ION.

Este un roman realist de tip obiectiv,o capodoperă artistică a perioadei interbelice, fiind considerat de Eugen Lovinescu „cea mai puternică creație obiectivă a literaturii române”.Persj sunt numeroase,bine individualizate și antrenate în conflicte puternice, iar structura narativă realistă profilează o
imag consistentă și profundă a vieții. Romanul este alcătuit din2părți:„Glasul pământului”și„Glasul iubirii”.Simetria compoziției evidențiază temele romanului, dar și cele2patimi ale persj principal. Acțiunea urmărește destinul tragic al protagonistului în încercarea sa de a se îmbogăți. Mândru și orgolios,
conștient de calitățile sale, Ion nu-și acceptă condiția și este pus în situația de a alege între iubirea pentru Florica și averea Anei, persj sec definitorii în evoluția lui. Tema centrală, posesiunea pământului, este completată de tema pământului și tema destinului, iar prin tehnica planurilor paralele este
prezentată viața țărănimii(centrată pe soarta lui Ion) și a intelectualității sătești (familia Herdelea).Astfel, este puternic nuanțată stratificarea socială, existând corespondențe între cele2planuri, evidențiate prin tehnica contrapunctului(nunta țărănească a Anei cu Ion corespunde, în panul intelectualității,
nunții Laurei cu George Pintea).Un prim episod ilustrativ pentru tema socială a romanului este hora duminicală, numit de Nicolae Manolescu „o horă a soartei”. Ţăranii prezen ţi la horă sunt organizaţi în grupuri distincte, conform normelor mentalităţii colective: în centru sunt perechile tinere care joacă
cu pasiune Someşana, iar pe margine sunt fetele nepoftite la joc, nevestele și babele. Bărbaţii sunt mai departe, neinteresaţi de dansatori, în grupuri distincte: primarul şi bătrânii sunt așezați separat de ţăranii fostul dascăl Simion Butunoiu, aflați pe prispă. Abia după încheierea jocului apar intelectualii
satului: popa Belciug și familia Herdelea. Laura, fata cea mare, e indignată de invitaţia la joc a lui George, iar Maria Herdelea, deşi fiică de ţărani, „pentru că umblase totdeauna în straie nemțești și mai ales că s-a măritat cu un învățător, se simțea mult deasupra norodului și avea o milă cam
disprețuitoare pentru tot ce e țărănesc”. Prietenia lui Titu cu Ion arată că aceste reguli au justificarea lor nescrisă, el sugerându-i, de fapt, planul de a-l sili pe Vasile Baciu să i-o dea pe Ana prin în şelăciune.Elemente notabile sunt persj, alături de relațiile temporale și spațiale. Persj realiste sunt tipice
pentru o categorie socială, „exponenți ai clasei și ai generației” (G. Călinescu), condiționate de mediul în care trăiesc. Perspectiva temporală este reală și cronologică, bazată pe povestirea faptelor în ordinea derulării lor, iar cea spațială reflectează un spațiu real, deschis, și unul imaginar, închis, al
trăirilor interioare din sufletul și conștiința personajelor. În concluzie, Ion este un roman realist, obiectiv și social, ce surprinde conflictul central constituit de lupta aprigă pentru avere într-o lume în care statutul social al omului este stabilit în funcție de starea materială a fiecăruia.