ráceala, nevroza (ide*baj) sunt redate de poet prin coresponddnta intre sentiment ~i culoare (szinesztézia), mire sentiment ~i muzlca.

Acest infern (pokol) bacovian in care oamcnii sufer~ dc boll ~‘ de insingurare disperatä, este redat cu o paletá (szinská La) redusŕ: galben,
cenu~iu, violet (hid), albastru, alb, negru. Aceastŕ ganlă de i culori sugereazä plictiseala (uhaiom), tristetea, boala, vagabondajul ~ (csavargás),
monotonia, morbidul (betegesség).
Muzicalitatea versurilor este obsedant funebrá (gvdszos) monotonä sugerând, Ca poetul este un insingurat intr-o lume care trece printr-o
—

adâncŕ criza.
De~i monocordŕ (egyhdrü) poezia lui Bacovia cuprinde ~i Un strigät deznŕdäjduit de revoltŕ impotriva fatalitálii (balsors).
 42. GEORGE BACOVIA PLUMB -

• Asemănarea cu un bocet popular

• Tehnica perfectä simetria versurilor
—

• Sugestivitatea simbolul plumb

• Starea de spirit a poetului
• Expresivitatea imaginilor poetice

• Aflatä în fruntea primului volum bacovian cu acelaşi titlu,

pezia Plumb este ceamai scurtă şi cea mai disperată elegie din lit. Română care seamănă în ton şi
simplitate cu un bocet popular (sirató dal). Este o poezie tehnică perfectă: cele două strofe patru versuri se
găsesc într-o simetrie echilibrată. I strofă, primul vers : Dormeau adânc seriele de plumb (ólomkoporsó)
II strofă, primul vers : Dormea întors amorul meu de plumb. Repetiliile, enumeraţiile, metaforele simbol
simetrie în cele două strofe se referä la singurătate, spaimă, disperare, senzatie de f rig, strigät de
deznădejde.
• TitIul poeziei sugerează tocmai această dispoziţie sufleteascä (lelkiállapot). Cuvântul plumb are o
sonoritate dură (kemény), muzicalitatea consoanelor (p1 mb) loveşte, răneşte (sebez). Aeest metal rece,
-

greu, otrivitor (mérgező), cenuşiu (szürke) sugereazä apăsare (nyomasztás), fiori (borzongás), groază, moarte.
Cuvântul plumb se repetä obsesiv în vase metafore-simbol accentuând muzicalitatea funebrä (gyászos),
monotonä, starea de spirit dezolantä (vigasztalan). Culoarea plumbului şi a ,,funerarelor veştminte”
sporeşte atmosfera morbidă. Rupt parcä de restul lumii, poetul se găseşte într-un cavou (kripta), lângă
catafalcul (ravatal) unui mort. Scuturat de frig, doborât de disperare, ingrozit de muzica stranie
(kisérteties) a vântului şi de ,,scârlăitul coroanelor de plumb”, poetul pare intruparea (megtestesitóje)
singurătăţii fărä consolare (vgasztalan).
• Contactul cu moartea fiinţei iubite (,,amorul meu de plumb”) genereazä în sufletul poetului
sfârşietoare singurătate, groazä de moarte, golire de sens. Această stare de spirit este sugestiv expriimatä de
finalul poeziei: