EDUCAREA CIVICĂ A COPIILOR PREŞCOLARI

PENTRU A DEVENI VIITORI FACTORI DE PROGRES ŞI

SCHIMBARE ÎN SOCIETATE

Prof.Inv.Preşcolar Ciobanu Tanta

Grădiniţa Nr.269

Lumea în care se dezvoltă astăzi copiii noştri este complexă şi contradictorie. Copiii
trebuie pregătiţi să înţeleagă, să accepte şi să stăpâneasca schimbările permanente. De aceea
sistemul de învăţământ actual şi-a lărgit sfera de cuprindere urmărind în mod special şi
formarea, dezvoltarea şi exersarea competenţelor social-civice necesare tinerilor pentru
participarea activă la viaţa socială prin respectarea drepturilor omului spre a-i pregăti pentru
viaţă şi activitate într-o societate democratică , precum şi adaptarea lor la condiţiile mereu
schimbătoare ale soctietatii.
Educaţia civică înseamnă educaţia persoanei pentru a trăi alături de ceilalţi în
societate, ceea ce include comportamentul politicos, normele de igienă, de circulaţie publică,
de pază contra incendiilor, etc. în sens restrâns, educaţia civică înseamnă dobândirea de către
elevi a cunoştinţelor şi competenţelor necesare unui cetăţean pentru participarea la viaţa
publică.
Educaţia civică nu trebuie să promoveze prejudecăţi, clişee, stereotipuri, ci să sprijine
dezvoltarea unei gândiri deschise şi flexibile.
Să fii educat înseamnă să ştii cum să iţi dezvolţi toate laturile: trebuie să ştii ce se întâmplă
cu tine, unde eşti şi unde vrei să ajungi, ce abilităţi ai, cum să le foloseşti pentru a deprinde
aptitudinile care iţi lipsesc.
O importanţă deosebită în formarea copiilor pentru a deveni cetăţeni activi şi
responsabili, o au factorii ce influenţează educaţia: familia, şcoala şi mediul social. Aceştia se
află în interdependenţă funcţionând ca un tot unitar prin influenţa pe care o au asupra
copiilor. Rolul educaţiei în formarea de cetăţeni informaţi responsabili este primordial. De
aceea relaţia educator-elev trebuie să fie una de colaborare, de încredere şi de respect
reciproc. Copilul să nu se simtă "controlat", ci sprijinit. Educatorul trebuie să fie mai mult un
organizator al situaţiilor de învăţare şi un element de legătură între copil şi societate, care
mediază şi facilitează accesul la informaţie. dezvoltarea capacităţii de a face deosebirea, în
raport cu un anumit context, între ,,bine şi rău”, între ,,practici democratice” şi ,,practici
nedemocratice”, pornind de la activităţile de educaţie civică realizate în clasă.
 Educatorii ar trebui să ia în considerare şi să discute cu copiii, în cadrul fiecărei teme
abordate, în funcţie de specificul acesteia, conceptele fundamentale . Aceste concepte şi
valori sunt: autoritatea, puterea, drepturile, îndatoririle, responsabilităţile, toleranţa, respectul,
diversitatea, diferenţa, egalitatea, valori, norme, reguli, comunicarea, dreptatea, libertatea,
proprietatea, prietenia, spaţiul public, spaţiul privat.
Învăţământului preşcolar îi revin sarcini importante în pregătirea copiilor pentru
şcoală, aceasta asigurând în bună măsură eficienta învăţământului în prima sa treaptă.
A pregăti copilul preşcolar pentru şcoală şi viaţa înseamnă a-l înarma cu acele
achiziţii, capacităţi, aptitudini, abilitaţi care să-l ajute în parcurgerea drumului în
cunoaşterea lumii înconjurătoare.Astfel,grădiniţa împreună cu familia şi cu societatea civilă
îşi conectează eforturile pentru asigurarea unui învăţământ preşcolar de calitate, eficient,
centrat pe trebuinţele copiilor.
Preşcolarul este o personalitate în devenire, un viitor adult.El trebuie educat, sprijinit
să- şi materializeze capacitateile să-şi formeze aptitudini care să-i folosească integrării
şcolare şi sociale.
Sarcina noastră a educatoareloreste de forma şi de modela caracterul copiilor din
fiecare nouă generaţie,astfel încât fundamentul personalităţii viitorului tânăr să fie unul
correct şi solid nu alterat de influientele ce apar inerent într-o societate democratică
Educaţia preşcolară reprezintă educaţia simţurilor, a comportării civilizate, a stăpânirii de
sine, a voinţei, a creativităţii, a atitudinii pozitive fata de semeni şi mediul ambiant- de a
realiza o conduită morală.
Societatea, şi mai ales societatea viitoare în care se va integra copilul este “terenul”de
manifestare a conduitelor morale. Preocuparea noastră este de a găsi soluţia optimă de
formare a convingerilor morale, prin intermediul cărora se va realiza conduită morală.
J. Dewey (în “Democraţie şi educaţie”) afirma:”Problema cea mai importantă a
educaţiei morale în şcoală se referă la relaţia dintre cunoaştere şi conduită.”
La intrarea în grădiniţă, copilul cunoaşte impunerea unor restricţii în privinţa
tendinţelor pe care le manifestă, se loveşte de impunerea unor norme de convieţuire în noul
grup.Gândirea lui este caracterizată , printre altele, de egocentrism, ceea ce îi marchează
direct comportamentul. Pe parcursul anilor de prescolaritate, achiziţiile fundamentale şi
particulare evidenţiază începutul unei socializări ce trebuie corect susţinute şi ghidate atât de
către educatoare, cât şi de către familie. Atât grupa mare-pregatitoare pentru şcoală şi nu
numai dispune de numeroase activităţi –(proiecte săptămânale) desfăşurate ce sunt un bun
suport şi prilej de învăţare şi exersare a normelor civice. Educaţia moral-civica se poate face
permanent, atât prin alegerea unor teme cu conţinut adecvat prin exercitii-joc spefice, cât şi
ocazional-in timpul desfăşurării activităţilor libere ;plimbări, excursii, vizite etc.
Deprinderile de comportare civilizată pe care preşcolarii şi le formează sunt: anumite
forme de politeţe: salutul, formulele specifice de adresare, atitudinea.
Etapele formării acestor deprinderi sunt: familiarizarea cu obiectivul, explicaţia şi
demonstraţia, formarea şi dezvoltarea ,automatizarea , perfecţionarea.Din modalităţile prin
care aceste deprinderi sunt însuşite enumeram:exemplul, imitaţia, stimularea(prin îndemnuri,
laude).
Salutul este cunoscut de copii înaintea intrării lor în grădiniţă . Aici ei sunt învăţaţi să
utilizeze corect saluturile în raport cu orele zilei ; totodată învaţa să se salute între ei.. Copiii
au înţeles că salutul trebuie să fie iniţiat de ei , să aibă loc la sosire şi la plecare , cu ocazia
întâlnirii cunoscuţilor la grădiniţă, a sosirii unor invitaţi în sala de clasă, pe strada , la
magazin etc.
Preşcolarii deprind şi alte forme de politeţe prin jocuri-exercitii ex “Codul bunelor maniere” ,
Ce trebuie să spun?” , “În vizită ? “ Sinceritate şi minciuna” , punându-se accent pe
sinceritate, formularea de cereri-rugaminti, inapoieri-multumiri.
Copiii învaţă cum să-şi ceară scuze în diverse situaţii: pricinuirea unei supărări ,
lovirea cuiva. Scuzele trebuie să fie sincere , conştientizând situaţia, vorbirea să fie clară , iar
privirea să fie îndreptată spre persoana cu care vorbeşte copilul . Învăţarea expresiilor nu
trebuie să devină un tipar ci să urmărească formarea unei convigeri morale prin care să
conştientizeze natura propriilor fapte.
Consolidarea şi fixarea acestor deprinederi de comportare civilizată dezvoltarea
comportamentelor adecvate diverselor situaţii de interacţiune socială,punându-l pe copil să
interacţioneze respectând regulile grupului se poate realiza atât prin exersarea permanenta ,
cât şi prin povestiri , memorizări , lecturi după imagini , ghicitori, jocuri de rol, jocuri
didactice . De exemplu în cadrul jocului”În excursie” copiii sunt învăţaţi să respecte
persoanele vârstnice cedându-le locul său dându-le întâietate la urcare şi coborâre,să li se
adreseze în mod politicossa nu se împingă ,să nu lovească,joculCand, cumsi cui oferim flori”
Jocurile şi activităţile pe arii de stimulare , cât şi cele complementare au consolidat
cunoştinţele , deprinderile de autonomie personală în activităţi zilnice ca : spălat , îmbrăcat ,
ordonat , civilizat . Formând premisele unor deprinderi civilizate şi de politeţe la copii , ei
pot sesiza singuri diferenţele intre comportamente corecte, agreate în societate şi situaţiile
extreme, negative. Numai astfel vor putea discerne singuri în situaţiile diverse pe care i le va
ridica societatea . Desfăşurând diverse activităţii dăm posibilitatea copiilor să decidă în
situaţii concrete de viaţă, de etică sau de religie, să găsească singuri răspunsuri la probleme
sociale şi etice, prin însuşirea informaţiilor – cheie, a principiilor de bază, a proceselor de
cunoaştere, a tehnicilor şi metodelor specifice.
Prin aceasta este demonstrată încă o dată afirmaţia că “ întâmplarea nu ajuta decât o
minte pregătită” – după cum spunea Pasteur – “căci o minte nepregătită nu vede mâna pe care
o întinde întâmplarea” cum completează Fleming.

BIBLIOGRAFIE

- Dima Silvia, “Copilăria-fundament al personalităţii” Editura de revista învăţământul

preşcolar, Bucureşti, (1998);

- Bunescu V.,"Educaţia morală şi formarea personalităţii. Fundamente

psihopedagogice", în Revistă de pedagogie;

- Comanescu I.,"Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale", în Revistă

de pedagogie;

- Piaget Jean ,"Judecata morală la copil", E.D.P , 1980;

- Popeanga V.,Educaţia civică, exigenta pedagogică actuala", în Revistă de pedagogie;

- J. Dewey , “Democraţie şi educaţie”