ULTIMA N este primul roman al lui Camil Petrescu, fiind editat pt prima dată în anul 1930.

Ilustrând afirmațiile autorului cu privire la estetica autenticității, opera literară propusă spre interpretare este un roman al experienței, modern, psihologic, de tip subiectiv. Ca specie literară, Ultima n este un roman, scriere epică
în proză, de mare întindere, cu acțiune complexă desfășurată pe mai multe planuri și cu o intrigă amplă și complicată. Romanul este structurat în2părți, cu titluri semnificative,surprinzând 2 ipostaze existențiale: „Ultima noapte de dragoste”,ce prezintă rememorarea iubirii matrimoniale eșuate dintre Ștefan
Gheorghidiu și Ela și„Întâia noapte de război”, prezentată sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu. Dpdv al curentului literar, opera literară a lui C P aparține modernismului prin: unicitatea perspectivei narative, timpul psihologic, fluxul conștiinței, memoria afectivă sau anticalofilism. O primă trăsătură a
modernismului prezentă în roman este reprezentată de subiectivitatea narațiunii. Perspectiva narativă unică este modernă și definește punctul de vedere al naratorului-persj, autodiegetic(ce relatează propria experiență ca persj central al istoriei povestite).Situația diegetică implică anumite trăsături gramaticale și
semantice ale textului, evidențiate de verbe și pronume la pers I(„n-am fost”, „eu”, „nevastă-mea”,etc.), focalizarea internă „împreună cu” și frecvența monologului.Toate acestea argumentează caracterul subiectiv al romanului, romanul fiind scris sub forma unei confesiuni a protagonistului. O a2 particularitate ce
atestă încadrarea textului în curentul literar al modernismului se concentrează în jurul percepției timpului. Pentru a evidenţia timpul subiectiv în opoziţie cu cel obiectiv, compoziţia folosește analepsa pt a lega cele 2 părţi. Temele romanului și, în același timp, cele 2 experiențe fundamentale de cunoaștere trăite de persj
principal, anume dragostea și războiul, sunt indicate de titlurile celor 2 părți ale romanului. În Ultima n, C P surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire,dominat de incertitudini,care se salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice,aceea a omenirii angrenată în tragismul
unui război absurd,văzut ca iminență a morții.Elementele de compoziție și de limbaj ale operei sunt semnificative în evidențierea particularităților textului narativ, întrucât contribuie la constuirea universului literar prin care autorul își expune ideile și atitudinile în mod indirect. Conflictul interior este dublat de un
conflict exterior generat de relația protagonistului cu societatea, acesta fiind plasat în categoria inadaătaților social. Limbajul textului narativ se remarcă prin stilul anticalofil („împotriva scrisului frumos”), pt care optează romancierul, oferindu-i autenticitate. Scriitorul nu refuză corectitudinea limbii, ci efectul de
artificialitate pe care îl produce exprimarea persoj din romanul tradițional. În concluzie, Ultima n, este un roman psihologic modern, reprezentativ pentru estetica autenticității și pentru o nouă viziune, demitizată, asupra experienței războoiului