Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T.

Popa, Iași
Facultatea de Bioinginerie Medicală
Specializarea Bioingineria Reabilitării
An 2020
Grupa 1, Bătrînu Oana

Dispozitive medicale pentru suplinirea

functiilor organismului
Reabilitarea pulmonară în managementul bolilor respiratorii obstructive cronice
(COPD)

Conform declarației comune a ATS și ERS în 2006, reabilitarea respiratorie reprezintă o

intervenție comprehensivă, multidisciplinară și bazată pe dovezi la pacienții cu boli respiratorii
cronice care sunt simptomatici și prezintă frecvent limitări ale activității cotidiene.

Integrată în tratamentul individualizat al pacientului, reabilitarea pulmonară are rolul de

a reduce simptomele, de a ameliora statusul funcțional, de a crește participarea și de a scădea
costurile legate de asistența medicală prin stabilizarea sau inversarea manifestărilor sistemice ale
bolii.

Deși efectele benefice ale reabilitării pulmonare sunt evidente și cunoscute de către
experții în domeniu, acest concept este inaccesibil multora dintre pacienți, mai ales celor care
provin din medii rurale.

Orice program de recuperare respiratorie are trei caracteristici de bază:

- Este multidisciplinar: orice program de reabilitare integrează mai multe discipline medicale
într-un program comprehensiv, unitar, adaptat fiecărui pacient

- Este individualizat pentru fiecare pacient, stabilind obiective realiste

- Se abordează atât problemele legate de dizabilitatea fizică, dar și cele psihologice, emoționale
și sociale.

De obicei, durata unui program de reabilitare respiratorie poate varia între 6 și 12 săptămâni în
funcție de gradul de afectare pe care îl are pacientul cronic.
Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa, Iași
Facultatea de Bioinginerie Medicală
Specializarea Bioingineria Reabilitării
An 2020
Grupa 1, Bătrînu Oana

Creșterea în popularitate a conceptului de reabilitare pulmonară a început de la mijlocul

anilor 1980, fiind în prezent acceptată (RP) ca standardul de îngrijire pentru pacientul cu boli
respiratorii. În cele 4 decade s-a observat o creștere în interesul față de această metodă, atât din
partea pacienților – care căutau o altă metodă de tratament în afară de cea medicamentoasă – dar
și a practicienilor care au dezvoltat studii de specialitate în acest domeniu. Această creștere
dramatică a fost susținută de dezvoltarea unor măsuri terapeutice valide, reproductibile,
interpretabile și evolutive care au ajutat la transformarea datelor clinice în stiință, pavând calea
pentru studiile clinice.

Mușchii respiratori au un rol esențial în menținerea unei ventilații normale și a unor

schimburi gazoase corespunzătoare.

Afectarea mușchilor respiratorii are o multitudine de efecte asupra manifestărilor clinice:

mușchii inspiratori sunt corelați cu apariția dispneei, oboselii, dezvoltarea insuficienței
respiratorii hipercapnice, în timp ce mușchii expiratori sunt legați de eficiența tusei.

Antrenamentul musculaturii respiratorii are beneficii multiple asupra pacienților respiratori

cronici prin scăderea dispneei, a oboselii, crește forța și rezistența musculaturii respiratorii și
concomitent creșe capacitatea de efort și calitatea vieții pacientului.

Din puncte de veedere global, reabilitarea pulmonară s-a arătat a fi eficace în creșterea
ventilației și diminuarea simptomelo dintre care amintim cele mai importanter:

- Tonifierea musculaturii respiratorii

- Creșterea eficienței mușchilor respiratori

- Creșterea volumelor de aer mobilizate

- Scăderea travaliului ventilator

- Controlarea și coordonarea ritmului respirator

- Prevenirea închiderii premature a căilor respiratorii în expir

Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa, Iași
Facultatea de Bioinginerie Medicală
Specializarea Bioingineria Reabilitării
An 2020
Grupa 1, Bătrînu Oana

- Ameliorarea tusei și expectorației

- Creșterea calității vieții pacientului, reducând stare de anxietate, izolare și eventual depresie.

Așa cum reiese din definiția oficială, reabilitarea pulmonară poate fi folosită atât în cadrul
ședințelor de terapie din spital, dar și individual – la domiciul pacienților – sau în centre
specializate pe reabilitarea respiratorie.

Deși majoritatea studiilor care afirmă beneficiile reabilitării respiratorii s-au realizat asupra
pacienților cu BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică), acest concept este folosit și în
tratarea pacienților bolnavi de:

- astm, unde s-a dovedit a îmbunătăți simptomele, calitatea vieții și după caz, depresia;

- bronșiectazii: studiile arat că a mărit distanța parcursă în timpul testului de 6 minute și s-au
observat și îmbunătățiri ale anduranței mușchilor respiratorii;

- fibroză cistică, unde a îmbunătățit capacitatea pacienților de a efectua exerciții;

- BPOC în stadiu acut; u

- hipertensiune pulmonară.

Înainte de a începe un program de reabilitare pulmonară, pacienții trebuie să fie evaluați.

Evaluarea inițială constă în:

- Măsurarea presiunii inspiratorii maximale la nivelul cavității bucale

- Măsurarea dispneei, evaluată prin scala Borg;
- Măsurarea dispneei de repaus, evaluată prin scala mMRC;
- Efectuarea unei spirometrii, unde avem în vedere următorii factori: FVC, FEV, IT
postbronhodilatator;
Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa, Iași
Facultatea de Bioinginerie Medicală
Specializarea Bioingineria Reabilitării
An 2020
Grupa 1, Bătrînu Oana

- Testul de mers de 6 minute;

- Testul de oximetrie, unde se măsoară saturația oxigenului în sângele arterial periferic,
care în valori normale nu trebuie să scadă sub 98%.

La finalul programului de reabilitare pulmonară pacientul trece prin același protocol de testare
pentru a vedea ce îmbunătățiri au avut loc și dacă programul a fost benefic sau nu.