CAPITOLUL 3.

DECIZIA DE INVESTIŢII
ŞI DEZINVESTIŢII
 3.1. Conţinutul deciziei de investiţii şi
modalităţile de abordare
2

 Decizia reprezintă actul de trecere de la gândire la

acţiune = element esenţial al procesului de
conducere.

 Decizia de investiţii = o suită de acţiuni şi de

reacţii, unde fiecărei acţiuni posibile îi corespund
diferite reacţii probabile care suscită orientarea lor
către alte acţiuni, opţiuni, acestea putând fi efectuate
pe etape, în timp. [1]
[1] Levasseur M., Quintart A., Finance, Editura Economica, Paris, 1992, p. 463

28.04.2020
 3

 Decizia de investiţii implică o abordare profesionistă,

multidisciplinară, de selectare a unei alternative, a
unei variante raţionale oferite prin proiect,
convenabilă şi competitivă, în vederea realizării
investiţiei.
 Are caracter strategic prin impactul pe termen lung
pe care îl declanşează:
 de realizare a unui obiect sau obiectiv;
 de alocare a unor resurse curente sub incidenţa riscului;
 de aşteptare a efectelor incerte.

28.04.2020
A. Contextul teoretic general al deciziei de investiţii
4

 Caracterul de unicitate al deciziei, în sensul că

situaţia ce se creează prin aducerea la îndeplinire a
acesteia nu mai poate fi corectată ulterior decât
prin rezolvarea unei alte probleme de decizie, în cu
totul alte condiţii cantitative şi în special calitative,
decât cele iniţiale.
 Metodele de decizie în investiţii sunt diverse,
având în vedere mediul cert sau incert, contextul
multicriterial al deciziei, condiţiile de risc şi
incertitudine.

28.04.2020
 5

 Metoda rangurilor - permite introducerea unei

doze de obiectivitate în alegerea variantei optime de
investiţii.

 Se acordă fiecărei variante un rang (o cifră de la 1 la

câte variante se analizează) după fiecare indicator de
eficienţă inclus în aprecieri; se însumează rangurile
pe fiecare variantă, după toţi indicatorii folosiţi, iar
rezultatul se împarte la numărul de indicatori.

28.04.2020
 6


28.04.2020
 7

 În utilizarea acestei metode de decizie trebuie să se ţină

seama de următoarele reguli:
 dacă o variantă răspunde pozitiv, simultan, tuturor indicatorilor,
aceasta va fi acceptă;
 în cazul când nici o variantă nu satisface unul sau mai mulţi
indicatori se procedează astfel:
 dacă în toate variantele nu se răspunde pozitiv la unul sau mai
mulţi indicatori comuni, se va alege varianta care se apropie cel
mai mult de cerinţele respective;
 dacă variantele nu satisfac anumiţi indicatori se va alege cea care
nu îndeplineşte indicatorul mai puţin important.
 dacă variantele nu se încadrează în mărimile normate impuse, se
resping.

28.04.2020
 8

 Metode de decizie multicriteriale - constituie

preocuparea pentru eliminarea sau micşorarea
subiectivismului prin folosirea unor procedee şi determinări
matematice:

 metoda dominaţiei - presupune compararea variantelor

între ele prin prisma fiecărui indicator. Din comparaţii rezultă
valoarea grupului dominant mai mare şi valoarea grupului
dominat mai mică, în raport cu care se ierarhizează variantele.
[2]

[2] Onicescu O., Procedee de estimare comparativă a unor obiecte purtătoare de

mai multe caracteristici, în Revista de statistică, nr. 4, 1970

28.04.2020
 9

 metoda K - permite compararea variantelor prin

transformarea mărimii absolute a fiecărui indicator
într-o mărime relativă (scorul relativ al indicatorului
faţă de valoarea sa cea mai bună, considerată
normativ). Prin însumarea acestor scoruri ale
indicatorilor, pe variante, se obţine varianta optimă.
[3]

[3] Saphier I., Topal E., Investiţiile şi calculul economic, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969,
p.26

28.04.2020
 10

 metoda ELECTRE - presupune încadrarea

mărimii indicatorilor care caracterizează variantele,
în calificative (nesatisfăcător, satisfăcător, bine,
foarte bine). [4]
 Ierarhizarea variantelor se realizează în funcţie de
doi indicatori:
 coeficientul de concordanţă (gradul în care o variantă este
mai bună decât alta);
 coeficientul de discordanţă (gradul cel mai înalt posibil în
care varianta cu care se compară este mai bună decât varianta
care se compară).
[4] Roy B., Classement et chois en presence de points de vue multiples (la methode
ELECTRE), RIRO nr.8/V, 1968

28.04.2020
 11

 metoda utilităţilor - presupune asocierea la

caracteristicile (indicatorii) fiecărei alternative a unei
valori numerice care să reflecte utilitatea. Aceste
utilităţi se însumează pe fiecare variantă, iar
rezultatul se împarte la numărul de indicatori.

28.04.2020
 B. Criterii de decizie în condiţii de risc şi
incertitudine
12

Decizia în condiţii de incertitudine se poate lua în

funcţie de următoarele criterii:
criteriul pesimist - alegerea variantei cu valoarea
utilităţii cea mai mare, dintre variantele având
utilitatea cu valorile cele mai reduse;
criteriul optimist - presupune introducerea unui
coeficient de optimism care asigură o mai riguroasă
departajare a variantelor;
criteriul regretelor - impune alegerea variantelor
în funcţie de diferenţa între valoarea reală a
indicatorilor şi o valoare optimă a lor.

28.04.2020
 C. Decizia de investiţii într-o schemă logică
13

 Prin decizie trebuie să se aleagă de la început şi o

singură dată soluţia considerată optimă sub aspect
tehnic, economic şi social, într-o situaţie concretă
existentă, ţinând seama de criterii acceptabile atât în
condiţiile etapei de referinţă, cât şi în raport cu condiţiile
viitoare.

 Rezolvarea unei probleme de decizie privind investiţiile

presupune, mai întâi, justificarea abordării problemei, iar
apoi stabilirea din multitudinea de soluţii care apar în
lanţ a aceleia care va duce la adoptarea deciziei.

28.04.2020
 14

 Justificareaabordării problemei decizionale în

domeniul investiţiilor corporale are ca punct de
plecare răspunsul la trei întrebări parţiale şi
preliminare:

1. necesitatea unui volum în creştere de bunuri şi servicii;

2. justificarea creşterii capacităţii de producţie sau servici;
3. opţiunea pentru crearea unor unităţi noi de producţie sau
servicii.

28.04.2020
 D. Decizia de investiţii în context procesual
15

Decizia este un atribut esenţial al conducerii.

Decizia impune o informare temeinică, un act raţional

pentru alegerea conştientă a soluţiei sau variantei
apreciate în mod deliberat că răspunde funcţiei scop
prin efectele pe care le degajă.

28.04.2020
 16

 În literatura de specialitate se apreciază că orice

proces decizional cuprinde următoarele etape: [5]

a) formularea şi analiza problemei;

b) documentarea şi informarea;
c) stabilirea criteriilor şi a obiectivelor;
d) identificarea variantelor şi determinarea rezultatelor;
e) alegerea soluţiei optime;
f) adaptarea strategiei pentru transpunerea în fapt a deciziei.

[5] Ciolan I., Optimizarea deciziei în investiţii, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p.
34

28.04.2020
 17

 Cele şase etape ale procesului decizional :

1. Identificarea şi definirea problemei presupun
recunoaşterea în sistemul de activităţi a aceleia care
impune o problemă decizională, ca timp şi spaţiu,
gradul de noutate, experienţa şi procedurile
anterioare.
2.Precizarea obiectivului implică analiza corelată a
cifrei de afaceri, profitului şi a factorilor de
producţie.

28.04.2020
 18

3. Stabilirea alternativelor (variantelor)

decizionale presupune identificarea modalităţilor de
realizare a obiectivului, bazat pe experienţă şi creativitate.
4. Luarea deciziei (alegerea variantei „optime") are
loc în funcţie de criteriile de decizie, evaluare (cu privire la
costuri, productivitate, profit, posibilitățile de export etc.).
5. Aplicarea deciziei (transpunerea în fapt) implică
planuri şi măsuri de acţiune, caiete de sarcini, folosirea
unor metode participative.
6. Evaluarea rezultatelor constă în evaluarea gradului
în care obiectivele fixate au fost atinse, identificarea
factoriilor perturbatori, măsurile de corectare.

28.04.2020
Din abordarea procesuală a deciziei se desprind
câteva aspecte:
19

 calitatea informaţiilor constituie temeiul de

fundamentare a oportunităţii, necesităţii şi eficienţei
variantelor implicate într-un proces de decizie;
 criteriile de decizie constituie puncte de plecare în
orientarea deciziilor prin evaluarea consecinţelor;
 multitudinea de variante posibile constituie o
condiţie sine qua non, în orice proces decizional;
 adoptarea deciziei ocupă locul central, dar nu
ultimul, în procesul decizional;
 calitatea deciziilor poate fi verificată doar cu prilejul
transpunerii în fapt.

28.04.2020
 3.2. Caracterul complex al deciziei de
investiţii
20

 Decizia de investiţii constituie un moment sau o

etapă cu caracter definitoriu în declanşarea şi
derularea procesului investiţional.

 Într-o economie concurenţială decizia de investiţii

are două accepţiuni:

a) decizia de a investi;

b) decizia de a finanţa.

28.04.2020
 21

 Cauzele care generează cele două tipuri de deciziei în

procesul investiţional se pot structura astfel:
 pe termen lung, investiţiile constituie suportul
creşterii economice şi sociale a oricărei entităţi
organizaţionale, iar uneori o condiţie de
supravieţuire, în mediul concurenţial;

 investiţiileimpun cheltuieli substanţiale, deci un

consum curent de resurse umane, financiare şi
materiale cărora investitorul trebuie să le facă faţă;

28.04.2020
 22

 investiţiile angajează ireversibil consumul resurselor în

direcţia impusă prin decizia luată;

 investiţiile se realizează în timp, sub incidenţa unor

factori generaţi de mediul economic, tehnic şi financiar în
care investitorul îşi desfăşoară activitatea;

 investiţiile se realizează în coordonatele procesului

investiţional care impune o anumită succesiune a etapelor
şi implicarea diferenţiată a agenţilor economici în proces.

28.04.2020
3.3. Decizia de investiţii sub incidenţa riscului
23

 Riscul reprezintă evenimentul viitor şi incert;

posibilitatea de pierdere; un pericol, o primejdie
posibilă, cu o anumită probabilitate de apariţie în
timp.

 Incertitudinea constituie cunoaşterea

aproximativă a evenimentelor posibile, dar nu şi a
posibilităţilor de apariţie.

28.04.2020
 24

 În domeniul investiţiilor riscul poate fi definit ca

orice situaţie în care nu se cunosc cu certitudine
caracteristicile unui eveniment viitor, dar în care se
cunosc cel puţin numărul de altemative posibile ale
valorilor respective şi posibilitatea de apariţie a
fiecăreia dintre ele. [7]

[7] Heline R., Lafrage O., Pripart, Investissements.

Selection et Financement, Paris, 1976, p. 45

28.04.2020
 25

 Abordarea riscului în investiţii pune problema

faptului dacă există un raport de corelaţie între
investiţie şi risc, iar răspunsul implică unele abordări
graduale, şi anume:
 investiţia este generată de nevoi şi trebuinţe individuale şi
social-umane;
 investiţia este o cheltuială prezentă pentru satisfacerea
unor nevoi viitoare;
 investiţia este o cheltuială prezentă, certă, relativă la un
viitor incert;

28.04.2020
 26

 investiţia este o cheltuială prezentă, reală, subiectiv sau

obiectiv fundamentată pe un scop virtual;

 investiţia reflectă o formă a ofertei care vine în

întâmpinarea cererii manifestate pe piaţă;

 investiţia, prin conţinutul său şi prin modul de realizare,

constituie ea însăşi un purtător de risc.

28.04.2020
 27

 Abordarea riscului în investiţii impune luarea în

considerare a formelor sale prin prisma raportului de
cauzalitate, respectiv:
 riscul de proiect;

 riscul de avarie;

 riscul politic;

 riscul economico-financiar.

28.04.2020
 28

 Riscul de proiect se reflectă prin probabilitatea

unor erori privind soluţiile date prin proiect,
responsabilitatea fiind cel mai adesea în sarcina celor
care fundamentează proiectul (firma de proiectare).

 Riscul de avarie constituie un risc cu efecte de

stadiu fizic, fiind generat, de regulă, de calamităţi ale
naturii (incendiu, trăsnet, furtună, cutremur de
pământ, alunecarea terenului, inundaţie, grindină
etc.) sau de culpa unui terţ.

28.04.2020
 29

 Riscul politic în domeniul investiţiilor este întâlnit cu

prioritate în cazul investiţiilor realizate de investitori sau de
antreprenori în străinătate. Cauzele care generează un
asemenea risc sunt:
 măsurile luate de statul respectiv care blochează derularea lucrărilor
de investiţii;
 interdicţia decontării lor;
 blocarea transferului valutei;
 interzicerea readucerii de către investitor a maşinilor, utilajelor şi
instalaţiilor;
 interdicţia valorificării investiţiilor aflate în curs de execuţie;
 războiul, război civil, grevele;
 embargoul instituit asupra ţării receptoare a investiţiilor etc.

28.04.2020
 30

 Riscul economico-financiar în investiţii are

cauze şi manifestări complexe. Printre cele mai
frecvente cauze sau surse de risc întâlnim:
 erori în analiza oportunităţilor de investiţii;
 estimarea incorectă a parametrilor proiectului;
 evaluarea greşită a cadrului social-economic în care se
încadrează investiţia;
 supradimensionarea proiectului;
 imprevizibilitatea mediului economic (cererea, concurenţa,
evoluţia preţurilor etc.);
 evoluţia cursului valutar, a ratei dobânzii, a fiscalităţii etc.

28.04.2020