo siţi eu
lovii tuturor şcolilor pentru st&nge-
re a plan telor m edicinale, etc, şc o a la
care a bătut recordul in acest do­
m eniu este şcoala p rim a ră d in H ae-
sum, care a p rim it pentru aceasta
o d istin cţie din partea m areşalului
G oerih g, conducătorul planului de
4 ani, în cadru] căruia se fa c aceste
strângeri de plante
L e m n tiir s ta t —
o n o u ă m a t e r ie p r im a
Ştiinţa germană a. reuşit să pro.
ducă o materie primă, leănn tur­
nat, numit lemn homogen. Calită­
ţile speciale ale acestuia sunt, spre
deosebire de lemnul natural, ega­
litatea şi homogenitatea. deplină,
deoarece structura fibrelor precuw
şi iregularităţile impuse de noduri,
creştere, locul creşterii şi vârsta ale
lemnului natural sunt evitate. Noua
materie prim ă dtastò din fsture or­
ganice cu un schelet de legătură
tare. Ex>siîă plăci de ta m i turnat
pemtoru tâmplari sä plăci ian. Cele
tâmplăireşti pot fi prelucrate ca un
lemn moaie, găurite. curbate, fumia­
te f&ră furnir, etc.
Be Sntrebuînfţează ,îndeosebi pen.
tra fabricarea mobilelor, pentru iişi,
îmbrăcăminte de peret, etc. Placa
de lemn homogen tare se Intre,
bufeţează pentru podeală, eonstruc-
ţa interioară a vaselor, vagoanelor.
Deoarece m ateria primă a fibrelor
pentru producţia lemnului homou
gen se obţine din rămăşiţele dela
preflucrarea lemnului, ţăndări, etc.
şi chiar paie şi ierburi, noul pro­
dus prezintă o soăuţie bună a fo ­
losirii rămăşiţelor de lemn precum
şi împlinirea misiunii tehnice a
creierii unui lemn care poate fi
turnat, inexistent până în pressesit.
O S U R P R IZ Ă _____
EDITORIALĂ
Anemicul sezon editorial iUn
toamna aceasta are şî o plăcută sur­
priză. Este prezenţa în vitrin e a e-
diturii „Sensul Românesc” cu pa­
tru volum e deodată şî cn alle 14 pe
cale de apariţie.
Sunt traduceri din literatura ger­
mană contimporană, lucrări de ne­
tăgăduită valoare documentară, li­
nele chiar pasionante.
Elortul editurii „Scrisul Româ­
nesc" e demn de subliniat ia r volu­
mele editate dovedesc nn simţ de
pricepută orientare in vasta litera­
tură de documentare contimporană
tra lă p rezin tă m ulte problem e n e-
cultivată cu mult zel de către edi­
deslegate pen tru ştiinţA. Ou toate că
turile Germane.
O AD EVARATA
C O M O A R A
DE SĂRBĂTO RI
ESTE R E V IST A F E M E N IN A ID EA LA
M A R IA N A
APARUTA
A D M IR A B IL
RO A SE R U B R I C I
LIT ER A T U R A ,
G O S P O D Ă R I E
TESTA M EN TU L
LUI
La 17 Deceanbrie 1941 se îm pli­
nesc enact 25 de ani de când Gri­
gori Rasputin, sfătuitorul original
al ultimului ţar, a fost ucis de
m em brii n obilim e!
In 1926 a apărut o carte a „S fă­
tuitorului său financiar", un e-
vreu din gbettou, Semanovici,
care intre timp a dispărut de pe
piaţa internaţională a cărţii, deşi
a fost tradusă t » limba franceză
şi germană. După toate probabili­
tăţile a fost cumpărată de evrei-
mea mondial S.
Intre timp a apărut în editura
Nibelungen din Berlin o nonă
traducere a textului origina] ru­
sesc, făcută de Gru eh n. W erner,
care o publicăm în următorul ar­
ticol:
„După fcmorîTea lui Rasputin
ţarul r&mase şi pe mai departe
în tr’o stare de depresiune sufle­
tească, E l pierdu puterea de viaţă.
Num ai acestui fapt se datorează
că a semnat abdicarea fără cea
mai mică rezistenţă. Scurtă vre­
me înainte de declararea revolu­
ţiei farul a fost convins de Ine­
vitabilu l unei catastrofe. Nu se
peate contesta că la aceasta a
contribuit şi o profeţie a lui Ras­
putin, care o predete în scris ţa­
rului înainte de moartea sa. _ Ea
exercită c influenţă extraordina­
ră asupra farului în timpul ma­
rilo r transformări care se prodn-
ceau în sta t
Profeţia Ini Rasputin, de care
vorbesc, s’ a produs Sn aceleaşi
condiţiuni ca toate profeţiile, cu
care se fălea. Toată ziua anterioa­
ră se în tr’o dispoziţie bună.
Seara se culca de vreme. A doua
zi mă însărcină să cbem pe avo­
catul Aronson. După aceea înce­
pu să se pregătească pentru tes­
tam ent Am fost foarte surprins
de această dorinţă, dar i-am în­
deplinit rugămintea. Aronsonn pe­
trecu toată seara în cercul nos­
tru. Rasputin scrise următoarea
scrisoare de adio:
„S p iritu l lu i G rigori Jefin ovici farmecele.
LACUL BAIKAL - O ENIGMĂ
F au n a locului B aikal din A sia cen ­
ASTAZI IN 36 P A G IN I
ILU ST R A TE, CU NUM E­
DE F R U M U S E Ţ E .
CINEM A, TEATRU.
Şl M O D A
2
RASPUTIN
Rasputin Wowyfc dia gatul Po-
prowskoje.
Scrin această scrisoare, care o
las la Petersburg. Bănuesc că
înainte de 1 Ianuarie mă voiu
despărţi de viată. Vreau să des-
Văiîii poporului rusesc, Tatălui
(ţarului), M am ei ruseşti, copiilor
şi pământului rusesc ce vor
întreprindă.
In caz că voiu fi u d s de crim i­
n alii plătiţi, sau de făran îi ruşi
fraţii mei, tu farul Rusiei ntt
trebue să te temi de mine. Rămâi
pe tronul tău şi guvernează. Nici
măcar nu trebue să-ţi faci, g riji
din cauza copiilor tăi. Ei vo r gu­
verna încă veacuri dearândul în
Rusia.
In caz că voiu fi ucis de boieri
şl nobili, cari îm i vor vărsa sân­
gele, atunci rămân mâinile lor
pătate de sânge şi 25 de ani nu
vor putea spăla petele de pe
mâini. Ei vo r părăsi Rusia.. F raţi
se vor ridica contra fraţilor ucl-
gându-se între ei şi timp de 25
ani nu v a mai exista nies un sin­
gur nobil in ţară.
Ţarul pământului rusesc, dacă
auzi clopotele care anunţă moar«
tea lu i Grigori, atunci să ştii că
dacă crima a fost executată de
rudeniile tale, nimeni din fam ilia
ta, nici din copiii tăi nu va trăi
mai- mult de doi ani. Poporul ru­
sesc li va ucide. Plec şi simt in
mine invitaţia divină să-i spun
împăratului rusesc, cum să tră­
iască şi după moartea mea- Săi
judeci şi să cumpăneşti lucrurile,
să acţionezi prudent. Trebue să
le îngrijeşti de salvarea ta şî să
spui rudeniilor tale că le-am plă­
tit cu preţul vieţii mele. Mă vor
ucide şi eu nu mai sunt printre
cei v i t Roagă-te şi fii tare. In-
. grjeşte de copiii tăi predestinaţi” .
N e putem uşor im agina ce im ­
presie dezolantă a făcut acest tes­
tament asupra superstiţiosului
ţar, care credea mereu în toate
se a flă la o d istan ţă m are d e măirilâ|
m ondiale, trăiesc ac1 în*re altele d i«
fler+V peşti care se găsesc obi.şnuM
num ai în m ări, de p ild ă h erin g', eie.
DeosebH de in teiesarjtă este bogăţiai
şs d iversitatea fau n ei îçl ace^t Iaci,
cel m ai m are liac de m unte tie pej
păm ânt, ca re se a-ftă la 462 m. pestei
suprafaţa m ării şi ajungie p â n ă lai
1060 m adâncim e. M
D eşi este în g h eţa t 5 luni p e ans,
poate exisiă la fu n d u l lui fe-voarej
calde, ca re fa c posibilă o fa u n ă atât)
de bogată.
D e s c o p e r i r i efiin t i m p u l
p r im ilo r o a m e n i
P e K a lva rien b erg îa Mrarg în R«M
natn ia se fa c d e câ ţiv a an i săpăJburU
Arheologice. A ci s’a d a t de urmejle tt«-
nei color.il a p rim ilor oam eni, ca r^
după cele m ai nomi eon stei furi da­
tează die acum 2000 ani.
A fo s t descoperi tă cu m u » ă tn*dăi
o v a tră de foc, ca re potaie cOffiM*
d era tă cea m a i vech e d e acest, fe l,
care se cunoaşte până acum. I/iK-răU
H te eântovuă şâ se cred e c ă v o r döl
s', d e frftie reed ita te Mniere*ia»ie. H

s ü a n în
sus s’a născut în tr’un Staul.
Un Staul, Staulul adevărat,
nu-i porticul sprinten, uşor, pe
care i l-au zidit pictorii creş-
tini Fiului lui D avid, parcă ru­
I
şinaţi că Dumnezeul lor stă­
tuse culcat în sărăcie şi mur­
dărie. Precu m nu este nici ies-
lea de ipsos pe care închipui-
®i ® rea cofetărească a iconarilor,
a născocit-o în vrem u rile noastre; ieslea
curată şi drăgălaşe, trandafirie, cu jghia­
bul lustruit şi înzorzonat, cu măgăruşul
în ex ta z şi boul solemn, cu îngerii de pe
acoperiş ţinând ghirlănzi fluturate, cu
păpuşile reg ilo r în mantii şi ciobani cu
glugă, îngenunchiati de cele două părţi
ale şopronului. A cesta poate fi visul can­
didaţilor la călugărie, luxul parohiilor,
-jucăria copiilor, „p roorocitu l lăcaş” a!
lui M anzoni; dar nu e. nu e Staulul în
Care s’a născut Isus.
Un Staul, un Staul aidoma, e casa Vi­
telor,. închisoarea V itelo r care muncesc
pentru Om. Străvechiul, sărmanul Staul
din ţinuturile străvechi, din tinuturile să-
race, din tara lui Isus, nu e balconul cu
stâlpi şi capiteluri, nici grajdiui ştiinţific
aî b o ga ţilor de azi, ori coliba elegantă ce
se arată prin bisericile catolice de ajunul
Crăciunului. Staulul nu-s decât patru zi­
duri neteacuite, cu bolovani murdari pe
Jos, un coperiş de bârne şi de lespezi.
A devăratu l Staul e întunecos* murdar,
cu m iros greu : curat nu-i în el decât
jghiabul, în care pătureşte gospodarul
fân şi nutreţ.
L iv e z ile p rim ăverii, jila v e în dim ine­
ţile senine, undind la vânt, bătute de
soare* unde, m irositoare, au fost cosite:
tăiată cu fierul iarba verd e, frunzele
înalte, s tră v ezii; cosite, de-a valm a, flo­
rile în v o a lte: albe. roşii, galbene, albas­ *vada înflorită ve d e iar lumina zilei pe
tre. T o a t e ’s veşted e, uscate, schim bate’«
coloarea palidă şi unică a fânului. Jun­
canii duseră acasă rămăşiţa m oartă a în­
ceputului de vară.
D e-acum a iarba, florile, iarba aceea
ţepoasă, a cele flori încă m irositoare, zac
colo, în jghiab, pentru foam ea R obilor
Omului. V itele le adulmecă domol, cu
S t MnrmAnf Im IftloM lIai
BOTEZUL pictură de GIOTTO
buze late, n egre; iar dela o vrem e, li-
aşternutul de paie, schim bată’n balegă
udă.
Acesta e adevăratul staul în care-a fost
născut Isus. L o cu! cel mai M urdar de pe
lume, fost-a cea dintâi încăpere a singu­
rului N eîntinat dintre cei născuţi de fe-
mee. Fiul Omului ce-a vea să fie sfâşiat
de V itele cărora le zice Oameni, avut-a
drept cel dintâi leagăn jghiabul în care
ronţăie D obitoacele flo rile minunate ale
P rim ă verii.
Nu din întâm plare s’a născut Isus în­
tr’ un Staul. Lum ea nu-i oare un Staul
nespus de încăpător. în care oam enii ru­
m egă şi se ba ligă? C ele mai frum oase
lucruri, cele mai curate, cele mai dumne-
zeeşti, au nu le preschimbă ei, prin sata­
nică alhimie* în escrem ente ? Apoi, se
tolănesc pe grăm ezile de murdării, pă-
rându-li-se că aceasta înseamnă „a se
bucura de via ţă ” .
P e pământ, vrem eln ic coteţ de porci*
în care podoabele şi m iresm ele nu-s în
stare să ascundă dâra de murdărie, s’a
arătat într’o noapte Isus, născut de-o
F ecioară neprihănită, având drept singu­
ră armă N evin ovăţia.
C ele dintâi vieţu itoare care-i p roslăvi­
ră pe îsus au fost v ite le ; nu oamenii.
P rin tre oam eni îi căuta pe cei săraci
cu duhul; printre cei săraci cu duhul- pe
copil; — m al sărace - cu duhul decât co -
3
EV OCARE
GIOVANNI
P A P 1N I
piii, mai biànde, il întâmpinară Viteie de
!a casa omului. Deşi umiliti, desi robi ai
unor făpturi mai slabe şi mai crude ca
si, M ăgarul $j Boul văzură astfel înge­
nunchind în fată-Ie mulţimile de oameni.
Neamul lui isus. norodul cel sfânt pe care
leliova îl mântuise de sclavia Kgiptului»
poporul pe care Păstorul îl lăsase singur
în desert ca să stea de taină cu Cel fără
M oarte, îl silise pe Aron să-i facă un Bou
de Aur, căruia să i ; v ~hine.
M ăgarul era în' ;ut în G recia lui
Ares, lui Dionisos ud Apollon H îperbo-
reul. M ăgăriţa iui Balaam îl mântuise cu
vorb ele ei pe prooroc, mai înteleaptă ca
înţeleptul; Ochos, rege al Perşilor, puse
un M ă g a r în templul lui Fta* să i s e c ­
chine lumea.
R egi şi noroade se închinaseră până
atunci B o ilo r şi M ă garilor. Erau regii pă­
mântului, noroadele cărora le plăcea T i­
na. D ar Isus nu se năştea ca să dom­
nească pe pământ, nici să îndrăgească
cele trupeşti. Cu el se v a pune capăt în­
chinării la V ite, slăbiciunei lui Afon. su­
perstiţiei lui August. D obitoacele din Ie­
rusalim îî v o r om orî; dar până atunci,
cele din B etleem îl încălzesc cu răsu­
flarea lor. Atunci când Isus se va duce
pentru cel din urmă Paşti în cetatea
M orţii, va călări pe un m ăgar. Q el e
prooroc m ai mare ca Balaam, venit să-i
mântuiască pe toti oamenii, nu numai pe
e v r e i; şi din caie-4 nu se va întuma, chiar
de vor rage îm p o tr iv i toţi «*ä«aril
Ierusalimului. <
CIOBANII
D upă Vite, Pândari Vitelor,
Chiar dacă îngerul n’ar fi dat
de veste măreaţa naştere,, et
ar fi dat fuga la Staul să4 va­
dă pe Pruncul Străinei.
Ciobanii trăesc mai tot tim­
pul singuratici, răzleţi. Habar
n’au de lume şi de Sărbătorile
Pământului. O rice s’ar întâm­
pla în prea'jma lor. o faptă cât
de măruntă, îi înduioşează. P ăzeau tur­
m ele în noaptea lungă a solstiţiului, când
Grădina Ghet&iniaai
 / u ^ ~-j * j ■

Iul ca sS-sî om oare 'duşmanii P e câtă Cpbltoare. Curăţau sufletele SÌ câmpu­

se cutremurară ’d e lumina $1 de vo rb ele
îngerului.
D e îndată ce zăriră în negura Staulu­
lui o F em ee tânără, frumoasă, care se
uita prelung- tăcută, la copil; de îndată
ce văzură pruncul cu ochii abia deschişi,
carnea-i roşie, plăpândă, gura care nu
mâncase încă, inima li se înduioşa. O
naştere- naşterea unui om, un suflet care
de câteva clipe s’a întruchipat şi yine să
pătimească alături de celelalte suflete, e
vrem e Isus se năştea ca să osândească
răzbunarea, ca să poruncească iertarea
duşmanilor. Iar dragostea C iobanilor din
B etleem , făcut-a să se uite mila prim i­
toare a porcarului din Itaca.
s n 'a a i Z E a i
upă câteva zile, se arătau trei
rile: nici o jertfă nu m ergea la Zeu, de
nu era adusă cu mâna lo r; nici un rege
n’ar fi pornit la războiu, fără a le da loi
ascultare. Cunoşteau tainele pământului
şl ale cerului; stăteau mai presus de toţi
ai lor. în numele înţelepciunii şi al e v la ­
viei. In m ijlocul unui neam ce trăia pen­
tru Carne. înfăţişau partea Duhului.

totdeauna o minune atâta de dureroasă,
încât îi înduioşează chiar şi pe cei săraci
cu duhul, cari n’o pricep. Iar acel prunc
nu era pentru cei înştiinţaţi un necunos­
cut, un copil ca toţi copiii; ci acela pe
care neamul lor obidit- îl aştepta de-o
m ie de ani.
Ciobanii aduseră ’n dar puţinul pe ca­
re-1 aveau, puţinul care-i atât de mult,
dat din inimă; aduseră darurile albe ale
păstoriei: lapte, brânză, lână- m iel. Până
azi, în munţii noştri, unde stau să jpiară
urmele tot mai rare ale ospeţiei şi înfră­
ţirii- de îndată ce-a născut o fem ee, dau
fuga, suratele, nevestele, fetele ciobanilor.
N ici una cu mâna goală: care cu patru
ouă călduţe din cuibar; care cu o sticla
de lapte proaspăt muls atunci; care cu o
turtă de caş abia-abia cojită; care cu o
găină numai bună de fiert pentru lehuzâ„
O nouă făptură s'a arătat pe lume, şi-a
început plânsul: vecinii, voind parcă s’o
mângâie- îi aduc daruri mamei.
Ciobanii, din moşi strămoşi, erau oa­
meni săraci şi nu căutau cu ochi răi Sa
cei săraci; erau săraci cu duhul, ca copiii
f l se desfătau la ved erea pruncilor. Se
născuseră în mijlocul unui neam ieşit din
Păstorul din Ur, mântuit de Păstorul lui
Madian. P ăstori fuseseră cei dintâi R egi
ai săi: Saul şi D avid — ciobani cu turme»
mai înainte de-a ajunge P ă stori de tri«
buri. Dar Ciobanii din B etleem , „nebă-^
gaţi în seamă de lumea cea rea” , nu erau
trufaşi. Se născuse în preajma lor un ca­
lic; iar ei îl priveau cu drag şi cu dragă
Inimă ii aduceau acele sărmane avuţii.
Ştiau că Pruncul» născut din oameni Să=
îa c i în Sărăcie, născut Sărac* cu Duhul
In Sărăcia Duhului, născut din Oam eni
de Rând în mijlocul C e lo r de Rând, ave®
să fie desrobitorul C elo r de Rând — a!
acelor oameni ,-buns îa suflet” , assupra
cărora îngerul chemase pacea*
Până şî R e g e le cel Necunoscut, bolna«
tul Odîseu, de nimeni n'a fost prim it
gu atâta bucurie ca de ciobanul E'umeu,
te Staul. C i U lisse se îndrepta spre Itaca
13» gândul răzbunării, se întorcea îa casa
N de ei ma stia viitoru l şi ursita, Omorata
CEL MAU PLĂCUT SI UTIL CADOU DE SF. SĂRBĂTORI
ESTE A D M I R A B I L A R E V i S T Ă P E N T R U C O P I I ŞI T I N E R E T C A R E Ä APĂRUT.
'ASTĂZI I N C Q N D I Ţ I U N I T E H N I C E I R E P R O Ş A B I L E ŞI C U P R I N Z Â N D U N M A T E R I A L
D
M a g i din Caideea şi îngenun- Se cuvenea deci să vină. să i se’ nchine
chiau în fata lui Isus. lui Isus. După V itele care ’nfăţişau F irea ;
după Ciobanii cari ’nfăţişau Norodul, a-
ceastă de-a treia putere— înţelepciunea— *
îngenunchia în faţa leslei din B etleem »
Străvechiul cin preoţesc al R ă săritu lu i
pleacă fruntea în faţa noului Domn. ca»
re-şi v a trim ite vestitorii către Apus: în­
P o a te că veneau din Ecba-
văţaţii îngenunche în faţa celui caTe v a
tana, ori poate de pe malurile
robi învăţătura v o rb e lo r si a numerilo?
M ă rii Caspice. C ălări pe că­
m ilele lor. cu desagii doldora nouei învăţături a Iubirii.
spânzuraţi de şei, trecuseră M agii la B etleem , înseamnă vech ile
Tibrul şi Eufratul prin apă,
teologii care recunosc desăvârşita r e v e ­
străbătuseră m arele deşert al
laţie; Ştiinţa ce se um ileşte în faţa N e v i­
N om azilor, umblaseră de-alungul coaste­
n ovăţiei; B ogăţia care se culcă la picioa­
lor M ării M oarte. O stea nouă — ase-
m enea stelei cu coadă ce se m ai iveşte rele Sărăciei.
fn răstimpuri pe cer, ca să vestească îi aduc lui îsus acel aur pe ca re îsus fi
naşterea vreunui P r o o ro c ori m oartea v a călca în p icioare: nu i-î aduc pentru­
cutărui C eza r — îi călăuzise până’n îu- că M aria, sărmană, ar putea să aibă ne­
deea, V en iseră să se’nchine unui R e g e
v o e de aur pe drum; ci numai ca să as­
şi au dat peste un prunc înfăşat ca va î
de lume- ascuns într’un S ta u l culte mai înainte de’m plinirea vrem ii, de
îndemnul E van gh eliei; vin d e tot ce al şl
Cam cu v r e - o m ie de ani înaintea îo rt
dă-î săracilor. Nu-i aduc tăm âie ca sS
o R egină a Răsăritului ven ise cu gând
risipească m iasm ele din grajdiu; ci pen­
de ’nchinăciune în îudeea, aducându-şi a-
trucă liturghiile îo r sunt pe sfârşite- n id
semeni darurile: aur, m irodenii si nesti­
nu v o r mai a vea n evoe de fum şi m iro­
mate de m are preţ. D ar găsise un R e g e
denii pentru altarele îor. îi aduc smirna,
strălucit pe tron, pe cel mai m are R e g e
ce slujeşte la îm bălsăm at m orţii, pentru­
din câţi au domnit vre-od a tă în Ierusa­
că bine ştiu că acest copil v a m uri îiî
lim ; Iar dela el învăţase ceeace nimeni
floarea vâ rstei; îa r mama ca re acum
altul nu ştiuse s’o în veţe.
zâm beşte, a v e a -v a n evoe de smirnă ea
M agii în schimb, ei cari se socoteau
să-i îm bălsăm eze tru pu l
maî înţelepţi ca R e g ii, găsiseră un prunc
Ingenunchiaţi în b o ga tele lo r mantii de
născut de câ teva zile, un copilaş care nu
regi şi preoţi prin paele grajdiului, ei, a-
Stia încă nici să întrebe, nici să răspun-
totputernicii» a toate-ştiutorii, ghicitorii,
dă; un copil care, cu anii. era sortit să
se dăruesc până şi pe ei înşişi, drept z ă ­
dispreţuiască com orile lumeşti şi lumeas­
lo g al supunerii în tregii o m e n iri
ca lo r înţelepciune»
îsus fost-a uns acum cu mirul tuturof
M a gii nu erau re g i; dar în M edia şî în
închinărilor ce i se cuveneau. D e îndată
P ersia , erau stăpânii regilor. R e g ii po­
ce se pornesc M agii, încep silniciile ce­
runceau noroadelor, dar M agii îi călău»
lo r ce-1 v o r urî până la m oarte.
zeau pe R e g i. A du cători de jertfe, tălm ă«
citori de vise, prooroci şl dregători, sin­
guri ei puteau sta de v o rb ă cu A b u r»
M azda» Zeul cel Bun; nimeni altul afară
cu mâna îo r fia rele vătăm ătoare, păsările
D IN T R E CE L E M A I ATRĂGĂTOARE

N U M E R O A S E i L U S T R A Ţ W N l I N C U L O R I , D E CEI M A I B U N I D E S E N A T O R I
ÎM B O G Ă Ţ E S C P A G I N I L E ' A C E S T E I N E Î N T R E C U T E P U B L I C A Ţ I U N 1,

NUVELE, SCHITE, FABULE, HUMOR, PAGINA JOCURILOR DISTRACTIVE

10 LEI , 16 P A G I N I 10 LEI

*
 IN ÎNCHISORILE
ODE
U n e n'a auzit de Aiiehin? De
campionul mondial de şah? Până să
cei ce nu cunosc decât din circula­
ţia cuvintelor nobilul ioc al regilor
au auzit de sigur de faimosul A l­
ienili. în stare să joace ..a l’avenale“
(tara să privească tabla de şah) ou
Peste treizeci de parteneri deodată,
i . mg-mcu-i aproape oe toti. [— *■ ........... ...... ....... Fără sä scoată o vorba, Trote**
e altă Poveste... De- 1 se aşeză făcându-J s e n « iui AJjebiii
revCTim fa A lteh in .^^
să ia loc. Şi partida începu, Aijehi*
nu ştia ce să facă: trebuia sä Siv,
vingă sau să piardă? Ce-ar U
spus omul care hotăra de viat*
sa? Preocupat de lucru! acest«,
se hotărî să facă mişcări slabe, I*
aşa fel încât potrivnicul să nu c4>«
serve nimic, îăsându-i însă şl po­
sibilităţi de îndreptare. După
teva mişcări Trotzki îi aruncă «
privire dispreţuitoare, apoj îşi r**
luă jocul fără a spune un cuvânt
Privirea aceea de o clipă tl Ss*
ghetă pe Aljehin. Bănuind că teo*
tica i-a fost descoperită, socoti că
S ,™ HnL bu,£care- ^ra S î f d e Cum arata an trepozitele din O d es** după bom bardam ent ar fi rău s'o mai continue. Se ho*
,duare. ^ aceea oorai spre ma­
rele port dela Marea-Neaeră. unde tărî attuici să nu se mai ffânde*«
* Perioetii aventuroase, mai mohorâtă desnădejde. Câad scă ia altceva decât la partidă.
X i n l f” * PremnWândii-se pe auzea pe coridor paşii fcrei ai pa- Prin câteva mişcări îşi îndreptă
h 'î ' L i j 2 st recunoscut de un sol- trulelor si scârtâitul uşilor credea situaţia şi In scurta vreme obtiwfi
îîifr’nJ ia a arestat si aruncat că i-a sosit ultima clipă an avantaj decisiv. Trotzki obser­
c a T c S l S l i K m 0rafeîecd?,îea?e Această teriM ă senzaţie se va şi renunţă să mai contìnue« S#
. • scI,îm bă ™ tr’ !,Ba tîin * î!e în tr,° sculă şl teşi însoţii de functional!
înecDiisf» «s ^ v L ° “ Sa» f fla' cand chinuit°a re realitate: patrula se
fu adus în f a H « L J fost uitat, oprise într’adevăr înaintea celulei A doua zi AJjeliin a fost elibera^
carei î -i L ™ T n" ^ J * 1 J£ ekel- sale auzi rostindu-i-se numele Ci- dându-i-se îngăduinţa de-a p ă rM
Orii. a-( f S că X a f Îîe iv ? tatreba “ 8 tochls " eo1“ ' Rusia. El îşi reaminteşte efi 0 paj**
foarte sravă din următoarei? rei ? l "" T i™ * sttpus Ì ,sa se üdä de şah' i-a salvat vfata §1 o®
m otive: acela că a fost ofiţer a, deschl8e- ,Tltrarâ Patru functio-
T a rtW . că descinde dintr’o familie nar* ai Cekei şi în urma lor cineva toate ca desigur partida aceasta
w? ^ se eăseste !a Odesa în pe Sare Aljehin îl recunoscu m - »"a fost dintre cele mai grele ţvh
S S îS ® ™ - 3ta M m valora 0 maidecât: era Trotzki. Unul dtn- cate de el In strălncita sa c a r t e l
afirmă că nîimai amintlndu-şi-tik
Intr'adevăr după câteva zile tem ? * , î imctionari a« eză ” e măsuţa
mai simte şl acum m fior străWU
nicerul său îl înstiintă că Comisarul ,ângă fereastra o tablă de salì,
Poporului Trotzki îl înscrisese pe începând să rânduiască figurile tându-i întreaga flinta. ,

“ . r j 'S
metodele de tortură cekiste: aceea
r
Ce pafea să fie şefitl fl,nCtio"
?ebln- G U G LIE LM O C AB LA G LI*

de-a anunţa deţinuţilor osândirea !,ari,or ~ tovarul Trotzki doreşte

or Ia moarte. Era un supliciu raft- să joace cu line o partidă de sali

obîinSU ï L Â t T " sU
a1 Troliîklera““in-
pra prietenilor, sot'lor hanilor sau ° r Pasionat. S se povestise că
giuvaericalelor ascunse. Totuşi în în timpul anilor de exil Trotzki
cazul său putea să fie ceva ade- îşi petrecuse zile si nopţi întregi

c e 1 e V s o s S reiae O d e?a T r o t e W ® ^
ÎT ^ ^ 'm cafenele,e din V ien a*
iehin îs? jrământa mintea sore a Berlin, din Zurik şj Londra,
eras; o scăoare. vreun m otiv de Hts- Trotzki îl tixa în tăcere. Se vedea
Cum s’ar fi Putut însă a- că tine mult la partida aceasta, in
Para împotriva faptului de-a fi fnct „ , ..
ofiţer în annata Tarului? Din zi în ^ m v e a A1,ehin avea senzat'a
zi neliniştea îl înfunda într’o tot ca de ea va depinde viata sa.

CONDAMNAT
L A M O A R T E... A va n tg ă rzi undeva fn sectorul de centrii al frontului de est

/ADaR£ Cil PERIPEŢII

DIN GHIAiîELE G.P.U-ULUI S

C RĂ C IU N U L
IN LITERATURA POPULARĂ
= O RIGINA COLINDELOR Şl CÂND SE CÂNTĂ =
COLINDUL SF.M ARII
’în a in t e a c e s t o r c u rţi,
P c e s fo r c u r ţ i, c e s t o r d o m n it ,
p lim b ă -m i-s e , m i«s c p lim b ă *
m ă ic u ţa S â n t ă -M ă rie ^
c’o f w r c ă d a l b ă în b r â u ,
c a ie r v e rd e d e m ă ta s e
t o t c tu f'm p S e titu ra ’n ş a s e .
P ’uït fuscîor
de arginţel
trage fir
de baîfoafsrs
•oas'ce fa şe a lui Ciaristosj
c’a născut ş’o să-l boteze*
ând fuse la botezai,
, găsişi fiul boteza,
de i o «
Sânt-Ion.
a r maica S â n t ă - M a r i e
I d e c i u d a şi d e m â n i e
d e t e ’n foc s a s ă s e a r d a i
b u s u io c u l
«tin s e fo c u l
şi m a ic a S â n t â -M a r ie
d e t e 'n a p ă s ă s e ’n e c e :
s fâ n ta cru ce
n ’o c o f u s e .
f i m a ic a S â n t » W a r ie
d e c iu d ă şi d e m â n ie
d e te ® n s ă b i i s ă s e t a ie *
s a b ia
mi~$e turila.
G răi l«m
s â n t-Io n i
o , m a i c ă s â iw t a -M â r îe
s ă n 'a î c i u d a , n i c i m â n i e i
e u de mic l-am botezat,
f i nume frum os i< a in dati
ts*9 m a i c ă , l - e i i n f i d e ; « ,
fiu m ărit că«l wei avea,
s ă n e fie d V m p re u n a
Pamăwfoi cu faptă bună.
B ună vrem ea’*» ceste case
la boieri ca dum neavoastră,
La a r a i ! şi la mulţi anii
COLINDUL LUI DUMNEZEU
D ’aî Ler om, d ’a i L e r om
Doawîne
icea, m ăre, ’n ceas te curţi,
ceaste curţi, ceaste domnii
« 'e s c u t u - n i i - a w doi m eri înalţi,
doi m m nalţi şi minunaţi,
la vârfu ri amestecaţi.
Sus în meri
« dalbe flori,
ardtut-mi două lum ânări
pică-mi trei din picături$
iar din Irei din picături
rtrptu-mi-s’a
faptu«m i-s’a
râm de vin
şi râ u de mir
râu de apă limpede.
’M rin» de vin cm m in e scaldă?
Icea bunul Dum nezeul
sealdă-se,
h M — nft n n %
V e d e r e 9 « s» *r« l»
C
răeiwmt a fost din anti­
chitate, sărbătoarea sols­
tiţiului de iernă. Vechii Io*
cultori îşi adorau, cu astă
ocazie, divinităţile; erau
vestite, iar, festivităţile colindete sau bolindete, m ici co~
greco-latine, practicate
cu sgomot şi veselie, mai
în aceaşi epocă a ami­
li».
Creştinismul a instituit
in noaptea de 24 spre 25 De­
cembrie, serbarea naşterii lui
lisus Christos, cunoscută sub nu­
mele de Crăciun la noi, Natale
la italieni, Noël Iu Francezi
Christnacht la Germani, Christ­
mas la Englezi, Noetre buetia la
Spanioli, Willa la Polonezi, etc.
!n această zi mare, vrăjitoarele
obişnuiesc a prinde lilieci şi a-i
îngropa într’un furnicar, pentru
ea mai târziu, după ce putrezesc,
cu oasele lor să facă de urât şi
de dragoste.
In noaptea ajunului Crăciunu­
in a p ă se limpezeşte, posteau cu religiozitate, fără să
’n vestmânt alb se primeneşte,
cu mîr că se m irueşte.
M ai din jos de vadul iui,
e loan,
sfântul loan,
şi bătrânul de Crăciun:
scalcîă-se, băiaxâ»se,
’« a p ă lîm p e * e s c u «s e ,
’n vestmânt primenescu-se,
cu m ir mîruescu-se.
M ai din jos de vadul lor,
scaldă-se sfinţii de rând,
scaldă-se,
băiază>se,
în a p ă se limpezesc
*n vestmânt alb se primenesc.
Maî din jos d e vadul lor
scaldă-se icî cest om bui*»
cest om bun, jupât» (cutare) t
«caldă-se, b ă i a z ă - s e ,
in a p ă se l i m p e z e ş t e
o i» m b n w i t s e p r i m e » « # * • ■ .
jm- răi bunul DwnneiCMi
- Ca«, om .bun,- te petriveştîfţ-
«nie? »ii sfinţilor?
*08
au I«« loan,
sfânt l©»n?
au bătrânului Crăciun?
G ră i ic e a c e st o m b u n :
— nu mă, Doamne, potri«esc
nici ţie, nici sfinţilor,
nici lui loan, sfânt loan,
nici bătrânului Crăciun
ci la binele ee-mn fapt.
D e tânăr m’am însurat,
f a p t - a m casă
lângă drum,
tins-am m easă
peste dfrum:
c â ţi p e fin im c ă m î-ş î t r e c e a i*
toţi l a m a s ă c ă ş e d e a u
şS t o ţ i bean s ş i o s p ă t a u ,
to t m ie c ă -m i m u lţ u m e a u .
F a p t-a m , D o a m n e , ia r ant fa p t
p u r f u r ile ’n c â m p u r i r e l e :
c i n e a p ă c ’a b ă u t
to t m ie m i-a m u lfă m it .
A ttuici, Domimi îi g ră ia :
— f i e bine
d a r tie t i n e
t a p i n a i b i n e 5« a s t ă lu m e ţ
in c e a î l a l t ă 4 g ă s i bine»
m e r g i la r a i n e ju d e c a t ,
« Ie r u s a lim u lu i
lui, dela miezui nopţii până la
ziuă albă, e » umblarea" copiilor
cu Moş Ajunul, cu care ocazie
nia sărbătorii următoare.
Ajunarea din ziua de 24 De­
cembrie, avea două m otive: să se
fac u r è i la ferestrele caselor oa­ facă demni de „a se împărtăşi
menilor. Datina este să ii se dea cu sfânta cuminecătură“ şi apoi
să mănânce carne mai ca plă­
Iaci de făină, care la tară sunt cere, după un post de atâtea săp­
frământaţi şi copţi chiar in acea tămâni.
noapte. La oraş, Ü se dau co ­ fn ceeace priveşte epitetul de
vrigi, nuci, mere sau pere. A - Moş, amintim că după cum ziua
de 25 Decembrie a fost personi­
ceastă coHndare se găseşte la
ficată atribuindu-i-se ca sfânt pe
toate popoarele, m acelaş înţe­
moş C ră cim , în acelaş fel s’a
les.
e semnificaţie are cuvân­ personificat şi ziua de 24 De­
C
tul Moş-Ajun? cembrie, ajunul Crăciunului, a-
tribuindu-se ca sfânt pe bătrâ­
nul Ajun, moş Ajun.
a o ilustrare a schemati­
fn latineşte ajun se
spune Jejunium şi însem­
C celor rânduri de mai sus
şi ca o subliniere a im ­
portantei ce ocupă sărbă­
nează a se abţine de
mâncare şi băutură. Prin toarea Crăciunului, în
extensiune, acest înţeles s’a a- mintea şi cugetul popo­
plicat şi zilei dinaintea unei mari rului nostru, publicăm alăturat
sărbători, unui praznic. In acele câteva culegeri de colinde vechi.
zile, strămoşii noştri, din secolii
trecuţi, ca buni creştini ce erau,
guste ceva, spre a onora sfinţe­
W U t»i
 la m a s ă im e h ie m a t
ÎS ! p a h a r u l n «"n e b in a L
cu t o ia g d e -a rg a n f
c a s ă stăp ân eşti
ă n ă t a t e ’n c e a s t e c a s «
S ’n c e a s t e c a s e
'•» c r u c i f r u m o a s e ,
c o ru l şi p ă m â n tu l
Şi p r o n o i, p r e t o ţ i. ' ,
ş i c u n o i, c u v o i e b u n ă ,
a m u lţ i a n i c u b in e
l a a n u l şi l a m u lţ i a n i,
L şi c u s ă n ă ta te ,
b o ie ri, d u m n e a v o a s t r ă

C0LINDÜL CRĂCIUNULUI
C O L I N D Ă
s t a -i s e a r a , s e a r a m a r e ă s c u la ţ i, b o e r i
A f lo r i le d a lb e ,
s e a r a m a r e a lu i C r ă c iu n ,
V f lo r ile d a lb e ,
c e ’n f l o r i ţ i c a m e r i , c a p e r l
f lo r i l e d a lb e , flo r ile d a lb e ;
c â n d s ’a n ă s c u t D o m n u l c ă v ă v in c o lin d ă t o r i
bun n o a p t e a p e la c a n ta to ri
f lo r ile d a lb e . ş i v ’a d u c d e a n u l n o u
p r u n c d in R ă s ă r i t n ă s c u t
o i u m b lă m c a r e e s t e în n ă s c u t
N s ă c o lin d ă m
P '^ s t ă n o a p t e î n t u n e c o a s ă .
în a lb s c u te c , c a im o u .

r e s c u t u ’i e o r e i a t
f*e c ă r a r e -a lu n e c o a s ă ,
n e m e riră m P a stă casă.
D o m n u l b u n , ju p â n (c u t a r e ),
C s o a r e -r a z e lu m in a t
d e - o p i a t r ă n estim aftiŞ
e l, d e v e s t e , c u m p r i n d e a d e p e fru n te -i c o ro n a ta
B e a u şi o s p ă t a u I n c o r l a t e s’a u d e p u s
m a i n t e ne e ş i a
c’un c l o n d i r p l i n d e r a c h i u ISUS CHRiSTOS, CRÄ0IUNU şi s e v e s e l ia u , lâ n g ă t a u r b o u ra t
n im ic n u z ic e a u , c a p r e f a t a d e îm p ă r a t
c u c l o n d i r u l tifa d r e a p t a ,
c u p a lia r li! t f a s t â n g « ;
Si SF. I0AN a r m o ş u l C ră c iu n d e p re s te m ă r i n e -a u a d m
din clondir h m i â n e î u - n e ,
d i n g u ră g r ă i n u - n e i
oam n e L er,
D
i c e a ’n c e a s t e cua-ţi
D d in g u r ă z ic e a
şi l e c u v â n t a « V ă s c u la ţ i, s c u la ţ i, b o i e r i
s ă u r ă m p e ’u n z e u « ă s o u t
ş i ’n c e a s t e d o m n i i , — d ’a t e i s f i n ţ i m ă r u n ţ i ,
o i, p a t r u c o l i n d ă t o r i s fin ţ i şi m u c e n ic i, c e în o m s ’a p r e f ă c u t

V v ă a le g e ţ i d o i
d in v o i,
d o i d in v o i m a i t in e r e i,
şi săriţi în cea grădinăi
rupe|| fir
de cTiIoinfîr
ş’m steblă de fim uîoci
treceţi,
m ergeţi,
la fântână,
la fântâna lui I m b i i ;
m u t a ţ i fir
de calom fir
şi steble cSe busuioc,
ş’apoi m ergeţi colindând,
doi pe w i n a botezând;
s t r o p i ţ i casă,
stropiţi masă,
s t r o p i ţ i feţi,
de coconi creţi,
coconi creţi s’or pomeni,
mai frum os ne-or dărui
cu daruri «®eîa părinţi;
stropiţi feţi
de fete m a r i :
fete m ari s’or pomeni,
«ta i frum r wos. ne-or
- -- dărui
. Mai d’à rînd cu el,
cu n sh ra i«, qrele de fir ;
S T uÆ c c , b a # r â n ' c in e - m î s a d e ’ n
cei
c bătrâni
ei b a f r a n e s’or
s pomeni,
mai frum os ne-or dărui
c un colac de g râ u curat
pe colac vadra de vin
fie galbenul deplin
o sută $i cinci.
c’aşa-i lege?» din b ă ^ ^ n î,
din bătrân*. r5*r- ctnrr*eii> ?H>n«,
u nă v m « ^ ’ »->
ju p â n u l (c u t a r e )
a s e a r ă ’n s e r a t
p u ţ i n t e l s ’a d a t
c a m la c o lţ d e p a i.
P u ţ i n s 'a s o m n a t ,
d a r c e m i - a v is a t ?
L
u i i -s e p ă r e a
c ă m i se fă c e a
d r u m la k e s ă r e le
p r in c u r ţ ile s e le ;
în m i j l o c d e c u r t e
m a r e m a s ă ’n t i n s ă
to t d e s fin ţi c o p r în s ă ;
ju r p r e -ju r d e m a să
verdeaţă
v e r d e a ţ ă stufoa
s tu fo a s ă ,
tresfica marita,
edoră ’n florită;
făclioare-aprinse,
candele nestinse g
c;*m la cap de m asă
un je ţ d’a u re i;
cine şade’n el?
Bunul Dumnezeu.
Mai d’à rând cu el,
je f cfarginţels
cine-mi şade în el?
Bătrânu! Crăciun.
?eţ d’arginţel:
, s fâ n ţ
Mai în j o s r ie f
s fa n ţi m a i * w "-"
s f i n ţ i şi m u c e n i c i
case
o s u t ă şi c in c i,
vo i b e ţ i şi m â n c a ţ i,
p r o s fo r â n d u -i tă m â ie ri.
S u s p e c e r s ’a a r ă t a t
s te a c o m a t ă s t r ă lu c it ă
.ia d ta ru ’n c lt in a f* ,
*i*el m e n i n d d e î m p ă r a ţ i
>3 n u v ă ’n t r e b a ţ i
J are e m a i m a r e lu m e a v a f i fe r ic it ă .
şi m a i d e d e m u l t .
n f a lu i m a r e d o m n ie
» m n u l a s c u lt a
Şi z â m b e t u l z â m b e a ,
I J e u d e a u r «pa s ă f i e f
v io r e le , l ă c i r ă m ^ r e , ■
ia r C ră c iu n z ic e a i v ă a ş t e r n e m la p ic io a r e » |
— tu e i fi m a i m a re
n g r ă d in ă t u r t u r e le j
şi m a i d e d e m u lt ,
d a r de bătrân eţe
su n t m a i b ă trâ n eu.
Î
d o u ă c â n t ă ou d u r e r e
l a f e r e a s t r ă râ n d u ri® !©
c t r îp in d u -w ă c u 'b c e r e ,
o n , s fâ n t Io n ,
I u n d e - i a u zi a ,
a stfe l c u v â n ta :
ş 'o p o r u m b ă m i n u n a t ă
cu o gw şă pu rm arată
d e l ’A p u s m e re sr sb «w în < l
— O ! Doam ne, o l Doam ne! r a m u r i d o u ă a d u c â n d .
tu când te-ai născut D i liv e z ile s p e r i e \
şi te-ai coborît w e al le it p a t , 1
din cer pe pământ, u g u î n d **u b u c u r i e
eu te-am sprijinit căpătâi*» s ’aas lăsat.
şi te-am tot păzit;;
in cas’ te-am băgat ţ£ a v ă z ic e : s ă t r ă iţ i
şi te-am înfăşiat ’'“întru mulţi ani fericiţi
:n fă ş’ de mătase, precum pomii săfmtfloriţi
scutec d e bum bac; s’ajunneţi să ’mbătrânsţi
îr? braţe te-am luat s", ca toamna. dab'»•^rlată,
'i te-am ridicat vă fie ’ndestulată
îms la ’naîttsl cerij “-•»isa, m a s a a w f l e w î e ,
ft rîu la Iordan hemedită ’n seminţie 5
" i te-am botezat
ca şi işfî colindători
ian nume ţi-am dat să vă a"foă donatori
îe Isus Cbrîstos,
cum awM * ă ore nărinţi,
bunul Dumnezeu, p a t r o n ', băut**"“" •feT*l*înfî»

B Ir* w w W ' >>u s ă n ă t a t e

r » x , î . '~ '~ î b " « » * d e c " * » t m a it e .

CULESE DIN DIFERITE ŢINUTURI ALE ŢĂRII NOASTRE

7
D escoperirea unor
picturi vechi
în Alsacia au fost descoperite O zi de Noembrie. 1 ceaţă. P® in zilele vieţii Iul? Fără îndoială
unele fresce medievale. Cu ocazia stradă un saxofon fredonează un om ca toţi ceilalţi. Un german o delegaţie de muzicanţi francez*
unor lucrări de restaurare într’o
încăpere alăturată a bisericii do­
minicane din Kalmar s’au des.
coperit picturi murale datând
din secolul al 15-lea. Artistul pare
e fi originar din şcoala lui Mar­
tin Schongauer. La Baidenheim
lângă Kolmar a fost descoperită o
legendă a Sfintei Maria din se­
colul al 13-lea. La Gebweiier s’au
găsit deasemenea însemnate fres­
ce.
.Tată Ia 81 aiti
Din Porland, Oregon, se comu­
nică că J. P. Ellison. în vârstă de
81 ani a devenit tată al unui băiat
sănătos de 4 kg. Micul băiat mai
are den fraţi unui de cinci şi ţi­
nui de şapte ani.
O nouă sticla
Meşteşugul sticlăriei, suflatul şl
şlefuitul urmează dramuri noui.
Produsele din Haida-Steinschö-
nau. îndeosebi din Şcoala statului
Steinschönau, pot fi admirate ac­
tualmente cu ocazia unei expozi­
ţii la Chemnitz, Iar la Praga cele
dela Şcoala, specială din Eisen-
tßoda.
T a lp ă din piele d e p o r c
De un an încoace se fac cer­
cetări pentru întrebuinţarea pie­
lei de porc ca talpă de încălţă­
minte. Această talpă se obţine
prin lipirea a două bucăţi de pie­ Astăzi aproape nu există
le eu ajutorul unul pap special. tanţă care să nu servească
Capacitatea de rezistenţă a pie­ materie primă. Astfel, de
lei de porc la usaj este numai cu în Germania rămân de pe
8% mai mică decât a tălpii obiş
suite.
Primele încercări prezintă desi-
gur unele dificultăţi. Publicul ar
trebui sfătuit prîntr’o propagandă
bine condusă să recurgă la uti­
lizarea nouit tălpi, fapt care ar
constitui un progres în special
pentru economia ţărilor în care
creşterea porcilor este una din.
tre preocupările populaţiei rurale.
P lo a ie după cinci ani
Pentru prima oară după cmc!
ani a plouat iar pe Insula Hierro
din grupul Insulelor capare pe
care a bântuit de curând un ura­
gan extraordinar de puternic.
R O M A N I,
S ă regăsim tradiţia ere»
ţitnă de m ilă şî aju tora»
rea aproapelui.
Foam ea şi frig u l îşi in­
timi necruţătoare fiorii
lor in sate şi oraşe.
Copii de muncitori tru*
diţi stau ofiliţi de sărăcie
fn faţa părinţilor incre»
meniţi de nevoi.
Iar în satele noastre,
orfanii şi săracii aşteaptă
palizi bunăvoinţa noastră
de români fa ţă de cei ce
suferă.
Daţi, pentru A jutorul de
iarnă.
M areşal I. ANTONO'ESCU
Nu $' a pierdut
,.Bel Ami” şi apoi „Văduva vese-
lă” . Mi-s mâinile prea Îngheţate
ca sä scriu. Şi mima mi-e inghe-
ţaiâ. Băeţelui meu a pus o placă
la patefon. Deodată biroul se um-
pie de valurile armonioase şi cal-
me ale unei muzici. Recunosc 1-
med’ at un quartet de Mozart.
Cine ştie poate că pe când scria
muzica asta divină. îngheţa vi ei
îî, E ^
un pâră aş. ca o inimă In luna
e ~
Şi o ştim toţu, primăvara, in-
săşi poate fi câteodată trista *i
dură.
C’ne a fost acest genial Mozart
Trecutul biologic
Problema datei de când există
fructe a aflat tocă o clarificare
prin publicaţia apărută In .,Fossi.
Hum Catalogua” , a d-rului Franz
Kirchheimer. Aci se explică vârs­
ta viţei de vie şi a trandafirilor.
Din standurile geologice datând
din epoca terţiară se cunosc circa
300 specii de fructe. Pentru cele
mai importante feluri, aceste fos­
sili nu arată o răspândire pe pă­
Oraşele cu materii
subs­
drept
pildă,
urma
vitelor tăiate anual 400.000 tone
de oase. Numai 120.004 tone din
această cantitate strânse dela a-
batoare, marile bucătării . « a
prin colectare individuală,
S’ar putea intensifica deci colec.
ţionarea oaselor, deoarece din
100.000 tone de oase se obţin
45.000 tone de furaje şi îngrăşă­
minte. 15.000 tone de furaje bo­
gate în albumină, 15 000 tone de
clei 10.000 tone de grăsime.
DE CRĂCIUN
Singura şi cea mai răspândită revistă de spedati-
tate din ţară. A p a re com plet reorganizată
......- - ....... -~-~j şi în form at mărit
li PA&iN: f HA*ru OELUX,
CU N U M E R O A S E CLIŞEE IN
2= = = GULO«É. === = =
Wi'uaricartţi francezi
ni m i c
la Viena
La invitaţia guvernului g e a n a »
înalt gânditor şi plin de sens’bi­
lì tate, dar Înamorat de frumuse-
ţile italiene şi franceze ale seco-
luiui al 18-lea Un mare eunt-
pean.
Două veacuri întregi s'au adă-
paţ operele lui. Europa nu
ma-( continua să sângereze să u-
raspă. să blesteme, i totuşi iată
potj avea pe Mozart atât de
aproape de tine. Noaptea mai *_
les. fc vezi zâmbetul lui frumos,
^ un marp ll)vln^ator Da da
nu s’a pierdut nimic, fiindcă 11
. *1 M n*irt
a emx pf ‘ _ .
încep să lucreze... (M. Delan*
noy).
al fructelor
mânt diferită de condannile da
astăzi. Resturi sigure de fructe
cu sâmbure pietros, prune. cais?,
piersici, cireşi şi m’ avale se gă­
sesc în cele mai noui straturi ter­
ţiare ale Europei Asiei răsăritene
şi Americei de Nord în formă de
sâmburi. Cărbunele dela Salzhau-
sef conţine numeroşi sâmburi al
unui fei de cireaşă care nu ma!
există astăzi.
prime
Astfel o cantitate aproape fără din Strassburg
valoare de produse în valoare de După, ce * fost comploet resovatâ
20 milioane mărci, Opera din Strassburg şl-a redeaclìiè
portt’e zilele trecute. Inaugurând
S’a căsătorit
G reta Garbo
Insfârşit s’a căsătorit şi renumita
artistă de cinema Greta Garbo. Ce­
lebra artistă suedeză a înştiinţat
personal op;nia publică că s’a mă­
ritat cu medicul american Hauser,
de origină germană.
Acest medic este eunoseut în cer­
cul stelelor din Hollywood prin cu­
rele de slăb:re. pe care le prescrie.
a sosit la Viena pentru a -tea
parte la festiv’ tăţile care au loc
cu ocazia celei de a 150-a aa*ver.
sare a forţii lui Mozart. Delega­
l a se compune din următoarele
persoane: Rouche, Marcel Delan.
ncy. Jean Reran!, René Dom«
mange. Raphale Genia,Sama-
zeuilh. Jean Marietti, Masson,
Brätelet, R. Bernard, Guy Far-
chot.
Ö nou b â rfă a
Serviciul cartografic al Qficta*-
lui de Studi! d* pe lângă œttâAgfce.
rul Africei Italiene a pufclieat d*
curând o mare hartă fM eft şl po.
litieâ a Egiptului şi a reglunüof
m är?'naşe Realizată la scara d©
1: 2 OrtO 000 harta este astfel dew
senată în cât toate eleanenlele e%
împărţirea graniţelor, diversele
culori convenţionale, liniile mar­
când căile de comunicaţie,, care
mp imediat. în ochi, să fie cât
mai caracteristice. Harta caprin-
de întrec teri tori mi egiptean care
sa întind« dela graniţele răsări'
tene aie Libiei şi până la peninsu­
la Sinat ş> tn afară de Regatul
Arabo Saudit şi de Siria ea ma’
cuprinde aproape întreagă Trans«
îordanfa şi Palestina. La sud, gra­
niţa este marcată de o bandă sufe-
ţire. indicând liniile graniţei Su­
danului anglo-fţgiptean,
I n a w w a r e a Operei
astfe’ staţiunea de iarnă 1841— 4$.
Noua stagiune a fost deschisă m ©*
pera Lohengrin** do Richard Wag­
ner sub rond no*rea dirijorului Hant
Roshaud, tn preterita Gaul«îteruîu8
?i Reichsataf.thatterului Robert Wag­
ner, & unui repre*entant sfi miaiet®-
rului propagandei Reichului şil a o-
fieialitfiţilor m ilitare şi riviî« din Al­
sacia. RfcnuncAnit invitaţiei Reichs*
»UttbaHerutai Rohen W agncr, ia
reprecentafie au asistat mnueroşl
rÄniti, lascrölxuS din »ein« er soţiil*
lor, etc.
fm
Ş T I Ţ I
PRE[UL UNUI
EXEMPLAR LSI 15
 ma întâi ire
IV w iv d ò in c d lit â c iò
n această scară de A prilie, M aria di

J
purtându-se cu o asem enea dezinvoltură.
P a v e llo , proprietăreasa bogată a u-
T ra ta t ca un bufon, câteodată căzut în
nui >,p a la zzo” situat la întretăierea
disgraţie, câteodată însărcinat să înso­
străzii R om a cu piaţa Saint Dom enico»
ţească pe signora la teatru, la plajă sau
reunise pe terasă câţiva prieteni dornici
în restaurantele la modă, acum trebuia»
să contem ple procesiunea pitorească a
ca să poată păstra inima ei schimbătoa­
M adonei îndurerate, care are loc în fie­
re, s’o conducă la amantul necredincios
care an la P alerm o, în ajunul Sfintelor
de altă dată. omul acela care...
Sărbători ale Paştelui. De pe terasa a-
O palmă căzu pe figura pictorului şi s®
cestui im obil de trei etaje, M aria şi oas­
auzi un râs răutăcios.
peţii săi vedeau străzile pustii- unde în­
— Eşti nebună! strigă el.
cepea să se audă zvon de rugăciuni. *
C ortegiu l apăru în curând la încruci­
El îi ridică bărbia şi p riv irile lor plin«;
şarea străzilor. In primul plan, patru că­
de ură se întâlniră.
lugări duceau o raclă în care zăcea un
— B lestem ato! îndrăzneşti să mă Io»
Christ de ceară. Oameni, costumaţi în
veşti, după ce te-am adunat în zdrenţe
soldati, îl urmau cântând; §1 în urma a-
de pe pietrele din C astroreale; te-am
cestei im ense cohorte venea însfârsit sta­
scăpat de m izerie! B agă de seamă- eu
tuia îndoliată a F ecioarei cu faţa acop e­
nu uit insultele, te v o i pedepsi, îţi jur-*
rită cu o batistă de dantelă. Obiceiul
Nu-ţi poti închipui ce tortură îti re z e rv i
vroia ca tragica întâlnire dintre M aria
A d io!
Si Fiu să se întâmple lângă catedrală,
După ce răm ase singură. M aria a u d
după ce făceau de trei ori înconjurul ora­
şului. cum pornea automobilul duşmanului ei;
îşi prinse capul în mâini şi uitându-se în
— Sim bol al inim ilor despărţite- care
se caută prin mii de necazuri! — spuse jos, văzu cum fream ătă rochia lungă de
• gânditoare frum oasa M aria di P a v e llo . mătase neagră; corpul ei cuprins de o
Pictoru l G re g o rio C oseri, unul din bănuială bolnăvicioasă părea că presimte
prietenii ei, ob servă această reflexie un pericol apropiat. Se întinse pe divan
m elancolică şi o privi atent. După o le­ şi răm ase nemişcată câteva minute» pe
gătură destul de bună cu M aria, el sim- urmă sună şi dădu ordin să se înhame
calul.
ţia cum vine ruptura p rovocată de nea­
junsurile pe care i le făcea ea. Atunci, la P le c ă în şareta graţioasă, împodobită
ce bun s’o m en ajeze? P e când trăgea fu­ după moda locală, cu picturi bogate şl
muri lungi din tignre, el se gândi la se­ naive. O colind palatul regal. Maria luă
cretul pe care-1 descoperise cu o lună drumul spre M onreale, ale cărui case se
mai înainte s i ideia unei răzbunări in ge­ înălţau în etaje spre cer.
nioase îl făcu să zâm bească. G reg o rio C asari era un proprietar de
— Ştii că M ich ele R u ggieri este la P a ­ seam ă al acestui târg, căci poseda trei
lerm o ? (Continuare iot pag. 12)
M aria se făcu palidă. Deschise gura
să întrebe ceva, dar chiar în clipa aceea
prietenii săi o chemară în cam era de
muzică. O rugau să cânte „N inno-N an- ...GREGOR 0 AMENINŢASE,
no” cântec din locul ei natal, un sat de
pescari din C astrovea le. C oborînd pleoa­
pele, ea pronunţă cuvintele n aive ale
DAR EA NU PUTUSE NICI­
dialectului sicilian, cari îi aminteau de
tinereţea ei aspră şi sănătoasă, de stră­ ODATĂ BĂNUI CRUDA LUI
zile acoperite de năvoade, pe cari pes­
carii le reparau seara- la lumina palidă RĂZBUNARE...
a opaiţului. A r fi sacrificat fără părere de
rău oraşul, bijuteriile, tot luxul ei de fe­
m eie uşuratică, pentru a reved ea pe în­ — S e ascunde? Atunci nu e liber, are,
fără îndoială, o legătură.
drăgostitul el de pe vrem ea când a vea
douăzeci de ani, pe acel M ichele R u g­ G reg o rio începu să râdă ironic.
gieri- despre care tocm ai pomenise G re­ — G e lo a s o L . Tu, perla Sicilie!» obse­
gorio. dată de amintirea pescarului. TRĂSURA SE OPRI IN FAŢA
— O p reşte-te! strigă ea cu ciudă.
După plecarea in vita tilor săi, ea retinw
pe pictor şi-l întrebă cu v o c e a trem ură­
G reg o rio se afundă şi mai mult în fo ­
toliu, reamintindu-şi că era la el. sub a-
CAPELEI CIMITIRULUI
toare:
Coperişul pe care îl plătise, lntr’adevăr,
— G reg o rio , ai vă zu t pe M ichele la
P a lerm o ?
trebuia să aibă o m em orie foarte slabă» ORDINULUI FRANCISCANILOR
— Da, draga mea.
— D eparte de a ici?
— UNDE MERGEM? ÎNTREBĂ MIRIA SPERIATĂ . . .
regorio închise ochii săi ironici şi-şi

G
m ângâie cu d eg etele-i lungi părui ...DEALUNGUL PEREŢILOR SE PROFILA UŞA SCRIPTEI...
său negru, pe care-1 vo p se a >,a Ia'
M ascagn i” . MĂRIA ÎNCEPU SĂ FUGĂ NEBUNĂ, FĂRĂ ŞAl, CU PĂRUL
D ragă M aria, un îndrăgostit nu dă a-
dresa rivalului său. Intuitia te v a condu­
ce, umblă pe străzi. întreabă pe portarti
DESPLETIT, ÎNGROZITĂ... DEODATĂ CĂZU IN PRAF, URLÂND
Im obilelor» poate v e i găsi refugiu! unde
se ascunde prietenul tăa» CA 0 NEBUNĂ...
O C Ă L Ă T O R I E I *
P E F R O N T U L L IB IE I. Ia războiul nordafrican care era un războiu
prinzător cu care au -colonizat Libia, cu care
pentru şosea. Ea a înleznit corpului african să
au rid icat ca din păm ânt oraşe şi aşezări pe
recucerească în in terval aşa de scurt ce îşi în ­
solul deşertului, ita lien i' au făcut şi această
şosea tuturor prelungind-o până la graniţa e- registraseră en glezii deja ca „cred it în parti­
gipteană, în ciuda tuturor greu tăţilor ce au a- da lor, care de iwult nu cunoaşte „debit
Ceeace a fost însă baza de astfalt a m arşului
vut de învins. Ei au smuls cu aceasta terenul
nostru în Libia, a devenit astăzi, când am izo­
din dreapta şi din stânga şoselei din tr’ o stare
de toropeală m edievală, rânduindu-1 în lum ina lat Tobruk şi am depăşit fron itera egipteană,
nesfârşită greutate, deoarece reîm prospătă­
solidă şl clară a organ izaţiei moderne. M ai e x i­
rile din urm ă trebue să se facă pe o distanţă
stă ele sărăcăcioasele case de lu t ale arabilor,
de aproape 2000 km. T o t ce i trebue frontului
dar acestea rămân ca p itite lângă m odernele
case ale coloniştilor, albe ca zăpada: se m ai pentru existenţe până la m uniţii, dela poşta de
cam panie până la piese de schimb, trebue sa
cască ele ponoasele stâncoase acoperite cu m ă­
răcini, dar de pretutindeni mâna om ului scoa­ facă drum ul pe Littoranea.
De aceea se cutrem ură şoseaua în fiecare
te din această stepă pentru căm ile teren fertil
ceas de huruitul coloanelor germ ane şi italiene
de cultură. ] făcând calea spre front şi îndărăt. E o m elo­
Şoeaua a adus L ib ia peste noapte la în flo ­
die turbată ce răsună fără încetare pe deasu­
rire şi deaceea au pornit şi en glezii lacom i să-
şi asigure acest fruct în coacere. Aşa s’ a ajuns pra coastei în form ă de secere.

POMPEI JL DSŞ STULUI 1 1

Minunate impresii şi
Răsună întâi o fluerâtură stridentă apoi se evocArt, luate sub ce­
«usi comanda „şedeţi jos” şi începură roatele
M>lcanei de autocamioane să răscolească p ra­ rul arzător al A fricei
fu l roşu-brun începea în clipa asta călătoria
«pare front de Nord.
Termometrul arăta 50 grade la umbră când
«amicartele noastre galbene ca deşertul, ajun­ In ziua luptelor sân­
a r ă în faţa Tripolisului !a şoseaua colonială, geroase, a m iilor de
«tear ne insuflau încredere bidoanele cu apă
eare zdrăncăneau ciocnindu-se sub scaunele bombe ce M sparg In
IM>8«t.re.
văzduh, reporterul nu
poate uita farmecul 1-
UN CÂNTEC DE JALE Şl DE
nedit al acelor locuri
POEZIE pentru LITTORANEEA pline de exotic, de m i­
Singura şosea care leagă Tripolis, capitala L i ­ ster, de pasiune—
biei, cu frontul dela Tobruk şi Solium, e L it­ spre m are ca un vultur
toranea Pe ea se trudeau de zor cam ioanele de „în c ă acum câţiva
an i” , făcu Însoţitorul Clişeele noastre re­ din cuih după prada aş­
lioawtre. dispreţuind lungim ea de aproape 2000
km. cu neîntrerupte asperităţi fatale pentru
pneumatele.
Şoseaua face un ocol larg pe după golful
ARMEN nostru către noi, „m i se prezintă:
spunea la T rip o lis că te­ Sus: 0 agentă de le­
renul era pe aici aşa de gătură la postul de co­
teptată. Când îm păratul
african Septinwus Se­
im practicabil, încât nu­ mandă. verus, a cărui basilică

SCHOENBERG
Sidra, întorcându-se pe departe ca lam a stră­ M ijloc: Rămăşiţele u-
lucitoare a unei seceri, cu casele din Tripolis, m ai o corabie cu pânze
nei bătălii de tancuri
■Horns şi M isurata ca m âner şi cu Bengasi în- putea m erge la Homs,
in faţa fortăreţei Sol­
ponjurat de spuma m ării ca vârf. E chiar o unde aju ngea după m ai
ium.
Icălătorie pe două seceri căci nu form ează T o ­ m ulte zile v . Şi noi birui- Jos: A rtileria grea
lera, Cinere şi Derna m ânerul unei seceri mai serăm depărtarea în pornind spre noui po­
tniei şi mai întinse, care se term ină în Sidi două ore pline, aşa în ­ ziţii.
b a ra n i? cât ne-am putut perm ite
Cu aceeaşi patim ă şi cu acelaş spirit între- o m ică pauză la ruinele
dela L ep tis Magna.
A v e a i un sim ţăm ânt
straniu când, din sgo-
motosul şi activu l Homs,
ven eai în lin iştea m or-
m ântală a oraşului de
stepă, L eptis - Magna.
P rin curba dela T ib eriu
in trarăm în oraşul ro-
m ano-fenician de a ltă ­
dată L ep tis M agna, de o
vârstă cu Cartagena. P e
când din Cartagena n’ a
m ai răm as nim ic, aici
am v ă zu t un oraş de
m arm oră, p lin de co­
loane ş i palate, care s’ a
tre zit la o nouă via ţă
pentru oricin e ştie isto­
ria cât de cât.
In vâ n tu l care aducea'
dinspre deşert căldură
d ogoritoare şi ‘d inspre
m are răcoarea în v io ră ­
toare se scaldă în r a ­
zele soarelui bătrânul
L ep tis cu pu terea ne­
m ă r g in ită 1
' ţ i pândea
din foru m am adm ira­
t-o, p rivea din fabulo­
sul său palat, apoi pu­
tea vedea cât de încet
plu tea spre portul L e p ­
tis corăb iile încărcate
cu aur şi pietre scum­
pe, cu scla vi şi fildeş,
cu purpură din T y ro s şi
pânză scumpă din E-
gypt-
Fireşte, toate astea
s’au dus, dar în umbra
coloan elor şi stâlpilor
îşi continuă chipurile
de piatră, veşn ica lor
convorbire. Ce mic, —*
aşa gândea fiecare din
noi, — e pasul ce avem
de făcu t pentru a regăsi
tot ce s’a scufundat a ic i
în m orm ân tu l din de­
şert al veacu rilor. A m
f i putut căuta treptele,
pe care a p ăşit regele
nu m idic Massinissa, şi
locu l unde s’ a întors ia r
pe păm ântul p atriei sa­
le A n ib al, bătut şi des­
p o ia t de toată g lo ria sa.
P o a te că foru m să fi v ă ­
zu t odată ch iar pe v ic ­
toriosu l Cesar, sau pe
T ra ia n , sau pe Tiberiu .
F ieca re fr iz ă îşi are în
L ep tis isto ria sa, fieca re

10
 «â şoldurllo in danţul y&atMMţ,
lu i Sprâncenele ei erau prelungite
cu a*gt ii iar punctele tatreate cn al­
bastru îi luminau pe frunte. Nu de­
parte sie Sirta era un măgar Înhă­
mat, pirothid cu ochii închişi, iz.
timp ce îl mirosea tovarăşul său ce­
nuşiu argintiu.
Când cerul işi întindea pe pâiuăni
mantaua-i brodată eu stele, noi dor­
m eam la adăpostul maşinilor, care
se imprăştiaseră u» desert printrt
dune. Când cerul s’a deschis iar ca c
perdea, în dosnl căreia nu există di*
cât o lumină cu flăcări albe, noi
porneam mai departe prin captanti
deşertului fumegând de praf.
Desigur, noi eram de mult pudraţi
peste măsură cn rugina deşertuli, di«
la insigna cn vulturul national de
pe anchetă până la călcâie. Designi
era o goană veşnică pe axe de sărea
inima şi amorţeau mădularele, dar
ce fel de „sabi” tineri — cam 11 nu­
mesc arabii pe ucenici — eram noi
fa|ă de maeştrii şoselelor din paatlu,
faţă de giganţii dela cârmă.
Şoferii aparţin şoselei pentru e$
şoseaua le aparţine iar. Sunt toţi »-
aonimi de ai acestui războiu, pe cari
nu-i pomeneşte niciun reportat de
piatră tşi are mitul punctele de in trtoa r« omapola în­ război, dar munca lor ţine frontal
eău” . vinsului nimic. intact şi tocmai acest simţământ li
Jos: Sntr’ unul din porturile Afrţ-
„M arinarii pungaşi Inaiate de hisurata s'a speriat o stimulează mereu. Ei conduc neobo­
ifiucând cu ei m ii de ni­ cel de nord, italo-german I des­
cămilă, şi-a lepădat povara de de­ siţi luni dearândui, iar ritmul nes­
m icuri în Întunecoasa carcă întăriri pentru susţinerea sagi ori saci dubli şl a luat-o la fu* fârşit al şoselei it pridideşte mero«
corabie” numea Homer frontului. Sus: Harta Afrlcef de gă In depărtare, care aici există In şi nu le dă răgaz până nu şi-au în­
pe oamenii cari şi-au nord. Mijloc: Un tren blindat imo* toate cele patru puncte cardinale. deplinit însărcinarea, pănă n’au lă­
extins de aci ţara lor Plouau migdalele pe şosea. In Bue- trat iar in Bardia san Trip loia ru
peste depărtări fantas­
b ilza t de atacurile aviaţiei. '
rab o tânără araba işi legănăna lân- motoarele încălzite.
tice.
Dar şi steaua lui Lep-
&is Magna a apus. Acest
oraş mondial a fost În­
„A IC I AV£M PRIMUL
vins, distrus şi atras ln-
pet de nisipul deşertu­ = =--- = N O S T R U MORT"
lui. Au venit vandalii,-
bizantinii şi In sfârşit Cim itire în cimitirul deşertului
arabii, cari au făcut din
Leptis o carieră de pia­ Ce fac soldaţii pedes­ cn vorbe bucuroase de Unde tot pustiul devtae
tră pentru lumea dorni­ traşi închişi cinci sile către cei aflaţi deja îa cim itir nu trebue muli
că de marmură. „Monu­ Intr’ un autocamion de vehicuL Deoarece aici pentru a marca a »
mentele voastre vizibile deşert? El tşi omoară era vorba de „vechi o- m orm ânt De câte ori
ţtrebue să stimuleze ge­ timpul în multe felu ri fricani” , cum se vede n’ am văzut noi pe drum
neraţia tânără, de a fi îşi citesc romanele cri­ după uniformele lor de­ o zdrenţuită fla m u ri de
moştenitoare demnă a minale până li se Înro­ colorate şl îmbibate cu fanion galben la na be­
unui mare trecut” . Asta şesc ochii, dacă no vor praf ne-am mai strâns ţişor subţire fln tn r,M
O spuneau italienii când să se întreţină in chipul şl noi făcândn-le loc tă­ pe nisip şi ştiam că a-
au tnceput In 1920, săpă­ lor monoton despre pei­ când. colo doarme sub pă­
tu rile la Leptis Astăzi sagiu! pe lângă cere Observarăm dintr’ o- mânt na sfânt de at s~
au desgropat ei cam tot trec. Ei işi arată foto­ dată că se apropia fron­ rabilor; sau o Uuhb»
£e a rămas din acest o- grafii de ale logodnice­ tul, nu pentrucă nouit care sfinţea cu o oiicf
raş, a cărui artă de vie­ lor, de ale rudelor, se camarazi suiţi vorbeau,
vaită de căldură, scoto­ când văzură că noi e- cupolă atbâ locui unde
ţuire se exprimă In lo­ odihnea un cărturar fă­
zinca: „Vânătoare şi cesc după un deschiză­ ram „noui” , de muşte,
tor de conserve sau îşi de scorpioni şl de cafea cător de minuni, un
baie — jocuri şi râs — marabut; sau treceam
aga se cheamă a tră i!” alungă decepţia asupra cu sare ci pentrucă afa­
Africii, p« care şi-o în- ră stăteau în pustie, pe iâugă tio cim itir a-
chipuiseră altfel. deadreapta şi deastâu- raft, care se deosebea de
La „Arco dei Fileni", ga şoselei, tancuri arsa, pustiu numai prin eio-
{HOINĂRIND PRIN PUSTIURI, ROŞII CA VULPEA Impunătorul arc de tri­ vehicule masacrate, a- buele înfipte în nisipl
„A ici avem prima)
umf. pe care l-au ridcaf vioane distruse, pietrele
italienii la frontiera de hotare ale înaintării nostru mort", făcu a »
camarad către noi, ş.'
Şl GALBENE CA LEUL, PUSTIURI DE PIETRE, Trinolitaoiei spre Cire-
naica ne-a oprit o co­
noastre.
Unde tot peisagiul de­ când tăcu, el se va f)
loană de infanterişti, vine pustiu, ajunge o gândit Ia ceilalţi cama­
care voiau să fie luaţi puşcă aruncată, o ban­ razi cari rămăseseră
i = = B E STÂNCI Şl DE PRAF B R U N ^ = pe front, Pasaoerii cari
se sule fn maşină nu
dă cu cartuşe goale
pentru a însemna locul
ael, apoi veniră primele
cruci cu căştile colo­
sunt nici odată prim iţi pe care s’au dat lupte. niale decolorate în pus­
tiu, cu bordură de pia­
Ziln ic îndreaptă automobilul în tră de aceeaşi coioarf
Libera (sectoral: Carpul german diu in jurul fiecărui mat
A frica) către Dumnezeu întrebarea. mânt de arou. piantali
Sece nu s’a născut el cu volan, căci cu muşchi verde şi aco­
doar nici aşa nu se mai desparte de perit cu o crenză de
eL In decurs de săpiămâni şi luai palmier Cu singurati­
şederea la volan i-a devenit un fel de cele-! cruci, peisagiu!
matură ca blană ilocoasă pentru că­ deşertului ni se părea
mile, care indignate, na vor să se şi mal nesfârşit, deoare­
ferească din calea automobilului ce ne făcea eternitatea
Care vine în goana maro. Undeva în nu numai palpabilă dar
pustiu şoferul care într’un somn şi vizibilă.
Scurt lângă maşina sa. Atunci i se In sfârşit păşim pestt,
Înţepenesc mădularele ca după o umbrele aruncate rt*
greoaie călătorie prin deşert. Picio­ crucile cimitirului eroi­
rul său stâng virează încă de pe lor spre „casa albă" ă i»
ffrână, mâna mal muta pârghiile şi faţă Erau multe umbro
Un somn. Iar şoseaua tot ţinteşte ca şt multe nunte pe care
o săgeată sburând fără sfârşit asu­ le-am citit, pe partea
pra Înm ii sale. stânuă 8 cimitirului
Am mers prin pustiuri roşii ca german, tar pe ee#
vulpea şi galbene ca leul, pustiuri dreaptă Italiene, Aşa îşi
de pietre şi plini de cămilă, pu­ dormeau ultimul somn
stiuri de stând şi praf brun. Aci în pustiul dogorff de
ou se furişa In faţă goala depărtare soare, nu departe de ca­
intre palm ierii şl casele albe nnui marazii lor de pe pozi­
sat de oază; aci se întindea ea In ţii, ale căror num# ş
nem ărginitul in care jucau pe lângă pildă vor rămâne de*-
jo i M numai stâlpii do telegraf. pururi r i t

11

(U rm a m d in S)
sute hectare de v ii şi live zi. M aria tra1-
versä domeniul- intră prin curtea de ser­
viciu, ca deobiceiu şi urcă treptele case»
boeteşti, o clădire albă cu turnuleţe.
G regorio îi ieşi triumfător în întâmpi­
nare.
— M ario! Am dat ordin tocmai acum
-să se scoată câteva sticle de Asti, ca să
sărbătorim îm păcarea noastră. Uite pe
masă cele două cupe ale noastre.
M ’ aşteptai! exclam ă ea mirată,
T e cunosc atât de bine! După ple­
carea mea, ţi-ai regretat furia si acum
vii să-mi făgădueşti că-1 vei uita pe M i­
chele şi că nu vei încerca să-l -regăseşti.
Ea clătină din cap. D ece o împinsese
instinctul a ici? Nti stia. Scuzele pe cari
puţin mai înainte le adunase în minte, pe
drum, nu mai vroiau să-i iasă acum de
pe buze; fata frumoasă, aurită de flacăra
unei lămpi care o lumina, îşi relua încet,
încet, expresia mândră si dispreţuitoare.
— N ici nu vrei să stai jos, păstrezi
faţă de mine aceeaşi atitudine ostilă, —
spuse O reg o rio cu o vo c e rece. Atunci
de ce ai ven it?
— M i-era frică... O, nu mi-e frică pen­
tru viata mea, G regorio... T e ro g prie­
tene, daeă-1 întâlneşti pe M ichele, nu-î
provoca.
„M i-adu c şi acum aminte de ziua aceea
îngrozitoare, când v ’ati bătut cu cuţitele,
din cauza, m ea în timpul pescuitului...” .
— Eşti tot copil, spuse el cu dispreţ.
Crezi că sunt gelos de R u ggieri aî tău!
Odinioară am fost şi am încercat să^ te
despart de eî prin toate m ijloacele, când
a isb’ucnit în sfârşit între vo i cearta pe
eare o doream...
aria îl întrerupse: „C e a r ta ? ” si ri­
M
dică din umeri. M ichele dispăruse
în plină fericire» fără ceartă, fără
dramă. După atâţia ani, pierduţi cu cău­
tarea lui, misterul rămânea acelaş; să­
racii nu sunt decât păsări călătoare; o-
bloaneîe închise, o placardă ,’Şi lo c o ” pe
uşa locuinţei pe care o ocupa M ichele
într’un cartier m uncitoresc şi nimeni nu
m inai îngrijise de soarta lui.
M aria aşează pe masă paharul goi, şi
fovelindu-se în şalul de m ătase se ridică
să plece. „D ep e acum !” îi reproşa G re ­
gorio. T ra se brusc spre el capul acela
brun şi înbufnat, înconjurat de o cunună
cozi» cu vârfu l degetului schiţă un
gest m ângâetor şi glum eţ „In g ra ta ” pe
îranfea arm onioasă şi şopti:
Răm âi aici asta seară frum oasa mea
M arfa!
Scuturandu-se cu ciudă. îi scăpă din
mâini şi îl!gì.
L a câtva timp după aceea. Maria primi
m bilet:
,»Fă-tc cât se poate mai frumoasă, pu-
ne-tî costumul pe care-î purtai pe vrem ea
când eraî fericită, rochia brodată cu aur
coreţul negru al provin ciei noastre, îrn-
podobeşte-le cu toate bijuteriile tale şi fii
fericită: Poim âine v e i vedea pe M ichele,
am jurat, G reg o rio ” .
Dansând- învârtindu-se, căzând pe per­
ne, într’ o furtună de râs. M aria îm brăţişa
pe servitoarea care îi adusese biletul şi, germane în porumbei călători Sub- ------------------------ ani.
în tr’un elan de bucurie trecătoare îi dărui
Oliai 'din inelele eî. A ceastă bătrână gu­
vernantă cunoştea întreaga via tă a M a ­
rtel, deoarece ea îi era confidentă. Ea îî
spase timid:
— $i dacă acest bătrân şiret v ’ a mîff-
îîf signora?
— G reg o rio şi-a ţinut totdeauna cu­
vântai? El a înţeles în fine e ă nimeni nu
' ae-ar putea separa, pe M ich ele şi pe mî-
iw $i acceptă cu elegantă înfrângerea.
P o a fe a reg reta t ieşirea sa. Lasă-thă să
» m i r e z această aşteptare 'delicioasă şl
■ rodeşte-® « «te reflexiile tele întunecate.
n zHi& hotărî tâ, îaîa M arie! Exprima,
I
«u toată febrilitatea sa, o tinereţe
surprinzătoare. «»Prospeţimea unui
fluture ţinut sub pahar” spunea ea;, fă­
când ochiade radioase oglinzii în fata că­
reia se coafa. Un pas pe trotuar, un sgo-
mot de clopot o făcea să se precipite spre
uşă tremurând. „P a ta n za signora !” o
ruga cam erista care îi aranja rochia. In
fine, pe la prânz, o trăsură se opri la
poarta casei. V izitiul lui G reg orio sco-
borî şi înmâna un bilet prietenei stăpânu­
lui său:
,»Dragă Maria» ţin să-ţi aduc la cuno­
ştinţă că iubitul tău a îm brăcat haina
monahală, intrând în Ordinul Francisca­
nilor. Acum câtăva vre m e fiind chem at
la m ânăstire ca să restaurez frescele ad­
m irabilei capele, l-am regăsit din întâm ­
plare pe acela pe care îl căutai. Iartă-m ă
că am amânat cât mai mult posibil acea­
stă descoperire, deoarece vroiam să te
scutesc de o em oţie penibilă. D ar fiindcă
preferi pe acest angelic M ichele, îţi dau
v o ie scumpa m ea prietenă să te duci să-l
întâlneşti. Noapte bună” .
chii speriaţi ai M ăriei priveau toa­
O
leta extravagan tă, îm podobită la
piept cu flori. Paralizată, incapabilă deei,a înainte de a intra la m ânăstire: figuri
spune o vorbă, ea se rezem ă de o coloană
mai albă decât statuile de m orm oră din
peristyl. Deodată întâlnind “p rivirea şi-
reată a valetului, care ob serva reacţiile
pentru a face probabil v re o descoperire
picantă stăpânului său, ea şi-l im agină fre-
cându-şi mâinile, încântat de această răs-
bunare bine pregătită, în care victim a
era aruncată rând pe rând dela spaimă la
fericire, dela speranţa cea mai nesăbui­
tă, la cea mai adâncă durere. Şi-l im agi­
na întrebând cu aerul Ivii răutăcios:
— Spune-mi P ie tro ce atitudine avea
signora?
Să gonească va letu l? D ar numai el o
putea conduce prin această m ânăstire în
care nu intrase niciodată. O ! să vadă
pentru ultima oară figura dragă a lui M i­
chele şi să -1 audă spunându-i de după
gratii ultimul răm as bun!
îşi îm brăcă o mantilă întunecată şi se
urcă în trăsură. In timp ce m ergea prin
oraş îi veneau în m inte vechi m ărturisiri
de-ale lui M ichele. Nu-i spusese el odată»
pe când îşi ev o ca adolescenţa: >,la v â r ­
sta aceea mă simţeam atras de mânăs­
tire” ,
îşi amintea că attuici îl întrebase în gri­
jorată: dar acum?
PORUMBEI CALATORI
IN S L U J B A
U m din clădirile cari servesc ui­
m i scop m ilitar de mare importanta
şi na atât de cunoscut opiniei pu­
blice, este şcoala din Spandau pen­
tru porumbei călători militari. In
armata Germană simt întrebuinţaţi
numai porumbei călători din cres­
cătorii proprii, cari provin în cea mai T E C H H I C * în mod intenţionat, sau din greşea­
mare parte din Spandau. Acolo
sunt instruiţi şi experţii armatei TRANSMISII!
ofiţerii urmează un curs de trei B ill fID)
huni, fiind iniţiaţi în practica creş­ ni LU n
terii porumbeilor şi învăţând tehni­ — ------------ ----------- poliţieneşti din Germania att orim if
ca transmiterii de ştiri prin porum­
P fi) PII I I R F I I dispoziţie ca porumbeii suspecţi,
bei călători. Ca toate organizaţiile r m n u m u
armatei germane, şi schimbul de
» s . % —, ä — . cunoscute, să fie expediaţi fnstitn-
scrisori prin porumbei este regle­
mentat a r grije.
C Ai L T ORI
A M ’1' porumbeilor călători militari.
----- -----------------------p
Când soseşte un porumbel călă­
tor, este înştiinţai p r in tfo sonerie
expertul porumbeilor călători, care
U ia cartuşul eu ştirea., P e formu-
fastul hârtiei uşoare este, m entête.
Parola porumbelului Ni.,
P'ètóm m iliă siguranţă se t e
liî
 « œ s am înăbuşii vöee® ea re
cftema, da, fiindcă te lub'esc.
Iî 3 eî chem area divină trebue să fi ră­
sunat atunci când era fericit, îndepăr-
tându -1 încet, încet de fem eia pe oare -1
iubea. M a ria era m irată de desnodămân-
tul brusc al acestei dram e m istice ale că*
rei fa ze nu le cunoştea. Secretul acesta
de nespus a ascuns zile şi nopţi ta rând
de către acela pe care credea că -1 cu­
noaşte perfect... In timp ce se gândea
astfel ,o cuprinse speranţa: dacă G re g o ­
rio o m inţise?
Trăsu ra se opri pe drumul spre M on­
reale, în faţa m icei capele a Ordinului
Franciscanilor. M aria îşi urmă călăuza'
şi o văzu îndreptându-se spre cripta în
care capucinii acestui ordin îşi expun
m orţii.
— Unde m ergem ? întrebă ea speriată.
C ălăuza îi făcu semn să înainteze. De-
alungul pereţilor» se aliniau schelete care
erau legate de nişă, îm brăcate în haine
călugăreşti. Lumina care cădea prin fe-?
restre» lo v ia orbitele, pătrundea în cra­
niile goale, îm brăcate cu capişonul de
postav. P e pieptul de stofă, o fotogra fie
arăta pe tânărul care fusese fieca re din
surâzătoare cu dinţi albi, cu ochi ex p re­
sivi.
I mpleau toată galeria, aliniaţi în or-
I
- dine alfabetică: pe tăbliţe erau
scrise numele lo r cu data naşterii şi a
morţii. P ie tr o m erse mult timp' căutând
îm prejurai lui. întorcându-se. silabisind
iniţialele:
— L... M... nu e aici. T reb u e să m ergem
până în fund» sub boltă.
D eodată spuse:
— Ah! Iată-l p overo, buon animal
„F ra R u ggieri, M ichele-B ru no-O razio,
m ort la P a lerm o ” V a i! gemu valetul în-
trerupându-şi lectura. V ed eţi signora» a
murit în M ai, când m alaria se întinsese
în toată câmpia, v ă am intiţi?
O p rivi atent şi se dădu înapoi bâlbâ­
itul în grozit:
— Vă las... Fiţi curagioasă!
Când auzi închizându-se «ş a criptei*
M aria începu să fugă nebună pe lespe­
zile răsunătoare. Fără şal, cu părul des­
pletit, îngrozită, eşi în lumina străzii, sări:
printre trecători, alergând spre vizuina e î
ca o fiară rănită de m oarte. Ajunse în
piaţa Dom enico» căzu în praf urlând ca o
nebună...
ARMATEI
drumul simultan mai multor porum­
bei cu aceiaşi parolă. S’a stabilit că
străbat distanţe de 350 km. cu pre-
ciziune. Si s’au obţinut rezultate
bune şi la depărtări mai mari. Inte­
resant este faptul că după legea
porumbeilor călători, persoane cart.
lă, omoară porumbei călători, sunt
pedepsiţi cu închisoare nâm la 2
ro n ţK Pentru u îngreuna spionajul prts
r i f i l i porumbei călători, toate autorităţile
n carj m pnart^ numerile germane
rîntr'un lei de paşaport, o foaie
a originii pe care o capătă fiecare
norumbel şi în care sunt enumerale
semnele caracteristice, condiţiile de
creştere şi bolile, toţi porumbeii că­
lători m ilitari sunt m l in sign*
rantă
 ä creşti pe ua băiat după sistemul pa
S
care părinţii îl numesc „ferit” nu e
bine atunci când baiatili va trebui să
iasă într’o zl în lume. In nouăzeci şi nouă
de cazuri dintr’o sută va avea de foarte
urnite ori foarte multe nemulţumiri inutile;
se poate să se nenorocească numai din cauză
că nu cunoaşte adevăratele proporţii ale fm-
crur'lor.
Când un căţeii mic mănâncă săpunul din
camera de baie sau roade o cismă care de-
abia a fost dată cu cremă, e foarte încântat
până în clipa când descoperă că săpunul şi
crema de ghete îi fac rău la gtomac; ast­
fel trage concluzia că săpunul şi crema de
ghete nu sunt sănătoase. P o de altă parte,
primul câine moare pe oare -1 întâlneşte în
casă îi arată curând că nu e bine să muşti
un câine mare de urechi. Deoarece e tânăr,
tine m nte şi ta şase luni îşi face intrarea
în lume ca un mic animal bine crescut şi cu
dorinţe limitate. Dacă ar fi fost ţ'nut departe
de săpun, de cisme, de câini mart şi n’ar fi
făcut cunoştiintă cu această trinitate de cât
când ar fi fost mare şi cu dinţii ascuţiţi
gândiţi-vă cât desgust şi câte bătăi ar fi
avut d e suportat. Aplicaţi această teorie sis­
temului „ferit“ şi veţi vedea rezultatul.
fost odată un băiat, care a îost crescut
după sistemul „ferit“ care I-a dat
gata. Stătuse totdeauna cu părinţii
>ăi, dela naştere şi până când a intrat ta
şcoala m iitară din Samthurst şi nu le făcuse
niciodată nici o supărare. In aSară de rutina
obişnuită, nu a învăţat mare lucru la Sand­
hurst,. P riv i în jurul lui şi găsi că săpunul şl
crema de ghçie, dacă pot să spun aşa sunt
minunate. Mâncă puţin din ele şi nu mai eşl
In capul lisitej precum intrase.
P e urmă antract şl scenă cu ai săi, care
aşteptau dela el foarte multe. Imediat urmă
un an petrecut „departe de murdăria lumii“ ,
într’un batalion de rangul trei. unde cei tioi
erau copii iar cel vechi, babe bătrâne; şi
Insfârşiţ plecarea în Iuda fără ajutoare bă­
neşti dela părinţi şl fără să aibă pe cineva
la care să recurgă în momente de criză,
decât ta sine însuşi.
Ori, India este o ţară tn care nu trebue
să iei lucrurile prea în serios, afară bine­
înţeles de soarele debi amiază. Munca şl
energia prea multă îl omoară pe un om tot
aşa de bine caşi seria completă a viciilor.
Flirtul nu are importanţă, bineînţeles dacă
eşti mutat mereu şi dacă tu sau partenera
părăsiţi într’o zi staţiunea pentru totdeau­
na. Lucrul bine făcut n’are importanţă, de­
oarece în general un om este judecat după
ceea ce face ma' rău şi un altul are folosul
a tot ce face inai bine. Lucrul prost făcut
n’are importantă, iiindcă alţii fac şl mal
rău şl fiindcă incapabili se cramponează mal
mult timp în Indii decât în oricare altă par*
te. Distracţiile n’au importanţă, fiindcă iine-
dlat ce-ai terminat trebue să începi din nou
şi fiindcă cele mal multe distracţii constau
în încercarea de a câştiga banul altuia.
Boala nare importanţă, fiindcă toate acestea
întră în ocupaţiile zilnice şi dacă mòri, un
altul îţi la locul şi biroul în cele opt ore care
despart moartea de înmormântare. Nimic
n’are importantă, afară de concediile şi de
alocaţiile suplimentare, acestea din urmă
fiindcă sunt rare. Este o ţară molâe, Kaut-
cha (în industrii, inferioară, de proastă ca­
rtate) şl în care oamenii Increază cu unelte
proaste; cel mai înţelept este ca aici să nu
îel pe nimeni şi nîm c în serios şi s-o ştergi
cât mai repede, undeva unde plăcerea să
fie într’adevăr plăcere şi tinde reputati« să
merite osteneală.
Dar băiatul acesta — povestea e tot aşa
de veche ca şi munţi] — debarcă şl luă to­
tul în seros. Era frumuşel şi a îost admirat.
EI luă admiraţia în serios şi îşi bătu capul
Pentru femei care nu meritau nici să pui
şaua pe un poney ca să te ducă să le vezi.
El găsi minunată viaţa sa liberă din IndiL
ântr’adevăr, pare la început seducătoare —-
din punct de vedere al sublocotenenţilor —«
făcută numai din ponep, camaraderie, ba-
Suri şi aşa mal departe. Şi gusta din ea ca *S
©ă*eM din săpun. Numai că gusla
şi după ee-î crescuse dinţii. N’avea nid »u
simt al măsurii— ca şi căţelul!— şi nu putea să
înţeleagă de ce nu e tratat cu aceeaşi con»
sideratie #a sub acoperişul părintesc. Ş ls u -
feri din cauza asta. ' ;.y
Avu d scuţii cu alţi băeţi şi, susceptibil
Până în vârful unghiilor, păstra amirttirfek
acestor discuţii şi hi îndurerat. II plăcu
BORD
Whist-ul, gynklKtnas-urle şi alte htcruii de
felul acesta (bune cel mult ca să te distreze
după serviciu); dar le luă în serios, cum luă
în serios şi durerea de cap după ce se ftm-
bătă. După cum se cuvine îşi pierdu banii
la Whist şi la gymkhanas, fiindcă toate a-
cestea erau noui pentru el.
îşi luă perderile în serios şi cheltui atâta
energie şi interes pentru im premiu de do!
mohuri de aur pentru curse de ekka (trăsuri
cu poney) ca şl cum ar fi îost vorba de
Derby. Asta era pe jumătate din cauza lipsei
de experienţă — semăna mult cu căţelul
care discuta cu colţul de covor — şl jumă­
tate din ameţeala produsă de brusca lui tre.
cere dela o v a tă liniştită la o viaţă »naS
activă. Nimeni nu i-a vorbit nici de săpun,
nici de cremă de ghete. Ţl-era m’lă să-I veaJ
pa^ bietul băiat cum se nenoroceşte ca un
mânb prea îngrijit, care cade şi-şl rttpe p i­
cioarele imediat ce scapă din mâinile gk>-
vinului. ,
NUVELĂ INEDITĂ
cea stă desmăţată libertate în materie
Â
de plăceri, care nu meritau sărţl de«
ranjezi viaţa şi nici să te isbeştl de
obstacole, a ţinut şase luni — o iarnă în­
SE AVENTURI treagă — şi ne-am gândit atunci că vara,
faptul că şi-a pierdut banii şi sănătatea,
precum că şi-a şchiopătat şi caii, v o r des­
EXTRAORDINARE ine te i pe acest băiat şi că-şl va relua e»
chUibru!. In nouăzeci şi noua de cazuri dio-
tr’o sută, asta s"ar ii întâmplat. Acest pritv
cipu este în fiinţă în oricare staţiune dis
India; dar în acest caz lucrurile au luat o
astfel de întorsătură, fiindcă băiatul era
sensibil şi lua hierur le prea în serios — du­
pă cum cred că am repetat până acuma de
vreo şapte o r i Natural, «o i nu puteam bă­
U N P O E M ÎN ­ nui, până în ce grad îl răniseră excesele Iui
C H IN A T IN D IE I Nit era ceva prea disperat, sau ca să întrea­
— F R U M U S E Ţ I"
că măsura obişnuită. In cel mal rău caz câ­
L O R Ş I ORORI-
L O R E l — DE teva încărcături băneşti şi oareoarî măsuri
• UN M ARE de luat. Cu toate astea, amintirea isprăvilor
S C R IIT O R C ARE sale avea să d'spară odată cu vara şî Shrof!
A T R Ă IT PE (bancher în India) l-ar fi ajutat să treacă
P L A IU R IL E E L
prin criza bănească. Dar ei trebue să fl pri­
vit din alt punct de vedere şî probab’l s’a
crezut pe deplin ruinat. La sfârşitul iernii
colonelul său î! vorbi cu asprime. Asta puse
vârf mizantropiei sale; şî totuşi nu era vor­
ba decât de-o „săpuneală“ obişnuitei a co­
lonelului. Ceeace arată în mod curios cât
suntem de legaţ! şi natural solidari unii cu
I n cassuîsra g o a lă ş î vă« alţii. Picătură, care în spiritul băiatului făcu
să se verse paharul, fu remarca une femei
r e s i l a p e mm» p a t t i e r ă c h i t ă ,
în fmpul unei conversaţii. Inutil să q re­
« a c e a b ă ia t u l, m o r t a ftr o a - petăm, căci nu era decât o mică frază rău­
p e î ş i s f â r î m a s e c a p u l cs* tăcioasă, spusă fără socoteală, care îl făcu
r e v o lv e r a «!. C u t i i l e ©u să se roşească până in albul ochifor. El se
izola timp de trei zile, pe urmă ceru o per-
p u ş i ' «s ic i trâs f u s e s e r ă rites-
misune timp de patruzeci şl opt de óre,
7;- , a lic i I m r j e i r i a ş i p e pentru ca să se ducă să vâneze în împreju­
m a s ă s e g ă s e a c u t ia c u rimile unei Resthouse (pavilion de popas) a
s c r i s o r i ş i o m u l ţ i m e e le unui inginer dela Canaluri, la vreo treizeci
de mile de acolo.
fo t o g r a f ii r ă v ă ş ite . V e n i­
Obţinu permisiunea şi in noaptea aceea la
s e s ă m o a r ă a i c i c a «u t c i u ­ popotă se arătă mai zgomotos şi mai agre­
m at I siv ca întodeauna. Declară că se ducea să
împuşte animale mari şi plecă la ora zece şt
jumătate cu ekka. Puii de potârn che — nu
Di se găsea nimic altceva în jura! Resthouse-
ului — nu seamănă deloc a vânat mare;
astfel că toată lumea a făcut haz.
RUDYARD
Ziua următoare, unui din maiorii medici
auzi la întoarcerea dintr’ o permisie că bă­
iatul se dusese să împuşte „vânat mare“ .
Acest ma or se interesa de el şl de multe
ori în timpul ierni încercase să-i stă vi*
leascq isprăvile. Maxvrul ridică din sprân­
KiPLING cene când auzi de această excursie şî se
duse să cotrobăiască prin camera băiatului
Ieşi imediat de acolo şi mă găsi în vesti­
bulul mess-ulul (popotei).
—. Deci băiatul »** du* ş*S vâ u em «p n i
« i Do când m mtrţgfc tei vânat « s un revol­
ver şî’ c » o sugătoare ?
— imposiM doctore? rasparseli eu. càd
vedeam la ce se gândeşte,
— Pes'-biï s a » nu. «r» mă dac înnedlat
canal. Nu stiüif IwiiçsU,
v P e «trina se gâiidi o c â p à «i m » ïrttrebà:
D-ta poţi ^ minţi?
—■§tiä nai-ttoe <!ecât- mine, ràsptiiisei ei%
uste meseria mea,
.—• Foarte Wim. Trebuie să vil ci* mine a-
cnm..„ imediat, ekka la eanail ca să imput-
căm căprioare. Dute rmedlat sì puneţi cos­
tumul de vânătoare... repede, şî »nfoarce-t#
ha trăsură cu o puşcă.
Maiorul era «n om autoritar şi ştîam că
nu ar fi diil ordine pentru fleacuri Deci l-am
asctriist şl eănd in’ani întors l-am găsit in­
stalat în ekta — cu puşti şl alimente atâr­
nate peste ladă — gata pentru vânătoare,
Alungă vtz'thil şl luă hăţurile. Cât a-n
lost tn staţiune, am mers încet; însă cum
am ajints în câmpv pe drumul prăfuit, îl
lăcu pe poney să zboare». Un animal din ţara
aceasta poate Ia nevoie sä alerge cât do
mul!. Am făcut cele trei mile în mai pufu
de trei ore, dar bietul animal ajunse aproa­
pe mort.
Odată l-am spus:
— De ce mergem aşa de repede doctore?
Maiorul murmură blând:
— Bietul băiat! Bietul, bietul nenorocit!
Pe urmă se întoarse spre mine şi inii
spuse:
la — Am n evoe de ajutorul d-tale in aceas­
tă chestiune.
Ştiind că băiatul se sinucisese îmi dădu]
seama imed at în ce va consta acest ajutor.
Aşa că mă aşezai pe un scaua lângă masă,
aprinsei o ţigara şl începui să examinez cu­
tia. Ma orul se irită peste umărul meu «I
repetă:
— Am sosit prea târziu!— Ca un ciu­
m at!.» Bietul, bietul nenorocit!
Băiatul trebue să-şi fi pefrecut jumătate
din noapte scrimd colonelului, familiei, sale
şi unei fete din Anglia: si imediat, căci la
sosirea noastră murise de mult.
Citi tot ce scrisese şî pe măsură Ce ci­
team, dădeam foile* ma’orului. In ele era
vorba despre „disgraţie imposibil de supor­
tat" — de „ruşine care nu se poate şterge"
— de „nebunie crim nală" — de „viaţă ra­
tată" şi aşa mai departe; fără să mai pome­
nească o mulţime de chestiuni Int'me Ia a-
drewa tatălui şi mamei sale, prea sfinte pen­
tru a imi tea fi t'părite aici. Scrisoarea către
fată era cea mai emoţionantă din toate şi
mi sc strângea inima cit'nd-o.
Maiorul nu încercă să-şi păstreze sângele
noi 11 îngrijisem în timpul bolii sale — înţe­
legeţi, nu era cazul să masori minciunile —
şi că murise fără să sufere. Mă îiiăbuşam
scriind toate acestea gândindu-ma fa bieţii
oameni care Ie vor <fti. Pe nnnă, grotescul
acestei scene mă făcu să râd şi râsul se a-
mesteeă cu suspinele — şi maiorul declară
că avem nevoie să bem ceva.
Nu îndrăsnesc să spun cât Whisky am
băut până când am terminat scrisoarea.
Dealtfel, nu a avut nici un efect. P o urmă
scoaseram băiatului ceasul, medalionul şl
Inelele. După aceea maiorul spuse:
— Trebue să trimitem şi o şuviţă de păr.
Femeile apreciază asta.
Dar pentru anumite motive a fost impo­
sibil ca să găsim o şuviţă care să poată II
trimisă. Băiatul avea păru] negru şi din fe­
ricire maiorul tot aşa. Ii tăiai mairoului o
şuviţă de păr cu briceagul meu şi o puserăm
hi pachet. Râsul şi plânsu] mă apucară din
nou şi trebui' să mă opresc. Şi maiorul fă­
cea acelaş lucru, şi amândoi ştiam că de-
abia acuma începe greu!!
Inchiserăm pachetul şi îl sigilarăm cu
ceara şi sigilul băiatului
P e urmă maiorul spuse:
— Pentru Dumnezeu să ieişm din camera
as‘a... ca să ne gândim.
fară ne-am plmbat pe marginile ca-

A
El răspunse linişti: rece» Pentru asta I-am respectat şl mai
— Băla tu f a fost singur, una, două, cîncl. na'nlui şl am mâncat şl ani băut ce
mult. El citi şl plânse ca o femeie, fără să
cînsprezece ore până acuma, It« repet că nu aduseserăm cu noi până ce a răsărit
încerce să se ascundă. Era imposibil să
sunt Mn'ştit. luna. Acum cunosc perfect starea sufleteas­
lăsăm ca aceste scrisori să ajungă în An­
începui şl eu să fin neliniştit şi-I aiutai sä că a unui ucigaş. Insiârşit făcurăm un efort
glia. A r fi sfărâmat In’ma tatălui şi ar fi o-
Keiuiascâ ponelttil. ca să ne întoarcem în camera unde era
morât pe mamă, după ce i-ar fi distrus cre­
Alungând îa Resthoiise-sri canalului, maio­
lampa şi... încă ceva; şi începurăm partea a
dinţa în fiul ei.
rii? chemă pe servitorul băiatului; însă nu i doua a lucrului nostru.
Iiîsfârş't maiorul îşi şterse ochii şi spuse:
răspunse nimeni. Atunci intrarăm în casă
N’am să scriu nimic despre asia. A fost
— Plăcută surpriză pentru familia en­ îngrozitor. Arserăm patul şi aruncarăm ce­
strigând pe b*?a* pe nume: dar tot nu răs­ gleză! Ce să facem?
nuşa fn canal. Dintr’un sat am împrumutai
punse nimeni. Eu spusei, ştiind pentru ce mă adusese
F i' E ta vânătoare, spusei eu. două hârlete şi în t'm p ce săpam groapa,
maiorul: lucru care a durat patru ore, am hotărât să
1 si ollpa aceea, ■zăr? primtr’o fereastră lumi- — Băiatul a murit de holeră, No! eram cu
spunem un tatăl nostru şi o rugăicune fără
I m unei lămpj construită contra vântului, el. Nn ne putem mulţumi cu jumătăţile de
caracter oficia! pentru odihna sufîetuhii bă­
Fra ora patru după amiază. Ne oprirăm măsură. Haldem. iatului. Pe urmă am umplut groapa şi ne-am
deodată amândoi pe verandă, reţinându-ne Atunci începu una din scende cele mai si­
dus pe verandă, na în casă, ca să ne cul­
respiraţia ca să pr'ndetn cel mai mic z g o ­ nistra de comice la care am luat vreodată căm, căci era ni morţi de oboseală.
mot şi auzirăm din odaie zbârnâitul a o mul­ parte — confecţionarea unei mari minciuni Când ne-am trezit, maiorul spuse obosit:
ţime de muşte. Maior?«! nu spuse n'mic. dar scrise însoţită de mărturii, pentru a con­ — Nu ne putem întoarce decât mâine.
îşi scoase casca şf intrarăm încet. sola pe păr nţii băiatului din Angiia, începu! Trebu e să-i dăm t‘mpul necesar ca să moa­
In camera goală si văruită, pa un pat de să fac ciorna şi maiorul îmi dădea câte o ră. A murit azi d mfneată foarte devrem e
răchită, zăcea băiat?'! mort. Aproape tşi ideie fn timp ce strângea şi dădea foc la tot V ezi să nu uiţi,
sfărâmase capul cn revolveru l. Cutiile cu ce scrisese bă'atul. Schiţai destul de repede Maiorul stătuse toată noaptea şi meditase.
puşti nici nu fuseseră desfăcute, nici fume­ o scrisoare satisfăcătoare. Demonstrai aici — Atunci dece n’am dus corpul la canto­
ria şl pe fî?asă « * găsea cutia cu scrisori şi că băiatul era un model de virtute, adorat nament?
« mulţime de fotografii răvăşUe. Venise să în regimentul său, care făgădu’a să facă o
— Pentrucă toată lumea a fugit când a
moară a!ci ca un ciumat! carieră strălucită şi aşa mai departe... ca
auzit că e holeră şi ekka plecase.
Intr’ adevăr, noi uitasem de existenţa tră­
suri; şl poneyul se întorsese acasă. Aşa că
toată ziua am sfat aco’ o sucind şi răsucind
povestea morţii băiatului, ca să vedem da-
că-i bună. După amiază a venit im indigen,
dar când i-am spus că un sahib murise de
In SiateSe U nits a început lioan e de nord-am ericani, 350 Hual m ilioan e de cam eni în holeră a fugit. Toată seara maiorul mi-a
sä sa ÎBscăîineae expresia m ilioana de europeni. în nici Lum ea Nouă, pentru a-i u.n-
„sefittjul a m e ric a »". A r lăsa « n alt continent nu se gă­ pîo g o lu ri!« num erice şi spi­ povestit că şi el în tinereţe trecuse pr n a-
dosi afitt din L u m e* Nouă sesc atât de m u lţi specialişti, rituale, E l poate scum iarăşi cefeaşi turburări ca şi băiatul şi o mulţime
im presta că cred că a sosii at9t do m u lţi lucrători. Den­ să ofere fiilo r săi m uncă şi de po vest ri cu sinucideri. Im ediat după ce
era Am ericii, că U SA este sitatea populaţiei pe nn te­ pâine. a răsărit luna şi teoretic băiatul a fost în­
chemată ! » dom inaţia tam ii ritoriu restrâns s’ a transfor­ Cu toate lip su rile sale, Eu­ gropat, am pornit peste câmp spre staţiune.
şt c8 Rooseveît ar f i să fie m at tn Europa din neafuns ropa a fost până astăzi con- Drumul a durat de la opt seara pâaă !a
nu le i da preşedinte a! ma- în avantaj. S trîm t’ mea spa­ tiaen tu l in du strial al lum ii. şase dimineaţa şi când am ajuns morţi de
pamondu$al! Decă vo ia läna ţiu lu i a forţat Germania. în ­ Peste 50% din exportul g er­
vorbească c ‘freie. vom că de acum 133 de ani, să-şi oboseală, ne-am dus imediat în camera bă­
man il constituiau produsele)
vede® însS cä Europa este desvolte la m axim um pesi- iatului şi i-am pus la loc cut a de scrisori şi
finito. G erm ania conducea în
încă prim u l com m ent al În­ feîlitâţiîo de rezistenţă şi exportul m ondial de m aşini, revolveru l plin cu toate cartuşele. P e urmă
mii, şt că v a rămâne. creaţie şi să înlocuiască lip ­ 8 i Ita lia , Scandinavia, F ran ­ ne-am dus la colonel şi i-am dat raportul si
Statelo Urnite an 125 mt- surile datorate unui spaţiu ţa, se găseau pe acest plan am avut mai mult decât ori când senzaţia
lîoan .9 locuitori, adică tot insuficient.
la loc de cinste. Industria că suntem nişte asasini. P e urmă an? dormit
atât câţ G erm ania cn P ro ­ Astăzi, m ulţum ită in teli­ optică şi m edicinală germ a­ douăzeci şi patru de ore.
tectoratul ţ i G uvernăm ântul genţei şi capacităţii lucră­
nă nu a putut f i ajunsă de Povestea a fost crezută, atâta timp cât a
General. Desigur, spajiul ne to rilo r europeni, noui ţinu­ nici o alta. C alitativ şi can­
car# trăes-s aceşti 125 m ili­ tu ri neproductive au fost fă ­ fost necesar, căci după c'nsprezece zi!e toa­
tita tiv Europa dam ină în
oana oameiM în Germania e cute fe rtile şi valorificate, tă lumea l-a uitat. Totusi mulţi oameni s’au
m u ît mai mic, dar forţa 1er A stă zi continentul european producţia oţelu lu i nobil, a gândit că maiorul s’ a purtat tntr’un mod
a devenit in vin cibil. alum iniului, a avioanelor,
productivă m ult m aî m aro scandalos, fiindcă n’a adus corpul bă’atului
decât a naţiunii amerlcax>e m aşinilor industriale, tanku-
U S A este în p o ziţie de in­ rilor petrolifere, etc. Fap­ pentru ca să i se facă funeralii miütare. Dar
rezultată dintr’ um amestec da ferioritate. Ocupă o supra­
tul că U SA, cu toate sforţă­ ce! mai trist lucru a fost scrisoarea pe care
albi din toate parlile glob a ­ faţă da 2,9 m ilioan e kmp., ţje
lul, ncari şi mstlşl. In faţa rile pentru a-şi creea indu­ maiorul şi eu am primit’o de!a mama b e a ­
câtă vrem o Europa, fără
A m erid na stă nuraat forţa Rusia, cu graniţe!« din 1919, strii fine: de ceasornicărie, tului, o scrisoare pe care erau urme de la­
productivă a Germanici, cl 2,88 milioane kmp., dar dia de oţel nobil, de piane, etc. crimi. Ea ne scrie cele mai duioase lucruri
şt aceea a Întregei Eurejje. cei 1,5 milioane kmp,, aj Ea- nu a reuşit decât parţial, in­ d n lume despre bunătatea noastră şi des­
Teritorial unde se munceşte «ìlei europene o treime sunt dică unde trebue căutate
pre faptul că ne va fi veşnic recunoască-
astăzi direct pentru Reich astăzi în mâini germane, tar cauzele superitorităţil Lum ii toare.
numără dublul populaţiei diferenţa dintre suprafeţe Vechi: în tradiţia de veacuri
a muncii, în transmiterea Dacă ne gândim bine ea ne rămânea în-
Statelor Unite, adică 250 m i­ scasila pa ficcrwe zi.
lioane de oameni. întreaga Continentul european nn va din generaţie în generaţie a tr’adevăr îndatorată... însă nu în sensul pe
Europă opune celor 125 m i­ mai fi nevoit să trim ită a- elementelor care îl înţelegea ea.
 ulcat pe o bancă de pe quai de
Tourn elles, Chicot se simţea rău.
Când b alni [ile ţipă imediat ce se
înoptează, când fem eile cari »'a u
m an tou 'de blană devin amabila
cu bărbaţii lor, când Chicot se
mişca fiindcă stă prost Pe banca
lui, iarna e aproape.
O frunză moartă dusă de vânt
se aşeza uşor pe reverul destră­
mat ai hainei eroului nostru. Cu
politeţea sa obişnuită, Iarna îşi
arăta cartea de vizită şi îşi anunţa vizita a-
nuală. P o h te}« salvatoare, foarte apreciată de
aitisi de cetăţenii care locuesc pe sau sub
cheiuri.
Subconştientul iiti Chicot înregistrase acest
a^el la .bunul simţ. Un simţ care se născuse,
dacă se poate spune aşa, din intuirea precisă
a schimb arii vrem ii şi care-i spunea că tre­
bue să îormeze im&diat un Comitet de ac­
ţiune şi de apărare cu scopul de a salva cir­
culaţia exterioară şi interioară în primejdie.
Usiii s'ar fi urcat pe o estradă, pentru a pro­
clama drepturile imprescriptibile ale indivi­
dului. Chicot mai modest se agita pe banca
lui; o bancă de care, să nu uităm, se servea
ca de ua pat.
Am biţiile lu i Chicot n'aveau nimic exagerat
deocamdată! Tot ceea ce dorea,, spre ceea ce
tindeau speranţele sale cela m ai secreto şi
m ai arzătoare, era — sigur că nu ghiciţi —
era: să petreacă trei luni ia închisoarea din
Fresnes. Trei luni de pensiune completă asi­
gurate, trei luni in timpul cărora ar profita
de losuinţă şi da hrană satisfăcătoare şi sănă­
toasă, fiind şi în tovărăşie plăcută.
Noaptea trecută, deşi îşi pusese sub haină,
în jurul picioarelor şî pe piept, o jumătate de
duzină de ziare, toiuşi frigu l nopţii îl pişcaso
bine, Deaceea pentru ochii haimanalei, Frss-
nes îi apărea în culori atrăgătoare şi cu apa­
renţa unui adevărat paradis. Trebue să spu­
nem că Chicot dispreţuia ajutoarele pe care
asistenţa pablică şi filantropia privată pot să
le ofere unui desmoştenit al vieţii. El era de
părere — o părere bine motivată de expe­
rienţă — că din acest punct de vedere leg®»
e preferabilă mii ii. Era liber să se adreseze
numeroaselor opere de binefacere municipale
sau locale, unde, pentru un timp mai mult
sau mai pujia scurt, i s'ar fi dat o locuinţă
şi o hrană potrivită Cu cele mai elementare
nevoi. însă firii bănuitoare a lui Chicot ii dis­
plăcea să facă acest pas«, adică să facă un
pas peste prag. Dacă l ’ar fi făcu t Chicot ştia
dinainte ce-1 aştepta. A r fi trebuit să plă­
tească, in Upsâ de bani, prin diverse umiliri,
m icile daruri ale filantropiei organizate. Ce­
zar l-a avut pe Brutus şi omul are ploşni­
ţele: chiar pentru a obţine privilegiu l de a
dormi pe o saltea infectă, Chicot ar fi trebuit
să sufere chinul unei băi; trebuia să suporte
chinurile inchiziţiei ca să fie răsplătit cu o
coajă de pâine. Deaceea de mai mulţi ani Chi­
cot prefera să fie găzduit în fiecare iarnă nu­ Mich, Iară sä fio supărat de poliţie, Chicot în­
mai pe cheltuiala „Prinţesei", în urma reco-
mandaţiei unor oameni integri şi dezintere­
saţi. Cel puţin Justita, o gazdă plină de tact,
deşi se supunea regulelor unei anumite eti­ uşă, deasupra căreia cuvintele „L a pateul du­
chete, nu arunca o privire prea pătrunzătoare
asupra afacerilor private ale invitaţilor săi,
toţi fiind gentleniani, aleşi din vitrină şt săşi se simţi atras de o forţă irezistibilă, aşa
chiar de după gratii.
Ori Chicot, care acum se trezise de-abinelea
şi tremura, se hotărâse. Nu mai era timp pen­
tru vorbe. Fresnes era obiectivul: Fresnes
era şi programul, tot programul care trebuia
realizat în minimum de timp — anotimpul
era pe sfârşite — şi cu minimum de mijloace.
Mijloace, care fiind alese la întâmplare, de­ expuse din abundenţă: fripturi, păsări, pes­
pindeau de o inspiraţie fericită. Cel mai prac­
tic şi cel mai plăcut şi care-i venea primul în
minte, consta in a lua o masă bună într'un
restaurant bunişor; pe urmă, după ce s'ar fl
declarat complet insolvabil, trebuia să fie de­
C O T,
1h I IMAGINÇA ETERNULUI Vft-
C
o îb o h o , în d r ă g o s t it d e
4 care nu se credea în stare la eşire.
, TATE, FLĂMÂND Şl OROPSIT, ÎŞI POVESTEŞTE
IN RÂNDURILE DE MAI SUS TRiSTEţEA ÎNLĂ­
CRIMATĂ A SUFLETULUI Săli HĂRŢUIT Şl IQÜGRAT DE TOŢi.
P0E£lE-DRAiAÎiSM-S£NiNĂTAT£-S£NZAŢiOHAL
pus cu blândeţe în m âinile autorităţilor. Mai
târziu, un magistrat cu aer părintesc s'ar fi
ocupat de rest.
hleot îşi părăsi banca, după ce a-
ruucâ o ultimă privire de priete­
nie şi strângându-şi bine haina pa
corp, urcă cheiurile până la bule­
vardul Saint-MicheL Din când în
1 când, când vedea câta o siluetă în
!! j®*, uniformă, cu chipiul plat, se pre-
I i f p fe., ii tăcea că schimbă în mers piciorul,
! ij mişcare care părea că nn are nici
fl un scop. Poate vroia să-l înşele şi
I li sâ pară un pungaş mulţumit?
Poate ÎŞi exprima în felul acesta
mulţumirea prematură pentru isprava pe care
o plănuia? Poate că spera în inocenţa lui
n aivă să se ferească de vreun poliţist zelos,
care să se ia după el, aşteptând să-l pună ia
„cutie". Să nu uităm că Chicot ţinea întâi să
mănânce bine. Orice ar fi, ajungând în But.
NUVELÀ INEDITĂ
© s s =s s :t . ■■-■■■ =
FELIX ROSE
cetini mersul şi-şi termină strâmbăturile. De­
odată văzu o uşă turnantă care se învârtea
mereu. Avu impresia precisă că prin această
blu” , erau scrise cu litere de foc, ceva m iste­
rios atrăgea lumea Şi golea trotuarele. El în­
că nu încercă să se împotrivească. Neluâjid
în seamă că i se strângea puţin inima — poate
nu era decât o crampă la stomac — el urmă
pe ceilalţi clienţi, cohortă nerăbdătoare«.
„Pateu l dublu" nu îşi desminţea titluL Pe
mese şl pe farfurii, tot telul de mâncări erau
cării. Sub lum inile scânteetoare, oglinzi
imense îţi reflectau imaginea de două ori în­
veselită, fie că indicai cu ochii umezi chelne­
rului preferinţele tale, fie că foarte fericit în-
u rm , d e l id e r
15
ghiţeni. Femeile reprezentau şi ele clasa oa­
menilor aşezaţi, căci restaurantul era frec­
ventat de persoane serioase. Cu toate manie­
rele lor distinse, stăteau comod şi tnghiţian
zdravăn. Pe scurt, o elită conştientă de loco)
ei ia lumea care ştia să-şi îngrijească pânte­
cele după, cum îşi îmbogăţea şi mintea.
Chicot poseda, în lipsă de capitaluri, o în­
credere nelimitată în persoana sa, adică In
exteriorul său. Cu o singură restrictiv totuşi,
şi anume că prin „persoana" sa trebuia să în­
ţelegi partea superioară a fiin ţei sale, adică
bustul său care trebuia să aibă haina Înche­
iată. Intr'adevăr Chicot era ras şi haina sa
făcută de un bun croitor, de care avea multă
grijă, nu era nici prea murdară, nici prea şi­
fonată. Avea cravată neagră, cu bobiţe albe,
primită cadou dela un valet de casă mare.
Părea din apropiere că vine dim fouburgol
saint-Germain. In momentul când era să se
lase înghiţit de uşa turnantă, el îşi făcu în
gând o scurtă rugăciune; „Dacă voi reuşi să
stau jos o să mănânc ca ua porc". Acesta era
un fel de a vorbi căci Chicot avea maniera
Dar când stătea jos, el ştia că partea vizibilă
din persoana sa nu isca bânueli şi că strata­
gema îi va reuşi, „Un pui la frigare", gândi
Chicot în timpul cât îşi sfârşia evoluţia cen­
trifugă şi ajungea înăuntru. „Conopidă la
cuptor, un camembei un vin de prima clasă
şl o cafea". - H ia l Aş lua şi o supă de ceapă^
—Asta ar tace cam douăzeci şi cinci da
franci. In orice caz nu mai mult? Socoteala
nu va fi aşa de enormă, încât direcţia să
creadă că e necesar să recurgă la procedee
dezagreabile; şi pe urmă va ezita să provoace
un scandal şi sâ turbure digestia clienţilor
săi. Dimpotrivă, el va ti destul de bine aran­
jat ca să aştepte cu seninătate trimiterea sa
la închisoare.
Ce păcat! Un plan atât de frumos trebuia
să fie dejucat! Neobicinuit cu exerciţiile fi­
zice, Chicot îndeplinise mişcarea circulară
prea repede; deasemenea căldura şî luminile
îl lovise deodată în obraz: toate acestea îl
cam amuţiseră, in faţa ochilor lui obosiţi,
saia apărea ca un vapor imens, plin de tros­
nituri, de zăngăneli curioase şi pe care un
echipaj hipnotizat o străbatea cu rapiditate
în toate direcţiile, cu o agilitate Îngrozitoare
de tantome. Tim p de zece secunde, Chicot în­
cercă sä desfacă realitatea de viziunea Iul.
Când reuşi şt-şi limpezi vederea şi ideile, era
prea târziu. Un chelner, care aştepta îi ară­
tase dia ochi portarului Pe clientul cam râ-
pănos care rămăsese cu gura căscată. Chicot
simţi cum o mână viguroasă îl apucă de gn-
ler, în timp ce altă mână tot aşa de brutală
şi de voluntară îl împingea de spate. Fu a-
proape ridicat dela pământ şi după ce se în­
vârti pe călcâie, ajunse cu o repeziciune de
Chicot, rănit in amorul său propriu, coti
pe prima stradă, lu m in ile vii, veselia sgomo-
toasă din bulevardul Saint-Michel, păreau
că-i insultă amărăciunea. Dar rămase ferm
în hotărârea sa. Acum îşi dădea seama că
drumul său n’a tost niciodată acela al Iul
(Continuare In pagina 181
 IRO D (de ve seaan)
Olişeil
OFIŢERU L
Poruncă
prea’naHe
im parate I
IHOD
Ca veste de rău o ri d® b in «
poi sä a ß a sem a d e l» tine?
_ O FIŢERU L
P rin strejj şi prîn c a i a i l i
s’aü prie,s {re i cam eni străini
IB OD
Ce spun că suni?
Be »side vira
şi îuid’se călătoresc?
O F IfE R U L
C ălări i»a ca ’,
sanţ fjîo s o îi ri crai
din p ărţile răsăritului,
Si nierg în f a r a Nazaretuh».
să se închine lui Christos,
es se numeşte Mesia,
IRO D
Să nai-i »d u c i pe eâ teşii el
ca să vorbesc cu eă.
(O fiţeru l it.je şi aduce
Pp eei trei m agi)
C R A II (cântând £iîi cor)
Ö ! b o a ti e
împărate,
fe-a um plut de răutate
zădărnicia
lum ească
ţ i ;eav:stia
domnească.
C A S P A R (către Iro-tì;
Cinstea i;e este prea m are
să ne’nfăţişem îm p ă ră ţiei tale
IR O D
O. voi, băluci pământeşti
cu chipurile eră’esci,
pe Ja noi ce căutaţi?
ţi aţi putut să călcaţi
et* a voastră îndrăsniro
puternica-mj stăpân/re ?
GASPAR
Ti®, doamne, prea vestite
multe zile fericite
Privind a noastre vestminte
f**ai jj utea aduce-aminte
« ’avem oaste’mpărătească
cu a ta să se’ntâlnească;
dar, în loc ile oaste mare,
am plecat ca fiecare
t a p e sfântă arătare
IROD
P rin Ierusalim u m blaţi:
ce, pe cine căutaţi?
GASPAR
Suntem trei Magi călători
erai ca f r a f i iubitori:
văi, coline neumblate
ţi*pădu ri ne-desfundate,
prefu timdenea călcăm
Si de’mpărat întrebăm.
Din P ersida am plecat
c'o stea ni s’a arătat,
pe cerul înseninat.
A icea cum am ajwns,
sleau'n nori ni s’a ascuns
şi ne-a fost a ne plim ba
şi prim oraş a’ntroba
,BBde s’a născut, zicând,
un crai m are de curând” ;
dar nişte ostaşi d’ai tăi,
foarte răp itori si r&\
eu patere ne-an supus
ş i’nainte-ti ne-au adus.
IR O D
V ’aş m ulţum i ca la fra ţi
dac’aţi vrea să-mi arătaţi
care de unde ven iţi
pe nume ci' ii î vă num iţi
si’meoîro călăi osi ţi.
Ce crai eşti tu? (lui M elchior)
M E LC H IO R
E m swat craiul M elchior
l-a i răsăritului cer;
5?e stea, ca s’a arătat
îis n alta! înseninai
ş-i din prooroci ailân d
- că se va naşte curând
m are’m părat pre pământ,
am plecat ca sa-? găsesc,
să m ă’nohin şi să-l slœfese
IR O D (în sine)
Pasă, pas’ïa îm păratu l
că i-o i în c h in a e a eapwî
c’ran paloş cutezător
şi la soare sclipitor,
t «r e o să v ă în fio re ze
şl capai să i-1 reteze...
Bar, tu... ce craiu m are eşti?
I 0 variantă inedită,
dela bucătarul Duminică Popenciu, zis
===== Papa Lână, dela Bucureşti...
• A A M W U M W W IIW W W IA IM A JM A M M M M A M W tA IIM W M flA rtM M M V IM M ftM A rt«
B A LT A Z A R
Eu sânt craiul Baltazar:
dela Peisida-am pornit
pre steaua ce s’a ivit,
şi’n prooroci citind
că s’o naşte pre pământ
cel m ai mare împărat,
Mesia mult aşteptat,
am plecat ca să-l găsesc
să-i duc daruri, să-i slujesc
şi să mă închin şi eu
ca unuia Dumnezeu.
IROD (în sine)
Pasă la nemernicul
c’am săi închin eu capul
c’un palo« tremurător
şi ]a soare lucitor,
ce are să-l înfioreze
şi capul să i-1 reteze...
Dar, tu, care te uiţi rău
privind la scaunul meu...
ţi-este rândul să vorbeşti:
spune, ce crai marc eşti?
GASPAR
O Ï roade împărate
an vrei şi tu acestea toate
să le afli şi dela mine?
IR O D
N egreşit, şi dela tine!
GASPAR
S e mă vei lu i cu asprirsia
nim ic n’a fli dela mine;
blând dacă te v e i purta,
atunci v e i putea afla.
IRO D
F ie atunci v o ia ta,
GASPAR
Sunt patruzeci ani m ai bine
16
Je canti m a numesc, ca tin®,
c ia i si filttsof. Sâ ştii,
feciori de dom ni sft ne ţii,
de domini Sj de îm păraţi
cu coroană ’neununati.
IRO D
De domni şi de îm păraţi?
Dar, atunci— ce căutaţi
t »t um blând prin ţări străine
îâ r’de cast® pân’la m ine?
GASPAR
Ire m a ne-a trimis,
dîn scrip tu ri am înţeles
c'a să nască pe păm ânt
îm păratu l new şi sfânt;
d’ostea ne călăuzim
p© Christos să dovedim ,
lu m ii să-l propovedim .
IRO D IROD
Scripturi şi proorocii... Ba, aţa. precu m grăeşti,
Dar, tu de unde le ştii? dar, tu... ce crai m are eşti?
GASPAR GASPAR
D n ştiin ţa lui. V alham , Eu ţin frân ele cramei
stfimwSiul lu i A vra h a m ! în p a rlile A ràbici,
IRO D craiu l Gatspar mă numesc
Ş i cc spune că va fi? şi ca unii craj vorbesc.
D ar tu. . nu te învredn iceşti
să spui ce crai mare eşti?
(Pune m âna ]a eabie)
culeasă la 1864, IRO D (scoţând sabia)
Răi barbari din răsărit,
«âeaeeea m i-a}i venit
ca, p r n astfel de cuvinte,
să ispitiţi p’ui» părinte?
Nu vedeţi, neruşinaţi
Cât o să vă defăimaţi?
Al meu nume când l-aude
pasărea în nori s’ascunde !
Eu sunt Irod împărat:
pe cal am încălecat,
GASPAR paloşul în mână am luat,
Ce va ti se va Smplini! in Vicleim am intrat
Din Iacov se va *vi şi din picior când am dat
şi ca star v fl străluci pământul s’a cutremurat...
unul din Israiliÿcni (trupa execut;1! cu p icioarele
să sdrobească pe V iten’. răpăitura care imit,cază cutre­
IROD m urul păm ântului),
Dar, cine va cuteza în Vicleim am intrat
„unul din Israiliteni" paisproze m 'î am tăiat:
capul a le sfărâma r-ân* la paisprezece mii,
puternicilor V teni? îf-t prunci mărunţei, copii
GASPAR ii? doi ani şi mai în Jos
Dînsul, demnul Domnilor jjreună cu Christos,
dînsul, craiul crailor, iîeci, la ce-l tot căutaţi
împăratul împăraţilor, ■=.1-1 slujiţi, să vă ’nchinaţ»?
va veni şi va pntea Iată noul îm părat:
Capul a le sfărâma paioşu-mi cel încruntat !
Nu cumva eşti şi tu oare M E LC H IO R
din Viteni, v r’un boier mare? Astronoame Valiasare,
; -f i- ,fö W V N A m A ftW M V V V M W M * C V V W V M IV V V V (^ V M M ^ M M IW U V
IRO D Îm părat, îm- rom ani. Ei m erg şi s tiu j
p
€
brăcat în m a n t:e roşie,
ia gâ t şi pe m a rgin i cu
P E R - n econtenit d 'a d reap ta«
şi d’a stânga lui Irod, f
# blană aibă; încins cu ţinându-i pulpana wan-<
c sabie; pieptar de alam ă, tiei şi nepărăs ndu-l J
g
e
K
sub care se vede o tuni-
că lungă, în creţită până
peste genunchi; poartă
SONA niciodată.
P A IA Ţ A îm brăcată în '
haine strâm te de arle-|
ç in cap coroană cu col- chin, cusute din p etice)
ţ-, ţu ri; deşi bătrân vorb e­
le
g
Ş
şte răstit, cu fruntea
în creţită şi pe gânduri.
O F IŢ E R U L , ostaşul
G l tL F •le colori felu rite şi in j
cap c’o în a ltă c h ivă ră »
conică, cărei i-se agaţă,
ca moţ, o coadă de vul-J
cel m ai de în credere al pe sau de iepure.
Iui Irod ; poartă costum MOŞUL, cu mască la {
obişnuit şi cunoscut al ochi, purtând barbă lâ-<
sold aţilor rom ani din noasă, cu cojoc şi cà -ì
epoca îm p ăratu lu i A u ­ ciu la întoarse pe dos, (
gust. ia r în spate cu o cocoa­
TREI CRAI sau şe mare. P a ia ţa ca ş i;
M A G I, în vestm ân laţi cu Moşul sunt personagii le ş
m antii lu n gi orientale, glu m eţe ale trupei.
de colori diferite, cu să­ Ca ajutoa,re, fă ră cos- Ì
bii la coapsă
---- - şi purtând
----- - t u - ^um ’ sunt: un cântă tor
pe cap coroane poleite i.a şterea ia , llr is - cu clarineta, doi sau
în patru sau cinci col- Joase, patru pu rtători de feli-
ţuri. D um nezeul nostru, nare, doi bărbaţi care
PR U N C U L , copil în tre ><asarit-a L u m ii V icleim u l şi păpu-
12 şi 14 ani, îm b răcat J^lin,na cu n o ş tin ţii; şarul care poartă coş-
iarăs cu m antie orien- Ca în tru aceia, n jţa cu păpuşile,
taiă, cu capul g o l. (>are slnjau stelelor, ^u o ju m ătate de se-
A fa ră din aceste şase V_e*a Sjjea au învăţat, col în urm ă, figu ra Ia
persoane im portante, Să se în ch in e Ţ ie , V icleim , un G IN E R E şi
care au ro lu ri active, S oarelu i d rep tă ţii, 0 M IR E A S Ă , ia r de
\ trupa se m ai compune Şi să te m ărească pe vreo trei ani încoace
din: T in e . p ’alocu rea s’ a introdus
DOUI G RECI, pur- R ăsăritu l cel de sus, un TU R C sau A R A R , nu
tând costum ul ostaşilor D oam ne, M ă rire Ţ ie ! î nsă cu vreun rol activ.
* A im w w w is w w y w w w w tiw w w w w w w w w w iiw tis w w w w t ó w *
varsä dPn »e r f« e *1 Jaro
eil cBJian şi cu pucioasă
pe aces} tiran să-l ardă,
ea’it Christos gi el să e*«adS
să-l vedem că se botează,
VA LTA S A B
Vrăjitorii toţi se 'nchină
îa o stea ce dă lumină,
numai tu, nu, idolatre,
ticăloşiile ’mpărate.
N u te tem i că te vo r bate
ale tale lu n gi păcate
şi fără-de-Iegile-ţl toate ?
Poruncind planîtelor,
M ai ales corniţelor,
dom nia t*-°r pârjoli,
p a la tu ri ji-or pusiil,
p ra f şi pulbere e’e r B *
IRO D
R ă i şi barbari făr* de minte*
m ă isp itiţi p rin cuvinte
când. v ’aş putea fi părinte?
V o i aşa m ă defăim aţi...
d e loc nu v ă ruşinaţi?
De pedeapsă nu visa ţi
că e « pot să dau porunci
Ca să fit? supuşi la m unci ?
G ASPAR
O I rca de prea vestite,
nu ne pune la ispite,
nu ne vo rb i de p o n in e’
c’o să ne supui ia munci.
Când o fi pe v ite jie
Şi noi avem o u rgie !
IRO D
O fiţer !
O F IŢ E R U L
Poruncă
prea în alte
îm părate !
IR O D
Ia pe-aeeşti trei m agi
şi ’n temniţă să-i bagi,
şi la muncă să-i ţii
până or peri de vii.
G A S P A R (îngenunchind)
O tu, cerescule părinte,
care în cer ai locuinţe»
ascult’ale noastre cuvinte.
Cum de ai aşa răbdare
pentru un cutezător mare,
om fără de socotinţă
şi umplut de necredinţă ?
Trim ite peste el tunat,
peste tronărăjla ’ ui trăsnet Craii dacă au pictat
P A R T E A II Domnul cel făr* de ’Uceput,
catran, smoală şi pucioasă, steaua lj s’a arătat
Irod, O fiţerul, Pruncul, şi astăzi ni s’ a umplut
palatul ca să i-1 ardă. şi-a mers pân’a stătut pro roci a de demult
in Cristos »i el să creadă; und’erea pruncul născut. Slujitori că se va naşte Christos,
dă peste el ciumă şi râie. Ş i cu toţi s’au bucurat IROD Mesia, cap luminos,
opt ani să se cate cu leşie pre Christos dac’au aliat. Oliţer!
din fecioara fii arii am
şi să nu se mai lecuiască Ca daruri s’au închinat O FIŢERU L din neamul lui Avraam,
fără de legea creştinească. ca la un mare ’mpărat. poruncă d5n sămânţa lu i David
(Un aoŢomot oarecare inc hi pi! o C R A II (cântând din aiepărtarej prea înalte din duhul sfânt zămislit.
O, Doamne, ’mpărate sfinte, împărate!
efectul im precatiu n ilor ce ros­ Trei crai dela răsărit
tesc craii) primeşte a noastră einst« ; IROD la ’nchinare-i au venit
le rugăm ca să primeş’ni Acum să pleci după cătat daruri scumpe aducând
IROD (afectat) dela noi daruri cereşti : ’-mi ad’un prunc nevinovat;
Fraţilor, să daţi iertare, gl către Christos cântând ;
aur, smirnă şi tămâie, •Se şapte ani $!• mai In jos
„Culcă-te, ’mpărat ceresc,
că am fost în turbur are,
de pomenire să fie win el să aflu de Christos? ,,în sălaş dobitocesc ;
căci în cugete curate, la tot neomul creştinesc
acuma vă dau dreptate. O FIŢERU L „te culcă pre fân uscat
şi ’n poporul românesc! -'ira înţeles „de îngeri înconjurat
GASPAR
T R U P A (continuând) rsa înalte
Atuncia, o îm părate, ,icare te vor lăuda
Şi ’napoj dac’au purces împărate.
la toti să fie iertate
T R U P A (cantano') „şi mărire îţi vor da :
pre altă cale a mers „slavă întru cei de sus
IRO D
precum le-a fost lo r şi zis In cra s «! Vitleem
Pornind, nierge|: de-1 aliaţi, ,,şi jos pace pân’ l’apus”.
îngeru l noaptea în v is veniţi ca toţi să vedem
şi v iin d m ă ’n ştiin faţi, (O fiţerul aduce pe prunc, «Sap#
TPOD că astăzi ni s’a năsent
să m erg să m ă ’nchin şi eu îngenunchi© înaintea lui Irodft
oa unuia Dum nezeu! lipindu-şi palm ele în dreptul-L
GASPAR pieptului).
O, IrOaJe îm părate O F IŢ E R U L
n oi credeam c.a nu se poate M ă ’nchin la ’naltul împărat
să se ’ntâm ple vreodată cu slujba care mi-a dat
să a! in im ă curată. IRO D (pruncului)
IRO D O, tu, prunc n ev’novat
Porniţi, m ergeţi de-1 fltla ji care gura-ţi. ]a m in ciu n i
şi întorcând m ă ’nşţiinţaţî a ici c’a i întrebuinţai,
să m erg să m ă ’neh-n şi eu de-m i v e i ascunde ceva.
ca unuia Dumnezeu. paloşul m eu încruntat
G A S P A R (în tru sine) d-sn sânge îţ i v a gusta.
U m bli cu I M ritoriceşti Ş tii tu să-mi spui cu folos
tre i fe fe de crai să am ăgeşti, de M esia, zis Christos?
tu um bli cu lin gu şeli PRUNCUL
trei fefe de crai să înşeli. Ş tia m ulte şi de toate
C R A II (pleacă cântând) prea ’nalta îm p ă ia te !
O tiranu l, crud Irod. IR O D
intră ’n blestem de norod, Bin ©Vie se v a aaşte?
n efiin d e l bucuros PRUNCUL
de naşterea lu i Christos. D ia M aria fecioara !
T R U P A (cântă în cor) (C ontinuare în p agin a 24)
 Epitrar. E i bine va găsi alt drum spre Edenul
visurilor ,sale.
trada-vpe (ţâre m ergea kifim era Iu-' a m e r ii- l V iaţa are uneori probüeme foarte
m in ată Ei/ìjioruo. Docare tro­
tuar se în şiru iau m agazine bogat, sistase la scenă, rid ica din u m eri şi p orn i îuaj
şsaitote. ' Unut atrase aten­
ţia. in i Cliififflt p rin .vitrin a sa lo-
scoasă, û luttlpGìie d e fòm p i elec-
trice iaçeâu să seânteieze un , m i­
nunat ansam blu' 4 » u sten iiie Se
bucătărie şl de articole is m enaj
d iatre cele m a i m odem e. Chicot
luă o piatră de jos Şi o aruncă eu
toată puterea în v itrin a m a ga zi­
nului. Un sţjomot de geam u ri sparte, ameste­
cat cu s u je tu l m etalu lu i lo vit, jsbucni în
stradă. îndată, oam en ii alergară, urm aţi în
deaproape de un gardian, oare părea că am e­
ninţă pe fiecare şi pe toatâ lu m ea cu basto­
nul său de cauciuc.
— Ce e asta, ce e asta... Cine a făcut acest
ta p a j?— întrebă el cu violenţă.
L a vederea u niform ei, in im a lu i Chicot se
um plu de bucurie. E l surâse agentului.
— Sper că nu crezi că sa sânt acela care a
făcut Ispravă? spuse el.
Cu toate ca vocea ü era puţin sarcastică,
totuşi răm ăsese am icală, ca şi cum Chicot
vorbea cu un vechiu prieten. A gen tu l p rivea
n e lin iş tit P u n gaşii ca ri sparg vitrin e nu m ai
aşteaptă .deobiceiu să vorbească cu legea;
dim p otrivă se grăbesc să iasă ia loc liber...
Un sim ţ n elăm u rit al rid icolu lu i îl oprea să
ia în serios rep lica şi pe interlocutor. Iş i
m ân gâia m u stăţile perplex, iu tim p ce p riv i­ es tive, surâsuri aprobatoare: nim ic nu lipsi.
rea sa nedum erită m ergea dela CÎHcot la gea­
m u l spart ş i dela Chicot la m u lţim ea cara se
distrâ. în tâ m p la rea a vru t ca chiar in clipa
aceea un om să iasă d în lr’ o casă aiăSurată şi
s'o ia la fu gă in d irecţia opusă bulevardului,
în târziase dela o în tâln ire? Fugea cât putea.
Agentul, cu bastonul alb ridicat, o luă Ea fugă
ca un vân ător care urm ăreşte vânatul... On
trem ur trecu prin m u lţim ea care se apro­
piase. „ E l e... el e hoţul..." , se auzea m urm u­
rând. După o uşoară m iş c a r e 'toţi o lo a r a la
fu gă după agent... „U ite hoţul...! P rin d e ţi-!” .
— ,D » c ă * s « dracului: A m scă p a ţi". Acesta
fu com entariul epic al lu i Chicot. Atunci işi
relu ă m ersul fă ră ţintă din ce in òe m ai dez­
gustat de via ţă şi de oam eni. Strada pe care
o pornise acuma era strâm tă şi ban stă. P e ea
se sim ţea un m iros de m âncare, care gâdila
n ă rile haim analei. Chicot s’a lăsat condus de
m iros şi în curând iată-1 aşezat la o m asă în
cârcium a, al că rei m iras constituia reclam a.
Fără să se grăbească, ca un lord, m âncă un
pateu, o costiţă de viţel, nişte fasole verde, a
crem ă şi bău o jum ătate de k ilogra m de vin.
După aceea chelnerul găsi cu cale să-i pue
socoteala în mână.
— „B ietu l meu prieten ! N 'a in o lescaie",
spuse Chicot, m ahmur. „C el m a i bun lu cra
pe care-I ai de făcut e să chem i im ediat un
cu rca n i".
— „Un cu rca n ?" strigă chelnerul pe un ton
care nu prevestea nim ic bun. Se întoarse spre
unul din c o legii săi: „H e i JulotU. U ite un
păduchios care n 'are un ban... Trebue să-l
dani afarà... V il? " conchise el, ia r gestul şl
accentul său de haim ana îl făcură pe Chicot
să sughiţă.
Julot, un băiat zdravăn cu cap de boxeur,
il şi evaluase pe „c lie n t", în d e fin itiv era
cava foarte plăcut. D istracţiile erau toarte
rare la cârciu m ă! Legănăndu-şi braţele ca o
gorilă, e l se apropie de Chicot care. înţepenise.
Asta n'a durat p rea inult. Lu at între două
focuri, Chicot n ici nu se putu să se ferească.
Loviturile de pum ni plouau pe faţa şi pe
corpul său. făcându-1 să se legene de ici colo
ca o paiaţă caraghioasă. In sală isbueniră h o ­
hote de râs. O lovitu ră zdravănă de picior, a-
plicată m ai jos de şale, sfârşi chinul său şi-l
trim ise afară— Şi uşa se închise din nou peste
exclam aţiile vesele ale m esenilor.
Trecuse câteva minute... Chicot, care era
întins pe Jos, îş i strânse braţele, pe urm ă se
HUMOR
A U T O M O B IL IS T E L E
L a ^ i-m ă sâ -1 fo to g ra fie z ; o primul m e « pieton.
clow nu l dela circu l M edrano; in sfârşit se
ridică în picioare. P rim a lu i m işcare a lost __giisaţia Iui în fierbân tată, Fxeenes ltu* fttopor-
să se scuture' de prtrt; Cât de târfe tl s liir«tn
caraghioasei Ùn agent din apropiere sare, a-
departe.
L u i Chicot îi trebui m ai bine >le un
de ->eas de mers. ţjreoiu ca să-şt regăsească
ech ilib ru l mintal? En clipa aceea norocnl —
alt nume al în tâ m p lă rii —- î i scoase in rin te
ceva ce el c a lific ă in sinea 'o i drept o „Mamă
b in e". O fem eia tânără, iu aparenţă modestă,
totuşi destul de atrăgătoare, se oprise in faţa
uniri m agazin de porţelanuri' j i păţea pier­
dută în contem plarea vaselor, serviciilor, sta­
tuetelor, ole,, expuse în Vitrină, L a zece m e­
tri un sergent supraveghea circulaţia.
upă cum s a înţeles iaiadiat, spiri­
t u l in v e n t iv al lu i Chicot născo­ , Chicoti făcu Ia tel, presim ţind că şi de astă
cise un non plan: „d a m a " va- ti
vânatul care-1 v a face vin ovat, pe
Chicot îş i aran ja nodul cravatei;
p w p ie re a afeeaînlui lucra asupra
sa ea un m agnet. Sim ţea
cam e flu v iile calde ale- sfântului
locaş, î n tîrnp ce in urm a sa se în­
chidea aşa grea de stejar.
_ _ _ _ _ _ _ _ Cn degetele în gh eţate
Chicot îşi aranja nodul cravatei;
işi trase m ânecile căm ăşii care nu
prea albe; îş i trase hoţeşte p ălăria pe ochi.
Când terminăm se apropie legănându-se
„v â n a t". C lip iri din scili, m ici semne
Chicot putea t i 'socotit im prudent prin în fă ţi­
şarea ß.a,. t e r era « n m are artist p rin jocul
său. A gen tu l nu i&nerase fe lu l său de pu r­
tare şt p riv ire a sa fix ă nu p revestea nim ic
■bun. T ân ăra fem eie deranjată de inoportunul
„ g ig o lo ” se hotărâse să m eargă m ai departe;
pe urm ă 3 nouă vitrin ă îi atrase atenţia. C h i­
cot o u rm ări şi se apropie Un nou de sa; îşi
sco a se-p ă lă ria ca un adevărat gentlem an şi
începu conversaţia:
— E i drăguţa m ea! E cam fr ig in aslă seară
pentru p lim bare?
A gen tu l urm ărea scena cu coada ochiului.
Dacă fem eia ar fi părut ofensată şi â r fi tă­
cu! scandal, Chicot ar-H făcu t im ediat o p lim ­
bare până la circum scripţia apropiată.
E l sim ţi tre c â n d «-i pe obraz căldura p lă­
cută a în c h is o rii Dar fem eia se întorsese spre
e i şi il trăgea zdravăn de m ânecă;
— A i dreptate scum pul m eu! H ai să ne
c ă lzim ». Nu puteam să-ţi spun da im ediat,
deoarece era „cu rcan u l” lângă mine.
Chicot; cu fem eia ' agăţată de braţul lui Şl
prefăcăndu-se că-i spune vorbe dulci,
prin faţa agentu lu i bosumflat. H otărât lucru,
părea condam nat la libertate.
L a prim u l colţ de stradă în d răgostitu l no-
stru, se desfăcu de strânsoarea braţelor inte­
resate şi o ş te rs e - Se opri din goana la ca­
pătul uneia din cele m a i vesele străzi din
Montparnasse, unde seara in im ile şi m uzica
încearcă să fie cât m a i uşoare. B ărb aţi
haine de seară, fem ei în blănuri, se grăbiau
să ajungă la întâlnire. Deodată fric a îngheţă
in inim a lu i Chicot. Oare nu era v ic tim a unei
v ră ji care-1 tăcea im un contra arestării...?
Cândindu-se la asta sim ţi că îl apucă groaza;
deodată văzând la intrarea unui cinem ato­
gra f strălu citor de lu m in i pe un sergent, o
nouă id eie se născu în creerul său. V a face
aşa ca să fie arestai pentru .dezordine pe
stra d ă !” .
Chicot coborî pe stradă şi începu să cânte
în gura m are cântece obscene, dansând în a-
celaş tim p cel m ai extraordin ar cake-walks.
P r iv ir i curioase, dar nu răutăcioase, u rm ă­
reau pe beţiv. A gen tu l ridică din u m eri şi în-
depărtându-se hotărât, spuse cu m ilă
gură-caseâ:
— E unul din p a rtiza n ii echipei Hacinq-
Clubului— Sunt zgomotoşi^ dar nn
dioşi. A vem ordin u l să nu le căutăm p ricin ă —
Chicot, deborât, încetă exh ib iţia
18
gent.să nu-i ia de gât în seara aceea? în im a.
ţiile unei Ai-cadii inaccesibile. I ş i ^mv.îţeia
iiaifiji, căci din esuza frigu lu i, i se t'iârea că
devenise poroasă.
P u ţin m a i departe, Chicot văzu ;ntr'uu de­
bit de tutun, pe un .dom n bine îm brăcat, a-
steri prinzându-şî ţigarea dela a brich at« auto­
mată. C lieu îu l iş i puseso um brela iu dosul u-
>11 Chicot intră, puse ruşua pe um brela şl
plecă foarte tacticos... Om«'.l fiu ţigara, obser­
vând lipsa um brelei, se grăb i să-l ifringă.
— U m brela m ea! m ârâi aî*
— A 1! A d evă ra t U m brela „dwnuie av-ia-
stră” ? îi iron iza C h icâ t,, adăug ind la fu rt
51 insult?, A tu n ci ce aşteptaţi ji « « che-.«, -îţi
sergentul...? U m brela dom neavoastră? Da, a
la m in e! Hai—! Nu n , jen a ţi! Piu vjiţeţţ p i
sergenţii! e 'in iâ ţa dum neavoastră?
■ilx-proprietarul u m brelei m e e tm i me râul.
dată norocu l l-a p ă ră s it A gen tu l se În to a rse
spte ei şi îj p riv e a bănuitor:
— Sigur, spuse om ul cu um brela cu o Voce
nehotărâtă, sigur,... A d ică— Ş tiţi cnni se
>iepe a* poate înşela,, câteodată... Ku._ Eu am... Dacă
e s t e ' Um brela ' „du m n eavoastră” , ' iertaţi-m ă.
A m luat-o azi din greşalâ dîntr'un restau­
ra n ti. Dacă o recunoaşteţi că e a dum neavoa­
de îr;g stră, evid en t,« eu... eu v a v o i saga...
— S igu r câ e à m ea! spuse Chicot cu rău­
m ai erau tate.
.Omul cu um brela se retrase. A gen tu l se -în ­
de dreptă spre o tânără doam nă blondă în toa­
sem a in ­ letă de casă, care stătea prü dest la m argin ea
trotuarului. O 't j a t ă să traverseze.
Chicot a coti spre cartierele m ărginaşe, pe
o stradă plin ă de gropi. A ru n că um brela in
prim a groapă care-i eşî înainte. M orm ăi in­
sulte incohérente la adresa repre/finîauţilor
autorităţii. De ce-1 considerau ei deoţlată ca
pe un m onarh care na poata com ite n ici o
infraCţiunW? Jhieot ajunse instârşit în unul
din fou bu rgu rile periferice, în care zgom o­
tele şi tum ultul oraşului ajungeau num ai ca
un zvon îndepărtat. Pe bănci nu m a i era n i­
meni. Dar pentru- Chicot orice bancă eru un
sim bol şi un sem n: acela al unui căm in pe
caro ü regăsea peste tot. T ocm a i vroia să şa
îndrepte in stin ctiv spre una din ele, când: de­
odată râm ase nemişcat.
A colo se alia o biserică veche, pitorească,
în a n iiti de vrem e, cu uşa îm podobită de e-
deră. P rin tr'u n vitraliu cn cu iorile şterse, o
lum ină blândă lucea ca o făffădnialB: aroba-
în ­ bil că la m in a pe m uzicianul care aplecat pe
c lip e le orgei lui, îşi studia im n u rile destinate
celei m ai apropiate sărbătoriri. Căci o m uzică
îngerească plutea prin aer şi ajungea îa ure­
trecu chile In i Chicot, fiicându-l şi lăcându-1 una cu
grila j uL
una lucea lum inoasă şi senină.
T recă to rii şi trăsurile arau rara.
Câteva v ră b ii som noroase ciripeau
sub ş ire iş in â . Ta-ai li crezu» a
curtea unei b iserici le ţară. im ­
in nul părea câ-l p ietrifica se pe Chi­
cot. Cunoştea bine im n u l acesta,
fiin dcă îl auzise odinioară de
m ulte ori, atunci când în viaţa
tui existaseră atâtea lucrurj p lă­
cute şi care acum lipseau: o
mamă, Hori, am b iţii şi prieteni,
gu lere albe şl gânduri nobile...
O lum inare a m in ţii şi in llu en ţa care e-
mana din undele vech ei biserici se în to vă ră ­
şiră ca să facă un m iracol şi să translorm e
chiar in clipa aceea in im a lu i C h ico t Era ca
şi cum s’ar û p riv it din aiarâ. 11 cuprinse o
groază nespusă, văzându-se in ce degradare
căzuse: zile le scârboase, dorinţele re v o ltă ­
toare, speranţele m oarta, puterea de muncă
unul distrusă şi toate josn iciile c a ri form au exi­
stenţa lux-
Şi după atâţia ani de decădere, in im a lut
p rim ej. Chicot cunoscu sen sibilitatea pura. Un im ­
puls m stanianeu, puternic, puse stăpânire pa
devenită el, hoiărându-1 să lupte îm p o triva soarlei iui
nenorocite. Va eşi din m o cirlă ; va ti ia r om ;
era încă tânăr; va face să renască vech ile-I
şi frum oasele lu i asp iraţii şi-şi va relua ela­
nul pentra a le rea liza neapărat. M uzica du­
ioasă şi solem nă a orgei desăvârşiseră o re­
volu ţie în el. M âine se va duce la H ale sau
la Clichy, ca să găsească de lucrn, in d iferen t
ce. De fapt nn-i oferise oare pe vrem u ri un
im p ortator un loc da şofer...? M âine d im i­
neaţă se va duce la el: va obţine slujba acea­
sta; san alta— V a fi ia r cin eva în lume!... Va
şti să dovedească ce p o a te!— Va...
Chicot sim ţi cum o m ână se lasă greoi pe
um ărul său. O aruncătură de ochi peste u-
m ăr, îl făcu să vadă fig u ra sanguină a unul
agent:
— Ce în vârteşti pe aici? u rlă om ul în u-
niform ă.
— M im ic!— zise Chicot.
— A tu n ci h a i! U rm ează-m ă!—
„B ecid ivist al vagabondajului. Şase lu ni da
în ch isoare” ! Acesta a fost verdictu l judecă­
torului dein secţia corecţională, A dau
m ineafă, Chicot a fost trim is la închisoarea
din Fresnes ca toate onorurile rezervate unul
i potentat '
 V,
arele n a tu ra list ola nd ez Io n K ro m -
M h o n t se Prăbuşi în tr ’un e n o rm f o ­
to liu de trestie şi p r iv ir ile li ră tă ­
ceau pe deasupra p ă d u rii de p a lm ie ri şi
goyave. C a m p a m e n tu l său era instalat în
a p ro p ie re de satul B ra jo n o io n , în ce n tru l
in s u le i Ja va ; depe terasa b u n g a lo w u lu i
se vedea m a re le te m p lu din B o ro rb o ld o e ,
c u m se rid ic ă în ţoa lă m ă re ţia sa.
S o a re le apunea. O nuanţă tra n d a firie
c o lo ra b lo c u rile de lavă şi de bazait p o ­
ros care serviseră p e n tru con stru irea im ­
p o z a n tu lu i sanctuar. Pe. u rm ă tra n d a fi­
riu l se închise şi tre cu la p u rp u riu , a p o i
la roşu închis. Ş i deodată noaptea tr o p i­
cală, bruscă ca totd eauna, c o b o rî pe r u i­
ne şi în ch ise o rizo n tu l.
V ocea lu i Jan K ro m h o n t îm i a ju n g e a
la u re ch e p rin u m b ra biànda, pe sub
fru n z iş u l a r b o r ilo r ale că ro r f lo r i ro ş ii
p a rfu m a u noaptea.
— S u n t p erioa d e, spunea olandezul,
când O rie n tu l m ă îngrozeşte. A tu n c i îm i
fa c b a g a jele şi m ă în to rc la A m sterd a m
p e n tru a -m i regăsi e c h ilib ru l.
— „ P e v a p o ru l care m ă aducea p e n tru
p r im a oa ră la Batavia am cu n oscu t un
om straniu. E ra un a rh e o lo g ru s : A n d re i
llin . -N 'avea decât tre iz e c i şi p a tru de
a n i şi era clă d it ca un atlet. D a r era un
visător. C in eva a spus că acela care este
o m de a cţiu n e şi vis ă to r totdeodată nu
are linişte. Aşa era R u s u l m eu. Clădea
te o r ii c a ri nu aveau n ic io apa renţă ş tiin ­
ţific ă , dar asta n u -l supăra deloc. A cu za
p e savanţi că le lipseşte im a gin aţia şi că
îşi p ie rd tim p u l în cercâ n d să con stru ia s­
că p o d u ri, în lo c să sară cu m in te a peste
r â u ri. P o a te că avea d reptate... v is ă to rii
văd m u lte lu cru ri.
— „ A e r u l p e care îl resp iră m , susţinea
llin , nu e acelaş pe care î l re s p ira o m u l
n e o litic . N u tră im în aceeaşi atm osferă
ca m a m u ţii şi dţ/nosaurii. N u ştim care
era pe a tu nci c o m p o z iţia lui. P o a te că
m o d ific a re a lu i a p ro v o c a t dispa riţia a-
ces to r anim ale.
„ llin m ă fă cea u n e o ri să văd, dar u n e­
o r i m ă in trig a . Când în cep u să se vadă
T a n d -J o n k -P ric k , îm i m ă rtu ris i scopu l
c ă lă to rie i sale. E l căuta un lo c unde să
m a i existe vechea a tm osferă unde aeru l
să nu se f i schim bat de sule de ani.
— „ C u m p u te ţi spera să nu gă siţi un
astfel de lo c ? în tre b a i eu.
— „ P o a te v o i n e m e ri în vre u n te m p lu
v ech i, în ch is şi uitat.
„ A ju n s la Batavia, găsii o com and ă
care m ă duse până în regiu n ea v u lca n ică
d in a p ro p ie re de Pa d ja ga la n . S u n t nişte
lo c u r i n eplă cu te. E m a n a ţiile de gaz sul­
fu ro s şi de acid c a rb o n ic om oa ră păsă­
r ile şi pe a n im a le le m ic i ca ri sunt destul
de proaste ca să v in ă pe acolo. A i im p re -
aventuri extraordinare
------ P O V E S T IT E DE -
JAMES-FRANCIS DWYER
EVOCAREA DRAMATICĂ A VIEŢII UNUI TÂNĂR
PE CARE-L UCIDE DRAGOSTEA CE 1-0 INSPIRĂ
-- O FEMEE CU SUFLET CIUDAT =
...Sărise pe urma et, dar deodată îl văzurăm că se
opreşte brusc. îşi duse mâinile la gât şi făcea eforturi
ca şi cum ar fi vrut sa se desfacă din strânsoare
sia că v ech i v u lca n i se p o t tre z i d in c lip ă — „ N u treb u e să o în tâ ln e ş ti în starei
în clip ă . asta de s p irit K ro m lio n t. A i să în ţeleg
S n I r ’o d im ineaţă, A n d re i llin sosi la p e n tru ce lo c u l n u -m i a p a rţin e şi nu l-an
c a m p a m e n tu l m eu. î m i spuse că el d e sco p e rit eu. T e v o i p re ze n ta p ro p rie tà
ru lu i, d ar trebue să re n u n ţi la înfăţişarea
era instalat la v re o d ouăzeci de
asta neîn creză toa re.
k ilo m e tr i de m in e şi că aflase că un n a tu ­
ra list fă cea c e rc e tă ri p r in p a ra g in ile ace. „11 u rm a i până la o m ic ă colib ă , aco
lea p e rita cu paie, unde fu ră m p r im iţi de ui
— „ M ’am gâ n d it că treb u e să f i i d u m ­ o m bătrân şi de o fa tă tânără. In clip o
neata, adăogă el. S u n i în câ n ta t că te-am aceea, b ătrâ nul se a fla în „la ta h ” , a d ia
regăsit, fiin d c ă am să-ţi spun ceva. I ţ i
in transă. A v e a o c h ii sticloşi şi n ă rile
a m in teşti de con v ers a ţiile noastre r e la ti­
ve la a tm o sfe ră ? E i b in e ! A m d e scop erit dilatate. Cât d espre fată, ah!, era ce v a p<
dovada c e lo r c e -ţi a firm a m p e va p or. A m ca re zeii ju n g le i o creiase p e n tru a f i ad
d e sco p e rit un lo c unde aeru l are 600 de m ira tă . A bia trecuse de vârsta c o p ilă rie i
ani... Da, un a er v e ch i de şase sute de P ie le a î i era de a u r v e ch i şi toate visu rih
ani şi p e rfe c t curat.
u n iv e rs u lu i se a fla u în o ch ii ei m a r i şi
— „ C u ra t?
fru m o ş i. P u r ta în ju r u l ş o ld u r ilo r m ic i (
— „A şa cu m îţi spun, gră su n u l m eu o-
fâşie lungă de m ătase roşu -în ch is, a că
landez, c u ra t şi uscat. E în ch is de secole,
şase secole sau c h ia r m a i m u lt. N ’are de­ r e i m a rg in e îi acoperea p iep tu l.
cât o m ic ă deschizătură, care nu e f o lo ­ „ l l i n se adresă in d ig en u lu i, d a r aceste,
sită n ic i la o sută de a n i odată. In in te rio r era cu fu n d a t în v is u rile sale şi n u -! auzi
trăesc lic h e n i şi broaşte ca ri m o r im e d ia t In lo c u l lu i răspunse fata. E a ne ip u se cc
ce sunt duse în a er lib e r. în ziu a aceea nu p uteam vizită irm pluf.,
— „ V r e i să s p u i că îi om oa ră lu m in a ? d eoa rece ta tă l e i nu era în .Su.ţ» „ă nc
— „ N u , aerul. A m scos pe u n ii n o a p ­ conducă.
tea, d a r tot au m u rit. A e r u l îi om oa ră. „ A b ia a patra zi, b ă trâ n u l reuşi să tie
„ P e cinstea m ea că eram curios să ştiu trezească din fu m u l haşişului. A tu n c i am
ce crezuse ză p ă c itu l acela că a descope­ p ătruns în tem p lu . A c o lo era fo a rte în tu ­
r it ; aşa c ă -i în to rs e i vizita după tr e i zile. n e ric şi b ă trâ n u l tre b u i să m ă ia de m âni.
R usu l m eu îşi instalase ca m p a m e n tu l a- ca să-m i arate d ru m u l. ^4ş f i p re fe ra t sc
p ro a p e de un m ic te m p lu , peste care ve­
getaţie năvălise în tr ’atâta în câ t ai f i pu.
tu t trece pe lângă el fă ră să-l vezi, c r e ­
zând că e un d eluşor. Când m ă văzu llin
în cep u să râ d ă :
— „Ş tia m bine că a i să v iii T e aştept
de tre i zile. M isterele şi b râ n ze tu rile sunt
cele m a i interesante lu c r u r i p e n tru un
o la n d e z!
— „U n d e e aşa zisa a tm o sfe ră antică
cu care m i-a i îm p u ia t u re ch ile ? în tre b a i
eu.
19
 m ă con d u că fe tiţa , d a r o acaparase rit-
»u L
— „ D e c e să n u în tre b u in ţă m o la m p ă
e le c tric ă ? în tre b a i eu. .....
— „ N u e nevoe, spuse M u * Pim uéa Ui
care m e rg e m este lum in ată.
sta m ă in trig ă , însă nu s u fla i n ic i un
A deschis şi s’a în ch is im e d ia t după n o it
cuvânt. D u p ă ce uşa, s u b tera n ei s’a
am constatat că l li n spusese a d evăru l.
N e găseam la a p ro x im a tiv şapte m e tr i
sub p ăm ân t. S in g u ru l m ij lo c de acces în
ca vou era acel p e care îl în treb u in ţa sem
n o i, nu m a i era n ic i o deschiză tură şi to ­
tu ş i lo c u l era lu m in a t. E ra un f e l de f o r „
foroscen ţă , aşa cu m se vede pe m are. U n
m o m e n t a v u i im p re s ia că era prod usă de
m ii d c lic u r ic i. D a r m ă înşelam . L u m in a
p ro v e n e a d ela o varieta te de lic h e n i pe
c a re n u o m a i în tâ ln is em niciod ată. A c e ­
ste vegeta le cresc în lo c u rile întunecoase
şi p ro d u c un f e l de tra n s p ira ţie ca re este
fo rfo re s ce n tă . P e r e ţii şi p la fo n u l p iv n iţ ii
erau a co p e riţi cu aceşti lic h e n i. E ra u ca
un f e l de tapiserie argintată.
„C â n d î m i re v e n ii d in s u rp riza p ro v o
cată de această vegeta ţie lum in oa să, s im ­
ţ ii densitatea a e ru lu i. Ü n aer gros, gre u
cop le ş ito r, d a r care n u era n e p lă cu t de
re s p ira t. D im p o triv ă , pă rea că era ca şi
o c h iu l un e fe c t lin iş tito r.
[ „ B roaşte m itite le săreau de ic i colo, pe
ţespezile pod elei. C ei tr e i tova ră şi a i m e i
se fe re a u cu g r ijă să n i le ca lce şi când
fa ta ob servă că eu n u le dau o p re a m a re
a ten ţie îi spuse ceva B u s u lu i care îm i
ş o p ti:
! — „B a gă de sea m ă l B ă trâ n u l va f i f u ­
rios dacă v e i că lca pe vietăţile astea.
fc a a a «»a a ia m B B B a is a B a * B 8 »B a a B a B B e a a B a a a a
nnii|| ....... <*âSSS l.^ ij
11 Pil
li
In a lili «î IsSaaSîf
lull rtSBNs» '! iiinijllkwilHlieini!
O sim fonie a lui
S iegfried 1W a g n e r
Printre operele lăsate de Siegfried
Wagner se găseşte şi o simfonie dte
anii 1925—27, In patru părţi, care
s până In prezent n’a fost executată
decât în cercuri particulare la Bey­
I
m
routh. prima executare publică a a-
eesteî simfonii a avut loc recent, cu.
« de iarnă. Aceste repertorii v o r fl
ia ocazia unui concert academic la
» supuse în curând aprobării minis­
I Weimar, sub bagheta dirijorului Karl
Elmendorff strâns legat de tradita
festivităţilor dela Beyruth.
sia R egresul rezervelor
1 cOe aur britanic
g
în S tafeie Unite
După statisticele americane, rezer­
5 vele de aur şi dolari britanice au
scăzut în prim ii doi ani de războiu
dela 4483 la 1527 milioane dolari, re­
zervele de aur dela 2038 la 151, va­
II lo rile în dolari pe termen scurt dela
595 la 364, efectele americane dela
950 la 227 şi plasamentele directe în
Statele U nite dela 900 la 785 milioane
dolari.
In acelaş interval datoriile A n g liei
au ajuns la începutul celui de al
treilea an de războiu numai în ce pri­
veşte com enzile în afara ajutorului pe
baza le g ii de arendare şi împrumut,
la 944 milioane dolari, din care A n ­
glia trebuie să plătească în 6 luni
500 milioane dolari, în timp ce restul
poate fi plătit mai târziu.
„ P a rc u rs e ră m subterana, A v e a o în tin ­
d ere con s id e ra b ilă şi n u m e ro ş i s tâ lp i pe
care erau scu lpta te m a im u ţe şi păsări.
N ic iu n u l nu v orb ia . S in g u ra l zg o m p l era
f lic -f la c -u l p rod us de p â n tecele proaste­
lo r când sureau p e lespezii / s ă rb ă to ri log od n a noastră.
„P ă ră s iră m p iv n iţa cu aceleaşi p re ca u -
ţiu n i pe care le luaserăm când am intrat.
T im p de o Oră m i s’a p ă ru t că sunt sub
influ enţa/U nui s tu p efia n t. Când această
senzaţie, dispăru, în ce p u i să discut cu R u ­
sul. A d m ite a m că a eru l sub teran ei p ă .
rea de o cu ră ţe n ie neobişnuită, d ar atâta
tot.
— „ N 'a i n ic i un p ic de im a g in a ţie !
strigă llin . N ’ai s im ţit că lo c u r ile acelea
sunt p lin e de fo r ţa tre c u tu lu i? A i p u ţin ă
răbdare. V ei m a i vedea ceva. M ititica
m i-a p ro m is aceasta.
ş f i p re fe ra t să m ă în d ep ă rtez de
 lo c u r ile acelea, d a r nu reuşeam ,
sim ţeam co n fu z că se va p rod u ce
un e v en im e n t e x tra o rd in a r. V ed eam pe
R usu l m e u cum dă târcoale fe te i. D e câ ­
te o r i ză ream „sa von g” -u l s ta cojiu , ştiam
că llin pândeşte p r in a p ro p ie re . L e o b ­
serva m o c h ii: în o c h i e i cite a m o fr ic ă
d in ce în ce m a i m a re şi în tr ’ai lu i sigu­
ran ţa c u c e rito ru lu i.
— „V ereşte-te de bătrân î i s p u n ă en
în tr’o zi.
— „ A ş i strigă el. N u con tea ză !
„ T o tu ş i în tr ’o d im in ea ţă ob serva i pe
bătrân cu m înaintează p rin tre stufişuri,
căutând să se ascundă. N u se vedea n ic i
llin n ic i fa ta . D a r în ţelesei că e l îi caută.
E xp re s ia f ig u r ii tu i fă c u s ă -m i trea că un
f io r p r in spate.
— „ C h ia r în seara aceasta se va p r o -
laaa aaaa aisa aaaa n aaaB B aaa aaaa a-
•JlSlks iBÜSt£|£:
ţ p oate şi rusul, în to rce a u ca şi m in e ca p u l
m m w , ' i
ÎmL
Ce se va rep rezen ta '
In a c tu a la stagiu n e
la o p e re le italiene
M arile teatre l'.rice italiene: Tea­
trul R egal de la Roma, Scala din
Milano, L a Fenice din Veneţia,
Caria Felice din Genova, San
C arlo din Napoli, Giuseppe Verdi
de la Trieste, Massim o de la P a ler­
mo, pregătesc repertoriile stagiunii
terului culturii populare. In acest
timp administraţia Teatrului Scala
din Milano, şi-a alcătuit un pro­
gram pentru stagiunea 1941— 42,
care v a fi inaugurată la 26 Decem-
hrie. Program ul cuprinde repre­
zentarea a douăzeci de opere, mai
multe balete si câteva concerte
simfonice.
O ţ ă r a n c ă c o m p o z i­
to are
In cadrul. unei serate de mu­
zică de cameră dela Halle s'a
executat pentru prima oară câ­
teva cântece compuse de o ţă­
rancă dela Doessel (judeţul Saal)
Maria Peter. Au fost, 14 cântece
cu caracter popular, amenajate
după text de Anacker. Publicul
a sărbătorit compozitoarea ţăran­
I A u to r ită ţile au pus să se d ă râ m e te m ­
că. care redă în cântecele ei me­
lodii ©alde şi naturale.
s p lu l. C â nd z id u rile s’au p ră b u şit, lic h e n ii
$ vânt ca R e g n a u lt sau A u g u s s ch m it să « -
a
U
duce ceva K ro m h o n d , îm i m ă rtu ris i llin..
E ste o z i m a re p e n tru m in e, S ava m i-a
m ă rtu ris it că m ă iubeşte. Ş i în astă seară
îl va s ili pe u ră cio s u l de bătrân să o rg a ­
n izeze o serbare în subterană p e n tru a
C
ând co b o râ ră m în subterană m i se
p ă ru că lic h e n i erau m a i m u lt
fo s fo ro s ce n ţi decât p rim a dată.
P o a te că era şi im a g in a ţia m ea de vin ă :
A b ia făcusem câ ţiva paşi, când sgornotul
în cep u . D a, z g o m o tu l. P le c ă din fu n d u l
p iv n iţe i, cam la tre iz e c i de m e tr i de lo ­
c u l unde ne a fla m n o i şi. se a p ro p ie încet.
E ra un zg om o t bizar. D in când în când
nu m a i în a in ta şi n o i p riv e a m p u n c tu l
unde a ju n sese; n o i p riv e a m p u n ctu l în ­
ţe le g i? cu toate că nu era n im ic de văzut,
A b solu t n im ic .
„ In cu râ n d se a u ziră alte sunete, sunete
stra n ii de a c ă ro r n a tu ră nu îm i p u tea m
da seama. Se am esteca u n e ori un m â râ it
surd, care răsuna, pe u rm ă se stingea şi
care era atât de p u te rn ic în câ t p ă re a că
zd ru n cin ă v e c h iu l te m p lu . A v e a m im p re ­
sia că îm i v o r p le s n i v in e le c a p u lu i şi tim *
panul. Ş i nu era n im e n i în pivniţă....
N im e n i, a fa ră d c c e i tr e i tova răşi ai
m e i şi de m in e i...
B roa ştele văd it în g ro z ite se refu gia seră
lângă p e re ţi. P o a te că ele vedeau lu c r u r i
pe ca re n o i nu le p u tea m vedea.
„ V a c a rm u l se a p ro p ia m ereu , încet,
fo a rte în cet. A p le c a t în a in te h o lb a m za ­
d a rn ic o c h ii. T ra n sp ira sem . A m a u zit toa ­
te zg om o tele Ju n glei, d a r n icio d a tă n u
auzisem ceva asem ănător. Aş f i tre b u it
să fu g, d a r p ic io a re le nu m a i m ă ascultau
îşi p ierd u seră toată p u te re a şi am cre z u l
că m ă v o i p ră b u ş i pe lespezi. Z g o m o tu l
să în d re p ta spre stânga; d in fe r ic ir e , că ci
dacă ar f i co n tin u a t să vin ă în d ire cţia
noastră, c re d că aş f i m u r it de f r ic ă în -
na in te de a f i aju n s la noi. B ă trânu l,
p e n tru a u rm ă ri ca şi m in e sunetul. Când
n i se p ă ru că este cât m a i a p roa p e de noi,
in tre d o i stâlpi, fa ta dete un ţip ă t şi arătă
ceva cu degetul... C eva sau pe cineva.
„E a ţip ă d in n ou şi p ă ru că vrea să se
a ru n ce în a in te. R u su l în cercă să se op u n ă
şi o cu p rin s e de m ijlo c . E a reu şi să se
desfacă, lăsându-i în m â in i o făşie d in
„ sarong” -u l ei ru p t şi în a in ta către zgo~
m ot.
„ R u s u l sărise pe u rm a ei, d a r deodată
îl văzurăm că se opreşte brusc. Îş i dusese
m â in ile la gât şi fă cea s fo rţă ri ca şi cum
a r f i v ro it să se desfac d in strânsoare.
C âteva secunde lu p ta d isp erat c o n tra
u n u i duşm an in v iz ib il. D eod a tă nu se m a i
zbătu, se clă tin ă p e n ic'n n re si se prăbuşi
pe lespezi.
„Im e d ia t zg o m o tu l încetă. A fost atât
de brusc, în câ t am crez u t în tâ i că su rzi­
sem. D a r im e d ia t auzii f lic - f la c - u l broaş
telor, c a ri îşi părăsiseră ad ă p ostu rile de
lângă z id u ri şi m ’am s im ţit bine când
le-am auzit. M ă re p e z ii la l li n şi consta­
tai că m u rise. T ră s ă tu rile lu i în ţe p en ite
re fle cta u o groază adâncă.
S
’a fă cu t o anchetă. E u p o v e s tii a u to .*
r ită ţilo r ceeace văzusem şi p o v e s ti­
re a mea. i i fă c u să zâm bească. F a la
n ’a v ru t să vorbească. Cât despre bătrân,
ca re a fo st în tre b a t de unde p ro v e n e a
z g o m o tu l pe ca re l-a m a u zit în subterană
e l a dat acest răspuns s tra n iu : „ S u n t m o r *
ţ i i ale c ă ro r c o r {tu ri v e a c u rile le-au d i­
strus, d a r ale c ă ro r suflete trăesc m e re u ’\
fo r fo r c s c e n ţi s’au v e s te jit im ed ia t, iar.
b roaştele cădeau p e spate şi m u rea u . A'
fost tare păcat. M i-a r f i p lă cu t ca un
nalizeze a e ru l din, p iv n iţ a aceea» r Ä ^
 Tnroete itacene, nationale si
Coloniale. sfa Amahara. luptă de
a»»*) bène de cincispreze luni. Eie
mml încă _ însufleţite de eel mal
Inalt sspririt combativ, în ciuda in­
tenses uzuri la care au fost supu­
se din Dricina vrăsmăsiilor climei
izolării cum şi a superiorităţii nu­
merice si de mijloace a adversa*
îuîui.
Dună ce si-au îndeplinit cu pr>
sosintă. până în A p ril e trecut sar­
dina lor iniţială la fruntariile Su­
danului, ele a'u fost nevoâte. la în-
ceoutul lunii M ai să lupte si la
toate celelalte graniti ale teritoriu­
lui Amaharei. Căderea DessieuluX
survenită la 26 Aprilie, a lăsat li­
bera. inamicului provenind de la
Addis Abeba, soseaua Dessie —
— Debra T a b o r si a obligat tru­
pele din Amanara să bareze aceas­
tă linie a atacului) adversar. Din
Asm ara forţele britanice aflate în
Eri treia s’ au îndreptat prin Adua
si Dembeguina, spre T a c a z z e a-
vând ca obiectiv Gondarul. Gene­
ralul Nasi a fost nevoit din această
pricină să deschidă un front şî în
această parte angajând !upte, mai
întâi în zona Adi A rcai şi apoi în
cea de la Deb'ivar si Uolcheft. Din
tuna Mai deci trupele din Am a­
hara luntă de-a-lungul unui front
de răsboi care constitue un amplu H o r i ®
cerc având ca centrul Gondarul. truiuÊ à i lup.
P e tot cuprinsul acestuj front ad­ ♦© din A fr ic e i
versarul luptă cu . îndârjire si se
desfăsoară atacurile si contra a-
de N© Ci­
tacurile trupelor italiene. titorii pot ar­
Sunt bine cunoscute numele ca mer CU UŞK*
Debra Tabor. Uolcheft. Culqua- r ln ţo (© co n ?«
bert, Celga, precum şi alte locali­ tifile din jtii*
tăţi ale căror fortărete au fost ci­ iul cotor « se
tate de maj multe ori în comunica­ detfâf««”
tele oficiale. A ceste localităţi sau r o etaeuHle
mai bine spus aceste oozitiîi sunt britanic« ş i
d,slocate pe principalele d 'recti de
atac ale adversarului care. de alt­
contro -o t «*~
fel coincid cu marile artere a sis­ curile forf«*'
temului de drumu construite de lor A«ct.
noi în ultimii ani. Aceste fortărete
si puncte de apărare constituite
din trupe „nationale“ (din armată
si din fomatiile de Cămăşi N egre]
si din trupe coloniale cu toate^ că
sunt izolate de P a tria Mumă si compact acoperă în treg peisagiu!, tuatie. ca astfel sa f’e la adăpost Ior. ci ii caută i>e poziţiile sale.
lipsite de ana ralul de alimentare, torentii n i sporesc apele, coboară de g ra vele riscur- în ceea ce pri­ z'ua ca si noaptea, pe vrem e frai»
impetuosi si cotropesc orice le veşte operaţia de alimentare, moaşă sau œ furtună fără răgaz,
cu toate că ducând lipsă de mij­
loace materiale Sn sunt supuse in­ cade în cale. Şoselele simt între­ riscuri datorite mai cu seamă di­ t atrulele se strecoară noaptea cit
fluenţii cu totul vătăm ătoare a de­ rupte. Unitatele si comandamen­ ficultăţilor comunicaţiilor si mane­ pumnalul între dinţi si cu bom be
părtării de P a tria Mumă. care până tele rămân izolate. Bubuitul tunu­ vrei. în mână; imitatile se caţără fără
ta urmă sfârseste prin a avea re­ rilor. . ţăcăni tul m itralierelor sunt Trupele din Amahara însă, au vorb ă pe coastele stâneoase ale
percusiuni la omul alb. — au ştiut depăşite de tunetele ce urmează luptat si au m anevrat în oiuda a- poziţiilor adversarului; coloane u-
sa dovedească o dârzenie, o vita ­ fulgerelor. Fulgerele brăzdează cestor dificultăţi — care nu pot fi şoare execută repezî şi hotărîte
litate şi un spirit com bativ ce pot necontenit cerul de Plumb. Copaci evaluate la insta lor valoare de acţiuni prin neguiă si ploaia co ­
fi invidiate chiar şi de trupele cele şj cabane sunt trăsnite iar pădu­ aceia care nu le cunosc din expe­ pleşitoare. U rm ează scurte dar ho­
mai alese din lume. rile incendiate si turmele nimicite. rienţă — si cu toate că nu au avut tărîte lupte cu Prilejul cărora en­
Este necesar să luăm în seamă Natura în această regiune întrece m ijloacele care abundă la ad ver­ glezii pierd mereu oameni şi m ate­
că acţiunea acestor soldati nu a în Dutere lupta dintre oameni. Etio­ sar prin care să poată învinge rial de care soldaţii noştri şe fo ­
avut răgaz nici în epoca Dloilor, pienii au socotit acest sezon a) forţele deslăntuite ale naturii. Si­ losesc pentru asi spori posibifită-
m arilor ploi ca o piedică pe care tuaţia strategică a trupelor tioas- !ile sì a prelung lupta. A ceste tn*-
care r eorezintă o foarte KTavă
piedică pusă în calea oricărei miş­ nu o poate în vinge nici o operat e
de război. Neguşii şi marile căpe­
cări sau stabiliri de legături chiar
si pentru etopieni cu toate că ei tenii au tiivut tot timpul seamă
sunt obişnuiţi cu terenul de nepă­
truns si d ifc ’ l. Nouri întunccosi si
atunci când an corectat sau între-
orins operaţiile lor de această s 1-
a c ţ i u n i o f e n s i v e şî
c o n tra o fe n siv e p â n ă în
ajunui îr ceto rii luptei
tre cere. de altfel, ca ele să lupte pe în sfârşit, caută să în vingă şi sä
ducând Ipsă de toate, dar asta nu lupte si cu m ijloacele inam icului
le împiedică să lupte bine. Ele tre­ Acolo. deci. lumea se războeste cw
bue să ducă lupta cât mai mult cu dârzenie, activ, ou hotărîre. cu
putinţă si să Pricinuiască a d ver­ toate că pentru soldaţii noştri nu
sarului maximum de pierdere. Ele există posibilităţii pentru ajutora­
si-au asumat acest rol si îl duc la rea Jor din afară, aiutor ca re a r
bună îndeplinire dând dovadă de cădea greu în cumpănă. Acolo lu­
o (harte mare valoare militară. A ce­ mea luptă. însfârsit. pentru un:
ste trupe, cum se Spune, si-au as­ înalt ideal militar : onoarea dâra'-,
vârlit de multă vrem e „inima peste pelului. Acolo - fiecare- htptă p en trii1
piedică“ si nu au tinut socoteala I câştiga timp în scopul de as da
duşmanilor. Ele nu îi aşteaptă pa-
IC e M tin *n rr I» M Ï.
U n atac ai ponitiilnr imam»»«« siVë d noolo de zidurile fortărete-

21

MISTERUL
E
ra o m ânăstire gh em u ită în tr'o
vale. A b ia se vedea din tre ar­
bori. Din când în când apărea
câte un călugăr care se ducea după
p ro vizii. Faţada acestei m ănăstiri era
m ohorîtâ şi nici o fereastră nu se des­
chidea spre câmp. A s tfe l că dovedea
cât de m are este asem ănarea în tre o
m ânăstire şi o închisoare. D in această
massă cenuşie se rid ica o m ică clopot­
niţă, dar se oprea după câţiva m etri,
ca şi cum s’ar fi descurajat şi ar fi re­
nunţat să m ai ajungă la cer. Din casa
aceasta pioasă nu ieşeau decât ru gă­
ciuni şi sunete de orgă. A ici dom nea
d isciplin a şi Dumnezeu era bine slujit.
D
e ce oam enii veniseră să trăiască
aici? De ce îşi făuriseră o lege
care îi aşeza dincolo de lum e?
P rin cip a la lor ocupaţie erau exerciţiile
spirituale. Toţi căutau perfecţiunea
şi-şi reproşau că nu ajung la ea.
Unul din călugării acestei m ănăstiri,
Jean P au l Rouberţ se închisese aici de
cincispreze ani. Urm ase totdeauna cu
sfin ţen ie regu lile m ănăstireşti. Se năs­
cuse ca să arunce fu lgere de pe am ­
vonu l unei biserici şi ca să facă pe
credincioşi să se cutrem ure de groază.
B u năvoin ţa lui nu exista niciodată să
recom ande abstinenţa şi chiar m ace-
raţiuni. A p rin d ea ru gu ri cu plăcere şi
totuşi din el em ana blândeţe.
D
ece se refu giase în această m â­
năstire? Nu cunoscuse viaţa a-
gita tă şi nu avea să-şi reproşe­
ze nici un fel de păcate. Im ed iat ce
Ieşise din colegiu l iezuit dela Reims,
unde fusese crescut, declară că viaţa
de călu găr îi plăcea prea m ult ca să
poată renunţa la ea. P ă rin ţii lui cari
erau negustori de vin u ri şi cari soco­
teau m eseria lo r o adevărată nobleţe,
a ’&u în ţeles deloc această hotărîre.
C Ă L U G Ă R U L U I
JEAN
C h iar dacă erau credincioşi aveau
o re ligie mondenă. Ea nu ştia
ce sunt asp rim ile şi se com pu­
nea num ai din binecuvântări. Erau
păcătoşi cari nu vroiau să îndure pe­
depse. D um ineca m ergeau la biserică
în tre o vizită la cofetărie şi una Ia
restaurant. A veau locul lor reţin u t în
biserica Saint-Jaques, după cum
veau şi un abonam ent la T eatru l M u­
nicipal. astfel că h otărîrea lui Jean-
P a u l li s’ a părut, im p osib il de înţeles.
„ A avut o dragoste n en orocită?" se
întrebă tatăl lui.
S i el întrebă pe fiu l sàu m ai m are
An drei. Acesta era şi m ai m irat
w decât păTinţii lui de dorinţa iui
Jean -Paul de a se consacra vieţii
monahale. El dădu să în ţelea gă p ă ­
rin ţilo r săi, cu aju toru l unor f r ^ e
foarte în tortoch iate, că Jean-Paul nu
cunoscuse niciodată re a lită ţile dra­
gostei. A cesta era probabil m otivu l
pentru care el nu-şi dădea seam a de
sacrificiu l ce avea de făcut.
— P oa te că Jeanetta l-a r fi în depăr­
tat de M aria, m urm ura d. Robert-
In sfârşit, atât ei cât şi soţia lui, se
h otărâră să se despartă de fiu l lor.
El se îndepărtă de ei fără em oţie.
Nu-i părăsea oare pentru Dum nezeu?
Nu ieşea din m ânăstirea lui decât ca
O nefericită d ram ă am oroasă
sau pornirea d e nestăpânit a
unui ilum inat.-Intr'o zi a p a re
o fem e ie care d esv ă îu e mis­
Asta oe(\ afla citind
terul. C um ? rândurile de mai sus
22
O P A L P I T A NT Ă
NUVELĂ INEDITĂ
= .....= D E = = = = =
REME WIENER
să se ducă în vreun oraş unde ÎI tr i­
m etea ordinu l său ca să-l reprezin te şl
să spună vorbe cave provocau lin iştea
sau disperarea. E l se urca în am von şi
pedepsea, cu vocea p utern ică şi cu un
zel clarvăzător, g re ş elile oam enilor. Şl
cu cât fă gă d u ia m ai m ult m ântuirea
veşnică, cu a tâ t sem ăna m ai m ult un
re fle x al iadului. P ă re a că recom andă
pe clien ţii săi m ai m u lt d ia volu lu i de­
cât lui Dum nezeu, cum a r fi spus tatăl
lui, negustorul de vin u ri. Nu vede sub
soare decât păcate şi vicii. îş i p etrec »
zile le şi n opţile în celu la lui, jelindu-se
şi nu o părăsea decât ca să se dedice
apostolatu lui său de predicator.
P ă rin ţii săi m urise. El su feri foarte
m u lt din această cauză. Lân gă coşciu«
g ilè lo r se în tâ ln i cu fratele său A n ­
drei şi plânseră îm preună. D ar sim ţiră
im ediat că deşi îi unea durerea com u­
nă nu prea aveau m u lte lucru ri să-şi
spună. Se d espărţiră fă ră părere de rău
şi nu se m ai revăzu ră. N e g lija chiar
să-şi scrie.
ROBERT
— F ra te le meu este un eretic, spu­
nea Jean-Paul. Mă ro g pentru el. Dar
sunt sigu r că Dum nezeu nu va voi să
mă audă.
— F ra tele meu este un ilum inat, de­
c la ra Andrei. Trăeşte pentru o umbră,
dacă existen ţa lui se poate num i a
trăi.
a-
T otuşi, uneori, clu găru l auzea vor­
bind de fra te le lu i pe unul din
p rieten ii săi din copilărie, Jean
Arboise, cu care m ai avea legături.
— F ra tele tău, îi spunea Jean A r ­
boise. e în legătu ră cu m ulţi artişti. Ii
place să se a fle în to vără şia p ictorilor.
— Ei p ictează subiecte religioase?
— Mă tem că-şi întâlnesc fecioarele
în M on tm artre şi în gerii în M on tpar­
nasse. replica Arboise.
— Dacă se servesc de ele în scopuri
lăudabile, nu prea are im portanţă cine
sunt.
— Ei pictează nuduri Adu n ă turm a
om enească, cum spune fratele tău, p »
urm ă pun pe aceste fem ei uşoare să po­
zeze. le pun peruci de toate culorile, le
aşează pe estrade. Ie face schiţe. încep
din nou şi m erg până la capăt, pe urm ă
le expun îi vitrin e. A co lo găsesc sau
nu am atori.
— Deci pentru fratele meu asta nu
este dec fit un pretext? în treb ă Jean-
Paul.
— N u -l judeca cu prea m u ltă seve­
ritate.
— Bine, dar m i-e im p osib il să cred
că Dum nezeu p oate fi găsit în atelie­
re le rău fam ate în care fem eile expun
fă ră m oftu ri frum u seţea pe care le-a
d ăru it-o Dum nezeu.
— 0, dacă n’ar face num ai m eseria
de m odel, m u rm u ră Arboise.
— Ce spui?
t i— N im ic.
Ì — Sper.
— A i să m ă trăzneşti?
— N en orocitu le eşti com plicele
cestor păcătoşi!
— Eu!
— Da. Vorbeşti de ei cu foa rte m u ltă
indulgenţă.
— Vorbesc ca un am ator de pictură.
— A s ta num eşti tu să fii am ator de
p ictu ră!
— Da, sunt foa rte sensibil la culori.
— Şi faţă de fecioarele din M ont­
m a rtre şi de în g e rii din M ontparnasse!
s trigă Jean-Paul.
rboise făcea din când în când v i­
A zite p rieten u lu i său din cop ilă­
rie. El îi spuse că A n d rei trăia
în tr ’ o v ilă pe care şi-o construise la
A u teu il. E ra un cadru lum inos şi ve­
sel. A v e a tablou ri de G oya şi cărţi rare.
U n eo ri se auzea ritm u l violen t al dan­
su rilo r negre, deven itep arizien e. A n d ré
dădea baluri, unde fem eile al căror
m im e se poate citi pe afişe şi al căror
corp se poate ved ea pe scenă, veneau
să caute plăcerea, să bea şam panie, să
în tâln ească bărbaţi, a căror avere m e­
rita un surâs şi chiar m ai multe.
ean A rboise îi povestea că A n d ré
Era eiegantă... parfumată şi
provocatoare... in t r ă !
— V ă fac să fugiţi?, spuse
ea zâmbind.
— N u ! D oam nă! Rămâneţi...
Şi se aşeză, i s p i t i t o a r e ,
lângă el...
a-
S e în tâ ln iră în tr’un hotel, unde
traseră am ândoi.
—
în cân tat că te văd, revă
An dré. A ră ţi bine. Iţi prieşte m ăn ăsti­
rea.
Şi m âncară îm preună.
— Jean -Paul nu se putu opri să nu-i
spună.
— Sunt foa rte m ira t că m ă aflu în
faţa ta.
— M ie m i se pare foa rte natural să
cinez cu fra tele meu, spuse André.
Şi adăugă:
— Să p rofităm că suntem îm preu n ă
şi să luăm a m asă bună.
— Nu spui: să facem a m ică petre­
cere.
— Nu, dar să n eg lijezi lu cru rile bune vărat. Este unul în fa m ilie dragu l meu
pe care le-a făcut Dum nezeu e o gre-
şală.
— T u vorbeşti de Dum nezeu, tu.
— N n e interzis, rep lică André. H a i­
de scum pul m eu frate, ven erab ilu l meu
frate să cerem o sticlă de şam panie
căci un cetăţean din R eim s n’ a re fu ­
zat niciddată o cupă.
— Nu, mulţum esc.
— A casă n’aveai gu ra aşa de cusută,
spuse A n d ré. In sfârşit, să nu insistăm...
pentru tin e decât sentim ente afec­
tuoase.
— A tun ci m ă în treb ce ne desparte,
constată André, căci însfârşit, dar
sim t— şi tu sim ţi ca şi mine... parcă
am pica fieca re din altă planetă.
— Exact.
S e făcu tăcere. Pç stradă trecea un
autom obil. Şi în tăcere am ân­
doi îşi am inteau clipele cop ilăriei
lor. Sim ţeau că num ai ele au răm as în
m in tea lor.
— Oraşul acesta e vrăjit, zise Jean-
Paul, bănuind gându l fra telu i său. La
fiecare colţ de stradă mi se pare că îm i
spuse d părinţii.
— Exact, aceeaşi senzaţie am şi eu,
zise André.
— A h ! dacă p ărin ţii noştri! suspină
fra te le său.
— Ce v re i să spui Jean?
— A i înţeles.
— D um nezeule!
— N u -l am esteca în afacerile tale.
— Cu atât m ai m ult cu cât nu se o-
cupă de ele.
— A n d ré trebue să-ţi m ărturisesc că
tonul acesta, nu-m i place.
p
— L a u rm a urm ei ce am făcut? re­
lică An dré. Nu sunt un sfânt, e ade­
frate, e destul.
— O ştiu, v ia ţa ta nu e exem plară.
— P erfect. Da, trăesc ca atâţia oa­
m eni, cerând fiecărei zile să-m i aducă
o clipă fericită. T eatrele, m usichall-
urile, lo ca lu rile de noapte, îm i servesc
de distracţie şi nenorocirea e că mă
plictisesc în ele.
— Eu nu mă plictisesc niciodată
când m ă rog.
— Tu eşti o fiin ţă excepţională.

J e ra un obişnuit al lo ca lu rilo r de
noapte din M on tm artre şi că
De a ltfe l eu mă sim t in tim id a t în faţa
ta, de când porţi h ain a de călugăr...
— Eu sunt un credincios şi nim ic
m ai mult.
— Ei bine, îţi voiu spune totul, urm ă
frecven ta cluburi dubioase unde îşi A b ia te recunosc, parcă nici n’ai fi fra ­
p ierd e a o p arte din avere. tele meu... Eşti departe... departe.. André. Im i plac tablourile, obiectele de
artă.

S
ub arb orii g ră d in ii lui, în nopţile N u -m i răspun zi?
— Dacă sunt lucru ri pioase, îm i plac
calde, se plim bau fiin ţe ale că­
ro r sărutări erau de vânzare. A-
ceste apoteoze plastice fuseseră com en­
J ean -Paul declară fixându-1:
— Da, suntem foa rte departe şi mie.
u n u l de altul. — Nu, îm i place tot ce e în drăzn eţ şi
tate în ziare. C âţiva ziarişti, ră tă ciţi — Chiar dacă eşti călu găr ai răm as m isterios, îm i plac ta vern ele în care
to t frate cu m ine spuse André. se fu m ează opiu... Tu nu în ţelegi fru~
la acste serbări, scoaseră din ele o (Continuare î * p a g i n a 31)
m o ra lă uşoară, nu fiin dcă erau v ir­ — E vident. A ş a că n’aş vrea să am
tuoşi, ci fiin d că fuseseră orbiţi de fas­
tul lu i A n d ré şi am eţiţi de atâta lux.
A s tfe l că d eclarară că F ra n ţa e în de­
cadenţă. A ceste serbări a la W atteau ,
în care se vedeau corpuri goale acope­
rite de diam ante, constituiau o che­
m are a dragostei şi prin asta, un apel
la gen erozitatea bărbaţilor. „C e fel de
fiin ţă este oare fra tele meu? îşi spunea
Jean-Paul. Ce are el com un cu m ine?
N u cred să existe vreun om de care să
m ă sim t m ai departe. Ce e oare în fun­
dul su fletu lu i lu i? v'iaţa lui in tim ă
sau m ai curând v ia ţa lu i publică mă
în fricoşează. D e ce acest d elir al o rg ii­
lo r? De ce această n evoie de lu xu ră şi
p ofta aceasta de scandal? Castitatea
m ea s’a în g ro zit totdeauna de lu xu ră
şi îm i p a re cu atât m ai m u rdară la un
om când fl este făcut din aceeaşi carne
ca şi m in e” .

J ea n -P a u l fu chem at la R eim s de
către n otarul fa m ilie i sale, M aître
Ladouce. E ra chem at să sem ­
neze o h â rtie im p o rta n tă re fe rito a re la
m oşten irea pe care i-o lăsaseră p ă rin ţii
săi. In b iro y l lu i M a ître Ladouce tre ­
buia să în tâlnească pe fra tele său. Gân­
du l acesta îi era neplăcut. Ce să-i spu­
nă? N u e ra m ai b ine să e v ite să facă
reproşu ri acestui suflet p ierd u t? P o a te
se v o r ved ea num ai câteva m inute, se
v o r despărţi şi nu se v o r m ai în tâ ln i
niciodată.
,.Cum a aju n s fra te le m eu să fie un
d estrăbălat monden, un faun în sm o­
k in g din cauza căru ia eu roşesc şi
care m ă în grozeşte?”
23
 V I C L E ! M SI t. (U r m a r e ă ia p a g in a 17)
îtosurîîor oe care !e stîfefï aees!®
trune în ceeace P r v e s te muniţiile
$1 mai ades alimentele, putem M
sigur că ele s’au com portat d â rz «
Si viteze şi că mai mult decât atf
IRO D paisprezece m ii cn ra n e g rele chinuiţi, ‘ făcut ele n u d u tea să facă n meni
Cài va trăi -pe pământ î de mărunţi copii poruncă iar s’a hotărît în astfel de condiţii cu totul ex cep ­
PRU N CU L v--i mai jertfesc da vii, si pe copiii i-a om orit;
Treizeci şţ trei de ani: să-mi vedeţi paloşul spălat ţionale. Nimeni, dacă este de b u n ï
aşia şi voj să mă întăriţi
la treizeci când o s*a, în sângele lor cel spurcat. şi paloşul să-mi sprijiniţi credinţă nu va Putea contesta a-*
deîa loan Botezătorul A Vavilonului împărăţie ca din sămânţa jidovească cest adevăr, care v a apare si mal
se va boteza, a luat pe jidovi în robie vreun Mes:a să nu se mai nască. evident atund când. la sfârşitul
lomea d» păcat va curata şi la cuptoare tot ardea, Tru pa cântă „D om nul stătu crai războiului, se v o r putea cita date
IRO D în ele pe coconi băga; în ţa ră ” , după cara se începe apoi si cifre.
A vea -va voiW rl de bin '-7 când în Eg'pt a fost robiţi jocu l păpuşilor).
PRU NCU L P e nesfârşitele fronturi ale ace»
Va ave». stui 'uriaş război ne care îl duce
IRO D
Pro cine ? 15 L UNI DE R E Z I S T E NT À A x a oentru a mântui dv.lizat-a eu­
ropeană de bolşevism ul rus si de
PRUNCUL {U rm are din pagina 21) asuprirea anelo-saxonă sunt cor­
Pe cei natru evan gh elist. puri de trupă care au roluri mal
IR O D întreaga contribute „materială si taţe acţiunii lor. — un Ras a că- strălucitoare si altele mai outin e-
A i putea tu şti rnorală la uriaşa bătălie care se ru> însemnătate nu poate scăoa
Chhi se v e r num i ?
vidente cu toate că sunt îndeol ni-
desfăşoară dela gheţarii Polului si nimănui, numeroase armé, o canti- te cu mare viteiie si cu m are jert»
PRUNCUL
Matei, Marcul, până la Pod şurile Amharei. tate însmenată de muniţii si de a- fă datortă greutăţii lor. .
Luca si loan. Astfel Uelchefit. înainte de a fi l'mente. Intr’un cuvânt, apărătorii Trupele noastre din Amhara m
IR O D primit ordinul de a înceta eroica Uolchefitului au pricinuit adversa-
V oitori de răn va a v w " găsesc în această de a doua s’ tua-
rez stentă care ajunsese la cea de rului nenumărate pierderi,
PRUNCUŢ. a patrusprezecea jtc t!|une ofensivă Or cum s’ar desfăsura lupta nee- tie. dar sunt foarte mândre de aşf
Va avea, contra ofensivă si care captu- gală pe care o duc trupele italiene fi îndeplinit întreaga datorie, ob­
IROD rase, in timpul îndrăzneţelor e- din Amhara împotriva unui inamic
Pjre cine ? scură. dar totus însemnată pentrw
PRUNCUL
sirj ale soldaţilor noştri, de mai cu totul superior în ceeace prive- telurile bîru’ ntii fn ale.
Maî întâi pre tine, multă vreme puşi te „ r a te redu- ste forţele si mai cu seamă avi’a-
ai doilea pe sadnlsei, sa , fara ghete şi fara haine adap- tia. orice s’ar întâmnla de oe urma Colonel A R TU R O FERRARA 1
pe cărturari şi farisei.
IR O D
D e c i eu sunt unul centre e tî
&W oam eni l-or vătăm a
pe Mesta în frn ceva ?
PRU NCU L
Luti Kesar l-oT împotrivi,
P<S C
JrJ~Z ’ naI,ă răstigni.
IROD
Şi mult va sfa eî ;spânzurat
pe eru<N? ’naltă de ’mpărat?
PRUNCUL
Ba nu, că pronia eerească
» ° făptwiască :
losif eu N'codim, îrrsmosuî
trnp dumnezeesc vor, da jos;
tn giulgi uri îl vor înfăşa»
ÎR nou mormânt l-or aşeza
$î piatra vor pecetlui
9i cu «s*aşi î] vor păzi.
IROD
f i li-vă el mult stătător
Aeolo. ca im muritor ’
PRU NC U L
A treia zi va în vin
la ceruri se va înălţa
d’a dreapta tatălni va sta
?î v ii şi mort' va judeca,
iar m ara ’mpărătia sa,
tn veci sfârşit nu va avea,
IR O D
Ba da. ha da!
PRU NC U L
N n va avea!
IR O D (supărat)
Ba da. f *1 *«c|
PRUNCUL
.Vu va avea!
IR O D (îngenunchind)
kuaţl de dinaintea mea
pe pruncul cel neruşinat,
care tntr’atâta m ’a turburatf
T R U P A (cântând)
O Ituade. împărate
te-a umniut de răutate
zădărnicia lumească
şi zavistia domnească
IROD (îngenunchind)
O, zei ai z®’ lor
Ai cărturarilor
ai sadniteitor
ş’a i fariseilor,
precum v ’am cinstit
şi v’am omenit
«şa vă voi cinsti
si vă voi om eni
Eu prin voi am crezut
că steaua, care s’a văzut,
pe capul meu s’ i oprit
Şî sceptrul mi l-a întări!,
dar ea s’a onrit pe capul
lui Cr'stos Nazareteanul.
O. Iroade, îroade,
fălesule ’mnărate,
ai aiuns ciuca WestemuJni,
uncinnea pământului.
Trei crai îti veniră,
toţi te necinstiră,
în fată te batjocoriră»
tar după ei e un blestemat
de prunc neruşinat!.
O, zel al zeilor
W cărturarilor,
al «adufce'ior
9’al fariseii«-

24
 0.IRTEA
= ^ = = LU I
imp de aproape paisp rezece ani,
T R om a a suportat tirania lui Neron.
P a siv ita tea plebei, laşitatea sena­
tului, o d ezerta re c o lectivă a sufletelor
înjosite de plăceri si înfricoşate de su­
ferinţă, jertfiseră capriciilor lui toate le­
g ile divine şi om eneşti. A cest cabotin a-
totputernic, îm brăcat în purpură şi aur,
a v e a totuşi o o a reca re nobleţe şi o stra­
nie putere de seducere. U neori visase să
fie un m are îm părat si mulţi speraseră
că dorinţele lui generoase se v o r trans­
form a în acte glorioa se; însă im ensita­
tea puterii lui l-a am eţit; zeifica t de lau-
y e, el s’a crezu t în tr’a d ev ă r zeu; cea
inai slabă rezistentă, cea mai uşoară d e­
zap robare, chiar tăcerea, deveniră pen­
tru el, nu numai crim e de Ies m aiestate,
Ici chiar atentate şi sacrilegii. A-I ofensa,
însem na să ofensezi sfinţenia z e ilo r şl
răzbunarea lui a vea cruzim ea răzbunării
zeilor. In ultimii ani ai domniei lui a fost
cuprins de o adevărată fren ezie a om o­
rurilor; şi când în sfârşit a apărut pe c e ­
rul Rom ei o com etă, el începu să tre­
m ure: nu era oa re după credinţa popu­
lară semnul că puterile pământeşti sunt
am eninţate?.. O a re zeii geloşi îl con­
damnau pe el, Neron C e z a r Im perator?..
Num ai sacrificiile om eneşti puteau să-i
îm blânzească şi să facă să-şi întoarcă
ochi lo r sătui de sânge în altă parte!
Hmediat, servindu-se de pretextul unei
duble conjuraţii, acea a lui Pison la R o ­
m a şi a lui Vinicius la B enevent, făcu să
fie gâtuiţi, asasinaţi şi torturaţi, toţi acei
Care erau pârâţi ca com plici. T o t im pe­
riul a fost cuprins de g roază . Era prea
m ult; chiar Senatul s’ a tre zit; nobleţea,
plebea, legiunile, însufleţiţi de o bruscă
hotărîre, s’au leg a t în m od secret contra
acelui, a că n ii m onstruoasă putere li se
păru deodată slabă şi a cărui persoană
sacră nu li se mai părea invulnerabilă.
Din ziua în care Rom anii au îndrăznit
să conceapă că un stilet ar putea tăia
gâtul lui N eron tot aşa de bine ca şi pe
a! unui sclav, el era condamnat. Nu mai
răm ânea decât să fie executat.
F ără grijă, fericit, convins că după
ce sacrificase atâtea victim e pu­
tea fi sigur de bunăvoinţa zeilor,
îm păratul plecase la N eapole si în somp­
tuoasa sa v ilă dela capul M isene se în­
deletnicea cu visări voluptoase, în fata
m ării tot aşa de albastră ca şi cerul.
Alintând uneori co rzile lirei şi închizând
bchii ca să le audă mai bine răsunând,
eî e v o c a cu dragoste am intirea m am ei
SPECTRUL LUI BRITANICUS SE RIDICĂ
IN FATA O C H I L O R T I R A N U L U I :
- TI-AI ASASINAT FRATELE.
VEI MURI MAI RÂU GA EL!
MERO
Nero chinuit de viziuni şt rewuşeări
îşi aşteaptă sfârşitul
sale, ca re fusese asasinată din ordinul
lui si pe a Pop eei, pe care o asasinase
chiar el. Şi pentru una şi pentru alta
vărsa lacrim i sincere şi era încântat de
această suferinţă, care îi doved ea sensi­
bilitatea. D ar visul lui a fost sfărâm at de
un mesagiu pe care i l-a adus secretarul
său Fpafrodit. I se transm itea o veste
de necrezut: legiunile din Galia, sub co­
manda lui V index, îl declarau detronat
$i îş] proclam au independenta.
— V in d ex! şopti el. V index!.., cel mai
credincios dintre generalii mei... îi va fi
ven it ideia nebună de a lua în stăpânire
Im periul?
Im ediat, cuprins de furie» îşi chemă
secretarii şi dictă condam nări la m oarte.
D e când îm brăcase purpura, ordonase
atâtea execuţii, constatase de atâtea ori
că un singur cuvânt pronunţat de el era
deajuns ca să cadă capetele, încât nici
nu-şi închipuia m ăcar că ar fi posibilă
v r e o rezistentă: N ’a vea decât să v o r ­
bească şi m oartea se supunea.
— V index să fie gâtuit! strigă el. Să
fie om orâţi toţi locotenenţii săi!... L egiu ­
nile lui să fie decim ate!... H aide! Plecaţi,
duceţi ordinele m ele!... Şi am intfţi-vă că
îmi răspundeţi cu viata vo a stră de cea
mai m ică în târziere!
P e urmă dictă gâfâind un mesagiu
către trupele de ca re credea că poate fi
sigur, cele din O rient şi din Spania. L e
chema la el. Ie dădea misiunea să se
ducă să exterm ine pe rebeli şi nu se în­
doia nici de entuziasmul şi nici de v ic ­
toria lo r! D ar în timp ce-şl pregătea a s t ­
fel rezistenta îm p otriva insurecţiei, îi so­
siră alte două comunicări, una după alta;
rev o lta era generală, toţi comandanţii
erau înţeleşi între ei şi legiunile spa­
K — D esigur! răspunse Cpafrodit. Tu nu
£5
niole. orien tale şi germ ane, ca şi cele
din Galia, îf declaraseră detronat. Mai
mult, fiecare armată cerea Imperiul pen­
tru şeful ei şi patru pretendenţi, care în­
tr ’o bună zi se v o r gâtui probabil între
ei. se uneau în clipa aceasta Îm potriva
C ezarului, a cărui cădere o decretaseră.
Atunci. Neron hotărî să se întoarcă la
R om a : în Oraşul Ptern, înconjurat de
atributele suveranităţii, a v e a iluzia că o
m ai posedă încă. C â tev a zile, agitat, fu­
rios, pradă unui delir care semăna cu
nebunia, dictă vrafu ri de decrete, îm b ă -
tându-se cu cu vin te sonore;
— Să se radă părul curteeanelor, sa
fie înarm ate cu scut şi bardă, să form e­
ze cu ele un corp de amazoane, care va
fi garda mea personală !... Deasemesiea
toate triburile să-şi m obilizeze oamenii
va lizi ! In patruzeci $i opt de ore, tot
Statul să fie pe picior de război!... T o ti
sclavii bărbaţi să prim ească lănci şi să
fie grupaţi în centurii!... D ar în timp ce
servitorii iui se prefăceau ca-t ascultă,
R om a se despărţea de el: cu rtezanele fu­
giseră, sclavii se împrăştiau pe câmp,
cetăţenii refuzau să plătească wn nou
tribut, senatul inert în aparenţă, dar te
secret ostil, nu se întrunea; şS atonei
când senatorii se întruneau în secret, nu
se mai vorb ea între ei decât despre ma­
surile ce trebuiau luate ca să scape de
tiran. Se simţia în g ro zito r de singur, pă­
răsit de toti, lăsat pradă răzbunării pu­
blice: câ teva servitoa re bătrâne, trei sau
patru sclavi liberati şi delicioasa A cieea,
sclava creştină care îl adora, form au un
fel de C urte fantomă. Totusi legiunile
iui V index. renunţând la popasuri, aîusv-
seră în Lom bardia; cefe ale lui G alba
veneau din Spania. P le b e a începea să
fream ăte; se bănuia că In curând v a is-
hueni o revoltă generală. N eron trebuia
să fugă sau să moară. S c la v ii lib e ra ti:
Faon. Sp oru « şi Cpafrodit, îl rugau să
plece în grabă. C op leşi' de m irare şi de
Indignare, sperând totuşi în vreun m ira ­
col im posibil, el se revolta la ideia unei
plecări care ar echivala c « o a b d ica re.
Totuşi, am eninţările se precizau : cea
m ai mică în târziere risca să fie fatală.
— M âine! ordonă însfârşit E p a fro d ii
T reb u e să părăsim Rom a, m âine!,. Să
rămâi a id , înseamnă să aştepţi m oartea.
— Mâine... şopti Neron. Pie... V om ple­
ca mâine... D ar mă voi întoarce v ic to ­
rios şi v o i preface străzile acestui oras
in grat în fluvii de sânge, care v o r t a r g e
printre casele incendiate!
te poţi înşela, C ezarî... Să plecăm deci,
ca să pregătiri» această
toarcere.
glorioasă în­
In noptea aceea palatul s’a g o lit de
tot. Il părăsise si garda pretoriană: sc la ­
v ii, g la d ia to rii, m uzicienii, histrionii, p ă ­
răsiră pe acela care ani de-arândul îi
um plusese de aur In zorii silei u rm ă to a ­
re Im păratu i nu mai era decât un p r o ­
scris. căruia îi răm ăsese credincioşi nu­
m ai câţiva in d ivizi suspecţi, urâţi de p o -
 por §1 într’atât de com prom işi încât nie?
m ăcar nu-1 puteau trăda.
oată ziua discutară a legerea unui
T
adăpost. La urmă se opriră la o
propunere a lui Foon; el oferea lui
N eron ca să se refu gieze la o vilă pe care
o a vea la tară, la patru mile de Roma.
Pip etele disperate ale suveranului pro­ im perială nimeni nu ridică vocea, nimeni
scris, tresăririle sale furioase şi nehotă-
rârea lui, făcură să treacă seara si o
>arte din noapte. L a ora unu noaptea,
deoarece însoţitorii lui îl ameninţau că-i
părăsesc, se hotărî insfârşit să-i urm eze
si iesi din oraş cu fata acoperită g a lo ­ această- boală; cu toţii am asistat adesea
pând disperat.
L a o mică distantă de vila către care
se îndreptau, se afla o carieră de nisip
Âire nu mai era exploatată.
— A ici ar trebui să te adăposteşti
Până ce eu mă voi duce acasă si voi tri­
mite sclavii în altă parte, îi spuse Faon,
(iân deşte-te la pericolul prin care vei
trece dacă unul din ei te recunoaşte şi
te denunţă!
— Să mă îngrop de viu! strigă Neron.
Aşa ceva îndrăzneşti să îmi propui!...
Niciodată!... Dacă trebue să mor, vo i
muri glorios cu sabia în mână... C eza r
nu va dezonora purpura, înm orm ân­
tând-o în acest cuib de bufniţe!
— Cum doreşti! murmură Faon. Dar
aminteşte-ti proverbu l: „Jupiter îi face
să înnebunească pe cei cari vrea să-i
piardă!” .
— Asta e o chestiune între Jupiter si
mine, replică Neron. Faon se înclină.
^— Deci, să ne urmăm drumul, stă­
pâne!... Casa mea Iti apartine.
In realitate el duse pe îm părat într’o
m agazie întunecoasă si cu m iros greoi,
în care se încuiau uneltele de grădinărie.
Intr’ un colţ era aruncată o saltea mur­
dară.
— lată patul tău... spuse el... Numai
aici s’ar putea să nu fii găsit de s e rv i­
torii mei.
— N ’o să am nimic de m âncare? în­
trebă umil Neron.
— Am să-ţi dau tot ce pot găsi, răs­
punse Faon. N ’am găsit decât o bucată
de pâine uscată şi o cană cu apă. C e z a ­
rul doborât de oboseală, înghiţi fără să
spună nimic, această hrană umila; stă­
tea pe m arginea saltelei lui, cu umerii
îndoiţi, cu capul în jos, copleşit de g r o ­
ză via soartei sale. închise ochii.
— Mă voi odihni, şopti el însfârşit.
Gazda îl lăsă singur şi Neron trem u­
rând se întinse pe culcuş. Dar somnul
care l-ar fi scăpat de zbuciumul său, îl
ocolea. Sim ţea nevoia să doarmă, pleoa-
pele-i ardeau, m em brele îi erau scutu­
rate de friguri, dar nu reuşea: gândurile
lui tumultoase erau mai tari chiar decât
zgom otul făcut de o armată. Torturat
de insomnie, pradă delirului, el vedea
ridicându-se în faţa lui ca nişte bucăţi
din ziduri dărâmate, imagini din trecutul
său. întunericul cam erei se umplea de
fantome. L e recunoştea, vorb ia cu ele, le
auzea vocile...
ra într’o seară de sărbătoare... Iti
E
jurul tânărului îm părat care p re­
zida banchetul se întinseseră pe
paturile de purpură, în tricliniuni ai că­
rui pereţi erau îm podobiţi cu aur cizelat',
miniştrii şi consilierii săi, favoriţii, m a­
ma sa Agripina, soţia sa O ctavia, B rita-
nicus, fratele său adoptiv. In timp ce
sclavii aduceau m âncările şi băuturile,
dansatoarele goale — cele mai frumoase
ale Imperiului — dansau în sunetul lire­
lor, al flautelor şi al crotobelor. C orpu ­
rile lor minunate se ondulau şi se o fe ­
reau, în mii de poze, cu sânii vopsiţi cu
carmin, cu buzele arzătoare, cu ochii
lo ţ măriţi de -fard şi aerul era plin de
parfumul lor arzător. Deodată Rritarir-
cus se ridică palid si pe figură i se citea
suferinţa; duse mâinile la gât, deschise servitorii circului, fără prieteni, fără că­
gura ca si cum ar fi vrut să strige, pe min. jucăria acelora de care ţi-ai bătut
urmă se prăvăli pe perne, scuturat de atâta timp joc... Nu mai implora divini­
o lungă convulsiune care încet, încet, se tăţile latine, pe cari le-ai insultat m e­
dom oli şi rămase nemişcat, cu m em ­ reu... lntoarce-te spre C el pe ca re -1 a-
brele ţepene. Fem eile începură să ţipe
doră creştinii: numai Kl te mai poate
sclavii fugiră şi dansul încetă. L a masa- salva în ultimul ceas!...
Creştinii.. O mulţime albă năyălea
nu voia să vadă. D oar Agripina, palidă, murmurând, în cam era întunecoasă. U m ­
tremurând, întorcea îngrozită spatele brele lor impalpabile ieşiau din ziduri,
fiului ei: nu era com plice! alunecau, dispăreau. Fi nu blestemau. Se
— Nu e nimic... declară Neron zâm ­ rugau. Aşa-i văzuse Neron în arenă,
bind. T oţi ştiu că fratele meu suferă de unde îi dădea pradă fiarelor, dându-şi
sărutarea păcii fără să ia în seamă fia­
la crizele sale... După câ teva ore de li­ rele cari săreau flămânde, şi fără un ţi­
nişte îşi revine şi nu-şi mai aminteşte păt de groază, făceau cu ultimile lor pu­
ce s’a întâmplat... S clavii să-şi ia stă­ teri semnul crucii, se lăsau sfâşiaţi da
pânul şi să-l culce... Iar noi, prieteni, să tigri şi de lei şi sângele lor curgea în
continuăm banchetul şi dansurile să re- râuri roşii pe nisipul auriu. Rasă inso­
înceapă! lentă şi încăpăţânată... Totuşi, Acteea
A stfel Britanicus dispăru din cauza era creştină, îl iubise si îl va iubi întot­
otra v ei preparată de Locust si scapă pe deauna... A cteea, singura fem eie de care
C eza r de-o ameninţare grozavă... Acum nu s’ar fi plictisit niciodată!.. P oate în
îl vedem cum se ridică în fata Iui şi îi clipa aceasta, implora dela Dumnezeul
repetă: ei îndurare pentru el?... Dar câţi acuza­
— T i-a i asasinat fratele... Vei muri tori trebuiau să se prezinte în noaptea
mai rău ca el!... aceasta la tribunal?..
A poia apăru fantoma lui Seneca, pro­ T o ţi creştinii, toţi cei torturaţi din
fesorul care îl educase, care îşi pusese care făcuse torţe vii şi ale căror co r­
toate speranţele în el şi care un timp puri le vedea răsucindu-se în flăcări, în
putuse să creadă că Neron, ascultător rânduri lungi de spânzurători, transfor­
faţă de sfaturile lui, va fi cel mai înţe­ mate în candelabre de corpuri omeneşti.
lept, cel mai binefăcător şi cel mai ier­ Splendoarea şi g ro ză via focului... C e
tător dintre îm păraţi. D ar C e z a r se să­ g r o z a v spectacol, cel al oraşului etern,
turase repede de acest cenzor, a cărui incendiat din ordinul lui C ea zr!
virtute îi părea o insolenţă şi continua Dar cine e oare această fem eie în v ă ­
protestare şi care singur din toata curtea luri, care înaintează încet şi mândru?...
îndrăznea să condamne un zeu! Astei, D ece dă deoparte vestm intele, arătând
cât timp va trăi, suveranul se v a simţi pântecul care născuse, sânii care alăp­
sclav: trebuia ca Seneca să dispară, pen­ taseră, buzele care zâm biseră?.. A g r i­
tru ca el să se dedea pasiunilor sale. pina!!! Era Agripina!... Ii amintea o tine­
Ordin să fie om orât!... Filosoful era con­ reţe fericită, devotam entul matern care
damnat să i se deschidă vinele şi Neron, prim ise seninele îm brăţişări ale lui C lau ­
eliberat, putea în sfârşit să respire... dius ca să-i smulgă testamentul care va
A cest insuportabil cicălitor, care predica face din Domilius Achenobarbus, fiul şi
abstinenţa şi mila, ieşise deci din m or­ succesorul său... Dar dorise să-l facă
m ânt? Era prezent şi el la această în­ împărat ca să domnească în numele lui
tâlnire nocturnă: calm, g ra v , fixând asu­ şi el socotea un act de dragoste pioasă
faptul că-i pregătise m oartea fără ca ea
pra discipolului său p rivirea lim pede
să bănuiască că C eza r este autorul.
care îi pătrundea până în fundul sufle­
tului, îi spunea: După o seară foarte plăcută petrecută
cu fiul ei, galera cu care a plecat a doua
— Ţ i-a i om orât profesorul!... Şi n’ai
zi s’a rupt în două: Agripina înnotase
înţeles că îţi ucideai sufletul!... Iată ce ai
devenit, şi gândeşte-te ce aş fi făcut din până Ia ţărm, dar avusese timp să vadă
tine dacă îmi lăsai viaţa!... A i fi domnit cum una din însoţitoarele ei fusese ma­
iubit de toţi si ai fi semănat prin geniu sacrată, deoarece strigase, crezând că
cu zeii cu care ţi s’a părut că eşti egal astfel va fi salvată: „A ju tor, sunt îm pă-
prin putere. Iată-te mai nenorocit decât ( C o n t i n u a r e in p a g . 311
C I T IT C i T 3Ţ
M A G A ZIN U L
DE SAKBÀTORI %
cu următorul bogat cuprins :
C ră c iu n u l şi A n u i N o u —
C e n te n a r u l tra m v a iu lu i —
F ia n d ra şi f r u m u s e ţile e i
— C u m p e t r e c v e d e t e le d e
S ă rb ă to ri — Jtănilii v iz i­
tează G e r m a n ia — A m o r u r i
r o m a n tic e — f e m e i ju c ă ­
to a re d e p o p ic e — In t im i­
tăţi din via fa H o lly w ood -
ului.
M a d ă f e w , n in o , m w veâe, s c h i ţ e v e s e lie ,
o c ă r i d k t r o c iiV e , h u m o r, e t c ., e îe .
26
 PE OÏVL
fy^ eiaS W 'f^âW W W W W W W W M W W W W V V W W W W W V W W W e^W W W W W ilW V -

In clipa când, părăsind pânte­ Văzând însă figura nenorocită

— D-le sergent, din cauza ca­
m uflajului uri ştiu nade mă aş­
teaptă logod n ica..
L. u
'H
r barza care l.a adus” .
F riaeru l îşi p e tre «« vacanţa 1<*
— Ora gii mei. »n puteţi veni
«stăseară la masă. A m avut un
soie accident.
— Ca să ite in lonuă, ani pic­
tat chipul soacre-sei pe m ingia Je noapte şi apoi. transfigurat, în­
antrenam ent.
»«n gsteru l t*i twad* iarba
la g « « m * U
cul matern, a dat primul ţ'păt
triumfal în lume şi în odaie, —
Coana Adelaida, moaşa întregu­
lui arbore genealogic al familiei
Niculescu — l-a luat în braţe,
l.a morfolit în scutece, l-a scui­
pat profesional între ocW şi ridi-
cându-i în aer cu solemnitate,
ca un trofeu, şi-a schimonosit
gura într’un surâs ştirb şi exta
ziat :
— Ptiu! Să fiu a dracului, &oro,
dacă ani mai moşit dé când sunt
aşa copil frumos.
Lăuza a surâs stins abia miş-
cându-şi buzele livide
— Mânea-I-ar mama să-i mă­
nânce! Cu c'ne seamnănâ. Coană
Moaşă ?
Coana Adelaida Şi-a micşorat
ochii cu subînţeles şi-a răspuns
încet şi profetic.
— Eh ! cu cine să semene? Cu
Barza, de drept domnul Năică
Niculescu. care aştepta desfăşu­
rarea evenimentului. în odaia de
alături, mâncându-şi unghiile si
neUeaindu-şi preocupat mustăţi­
le, — de îndată ce auzi ţipătul
vietăţii care se numea copilul lui,
dădu’ buzna pe uşă şi pierzându-şi
de emoţie papucii din picioare şi
ochelarii de pe nas.
Când întră în Iatac se opri ţn
prag, lac de sudoare, nedumerit,
ca un tablou umanizat al cele­
brului viţei la poarta nouă.
Abia putut să îngaime rotin-
du-şi comie prin încăpere ochii
dum'sale blegi şi descentraţi de
strabism :
— Gata ?
Coana Adelaida 11 privi eu ad­
miraţie clipind iepureşte din o-
chii fără gene :
— Fertig !
Domnul Naică răsuflă adânc
casi cum Coana Moaşa i-ar fi scos
un' pumnal înfipt între noaste:
— Ce e?
— Ghici?
— Fată...
— Tţţţ.,
— Băiat...
— De unde Ştii?” se minună,
subţire ca un fir, vocea lăuzei
dintre perne.
Domnul Năică n’avea timp să
mai dea explicaţii de unde Ştie.
Se repezi copleşit de fericire să-şi
sărute nevasta, răsturnă sticlu­
ţele cii doctorii de pe măsuţa de
tinse braţele către Coana Ade­
laida,
— Unde e ?
Coana Moaşă luă pruncul din­
tre scutece şi i-1 înfăţişă,, având
grijă să-l scuipe din nou între
ochi.
— Ia uite colea ce mai flăcău. prin prezenţa copilului de sex băr_
Apoi îşi schimonosi iarăşi gura bătesc, îi reveni în minte, mai lim­
ÿk ^XtOiZ *
— Ptiul Să fiu a Dracului par­ tor ca niciodată. Hi cântărio clipă
că neconvins că se află în faţa in toată măreţia lui şi pentrucă
unei realităţi:
— E voe să pud mâna pe el ?
Coana Moaşă se trase, prefă- brăcă într’o expresie afectuoasă--
cându-se speriată, doi păşi îna­ ca pe un pătrăţel de ciocolată
poi :
— lSN ix ! Deoeamdăta e al meu. exprimă cu privirea îndreptată
Avem noi amândoi nişte trebuii languros către ce.l căruia i-1 în ­
«ite î&eut şi pe urmă vi-1 dau în china:
primire *£-! ttăpânîţî sănătoţi” .
a dtainülüi Năică, ca re rămăsese
cu mâna întinsă spre copil într’o
atitudine stingherită de necuvân.
tare, — i se făcu milă de el* ..
— Dacă vrei, îţi dau voie să-l
scuipi»..
Domnul Niculescu primi feri­ - Aşa, n ep ricopsitu l«! tte nim ic
cit. îşi potrivi cu afecţiune dan­ n’» i îo^t btin in v ia '-»!.
tura intre gingii ş> aplecându-se
cu precauţiune către mormolocu1
roşu şi aurit ca. un purcel de
lapte opărit şi frecat cu sacâz, i'
surâse lung şi — cutoată delica­
teţa posibilă — îl scuipă în gură
A>>0’ simţind câ-i birue emoiţa
se îăsă moale pe un scaun, bor
borsind:
— Mânca-l’ar tata să-l mănân­
ce! Dă să-l mai văd cu cine sea­
mănă?
Coana Adelaida prelinse o pri­
vire urgentă şi complice lăuzei
apoi îşi făcu vocea dulce ca mie­
rea de Mai. '
— Cu cine vrej să semene? Sea­
mănă cu cine l-a făcut!
— E le’ t tu, Nicule” scânci vo­
cea lăuzei, prinzând putere din
tr’o dată.
— Când erai mic” complectă
amabil coana Adelaida, adăogând
imediat oa să schimb« vorba :
— Şi e deştept foc, ee să-ţi
spuiţ
Faţa rotundă a domnului Niţâ
se lumină, la auzul acestei veşti,
ca un lampion veneţian când îi
aprinzi lumânarea pe dinăuntru:
— E deştept?
— Foc, nu-ţi spusei? Să-1 f ’
văzut adineauri! abia eşise şi
unde se uita, ilene, în toate păr
ţile de-ti venea să-l mănânci nu
altceva.’ P arcă ar fi vrut să ne
ia de scurt şi să ne întrebe ce se
petrece cu el. Ş’ când l-am pus în
scutece, să mă bată Dumne­
zeu, — Doamne fereşte de aşa — Acest covur vreau sâ-1 iac
ceva, că zisei vorbă mare, — daca cadou vecinului de sms, o,a să um­
ble m a i in cei,..
n’a băgat singur mâinile înăun­
tru să-l înfăş.
Acum poftim de-mi spune dum,
neata mie de unde ştia el că un
copil mic trebuie sä fie Înfăşat
cu mâinile pe dinnăuntru?’’.
Domnul Năică care sorbise cu­
vintele Coanei Moaşe ca pe nîşte
picături dătătoare de viaţă, re­
flectă o clipă la oele auzite şi
răspunse evitând să pară parei,
nîtor :
— Adevărat! Asta e ..deşteptă-
ciunea!” . IN P A N A
— B ăiete! ai pus m âna unde
Şi deodată, gândul pe care îl
purtase concomitent cu lăuza trebue?
nouă luin de zile, dîsi clipa când
ştiuse ..pozitiv” că are să devie
tată. — gândul care îl făcuse să
stea ceasuri întregi, pierdut în
reverii nimănui mărturisite, gân­
dul acesta încetăţenit în realitate
pede, mai puternic şi mai turbură­
acum nu mai avea niciun motiv
ca să nu-1 mărturisească, îl înv
într’o bucăţică de poleială — şi-l
— Fiin dcă eşti in a f uit uf
plăteşte-m i d a to riile -
(C an ti» » a r » In * « J*’

%-t
 W illy călătorea foarte mult i># Se juca piesa „D oi vânători” a lui
w em ea când fusese prezentat lui Braziei. Afară era o furtună teribilă
Maupassant. Intre actori, cel care juca rolul ur
t— Nu ţi e teamă de deraieri? 1 * sului era renumit ca om religios.
tatrebat în glumă acesta. Iată că, în clipa când ursul iese
i— N u ! răspunse W illy, Un sta- din culise trecând prin faţa cuşcei
Sstician a stabilit că zece mii de oa sufleorului, se aude un tunet puter
aieni m or în patul lo r şi numai unul nie. Ursul, speriat, se-opreşte, se ri
in tr’un accident de* oale ferată. dică în două picioare, şi faee sera
Drept oare a încheiat logic că mult nul crucii.
fâiai multe riscuri întâmpini dor *
Itiiud In camera fea de „culcarc decât
«ăîătorind eu trenul. Un domn voia să-şi vândă casa
*—• Aha! Dar cine este fenomenul şi publicase in acest scop un anunţ
«cesta? a izbucnit Maupassant în in gazete. Intr’o zi veni la el un tft
râs, năr care, examinând proprietatea,
t—- Ua autor american cu numele mărturisi eu sfială că aceasta era
Mark Twain. prea mare şi prea scumpă pentru
mijloacele sale. Dar când se despărţi
* de proprietar, tânărul îi spunses
lUn tânăr scriitor francez pe câ( — Domnule, eu sunt autor dra
de urât pe atât dc spiritual, făcuse matic. Am avut o piesă jucată eu
*M elogiu entuziast d-şoarei D, dels succes. Mal am una care urmeazfi
Comedia Franceză, să se joace în iarna aceasta. Dac?
r - Ce om admirabil! exclamă ea. şi ea obţine un succes egal cu a! ce
Nimeni n’a scris mai frumos despre lei dintâi, îţi voiu cumpăra casa.
mine decât el! Cum aşi putea să-i a Tânărul era Edmond Rostand
fă t recunoştinţa mea? cărui comedie, Romanţioşii, fusese
După o clipă de meditaţie, adă jucată la Comedia Franceză, şi a!
e »ă : cărui Cyrano de Bergerac se repet»
Păcat că este aşa de «r â t! la Porte-Saint-Martin. După imensu’
succes a lui Cyratio, proprietara
* trimise autorului o telegramă de fe­
Cécile S ord propusese unui ca licitări, întrebâudu -1 totodată dac"
ffîarad dela Comodi:* Franceză; se mai gândeşte la imobilul pe ca; — D-ră, pnnejt punct, nu virgulă; altfel p re»i«itt o catastrofă««
«—i Vrei să-ţi dau portretul meu? dorea să-l cum pere. Rostand îi ri
l«-* Mulţumesc, scumpă doamnă, punse prin telegrama următoare:
răspunse „colegul" — eu nu eo „Casa acum prea mică pe> Joan Cocteau, copilul teribil al Pa Intr’o societate, un tânăr aulor H
lecfione? decât pictură modernă. mine” , ului, se afla în turneu prin Ame fu prezentat lui Donnay. Debutan­
ca şi, înainte de reprezentaţie, des tul, plin de sine, 11 luă în curând
inse la un hotel. Pe un zid văzu un de braţ pe academician şi începu
viz: „Nu fumaţi! Amintiţi-vă groaz să discute cai el ca şi cum ar fi
icul incendiu dela magazinul „John fost prieteni de o viaţă întreagă.
'•ill'*. După puţină vreme îi spuse surâ­
Cocteau scrise atunci, In chip de zând:
eplică, sub aviz; „Nu scuipaţi! A — Aş vrea să nu ţi mai spun
nintiţi-vă de revărsările fluviului „Maestre Donnay” ,
Misisipi !", Atunci spiritualul academician M
* spuse blând •
— Sigur, dragul meu! De acum
Faimosul cântăreţ I .ablach« era înainte spune-mi numai „Maestre".
extrem de gras. S’a întâmplat ca &
iurneul lui la Londra să coincidă cu Georges Feydeau, celebrul autor
expunerea la bâlci a piticului Tom dramatic, era un fumător pasionat.
Pouce, care locuia în acelaşi hotel. Pe vremea când conducea teatrul
Intr’o zi, o doamnă, curioasă să 1 Variétés el adoptase ţigara ea uni­
cunoască pe celebrai pitic, veni la tale de măsură.
liotei; greşi însă uşa şi intră în ca De câte ori asculta lecture unei
mera lui Lablache. piese, îi spunea autorului:
— Am venit să i văd p<- Tom — Dragul meu, piesa d tale e nial
Pouce. lungă decât două ţigări.
— Eu sunt, Doam nă! Iar după o repetiţie generală, tl
— In cazul acesta am fost îuşe spunea regizorului:
lată, domnule, căci mi s’a spus că — Trebue să i facem o tăetură de
sunteţi un om extrem de mic, o jumătate de ţigară.
— La teatru da, Doamnă, dar în ­ E bine să se ştie că el fuma e»
dată ce ajung acasă redevin norma!! norme trabucuri.

» “ * * * * * * * « * •* **e «msta-me* m i va imita. mal .90t

— t*. Anm. 1 1
**+ * ( . ,
Uta m ifloe praette « « 4 0 1 # » digestia când mănânci u n » » « l ţ f
2 «
 SECRETARA, — Fiindcă eşti in pragul falimentului, demisionez gâ
Sg dau tn Judecată pentru comprom itere de carieră.«
Un cunoscut scriitor francez este Contesa X ruga Într’o seară pe
surd ca un felinar. Ferdinand de Lesseps care tocmai
Se pbvesteşte că la sfârşitul unei terminase lucrările canalului de
repetiţii generale, cum era la garde Suez, să i scrie câteva cuvinte pe-un
roba teatrului gata să-şi Îmbrace album de autografe. Contesa era tâ­
palton «! de blană, unul dintre prie- nără şi extrem d® încântătoare.
leni se apropie de el şi ajutându-i, Lesseps se întoarse spr© vecinul său;
©ici operaţia aceasta i se părea cam
înceată şi grea, îi întrebă preveni­ c— Ge-ar fi sâ scriu; Dacă femeii®
tor; ar fi canale.«, „ i
.— Ce mai face Doamna? I>ar vecinul care no «ra eStul d®'
ilustrul răspunse ou un zâmbet de cât Dumas-fad îl ®(pri c'usi geæê
Mulţumire :
— O trag încet, că e cam bătrână ®opiindu-i;
ÿ s ’noepui să-i cadă părul. — Fii continent!

— tfe-aw mvmui,, © «Ü-aaS im » iroehie tin n b a

Mar® poet, mane chefliu parisîaiv

Ponchon Întâlneşte pe criticul Thi-
baudet.
— Ce lucrezi actualmente, m®es
4ne?
r— Nimic.
I— Adevărat, nu tocrezi?
— Dar ce crezi d-ta, domn ui meu,
eă am timp de pierdui?

O anecdotă eulează dintr'© conic

tî5*» j p jT \ Â
î 0 » » mm m )ü w wmtf ş a n te i a® teeepätor*
XUtmtf u. ©eîetmiî eonupozîtorj
£j}nd In vizită la o frumoasă doans-
®ă» se ridică de-odată de pe scaun,
wpucă un căţel pe care doamna îl
ginea pe genunchi ţi U aruncă pc
fereastră.
— Ce faceţi? întrebă d-na epe
itati.
I— Latră «ai»! ir&spesas# "Rammu
sa» indignare
rinţă a hri Andrei Mauròis:
O femeie vizita grădina zoologică — Senzaţi, dam’äeb sow wceji vfe
din Lojidra; ajungând In faţa hipo **soa*jaţâ ţ â l ă î i a aftnâ tu m « m i tu«?»?
potamilor, ea arătă cu degetul spre
ssnul din ei şi întrebă pe gardian;
t— E un mascul sau o femelă?
•— Doamnă, răspunse gardianul cai
demnitate, asta e-o chestiune care
a ’ar trebui sâ intereseze decâf
Snoocnparabila, mica Céliméne, « alt hipopotam
d i c i Cecile S a rd , artista ca re de o
Jumătate d e veac se înverşunează sâ
rămână prototipul veţn ic al mar ei
cochete, a trecut acum câţiva ani,
ca p rileju l unui turneu în provincie
prin câteva m om ente penibile; pro
vincialu au fluerat-o socotind că nu
e obligatoriu ca o actriţă, fie e * şt
Cécile Sore!, sä Joace la vârsta bu
güceîor roluri de copiliţe»
Orice altă răsfăţată a scenes ar
lî leşinat în faţa surprizei oferită dc
provinciali. Nu acesta a fost, însă,
cazul Cécilei Sore] care, după fur tu
noasa primire, a intrat în culise ex­
clamând cu dispreţ superb:
■— E ssemai pomenit! Pentru p ii
«na oară aud cum nişte bădărani ii , Mi-a* spus <e“ai să mă tabeştl toată sxaţa...
f t e r ă JXB M olière î B e nade pntonns <S «tin c’aî *8 «.têt

öoctoife, 4t« «to « æ atrtfMîf.

■ îSe aaasafl ipimliMiiglW
fa d e m
 ( « I r m u n j <|l,-% If t ■ eu cu mâna mea, că Juraţtt i » ‘a-
■; .— ..Mânes-Tar • tat.» sftJtr'. mă- L'bita. Ë copilul meu... - • •
trànce- dp - gheneraiSf —' Crezi că e destul" ca să naşt*
Sä aibă -un> M i at .şi 86 h -facă- un copil pentruca să fie al tău? --
général! Acesta era- gând us liră-, — Vrei săţi probez că am drep­
nit pe tăcute nouă Mni de z<le în tate eu? Mă rog cum a ajutns co-
mintea - lui chinuită, de problema .pilul . ăsta aici? ' - ■
cea mare a - creaţiei: băiat ori — L_a adus> barza. ---- - , •
fată ? — Care barză?
Şi acum- cana cu concursul — Barza dom’le.
naturii- — ale cărei taine •«Muştee — De unde l-a adus barza?
dc.atâtea ori încercând să le des- Coana Adelaida care stătuse
iegè—-se găsea fiatai unui băiat, tot timpul lângă leagăn prefă-
nimic şi nimeni nu l-ar fi putut cându-se că n’aude nie1o vorbă
fac.e să renunţe la realizarea ghi­ din discuţia soţilor, auzind intre,
dului lui. barea domnului Năică, nu se mai
Ş i. ca o autO-desmierdare. re­ putu stăpâni:
petă: — E! Şi cu dumneata acum!
— Gheneralii taţii ! L-a adus de unde s’aduce de ob’- — Scumpa uiea, Maty, te iu­
Vocea lăuzei se auzi iarâş, de cei.... besc atât de multi Păcat că nu
data asta aproape autoritară : — Foarte bine. Uite, Coană mal e lac pe inima mea...
— Nu-i mai zice aşa, Naica, ca Moaşă. T,e iau arbitru pe dum­
nu-mi place. Mi se face greaţăÏ neata. Să judeci şi să spui sincer
Domnul Nâfcă sări ars In pi , cine are dreptate. Atenuţa a zis
cloare, că barza a adus copilul. Prinur­
— Ce nu-ţi place? mare dacă nu era barza care să-l
— Să-i zi ci gheneral. aducă, copilul nu putea să vie sin.
n - r fZ h d Z b d Z L j' Domnul Năică simţi câ-i svâc- ,gur. Este?
neşc tâmplele şi că pământul în ­ — Este!
cepe să-i joace sârba sub pi­ — Bun. Acum ai să-mi .-spuneţi
cioare, tnie ce se înţelege prin barză? Co.
— Şi dece, mă ro g ? , pilul îl vedem cu toţii. Acum ară-
— Pentrucă nu vreau să se taţi-mi mie braza. Cine e barza?
facă ofiţer. Triumfător, d-i Năică îşi vâri
Domnul Nâksâ primi lovitura in arătătoarele în buzunarele de sus
pliu. ca-o lovitură de ciomag pia. ale vestei aşteptând. Cele două fe_
sată in creştet.. Deaceea îşi pierdu mei se uitară mia la alta cu o
cumpătul şi nemaiputând ţine privire grea de taina pe care o
seama de menajamentele pe care cuprindeau şi tăcură. D-nul Năi­
le datora soţiei sale, măcar în cli­ că, jovial, îşi făcu- mâna pâlnie la
pa aceasta unică in viaţa unei ureche: ' -
femei işi reluă -vocea autoritară — Am întrebat cine e barza ?
, a certurilor obişnuite, şi se răsti: Aud? N’aud nimic?
lubUule! îeîntoaree-t*! Era
— Ej asta e? Par'că eu te întreb r- Lăuza îşi pironi, de data asta,. pisica la uşă, iau ar», bărbatu-meul
pe tine?. Din aiua când am ştiut ochii în ochii iui. Pe figura e> se
c’o s’avem un copil, am-spu^-öfe. citi o hotărlre dâraă,lividă:
ted că dacă o să fie fată, o fac • — Vreţi să., ştiţi neapărat cine
artistă de teatru ca Arlstiţa R o ­ e barză?
manesca, iar dacă o fi băiât/tî —• Aştept cu nerăbdare..
fac gheneraal. ca Avorescu. — Sâ nu-ţi pară rău.
— Cu-i i-aî spus?. . — Mie? Nu’nţeîeg dece ar pu­
Domnul Năică îşi aduSé aminte tea- să-mi- pară rău!
că într’ad&văr-îm -spusese - nimă­ Se- făcu tăcere, O tăcere încăr­
nui aceasta- ho&ârîre.. î se păru cată; incertă, suspectă, de stare,
totciş -destul &ă ş i-o adusese ia cu­ de asediu. Atenuţa simţea mărtu­
noştinţă numai Iu*. îttsuş. risirea arăzându-i buzele ca un
— Aşa am decis eu! arde* iute D_l Năică autosugges-
Lăuza se târî sub -aşternut ' şi ţionat ridică un picior în chip de
se ridică, palida, pe- c ă p ă t â i,; barză, aşteptând:' — Damnai», t» rog, nu aţi văzut
: — Dar pe mine m ’ai ‘ întrebat/ Şi atunci, coana Adelaida cu cumva o mingi® de tenis?
dacă vreau? simţul ei special de femee trecu-
, —i-.Dar: cîne eşt* tu să te~ n . !>ă prin multe, dându-şi seama că
treb?- '■ j m focul unei discuţii se poate dis­
— Cum „cine sunt” Naică? truge o întreită fericire, a D-lui
— Da, Cine eşti? Năică, a Atenuţei -şi a berzei celei
— Cine sunt .eu-? adevărate. îşi ţugue. buzele şi fă.
— Dea! când un compliment în faţa D-lul
— Mi se pare e& dacă nu alt­ Năică,. izbucni’ îritr’un râs'fals de
ceva, simt marna lui care i’am primadonă răcită:
făcut, care sufăr acum 'pentru el, — Tot n’ai priceput, nene? Ce
— Dar ce l-ai făcut singură? naiba, că te ştiam băiat deştept.
-Prinurmare- suitt şi eu'cineva. Degeaba stai d-ta într’un picior,
— T.u? că barnu eşti d-ta.
-— Eu.- eu: Mă rog eu',ce suast? — Sr a lăuza, — ,,Ia-eă
— K n blestem ata asia de Ku nu sunt. nimic? ai aflat .'Nu •eşti tu. Satură-te a-
tă, care scârţâie îngrozitor, o — Tu eşti bărbatul meu.. cuma. cocostârcul«.,. -
mă afle barbata! îuliei. — Şi altceva? Domnul Năică îşi blbucă ochii
— Ce mai vrej sa îl altceva ? ca două gălbenuşuri de ou puse
Eşti bărbatul meu, de.odată în unt încins şi răcni ca
— Altceva nu mai sunt nimic? scos din minţi:
— Eşti funcţionar? — Nu sunt eu? Dar cine e a- Puterea to lta ti £•>
—• Aşaaa? Sunt funcţionar? tunci? Te somez să-mi spui ime.
— Sunt. Dar sunt funcţionarul di at cine e bestia de barză, că de
Statului, la slujbă nu sunt func­ unde nu.
ţionarul duinitale, acasă. Aicea Insinuată, Coana Adelaida, făcu
acasă ia mine, sunt stăpân, sunt o piruetă sub pumnalul lui ridicat
director sunt ministru, sunt rege, ameninţător spre plafon şi răsu-
simt împărat, sunt Mussolini, cindu-şi trupul cu vagi şi tard've
sunt secretar general ş-j când fac veleităţi de şarpe, şopti, toată un
un băiat după zece ani de căs­ surâs.
nicie Şi vreau să-i aleg o carieră, — Eu sunt barza, nene... cine
să-l fac general nu mă poate îm. vrei să fie? că doar eu ţi-am a-
P’edeea nimeni să-l fac, du* cu mâinile mele gheneralul!..
— Dar băiatul e şi ai meu şl Nu mai răcni degeaba că răgu­
eu nu vreau în ruptul capului şeşti. Apoi aruncând o privire lun­
— Dacă |i-ai prinde nevasta «w să-i- fac ofiţer. gă lăuzei, adogă: — ,,Vezî, soro,
alin], De ai face?
Ba o să vea; că n’o să ai în­ binp, a zis cine a zjs că fericirea —■ Alfred, nu te speria, trebuie
cotro. prosteşte pe om.,.. Era cât pe aci să fie o cursă tîe şoa reci-'
— Să ci?e»t %n Ma* pine iţ onvor să-şi înehipue cine ştie ce*’...

Misteru! călugărului
s s Jean Robert =
( U r m a r e d in p a g . 23)
m u seţca lu c ru rilo r interzise... O trava e
.tot ce e m a i bun p e lum e. Irai place tot
jceace m ă face să u it fem e ile de socie­
t a t e şi celelalte cu ob rajii m ăscuiţi şi
'din p erversită ţi m i-am făcut obişnuin­
ţă ziln ică.
reotu l fu revo lta t. A p o i regretă şi
P A n d ré continuă să-i m ă rtu ri­
sească v ia ţa lui în care num ai
[Dumnezeu nu a vea nici un locşor...
...„D a îţi repet, să uit... D orin ţa mea
e să uit, e bucuria mea, scopul meu.
îm i plac ra fin a m en tele luxului, şi ba­
ga te le le lui, un eori som ptuoase, sunt
p en tru m ine doar o distracţie... Chiar
dacă m ’am în d rep ta t u m eori spre s p i­
ritis ti, pentru m in e n’au fost n iciodată
d ecât nişte clow ni. A d e v ă ra ta mea ne­
bunie este căutarea unui anesteziant.
Jocul, n o p ţilor lu n gi petrecu te în laţa
unui e m p ie r im becil şi în m ijlo cu l unui
gru p care în tin d e g â tu l ca să v a d ă cum
se dau şi cum dispar banii, e un fel de
opiu m care te fa.ee aproape să-ţi p ierzi
con ştiin ţa şi o rele sboară m ai uşor.
P e n tru acelaş m o tiv îm i p lac Bacan­
te le din m a rile restau ran te şi -vrăjitoa­
re le din Cham ps Elysées. A m în cercat
'de toate. A şi v re a să plec în E xtrem u l
Orient, 1a, pol, în in fin it, şi im ed ia t ce
avion u l în care sunt se în vâ rte p e cer,
m ă asediază şi m ă în con joară a lte p re­
ocupări. Coşm ar! C oşm ar! A m m ereu
sen zaţia aceluaşi gol, m en talitatea de-a
în cerca sâ scap de tim p, m ă sim t îm ­
bătrânind, număr o rele care trec şi m ă
m acină.
— F ric a de m oarte, zise călugărul.
— Da spuse A n d ré, şi aceasta m ă re-
. voltă. M ă sim t laş în faţa grop ii, a v i­
dului şi a putreziciunea. N ’aşi şti sä
mor. In fa ţa călău lui aşi da înapoi. Fe-
f ' m oia e pentru m in e un schelet şi când
dansez văd în faţa m ea un cim itir.
G roaza m ea e constantă. Îm i pun pe
fa ţă tot fe lu l de m ăşti, m ă deghizez,
ia c pe artistul, pe om ul petrecerilor,
pe beţivu l, pe viciosul, îm i d istru g in i­
m a şi fac în jurul meu num ai strică­
ciuni, m ă joc cu m arionete şj cu fa n ­
tom e, şi în re a lita te fric a m ă u rm ăreş­
te şi e m ereu in mine.
— U rm e a z ă , m ă in te re s e a ză d in ce în
ce m a i m u lt, sp u se că lu gă ru l.
— Cred că m ai m u lt de desgust.
— N u , d r a g u l m eu fra te .
— Se p o a te ?
— în ţe le g spaima, ta de fiecare zi,
'dragostea ta pentru lu m in ă şi fric a de
a o părăsi. Geace tu num eşti viciu, nu-i
dccât trem u ru l în tregei tale fiin ţe în
fa ţa lui Dum nezeu.
— Eu nu cred în Dum nezeu.
— V e i crede.
— Cred că ţi-e scârbă de m in e.. Su-
fle tu l m eu m iroase râu... toate elanu­
r ile m ele sunt spre ră u îndreptate...
sunt d iletan tu l viciu lu i.
— Eşti fra tele meu.
i— P r in sânge.
i— Ş i.p rin spirit.
— Ce e comun în tre tin e şi m ine?
— F ric a noastră de v iito r, team a de
a trece m area gran iţă D a r când m ă dau
cu capul de pereţi noptea, în celula
m ea, e fiin d că sim t ca şi tin e că orele
trec, tim p u l se scurge... In im a m ea se
rid ic ă spre spiritualitate... Şi îm i spun:
„N u m a i D um nezeu îm i trebue” . Şi mă
prostern la p icoarele lui. D ar nu sunt
d ecât un curtezan josn ic c&re-şi cer­
şeşte paradisul.
— Da, zise An dré, eu am căutat pa­
ra d isu l pe păm ânt. T u l-a i aşezat m al
sus... în horL.-. a î fost m a i fe ric it ca
m in e ţ • ., .
— V ia ţa nu e nim ic, frate, nu e de­
cât a trece, o clipă.
,— A h ! zise An dré, m i-o spun în fie ­
care zi. S u fletu l tău creştin şi su fletu l
m eu friv o l, se .aseamănă, căci suntem
m ereu în căutarea a nu ştiu ce. E le
su făr acelaş m artiraj.
stfel fra ţii recunoşteau că erau
A din aceeaşi tulpină. Deşi v ia ţa lor
era d iferită , fric a le era aceeaşi
L e g ă tu ra din tre e i era v ia ţa comună.
U nul se în toarse la m ănăstire, ce­
lă la lt la p lă c erile lui. Din când
în când îşi scriau, şi fiecare scri­
soare era o m ărtu risire. Când A n d ré
citea scrisorile fra telu i său sim ţea că
ardoarea lui le potoleşte, ia r când J‘ean-
P au l le citea pe ale lui An dré, era cu­
p rin s de tu rburare care-1 nem ulţum ea.
Ceva care era de o esenţă atât de g ro ­
solană, a.şa de departe de creştinism ,
putea să-i a tin gă credinţă? Totuşi în el
se insinu a în geru l întunerecului.
Cei doi fraţi se revăzu ră Jean-Paul
in tră în v ila lu i A n d ré ca în tr’un locaş
de frizerie. Nu p riv i m u lu rile care o
îm podobeau, însă ex am ină cu plăcere
câteva p eisagii care-i făceau cinste.
— D orm i tot atât de rău în celu la ta?
— Da răspunse călugărul. M ereu
sunt u rm ă rit de aceeaşi idee şi de ace­
eaşi teamă. Când vorbesc de m oartea
D om n ulu i nostru, m ă gândesc la a
mea. Şi pe urm ă tu, cu p erversităţile
tale cu vorb ele tale n elin iştitoare, îm i
faci m ai m ult rău decât pot să-ţi spun.
Deaceea am v e n it să te v ă d pentru u l­
tim a dată. În a in te de a m uri, am vru t
să te mai îm b răţişez odată, şi săruta­
rea aceasta v a fi cea din urmă.
 m îré tocm ai v o ia să spună fra te­
lui său că scrisorile sale îl in ­
fluenţaseră foarte mult., că fă cu ­
seră ca rem u şcările sale să fie m ai tari,
şi că se în treb a dacă alesese col m ai
bun m ijlo c p eritili a uita., când va letu l
şi anunţă:
— D-şoara E m ilien n e de l ’Orne.
Ea intră.
E ra elegantă, p arfu m a tă şi p ărea o
provocare. C ălu găru l se ridică, salută
şi se duse spre uşe.
-------V ă fac să fu giţi, îi spuse zâ m ­
bind.
— Nu Doam nă, îi răspunse.
A tu n ci E m ilien n e făcu cu m âna un
gest graţios, îi arătă un scaun şi-i
spuse:
— Răm âneţi.
 ceste cuvinte răsu nară în el cu a-
tâ ta p u tere încât îşi spuse:
Dacă nu p lec im e d ia t sunt
p ierd u t” . Ş i plecă. D ar abia făcu câţiva
paşi că îşi zicea:
„S u n t un laş. N ’am în d răzn it să în ­
frun t pe Satana” .
Şi sub un pretext oarecare, se în ­
toarse la fra tele lui.
L a D um nezeu nu s’a m ai în tors n ici­
odată.
M O AR TEA
LUI NERO ( U r m a r e din p a g . 2 6 )
r ă te a s a !” . D upă a c e s t a ten la t, A g r ip în a
n’ a r îi d o rit d e c â t să se ră zb u n e; treb u ia
d e c i să m o a ră !... S c la v u l e lib e ra t A n i-
celus, su flet c re d in c io s , în d ră zn i să b r a ­
v e z e p r iv ir e a a c e s te i fe m e i m â n d re, în
fa ta c ă re ia trem u ra R o m a si' C e z a r §î-i
îm p lân tă în p â n te ce sabia... A c u m eß îi
31
arăta fiului ei acest pântece străpuns Sj
îi şoptea:
— A ceasta e pedeapsa fiindcă te-anj
născut... M oartea ta să fie în g rozitoa re
şi sa te facă să o ispăşeşti pe a m ea!
D ar nu! El era Împăratul, stăpânul lit»
mii, nimeni nu v a îndrăzni să-l om oaref..
D eodată auzi de afară vo ci om eneşti
şi paşi cari nu erau de fantomă. C e se;
întâm pla? C e venea să-i anunţe?... D g-
sigur, salvarea!...
Se ridică şi în pragul uşii deschise a*
păru Faon cu o lanternă în mână. Epa-
irodit era în urma lui.
— Stăpâne, spuse sclavul eliberat, to?
tul s’a sfârşit. Se ştie locul unde te-aï
ascuns. Senatul a trim is trupe împotriva!
ta... Dacă pui u r e c h e a la pămâm. se au­
de galopul cailor. T o a te drumurile sunt
tăiate, àmpia e străbătută în toate di-
rectiiU e cercetaşi'.
Neron se ridica, pè urmă căzu iar, pa­
lid eu buzele trem urătoare. Râlbâi:
— Contra m ea?.. A m ea?.. Senatul?..
— Senatul te-a declarat duşmanul pa­
triei. A edictat îm potriva ta pedeapsa
pe care o dădeau străm oşii noştri celor
care trădau Rom a şi pe zeii ei.
— C e ... C e p e d e a p s ă ? b â ib â i Neroifc
— C rim in alu l e ste d esp u iat de v e s t­
m in te, ră sp u n se F a o n în c e t. 1 se pune
g âtu l în tr ’un ju g şi e b ă tu t cu v ă r g ile
p ân ă m o a re .
— P le n — m u rm u ră iar N eron. Eu c a r e
am fo st d iv in iz a t!... să s u fă r tra ta m e n tu l
pe c a r e î-a u su p o rta t n işte s c la v i infami«
N icio d ată nu v o r în d ră sn i!
— V o r în d ră sn i, a iirm ă F a o n . Clipele!
ta le su n t n u m ă ra te . Num ai sin u cid ere a t e
p o a te sa lv a dc g ro a z a unui su pliciu jo s -
nie.
— A şa d a r tre b u e să m o ri, strig ă T ie *
ron suspinând; Oh! p rieteh i, cân tati-ijn î
la m e n tă rile fu n è b re, c ă c i voi pune c a p ă t
v ie ţii cu p ro p ria m ea m â n ă ! D a c ă p en tru
m in e nu m ai e s te nici o s a lv a r e , d a ţi-m l
o s a b ie !
E p o tro d it înainta.
— Stăpâne, iată pumnalul meu.
Neron îl luă cu un gest brusc, m ân dM
şi compnnându-şi atitudinea ca un acţcăl
tragic se ridică $î se prefăcu că se în­
junghie. P e .urmă lăsă mâna să-i cadă ŞÎ
cu degetele încercă tăişul şi vârfu l lăinei.
— A c e s t s e r v it o r ce! puţin nu m ă v a
tră d a ! sopti el. D a r acum, ezita . In $ se
rid ica d ra g o s te a de v ia tă , m ai pu tern ică1
d ec â t g ro a z a de chinul ce-i fu sese ailun»
tat. N ean tu l îl în g ro z e a .
— C in e ştie dacă nu m ă v o r ie r ta ?
în cepu el deodată.
— S tă p â n e! S tă p â n e! G â n d e ş te -te că!
se a p ro p ie, strig ă F aon . G â n d eşte-te căi
în c â te v a m inute v o r pune m â n a pe ti­
ne!.,. A u ord in e, v o r fi n ecru tători... P r i-
m eşti o a stfel de p ed ea p să ?
— Ei bine, zise Neron, săpati-nr groa ­
pa... Vreau să o văd înainte de a m u ri.«
R u te ţi-v ă şi aduceţi apa lustrala şi lem iî
de cedru: vreau cel puţin ca funeraliile
m ele să fie demne de un împărat... H a i­
de! C e aşteptati?... N ’ati auzit ce am orj-
donat? Dar în aceeaşi clipă apăru, g â ­
fâind Sporus.
îată-i! spune el. Sosesc... Vei fi p rin s!
Atunci cu un geam ăt lung Neron spuse;
— Să fie un astfel de artist... şi să!
mori!...
P e urmă, încet, cu mâna tremurătoare,
ridică pumnalul până în dreptul^ inimii şi
îl rezem ă de pieptul lui. D eodată E p afro-
dit, cu o m işcare violentă, se aruncă cit
toată greu tatea lui pe mânerul arm ei Şl
lama se înfipse toata, iar din gura lui
N eron ieşi un horcăit în grozitor de g ro a ­
ză şi de durere. Ridică braţele, pe înm ii1 '
deodată îi căzură şi se prăbuşi inundâ»4
cu un v a l de sânge hainele şi podeaua'*
 NAŞTEREA
fJl '
DOMNULUI
—
DE GIOTTO
--
(Tablou aflat !a Metropolitan Museum)

Hre r o i D o a m n e . . . ■ im m n n iIT n i)ifllllll(lllfn !IIIIIIIIIIIIIl!l!lll!II!l(II!ll!H tin illlllIIIIIII!l!lll!!l!Illlll!!a F i o r i l e d 'a lb e , f i o r i d e m ă r

D in In u it u l c e r u lu i, Sm ,
( niinde, co lin d e ...
'P e r d e a u a n i i s t e r i l i t i ,< 2 * in c o p ii cu n e u u a 'n p ă r,
S c u t n r â n d u -ş i s ă r iit = f in d up ă n ie r in d e ..,
A lb i d e p a r t a r ile ...
iLe r o i D o a m n e . . . 5 F i o r i l e d 'a lb e , f i o r i d e ger„
!D a r p e c r e a n g a g â n d u l u i , =5 S e nasc im pa raţii
l a c r i m i l e B iâ n d u lu i S ‘S f « n e în tr 'u n a c e r
M ă s u r i i n f i o r i d e s t in g # TToti în fo m e ta tii...
C e d o a r s u f l e t t i - m i te
s trä n g e .
F lo r ile d 'a l b e , f l o r i p e
Vaerai D o a m n e ... L e r o i D o a m n e ... L e r o i D o a m n e ... p e u *»»,
C ă d e când ni'am fost lia r b a r e n o r o a d e le f ă şi tu c â n d a i iu b it, ( ’o l i n d e , c o l i n d e . . .
născut, I ş i c u le g d o a r r o a d e le T e -a n h a li t ş i p ă lm u it . D in f l o r i r o ş ii p u f să a m
O r i p e u n d e am tre c u t S â n g e lu i, p ă c a tu lu i, Ia r câ n d ş i-a u fă c tit p o ­
SP«? la d r u m u r i d e răscruci, F ă r ă f r i c a i n a ’fu iu i. M e r in d e , m e r in d e ? ...
m ană,
M ă văzui bă tu t in c r u c i! fi-a n d a t f ie r e ş i cu m a n ă !
L e r o i D o a m n e ... F lo a r e a s â n g e lu i, m ă r g e a n
V a e ra i D o a m n e . . . C â te -o d a tă c â n d b le s te m , h e r o i D o a m n e ... C o lin d e , c o lin d e ...
J-— S u f le t sulifat în d ou ă — V o t p e t i n e m i t e c h e m :
Z il e le -m i în tu n e c a te , C r e ş t e 'n f i e c a r e a n
C u m a ş s p u n e .- P a s e v o u ă V r â n d s ă t e d e s p r i n d d i n
I * l i n e 's t o a t e d e p ă c a t e ,
VDar m i e r e a cueâittful-tti S t r i g ă t u l : „ M e r i n d e ! 11,
m in e D a r p r in f ir e le - m i d e p ă r ,
d o a r h ra n ă v â n tu lu h fttă c o b o r i a r ă ş i n - t i n e , - N in s e a lb e f l o r i d e m ă r ! * C o n s ta n tin B a r c a r o i u
•o/