Cal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Cal (dezambiguizare).
Cal domestic

Stare de conservare

Domesticit

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Mammalia

Subclasă: Theria

Infraclasă: Eutheria

Ordin: Perissodactyla

Familie: Equidae

Gen: Equus

Specie: E. ferus

Subspecie: E. f. caballus

Nume trinomial

Equus ferus caballus

Linnaeus, 1758[1]

Sinonime

48[2]

Modifică text 
Frizon

Calul (Equus caballus) este un mamifer erbivor copitat de mărime considerabilă, fiind

una dintre cele șapte specii moderne ale genului Equus. Face parte
din ordinul Perissodactyla, familia Ecvidee. Originar din Europa și Asia, este
răspândit în prezent pe toate continentele; provine din trei strămoși: cal diluvial
(Equus robustus), cal mongol (Equus przewalski) și cal tarpanic (Equus gmelini).
Există mai multe rase de cai: pentru călărie, tracțiune și samar.
Anatomia cailor le permite să se folosească de viteză pentru a scăpa de prădători.
Caii au un bine dezvoltat simț al echilibrului și instinctul de a lupta sau a fugi în caz
de pericol. Legată de această necesitate de a scăpa de prădători în sălbăticie este o
trăsătură neobișnuită: caii sunt capabili de a dormi în picioare. Caii de sex feminin,
numite iepe, au o perioadă de gestație de aproximativ 11 luni (340 de zile), iar puiul,
numit mânz, poate sta în picioare și alerga la scurt timp după naștere. Cei mai mulți
cai domestici încep pregătirea cu șa sau ham la vârste cuprinse între doi și patru ani.
Ei devin adulți la vârsta de cinci ani, și au o durată de viață medie între 25 și 30 de
ani.
Corpul calului este zvelt, iar gâtul este puternic și poartă o coamă. Trunchiul, cu piept
lat, se sprijină pe patru membre lungi, musculoase, puternice, terminate cu câte un
deget învelit în copită. Incisivii sunt îndreptați oblic înainte. Deoarece se tocesc, pe
suprafața incisivilor apar urme în relief, după care se apreciază vârsta animalului.
Caninii sunt mici. Între canini și premolari se află bara cornoasă. Măselele sunt late,
cu creste de smalț.
Este folosit pentru călărie, tracțiunea unor diverse tipuri de atelaje, dresaj și
pentru carnea lui, care poate fi consumată.
Conform ultimelor cercetări, se pare că domesticirea cailor s-a petrecut în urmă cu
circa 6.000 ani, într-un vast perimetru care cuprinde astăzi stepele ierboase
din Ucraina, sud-estul Rusiei și vestul Kazahstanului.[3]
Rasele de cai sunt împărțite în trei categorii în funcție de temperament: cai cu „sânge
fierbinte” cu viteză și rezistență la oboseală; cu „sânge rece”, cai folosiți pentru
munca grea și anevoioasă; și cu „sânge cald”, care au ieșit din încrucișări între cai cu
sânge fierbinte și sânge rece, având ca scop crearea unor anumite rase pentru
călărit, în special în Europa. În prezent, sunt mai mult de 300 de rase de cai în lume,
utilizați pentru diferite activități.