71.

MIRCEA ELIADE LA ŢIGANCI —

.~. ‚..

• Tema uuvelei fantastice.

• Eroul principal profesorul de pian, domnul Gavrilescu.
—

• Împietirea acţiunii reale cu acţiunea fantastică, de vis.

• Moartea o lungă călătorie spre de mult pierduta fencire.
—

‘• Scrisă~în 1959, la Chicago,- această nuvelă fantastică este capodop~ra nuvelisticii lui Eliade,
care se deschide spre o lume de mItUrî şi practici magice îndepărtate, amestecate Iiric cu o lume rea -
1~st descrisă. Mesajul vizează starea de spirit a intelectuaiuiui secolu-lui al XX.~1ea: revoltă, erotism,
experienţa tragicului, filozofia dis-perării.
de Acţiunea nuvelei se petrece la Bucureşti, dar capitala este văzută Eliade în mod diferit de ceilalţi
scriitori: e un oraş plin de semne,
oveche aşezare elenă (ăg~rbg). Este un oraş sacru, misterios, plin de capcane~ osursă inepuizabilă de
miturî, de întâmplări iraţionale, fantastice~ Este locul unor ciudate poveşti care fascinează imaginaţia
a~en~i or obişnuiţi. Neînţelegând nimic din aceste mistere, ei povestesc întâmplările ca pe nişte miturî.
De aici provine misterul fantastic al nuveiei.•
• Eroul principal este un om obişnuit, un modest profesor de pian, domnul Gavrilescu. În tinereţe
studja în Germania, la Charlottenburg, se visa artist, era îndrăgostit de Hildegard, alături de care putea
să-şi împlinească visul cle mare pianist. Apoi, dintr-o întâmplare neprevăzută i se transformă toată
viaţa: logodnica sa este plecată din localitate ia băi cu părinţii, iar studentul înfometat întâlneşte o fată
neajutorată (gyămoltalan), pe Elsa, şi acceptă să-i plătească ea mâncarea, căci era un artist fară bani.
Din prea adâncă
~ onestitate (becsulet) nu ar~ putere să se împotrivească destinului o ia de nevastă din recuiioştinţă şi
—

astfel ajunge un ratat (pălyate~vesztett): un biet profesor cle pian, care dă lecţii de trei ori pe săp
~ tămână, călătorind cu tramvaiul la domiciliul eievelor sale.
• Acţiunea nuvelei începe cu o călătorie cu tramvaiul într-o zi
~ călduroasă de vară. Gavrileseu are 49 de ani, e un dornn distrat şi ‚ amabil cu toată lumea. In
trarti~/aru1 cu care căiătorea de douăze.ci de ani pe acelaşi traseu (ăt~’onal), se discuta, ca de fiecare
dată când tramvaiul trecea pe o anumită stradă, despre o casă misterioasă, cu o
grădină de nuci bătrâni, o casă de toleranţă (nyilvănoshăz), pomenită de oameni cu denurnirea „la
ţigănci”.~’~.~
Descoperind că şi-a uitat servieta cu partituri (kottăk) la fainilia Voitinovici, unde preda pian Otiliei,
Gavrilescu coboară în staţia „la ţigănci” să ia tramvaiul în sens invers. Ameţit de căldură, se adă-posteşte
sub umbra r~uci1or şi teilor, ce se. aplecau peste trotuar, din grădina casei misterioase.
Brusc îşi aduce aminte de o altă zi de vară călduroasă din Charlottenburg, când era student sărac,
înfometat şi a întîlnit-o pe actuala lui soţie. Pentru prima oară, după douăzeci cle ani, Gavrilescu
recunoaşte că această întâlnire a însemnat „tragedia vieţii sale”, că datorită Elsei a trădat-o pe Hildegard
şi a aband?nat ‚~ visul de artist, ajungând un~atat. Îl cuprinde o infinită tristeţe şi cu voinţa paralizată, se
simte atras de o forţă misterioasă spre casa
ţigăncilor. — ‚• ‚ •~

De aici începând, totul intră în doineniul fantasticului şi visu-lui. Plăteşte taxa de 300 de lei unei
bătrâne, e condus la un bordei (kunyhă), unde intrând într-o încăpere cu covoare groase şi moi şi cu
perdelele trase, se simte deodată fericit şi tânăr. Simte că este iubit de Hildegard, marea sa dragoste,
„femeia vieţii” sale, la care nu s-a gândit niciodată în cei douăzeci de ani.
În acest fapt se găseşte cheia nuvelei: uitarea este moarte. Uitând-o pe Hildegard pentru Elsa, ucide
visul de artist, fericirea prin dragoste. Reînviind-o pe Hildegard în memorie, ucide existenţa sa banală,
evadează din ea în lumea visurilor, în moarte.
În încăpere este întâmpinat de trei fete de naţionalităţi diferite: o grecoaică, o ţigancă şi o evreică. Prins
ca într-o horă de iele (lid~rctânc), Gavrilescu cade într-un vis ciudat.
Când se trezeşte şi iese din casă, pleacă la familia unde şi-a lăsat servieta, dar află că Otilia, eleva sa de
14 de ani, s-a măritat şi s-a mutat de acolo de opt ani. In tramvai constată cu stupoare (megdobbenten) că
banii cu care vrea să plătească biletul, nu mai sunt valabili, s-au schimbat de cinci ani. Ajuns noaptea
târziu acasă, nu poate intra în locuinţa sa.
In cârciuma din apropiere află că profesorul Gavrilescu a dispărut cu doisprezece ani în urmă, a fost
căutat de poliţie multă vreme, dar nu a fost găsit. Soţia sa, Elsa, a vândut tot şi s-a întors în Germania.
Neînţelegând nimic, obosit şi aiurit, Gavrilescu se întoarce cu o birjă (konjlis) bizară la ţigănci, unde
de data asta, după ce plăteşte,