Povestea apei

1. 2.

Sus la munte nouri suri, Apa în pământ pătrunde

Atârnați peste păduri, Până cine știe unde

Plouă picuri mari și mici Apoi iese la lumină

Peste arborii voinici Ca o umbră cristalină

Și se scurg de pe tulpină, Și țâșnește un izvor

Până jos la rădăcină.

3. 4.

Izvorașul călător Pârâiașul o pornește

O pornește către vale Și se tot rostogolește

Până înțâlnește –n cale Printre pietre, printre stânci

Alt izvor mai măricel Până-n ape mai adânci

Și își varsă apa-n el Râuri mari și fluvii care

Curg și se revarsă-n mare.

5.
Soarele când strălucește, Cern pe aburii voinici

Apa mării o-ncălzește, Iarăși picuri mari și mici

Iar din apa încălzită Ce ajung la rădăcini.

Ca din oala de pe plită 8.

Aburi se ridică-n sus. Apoi iese la lumină

6. Cine știe unde iar

Apoi aburul e dus, Izvorașul cel hoinar

Prin văzduh e împins de vânt, Și-o pornește voinicește

Dinspre mare spre pîmânt. Către râuri, fluvii care

Și se face iarăși nor Apa, iar o duc în mare

Pe deasupra munților 9.

7. Aburii din nou se-adună,

Vălătuci de nouri suri, Nourașii se-mpreună,

Atârnați peste păduri Și pe-o nevăzută punte

Iarăși o pornesc pe munte.