64.

ION BARBU UNIVERSUL POETIC

• Matematicianul şi poetul Ion~Barbu. .

• Universul poetic influenţat de gândirea abstractă a geometriei.

• Etapele de creaţie:~parnasiană, baladic-orientală, ermetică.

• Mateniaticianul (Dan Barbilian) şi poetul Ion Barbu, a fost unul din marii intelectuali ai perioadei
interbelice, poet singular şi inimitabil (utdnozhatatlan)..
Oscilând încă din anii studenţiei între matematică şi poezie, Barbu desfăşoară timp de două decenii o
carieră paralelă, scriind studii matematice şi poezii.
Debutează în 1918, în revista Literatorul a lui Macedonski, activează în caclrul cenaclului Sburătorul
al lui Lovinescu, publică placheta (kiskitet) de versuri După inelci (1 92 1) şi volumul de poezii Joc
secuud (1930). În acelaşi an, părăseşte poezia, dedicân-du-se până la moarte vieţii ştiinţifice ca profesor
universitar, doctor în ştiinţe, autor de teorii geometrice.
• Universul poetic al lui Barbu este influenţat de gândirea sa abstractă (elvont) de matematician, de
aceea se deosebeşte profund de ceilalţi autori• contemporani. Creează o lume poetică singulară, modernă
şi dificilă (bonyolult). E1 însuşi specifică într-un interviu că opera sa a fost influenţată de gândirea
matematică: .există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia.
„. .

Ca şi în geometrei înţeleg prin poezie o anuinită simbolică pentru reprezentarea forinelor posibile de
existenţă. Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, aşa că, rămânând poet, n-am părăsit
niciodată domeniul divin aJ geometrei.”
Opera sa rcdusă ca întindere, este foarte profundă. A scris poezie pură, poezie de mare
intelectualitate, de puternică tensiune sufletească. Respingea poezia „autobiografică”, cu teme eterne
(iubirea, durerea, natura), o considera „poezie leneşă”, „melodii muritoare”.
Prefera poezia de idei, contemplarea lumii în totalitatea ei, esenţializarea universului, lirismul pur. Nu-
şi ascundea dispreţul faţă de poeţii, care scriau „roman analitic în versuri, unde, sub pretext de confidenţă,
sinceritate, naivitate, poţi ridica orice proză la niăsura de
aur a Lirei.”
• Criticul Tudor Vianu în 1935 scrie primul studiu despre opera lui Barbu, cu titlul Introducere în poezia lui Ion Barbu şi constată că lirica lui
Barbu parcurge trei etape de creaţie.
I. Etapa parnasiană câteva poezii reci, raţionale, despre eter-nitatea universului(Lava, Munţii, Banchizele (j~gtăb1dk)).
—

11. Etapa baiadic-orientală, când descoperă pitorescul mitic şi mistic al folclorului balcanic oriental.
Ifl. Etapa eriuetică, creaţiile scrise după 1925, OuI Dogmatic, Ritmuri pentru nunţile necesare, Uvedenrode, şi volumul Joc secund.
Concise şi metaforice, creaţiile ermctice (hermetikus) ale lui Barbu au un limbaj poetic original, esenţializat, greu de înţeles.
Ceea ce uneşte creaţiilc celor trei etape este profunzimea şi abstracţiunea ideilor, limbajul concis, metaforic, lirismul dens (si~rZ),
tulburător.
„Nu există un alt poet român, care să spună mai mult în mai puţine cuvinte.” spunea Tudor Vianu.
—