BALANŢA DE VERIFICARE

Contabilitatea, ca sursă de informaţii pentru conducerea, organizarea şi desfăşurarea

activităţii unei unităţi economice, trebuie să reflecte realitatea. În acest scop, contabilitatea
utilizează un instrument propriu de verificare a respectării conceptelor de bază: dubla
reprezentare din bilanţ şi dubla înregistrare în conturi, instrument numit – balanţa de
verificare.
Balanţa de verificare este un tablou care cuprinde: simbolul şi denumirea conturilor
folosite în cursul perioadei de gestiune, soldurile iniţiale, rulajele debitoare şi creditoare şi
soldurile finale.
Balanţa de verificare este, practic, un tablou enumerativ al tuturor conturilor din
Cartea Mare, care furnizează informaţii în legătură soldurile iniţiale şi finale, rulajele, totalul
sumelor, la data întocmirii ei. Ea este un instrument de sinteză a informaţiilor reflectate în
conturi la un anumit moment (lună, trimestru, semestru, an).
Conţinutul şi forma de prezentare a balanţelor de verificare poate fi diferit în funcţie de:
a) tipul conturilor pentru care se întocmesc:
- balanţe de verificare ale conturilor sintetice şi
- balanţe de verificare ale conturilor analitice.
b) complexitatea informaţiilor pe care le conţin:
- balanţe de verificare cu o singură egalitate;
- balanţe de verificare cu două egalităţi;
- balanţe de verificare cu trei egalităţi;
- balanţe de verificare cu patru egalități.
Balanţa de verificare controlează exactitatea înregistrărilor din conturi prin existenţa
unor egalităţi valorice, şi anume:
 totalul (suma soldurilor iniţiale debitoare) este egal cu totalul (suma) soldurilor iniţiale
creditoare, deoarece aceste totaluri reprezintă activul şi pasivul bilanţului iniţial, care sunt în
relaţia
A=P
  S.i.d .   S.i.c.
Dacă nu există această egalitate valorică, înseamnă că soldurile iniţiale au fost preluate
greşit din bilanţ şi se fac corecturile necesare;
 totalul (suma) rulajelor debitoare este egal cu totalul (suma) rulajelor creditoare, ca
urmare a dublei înregistrări în conturi:

 R.d .   R.c.
Dacă nu există această egalitate valorică înseamnă că înregistrarea în conturi a fost
făcută greşit şi se fac corecturile necesare;
 totalul (suma) soldurilor finale debitoare egal cu totalul (suma) soldurilor finale
creditoare, deoarece aceste totaluri reprezintă activul şi pasivul bilanţului final, întocmit
tocmai pe baza acestor solduri finale:

 S. f .d .   S. f .c.
Dacă nu există această egalitate valorică înseamnă că soldurile finale au fost greşit
calculate şi se refac calculele respective.
Cu toate aceste posibilităţi de îndreptare a diferitelor erori de înregistrare în conturi,
balanţa de verificare are această funcţie limitată.
Pe lângă această funcţie de bază (funcţie de control), balanţa de verificare mai
îndeplineşte şi:
 funcţia de legătură între contul sintetic şi conturile analitice ale acestuia, prin
întocmirea balanţelor de verificare analitice;
 funcţia de legătură între conturi şi bilanţ, prin folosirea datelor din balanţă (solduri
finale) la întocmirea bilanţului final;
 funcţia de grupare, centralizare a datelor din contabilitate, înregistrate pe o perioadă de
timp dată, într–o singură situaţie care furnizează o gamă variată de informaţii economice.
Balanţa de verificare cu două serii de egalităţi, este cea mai simplă balanţă şi
cuprinde:
I serie: rulaje debitoare şi creditoare (Rd, Rc);
a II-a serie: solduri finale debitoare şi creditoare (Sfd, Sfc).
De regulă, această balanţă se întocmeşte lunar şi se numeşte balanţă de rulaje.
Balanţa de verificare cu trei serii de egalităţi, este cea mai des folosită şi are, faţă de
balanţa cu două serii, o serie de egalităţi în plus – solduri iniţiale debitoare şi creditoare (Sid,
Sic).
I serie: Sid şi Sic (solduri iniţiale debitoare şi creditoare);
a II-a serie: Rd şi Rc (rulaje debitoare şi creditoare);
a III-a serie: Sfd şi Sfc (solduri finale debitoare şi creditoare).
Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi are o serie de egalităţi în plus, faţă de cea cu
trei serii – sume debitoare şi creditoare (Smd, Smc).
Acestea se calculează:
Smd = Sid + Rd
Smc = Sic + Rc

I serie: Sid şi Sic (solduri iniţiale debitoare şi creditoare);

a II-a serie: Rd şi Rc (rulaje debitoare şi creditoare);
a III-a serie: Smd şi Smc (sume debitoare şi creditoare);
a IV-a serie: Sfd şi Sfc (solduri finale debitoare şi creditoare).
Balanţa de verificare „şah” şi are avantajul că permite depistarea erorilor strecurate în
corespondenţa conturilor.
Balanţa de verificare, aşa cum s–a arătat, se prezintă sub forma unui tabel în care se
înscriu în primul rând toate conturile, cu denumirea lor, utilizate în perioada pentru care se
întocmeşte.
Apoi se extrag din conturi datele necesare completării primelor două serii, adică
soldurile iniţiale debitoare care se înscriu în coloana de debit, soldurile iniţiale creditoare în
coloana de credit, rulajul debitor şi creditor, în coloanele respective.
Se verifică exactitatea datelor, prin însumarea coloanelor şi existenţa egalităţilor
arătate, în caz contrar, se caută eroarea şi se corectează.
După care se trece la stabilirea pentru fiecare cont a soldului final (cu ajutorul
formulelor arătate) şi înscrierea acestuia în coloana de debit sau credit, după cum este un sold
final debitor sau creditor.
Se verifică şi corectitudinea acestor calcule, prin însumarea lor şi existenţa egalităţii
valorii totale. În caz contrar se refac calculele până se obţine exactitatea lor.
Solduri
Simbolul Denumirea Rulaje Solduri finale
conturilor Conturilor initiale
D C D C D C
 Balanţa de verificare este un instrument extrem de util pentru contabil, deoarece cu
ajutorul ei se pot identifica diverse tipuri de greşeli, cum sunt:
Erori de înregistrare în conturi determinate de: nerespectarea principiului dublei
înregistrări, nerespectarea egalităţii sumelor debitoare şi creditoare în cadrul formulelor
contabile compuse, calculul greşit privind elementele structurale ale contului şi altele.
Erori de întocmire a balanţelor de verificare determinate de: preluarea greşită a
informaţiilor din Cartea – Mare, adunarea eronată ale coloanelor din balanţă etc. Pentru a
corecta acest tip de erori, se face verificarea egalităţilor specifice balanţelor de verificare,
operaţii de punctare, prin repetarea calculelor etc.