EUROINFO - Revistă lunară Nr.

5/2017 - ISSN 1582-9723

PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

URBANIZAREA ȘI CONDIȚIILE DE LOCUIRE ÎN UE

URBANISATION AND THE LIVING CONDITIONS IN THE EU

MANUELA UNGURU*
Institutul de Economie Mondială – Academia Română, București, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel:

Unguru, M., (2017). Urbanizarea și condițiile de locuire în UE. EUROINFO, 1(5), pp.35-47

Rezumat
Creșterea ponderii populației urbane (urbanizarea) este una dintre tendințele
globale, subiectul regăsindu-se în majoritatea studiilor prospective recente. Prin
externalizările pozitive asociate, urbanizarea reprezintă, în general, un motor al creșterii
economice. Ea nu trebuie, însă, analizată izolat, ci într-un context mai larg, al dezvoltării
umane, calitatea locuirii fiind doar unul din aspectele acesteia.
În România, 55 % din populație trăiește în mediul urban, conform statisticii
teritoriale, dar indicele de aglomerare calculat de Banca Mondială indică un grad de
urbanizare de 65%. Indiferent de procentajul populației urbane la care preferăm să ne
raportăm atunci când ne comparăm cu celelalte țări ale UE, condițiile de locuire, prin
indicatori precum existenţa instalațiilor sanitare în interiorul locuinței, menţin România la
mare distanţǎ de celelalte ţǎri membre ale Uniunii Europene.
România trebuie să aibă o abordare integrată a politicilor de dezvoltare care să
conducă la creșterea urbanizării, dar, totodată, trebuie să accelereze rezolvarea unor
probleme de bază, precum cele legate de calitatea locuirii.

Cuvinte-cheie: urbanizare, dezvoltare economică, condiții de locuire

Abstract
Increasing the share of the urban population (urbanization process) is one of the
global trends and the topic of many recent prospective studies. Although it has been often
proved to be a driver of economic growth, due to its associated positive externalities,
urbanisation should be assessed in the wider context of human development, that includes
indicators related to the quality of living.
In Romania, 55% of the population lives in the urban area, according to the
territorial statistics, while the World Bank agglomeration index indicates a degree of
urbanization of 65%. Regardless which of these two values we consider, the housing
conditions, such as the existence of sanitary facilities inside the dwelling, maintain Romania
as an "outlier" in the European landscape.
Besides, or even before, implementing an integrated approach to the development
policies meant to increase the urbanization rate, Romania should accelerate catching up with
the other EU countries regarding the housing conditions.

Key words: urbanisation, economic development, living conditions

*
Autor de contact: Dr. Manuela Unguru, email: munguru@iem.ro

35
 EUROINFO - Revistă lunară Nr. 5/2017 - ISSN 1582-9723

PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

1. Megatendința de urbanizare
Printre schimbările majore ce se întrevăd la nivel mondial - megatendințele
globale - ce fac obiectul studiilor prospective realizate de o gamă largă de instituții2,
1

este menționată și urbanizarea, respectiv creșterea ponderii populației urbane în totalul

populației, de la jumătate, cât este în prezent, la două treimi până în 2050 (United
Nations, 2014).
Ȋn general, analizele se bazează pe evoluțiile manifestate în ultimele decenii.
Dacă ne referim doar la Europa (Figura 1a), în perioada 1960-2015, se poate remarca
o dinamică marcantă pentru țările preponderent rurale: Portugalia (de la 35% la 63%),
Bulgaria (de la 37% la 74%), Albania (de la 31% la 57%), Belarus (de la 32% la
77%)3, Ucraina (de la 47% la 70%), țările fostei Yugoslavii (în general dublare a
ponderii populației urbane), Republica Moldova (de la 23% la 45%) și România (de la
34% la 55%).
În Asia (Figura b) dinamica urbanizării în ultimele cinci decenii a fost mult
mai pronunțată, comparativ cu Europa. Față de 1960, creșteri notabile ale ratei
urbanizării au avut loc în Arabia Saudită (de la 31% la 83%), China (de la 16% la
56%), Turcia (de la 32% la 73%), Iran (de la 34% la 73%), Mongolia (de la 36% la
72%), Japonia (de la 63% la 93%) și Rusia (de la 54% la 74%).

1
Megatendințele se referă la schimbări de natură socială, economică, politică, de mediu sau
tehnologică, având impact asupra unei game largi de domenii sau activități - la nivelul societății și a
indivizilor, a economiei și a mediului de afaceri - și ale căror efecte se fac de obicei resimțite pe termen
lung.
2
de exemplu: Organizaţia Naţiunilor Unite, World Economic Forum, firme de consultanță
(Pricewaterhousecoopers – pwc.com, Ernst&Young – ey.com, KPMG –kpmg.com, CSIRO- csiro.au
etc.), instituții publice (European Environment Agency, National Intelligence Council), think tank-uri
(Megatrendswatch, Chatham House)
3
Dintre țǎrile CSI, Belarus este țara cu cea mai mare valoare a indicelui dezvoltării umane, această
situație putând fi asociată cu creșterea gradului de urbanizare

36
 EUROINFO - Revistă lunară Nr. 5/2017 - ISSN 1582-9723

PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

Figura 1a: Evoluția gradului de urbanizare în perioada 1960-2015 în Europa

Figura 1b: Evoluția gradului de urbanizare în perioada 1960-2015 în Asia

Sursa : reprezentarea autorului, utilizând World Development Indicators,

http://data.worldbank.org/data-catalog/world-development-indicators, accesat la 5 mai 2017

Urbanizarea a fost și este, în general, considerată motor al creșterii economice,

prin externalitățile pozitive generate, care determină ca aglomerările urbane să atragă
oameni și capital, în principal datorită economiilor de scară.
Există, însă, și urbanizare fără creștere economică. Creșterea populației urbane
la nivel global cu 1,6 miliarde locuitori în ultimii 10 ani nu înseamnă neapărat progres
pentru toate ţǎrile, căci, așa cum menționează UNDP (2014), a sporit și numărul celor
care trăiesc în condiții urbane precare, în zona de ghetouri, cu acces deficitar la
servicii medicale, de educație și de securitate.

37
 EUROINFO - Revistă lunară Nr. 5/2017 - ISSN 1582-9723

PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

De aceea, urbanizarea nu trebuie privită ca scop în sine, ci în context mai larg,

al dezvoltării umane, unul dintre cei mai relevanți indicatori din această perspectivă
fiind condițiile de locuire.

2. Gradul de urbanizare în România: ridicat sau scăzut?

Comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene, statisticile arată că

România are un grad de urbanizare scăzut, de 55%, iar faptul că este una dintre cel
mai slab urbanizate țări din Europa poate fi atribuit, cel puțin parțial, modului în care
sunt definite zonele urbane, puțin corelat cu evoluțiile economice, demografice și
locative, ci mai degrabă cu interese politice. Legea 100/2007 prevede o serie de
criterii clare pentru desemnarea zonelor urbane, dar chiar dacă există o serie de criterii
clare în acest sens (de ex., procentajul populației angajate în activități neagricole sau
procentajul de străzi cu rețele de canalizare), desemnarea zonelor urbane nu este
foarte coerentă.
Ȋn România există trei tipuri principale de unități administrativ-teritoriale
urbane: municipii, orașe (care împreună formează populația urbană) și comune
(populația rurală). România are astăzi 3228 de localități, mult mai multe decât
Polonia, care are o populație de două ori mai numeroasă. Față de perioada 1990-1992,
numărul municipiilor a crescut cu 84%, și al orașelor cu 6%, dar rata urbanizării a
rămas cvasi-constantă (Graficul 1), fapt explicat de diminuarea cu circa 4 milioane a
populației totale a țării în această perioadă.

Graficul 1: Numărul de localități urbane și ponderea populației urbane în populația

României

Sursa: reprezentarea grafică a autorului, pe baza datelor INS (unități administrative) și Banca Mondială - World
Development Indicators (rata de urbanizare)

38
 EUROINFO - Revistă lunară Nr. 5/2017 - ISSN 1582-9723

PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

Cu toate acestea, ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor/cheltuielilor

pornește de la abia 11%, în cazul orașelor, și de la 22%în cazul municipiilor, pentru
marea majoritate a localităților urbane această pondere fiind sub 40-50% (Figura 3).
Această situație reflectă o rată scăzută de colectare a taxelor și impozitelor și/sau
prematura alocare a statutului urban (oraș sau municipiu) unor localități, necorelată cu
nivelul de dezvoltare economică. Din Figura 3 se remarcǎ, de asemenea, cǎ un numǎr
foarte mic de localitǎţi urbane au capacitatea sǎ-şi acopere cheltuielile din taxele
colectate, având o pondere relativ mare a veniturilor proprii în veniturile totale. Astfel,
doar douǎ municipii şi patru oraşe reuşesc sǎ depǎşeascǎ pragul de 80% pentru acest
indicator, însǎ pentru 34% dintre oraşe şi 14% ponderea veniturilor proprii în
veniturile totale este mai micǎ de 20%.
Figura 3: Distribuţia ponderii veniturilor proprii în veniturile totale ale
bugetelor municipiilor și orașelor

Sursa: calcule și reprezentare grafică a autoarei în Tableau Public, pe baza datelor bugetelor locale – Anexa 24, pe
anul 2015 (http://www.dpfbl.mdrap.ro/)

39
 EUROINFO - Revistă lunară Nr. 5/2017 - ISSN 1582-9723

PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

Banca Mondială a calculat indicele de aglomerare pentru România, care

sugerează faptul că nivelul de urbanizare este mai mare cu aproximativ 10 procente
față de datele oficiale – adică 65%4. Banca Mondială (2013) apreciază că în România
vehicularea conceptului de dezvoltare metropolitană are loc mai mult la nivel teoretic,
fiind utilizat pentru accesarea de fonduri aferente Programului Operațional Regional5,
fără a exista o strategie pentru includerea așezărilor suburbane și periurbane în
categoria zonelor urbane funcționale.
Cele mai multe orașe mari (cum sunt Timișoara, Cluj-Napoca și Iași) apar pe
hartǎ ca insule urbane înconjurate de zone rurale. În realitate, aceste orașe fac parte
din zone economice funcționale, ce depășesc granițele orașelor respective.
Investițiile greenfield preferă periferia acestor orașe, iar locuitorii din suburbii fac
naveta pentru slujbă, educație și activități socio-culturale. Raportul menționat (Banca
Mondială, 2013) aduce numeroase argumente în favoarea tezei că „unități
administrativ-teritoriale suburbane și periurbane trebuie să fie privite și clasificate ca
zone urbane funcționale” și apreciază că „aceste măsuri nu numai că vor duce la
creșterea populației urbane a României, dar vor permite o planificare mai corectă și un
proces de decizie mai bun la nivel local, regional și național.” Cel mai evident
argument în favoarea utilizării conceptului de zone funcționale îl aduc evoluțiile
demografice: în vreme ce populația României a înregistrat un trend descendent,
contractându-se cu aproximativ 4 milioane de persoane după căderea regimului
comunist, numărul locuitorilor din suburbii a avut un trend crescător. Această tendință
explică faptul că cele mai mari valori ale Indexului de Dezvoltare Teritorială (IDT),
calculat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP,
2016), se înregistrează în orașele mici din jurul marilor centre urbane, care au
beneficiat de fenomenul de suburbanizare din ultimii ani și au atras un număr mare de
investitori, de investiții imobiliare și implicit de populație, în general cu venituri peste
medie. Astfel, în topul celor mai dezvoltate orașe regăsim Municipiul București, poli
de creștere (Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov, Constanța, Iași) și poli de dezvoltare
urbană (Sibiu, Arad, Baia Mare, Pitești). Aceste centre urbane au atras resurse de
dezvoltare importante din zonele pe care le polarizează, concentrând în prezent o forță
de muncă cu un nivel superior de calificare, activități economice cu valoare-adăugată
ridicată, cu precădere în sfera serviciilor, și dispunând de o infrastructură urbană și de
locuire superioară celei din orașele mici și mijlocii.
De asemenea, valori foarte ridicate ale indicelui de dezvoltare teritorială se
înregistrează și în orașele-stațiune de pe Valea Prahovei (Sinaia, Predeal, Bușteni,
Azuga), în care, datorită unui număr însemnat de locuințe secundare și unități

4
Sursa: Banca Mondialǎ (2013)
5
Cei şapte poli de creştere ai României au depus cereri de finanțare ca entităţi metropolitane

40
 EUROINFO - Revistă lunară Nr. 5/2017 - ISSN 1582-9723

PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

hoteliere și de alimentație publică, s-a înregistrat creșterea treptată a veniturilor la

bugetul local, dar și a gradului de ocupare a populației.
„Cele mai mici valori ale IDT se înregistrează în orașele mici și foarte mici, cu
mai puțin de 10.000 de locuitori, care păstrează trăsăturile unor așezări rurale, cu o
pondere ridicată a ocupării în agricultura de subzistență, cu un fond de locuințe
învechit, cu o infrastructură de transport, tehnico-edilitară și echipamente publice
deficitare etc. (MDRAP, 2016). De altfel, multe dintre aceste așezări urbane nu
îndeplinesc nici criteriile aferente orașelor de rangul III, conform Planului de
Amenajare a Teritoriului Național, Secțiunea a IV-a - Rețeaua de așezări.”
În România, rețeaua urbană este caracterizată printr-un număr mic de orașe cu
peste 100000 de locuitori, acestea neavând forța de a sigura acea masă critică necesară
pentru funcționarea economiilor de scară, specifică zonelor urbane. De aceea, pentru a
avea o contribuție mai consistentă la creșterea economică, este nevoie ca politica de
urbanizare să se concentreze mai degrabă pe zonele economice funcționale, decât pe
simplul decupaj teritorial-administrativ care desemnează unități administrativ-
teritoriale de tip urban (municipii și orașe).

2. Condițiile de locuire în Uniunea Europeanǎ

După cum a arătat modelul de creștere în numeroase regiuni ale lumii,

creșterea urbanizării nu a mers în același ritm cu creșterea condițiilor de locuire, iar
apartenența la mediul urban nu a însemnat un nivel mai ridicat al calității vieții. Mai
mult, condițiile precare de locuire nu sunt asociate doar cu niveluri mai scăzute ale
sănătății și bunăstării, dar sunt parte dintr-un cerc vicios, care crește riscul sărăciei și
excluderii sociale.
Eurofound (2016) prezintă cea mai recentă evaluare a condițiilor de locuire la
nivelul Uniunii Europene, precum și estimarea costurilor pe care le-ar presupune cele
două abordări extreme: a nu face nimic și a rezolva complet problema inadecvării
locuințelor. Principalii indicatori ai condițiilor de locuire arată că, în pofida unor
progrese evidente, se menține o situație heterogenă între țările UE.
Rata privǎrii severe de locuinţe6, unul dintre indicatorii incluşi în ancheta
privind veniturile şi condiţiile de locuire în Uniunea Europeanǎ (SILC), confirmǎ
faptul cǎ în perioada 2007-2015 s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte condiţiile
de locuire pentru majoritatea ţǎrilor membre, ca şi la nivelul UE în ansamblu
(Graficul 2). Pentru România, proporţia persoanelor care trǎiesc în locuinţe

6
Rata privǎrii severe de locuinţe definește ca fiind proporția persoanelor care locuiesc într-o locuință
considerată supraaglomerată, fiind afectate în același timp de cel puțin una dintre problemele legate de
privarea de locuință, cum ar fi lipsa sălii de baie sau a toaletei, acoperișurile cu probleme de izolație sau
iluminarea naturală insuficientă.

41
 EUROINFO - Revistă lunară Nr. 5/2017 - ISSN 1582-9723

PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

considerate supraaglomerate sau care sunt private de cel puţin una dintre condiţiile
normale de locuire rǎmâne la cote foarte înalte, înregistrând o ameliorare relativ
modestǎ faţǎ de momentul aderǎrii la UE: de la 77% în 2007 la 54% în 2015.

Graficul 2: Rata privǎrii severe de locuinţe

*Notă: valori totale (mediul rural plus urban)

Sursa: reprezentarea grafică a autorului, pe baza datelor EUROSTAT, ancheta SILC [ilc_mdho06d]

Ȋn mediul urban, privarea severǎ de locuinţe vizează încă o pondere importantă

a populației în majoritatea țărilor din Europa Centralǎ şi de Est (Graficul 3). Este de
remarcat faptul cǎ statutul de membru al UE a stimulat îmbunǎtǎţirea condiţiilor de
locuire din mediul urban în Polonia, Slovenia, Estonia, dar şi în Bulgaria şi România.

42
 EUROINFO - Revistă lunară Nr. 5/2017 - ISSN 1582-9723

PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

Graficul 3: Rata privǎrii severe de locuinţe în mediul urban* (% în populația totală)

*Notă: Mediul urban include orașele mari, orașele mici și suburbiile

Sursa: reprezentarea grafică a autorului, pe baza datelor EUROSTAT, ancheta SILC [ilc_mdho06d]

Lipsa de instalații sanitare de interior continuă să afecteze câteva țări ale

Europei de Est, dar doar România într-o mǎsurǎ considerabilǎ. La acestea se adaugă
și incapacitatea de a asigura încălzirea adecvată a locuințelor, situație valabilă pentru
o pondere substanțială a populației în majoritatea statelor membre.
Ȋn privința instalațiilor sanitare de interior, România este „campioană” (în
sens negativ), înregistrând de departe cea mai proastă situație (vezi Graficul 4,
Graficul 6 și Graficul 5). Trebuie remarcat de asemenea că nu s-au făcut progrese
substanțiale la acest capitol nici după aderarea României la UE; față de 2007, în anul
2015 doar un plus 11% din populație beneficiază de WC cu apă curentă situat în
interiorul locuinței. Circa o treime din populație nu are acces la WC cu apă curentă.
Un progres similar se remarcă și pentru dotarea cu toate cele trei tipuri de instalații
sanitare (WC, duș și baie), decalajul față de celelalte țări europene ‚codașe’ – Bulgaria
și țările baltice – rămânând foarte însemnat, de aproape 18 puncte procentuale.

43
 EUROINFO - Revistă lunară Nr. 5/2017 - ISSN 1582-9723

PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

Graficul 4: Ponderea populației care nu are instalații sanitare de interior: baie, duș,
toaletǎ cu apă curentă (% în populația totală)

Sursa: reprezentarea grafică a autorului, pe baza datelor EUROSTAT, ancheta SILC [ilc_mdho05]

Graficul 5: Ponderea populației care nu are toaletǎ cu apă curentă (% în populația

totală)

Sursa: reprezentarea grafică a autorului, pe baza datelor EUROSTAT, ancheta SILC [ilc_mdho03]

44
 EUROINFO - Revistă lunară Nr. 5/2017 - ISSN 1582-9723

PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

Graficul 6: Ponderea populației care nu are toaletǎ cu apă curentă (% în populația cu

venituri sub mediana de 60%)

Sursa: reprezentarea grafică a autorului, pe baza datelor EUROSTAT, ancheta SILC [ilc_mdho05]

Locuințele degradate (scurgeri din acoperiș, igrasie, putregai) reprezintă un

alt indicator cheie pentru evaluarea condițiilor de locuire. Graficul 7 indică un trend
descrescător al ponderii populației care trăiește în locuințe degradate pentru
majoritatea țărilor europene, printre care și România.
Locuințele inadecvate au un impact negativ, determinând probleme de sănătate
și/sau accidente, ce duc la costuri substanțiale de asistență medicală. Aceste costuri au
fost evaluate pentru UE în ansamblu, nu și la nivelul țărilor membre și deci nu sunt
integrate deocamdată în planificarea politicilor locative ale statelor membre.

45
 EUROINFO - Revistă lunară Nr. 5/2017 - ISSN 1582-9723

PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

Graficul 7: Populația care trăiește în locuințe degradate*, % în populația totală

*Notă: degradarea locuințelor se referă la: scurgeri în acoperiș, igrasie, putregai

Sursa: reprezentarea grafică a autorului, pe baza datelor EUROSTAT, ancheta SILC [ilc_mdho01]

2.1. Factori ce frânează creșterea calității locuirii în România

Conform Eurofund (2016), costul total anual la nivelul UE de a nu rezolva
problema locuințelor inadecvate este de aproape 194 miliarde €, iar pentru eliminarea
inadecvărilor locuințelor la nivelul UE, sau cel puțin îmbunătățirea acestora la un
nivel acceptabil, ar fi necesar un buget de aproximativ 295 miliarde € 7. Presupunând
că s-ar putea opera toate îmbunătățirile necesare dintr-o dată, costurile aferente,
suportate de economiile și societățile din UE ar fi rambursate în termen de 18 luni,
prin economiile realizate pe partea de asistență medicală și prin câștiguri de natură
socială, deci 2/3 din investiții urmând a fi recuperate în primul an. În ipoteza în care s-
ar întreprinde toate lucrările necesare, economiile ce s-ar realiza ar fi uriașe.
Estimările Eurofound (2016) sugerează că doar economiile pentru furnizarea de
asistență medicală s-ar ridica la 9 miliarde € în primul an, urmând să crească pentru
anii următori.
Neglijarea politicii de locuire în România ar putea crea probleme serioase în
viitor. În lipsa unor măsuri coerente și sustenabile în acest domeniu, pe termen lung
vom avea tot mai multe locuințe nesigure și cu deficit de confort. O provocare
deosebită o constituie clădirile expertizate cu risc seismic major și, în general,
degradarea zonelor de locuințe colective din orașe, pe fondul îmbătrânirii fondului
locativ și lipsei de întreținere a construcțiilor. Alte elemente care îngreunează
creșterea calității locuirii în România sunt legate de:

7
Prețuri 2011

46
 EUROINFO - Revistă lunară Nr. 5/2017 - ISSN 1582-9723

PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

 dezvoltarea rețelei de utilități publice mai lentă comparativ cu ritmul

extinderii fondului de locuințe, îngreunată și de necorelarea bazelor de date
între furnizorii de utilități publice și absența unui sistem de baze de date
integrat la nivel național/regional;
 scăderea disponibilității și calității forței de muncă în construcții, determinată
de câștigul mic în acest sector și emigrarea muncitorilor calificați;
 creșterea prețurilor serviciilor publice de furnizare a utilităților, în condițiile
în care veniturile populației din România se află încă mult sub media
europeană.

3. Concluzii
Dovezile empirice conduc la concluzia că urbanizarea acompaniază creșterea
și dezvoltarea, în pofida unor excepții, dar care se petrec oricum în alte zone decât
spațiul european.
România, având una dintre cele mai mici ponderi ale persoanelor care locuiesc
în mediul urban din Europa, trebuie să încurajeze urbanizarea, dar nu ca scop în sine,
ci printr-o abordare integrată a politicilor de dezvoltare, axată mai degrabă pe zonele
funcționale, decât pe decupajul administrativ-teritorial.
Nu în ultimul rând, România trebuie să facă eforturi pentru îmbunătățirea
calității locuirii, mai cu seamă a unor indicatori precum existența instalațiilor sanitare
în interiorul locuinței, care nu numai cǎ poziţionezǎ ţara noastrǎ pe ultimul loc, dar şi
la o distanţǎ considerabilǎ de celelalte ţǎri membre ale Uniunii Europene.

Referințe bibliografice
Banca Mondială (2013). Orașe competitive. Remodelarea geografiei economice a României,
disponibil la http://www.sdtr.ro/upload/banca-mondiala/docs/Brosura%20-
%20Orase%20competitive.pdf
Banca Mondială (2017). World Development Indicators. Disponibil la
http://data.worldbank.org/data-catalog/world-development-indicators, accesat la 5 mai 2017
Eurofound (2016). Inadequate housing in Europe: Costs and consequences. Luxembourg:
Publications Office of the European Union, disponibil la
https://www.eurofound.europa.eu/publications/report/2016/quality-of-life-social-
policies/inadequate-housing-in-europe-costs-and-consequences, accesat la 10 aprilie 2017
Eurostat (2017). Income and living conditions. Disponibil la
http://ec.europa.eu/eurostat/web/income-and-living-conditions/data/database, accesat la 10
aprilie 2017
MDRAP (2016). Strategia de dezvoltare teritorială a României. România policentrică 2035
Coeziune și competitivitate teritorială, dezvoltare și șanse egale pentru oameni.
MDRAP (2017) Situația veniturilor și cheltuielilor unităților administrativ-teritoriale în
perioada 1999-2015. Fișierul Excel aferent anului 2015, disponibil la
http://www.dpfbl.mdrap.ro/sit_ven_si_chelt_uat.html
UNDP (2014). World Urbanization Prospects: The 2014 Revision. Preluat de pe
https://esa.un.org/unpd/wup/DataQuery/

47