Metode si tehnici de lucru in consiliere (2)

1. Metodele de consiliere nu sunt identice cu metodele de predare-învăţare

2. Descrierea unor metode şi procedee de consiliere psiho-pedagogică
 Metode de lucru în grupuri mici
 Metode bazate pe imagistică
 Metode metaforice
 Metode art-creative
 Metode de mişcare
 Metode combinate
3. Ce rezultate au aceste metode folosite cu elevii ?
4. Metode de facilitare a interacţiunii şi comunicării dintre elevi
5. Jocul ca metoda de consiliere

Metode art-creative
- Folosirea acestor metode este o invitaţie adresată copilului de a crea, conduce o piesă
în care jucăriile sunt personaje.
- Copiii proiectează propriile trăiri, temeri, impresii asupra păpuşilor, dându-le
personalitate, comportament, împrumutându-le propriile trăsături sau ale persoanelor
semnificative pentru el

Marionete, păpuşi, animale…

Obiective:
- provocarea unor amintiri din viaţa copilului;
- dezvoltarea capacităţii de rezolvare a problemelor;
- îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare şi sociale;
- dezvoltarea insight-ului (înţelegerea cauzelor unor evenimente, a semnificaţiei unor
comportamente);
- retrăirea unor experienţe din viaţa copilului;
- Identificarea copilului cu anumite persponaje.
Tipuri de jucării folosite:
- figuri reprezentând membrii ai familiei;
- animale sălbatice sau domestice;
- jucării deghizate: clovni, persoane mascate.
Moduri de folosire
- folosirea spontană a jucăriilor;
- a-l invita pe copil să creeze o scenă, un spectacol de păpuşi;
- a combina folosirea păpuşilor cu poveşti;
- a folosi păpuşile în dialogul cu consilierul
Modelajul
- Modalitate în care copiii îşi pot spune povestea atât prin figurinele modelate cât şi prin
cuvintele, expresiile verbale care acompaniază activitatea de modelaj.
- Exerciţiul cu lut oferă atât o experienţă tactilă, cât şi una kinestezică.
- Copiii pot fi ajutaţi să-şi cunoască sentimentele exersându-şi simţurile.
- Figurinele tridimensionale create pot debloca şi facilita comunicarea verbală a copilului
despre cele petrecute şi despre trăirile lui.
Pictura, desenul
- copilul devine conştient de sine şi de existenţa sa în lume.
- copilul îşi exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se exprimă pe sine însuşi şi îşi
descoperă astfel identitatea.
- pot deveni un mijloc de comunicare.

1
- un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusă în cuvinte.
- Culorile, hârtia, creta pot stimula pe copii să povestească cele întâmplate, să scoată la
iveală scene din viaţa lor, probleme cu care se confruntă
- Desenul poate fi folosit:
 ca mijloc de comunicare
 ca mijloc de explorare al afectivităţii copilului;
 ca mijloc de cunoaştere al propriului corp şi al orientării în spaţiu (Gheorghe şi
Mastan, 2005).

Exemplu: ROTATIA DESENELOR!

- Copiii stau în jurul unei mese.
- I se dă fiecărui copil o coală de hârtie şi o cutie de creioanecolorate sau pensule şi
acuarele.
- Fiecare copil poate desena/picta pe foaia lui ce doreşte până când conducătorul
grupului/animatorul spune “STOP JOC!”.
- După aceea fiecare copil îi va da desenul său, colegului din dreapta. Timp de 5 minute
vor desena pe foaia colegului lor ce doresc, apoi când conducătorul de grup/animatorul
spune “STOP! SCHIMB!”, vor da foia pe care o au în faţă, colegului din dreapta.
- Desenele merg doar în aceiaşi direcţie dreapta sau stânga, cum decideţi, astfel încât un
desen să ajungă pe la toţi cei prezenţi în grup.
- Este un exerciţiu care poate aduce copilul şi implicit grupul într-o situaţie delicată. După
acest exerciţiu grupul poate trece în etapa “furtunii”. Dacă la început, copiii sunt
încântaţi de ideea schimbului de desene, pe parcurs pot să apară conflicte între ei.
Metode de mişcare
Dansul şi mişcarea creativă
 Dansul este o modalitate de exprimare a trăirilor.
 modalitate de comunicare care-l face pe copil să se simtă în siguranţă, diminuându-i
anxietatea.
 procedeu prin care copilul poate fi ajutat să-şi cunoască propriul corp şi să se simtă
confortabil în el.
 copilul îşi poate expune toate sentimentele şi îşi poate lăsa libere resentimentele
(Gheorghe şi Mastan, 2005).
Exemplul 1
 Toţi copiii sunt aşezaţi în zona de joc a grupei. Consilierul solicită un număr şi un obiect.
Copiii formează spontan grupuri care cuprind numărul solicitat de consilier, şi realizează
o statuie pentru a simboliza obiectul solicitat, folosindu-şi doar corpul.
 De exemplu: 2 balanasoare!
 După realizarea primei cerinţe, se solicită alte obiecte amuzante. De exemplu: maşină
de spălat, pian, cascadă, elefant, etc. Regula este ca de fiecare dată să se formeze
grupuri cât mai diferite şi copiii să îşi schimbe poziţia şi coechipierii.
 Se poate termina într-o manieră amuzantă: Toată lumea, un carusel!
Exemplul 2: CĂUTĂTORII DE COMORI
 Copiii sunt împărţiţi pe grupuri (4-5 copii). Toate grupurile primesc ca sarcină să
găsească în 10 minute cât mai multe obiecte care se găsesc pe o listă. Lista poate fi
reprezentată prin simboluri sau desene, pentru ca toţi copiii să o poată urmări. Se poate
alege un lider în fiecare grup care are sarcina să monitorizeze progresul şi să taie de pe
listă obiectele găsite. Este declarată câştigătoare echipa care găseşte cele mai multe
obiecte.

2
 In funcţie de locul de desfăşurare a jocului (în sala de grupă, în curte sau în parc), lista
poate conţine obiecte precum: o floare cu petale roşii, o frunză în formă de inimă, un
obiect alb, o cheie, o piatră, o pană, un creion, un ambalaj de bomboană etc.
Exemplul 3: GHEMUL ŞI PLOAIA/PÂNZA DE PĂIANJEN
Obiectivele urmarite:
 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi cooperare in grup;
 Cunoaşterea interpersonala;
 Integrarea în grup;
 Cunoaşterea numelui fiecărui coleg de grup;
 Spargerea blocajelor emoţionale, de relaţionare intra-grupala;
 Dezvoltarea atenţiei şi a memoriei;
 Respectarea regulilor de grup;
Utilizare:
 Realizarea unei prime cunoaşteri a grupului;
 Eliminarea inhibiţiilor şi conflictelor datorate primului contact inter-relaţional;
 Facilitarea libertăţii de manifestare, încurajare a exprimării;
 Reducerea anxietăţilor, eliminarea inhibiţiilor, descărcarea tensiunilor;
 Realizarea unui contact verbal şi nonverbal între membrii grupului;
 Integrarea fizică şi emoţională în grup.
- Înainte de începerea jocului copiii sunt aşezaţi în cerc. Se ia un ghem destul de mare,
apoi fiecare îşi spune numele şi îi unui alt coleg ghemul. Capătul sforii rămâne la copilul
care a început jocul. Ghemul va fi dat mai departe până ce toţi copii si-au spus numele,
fiecare copil păstrează partea din aţă care îi revine astfel încât la final se formează o
reţea.
- O alta variantă este ca fiecare copil să îi spună celui căruia ii dă ghemul, ce apreciază
cel mai mult la el. (De aceea, jocul mai poarta denumirea Plasa iubirii) Copiii se ridica
apoi în picioare şi ţinându-se de sfoară se vor învârti, în sensul acelor de ceasornic şi
invers, apoi se vor opri şi se vor aşeza pe scăunele sau pe salteluţe.
- A doua fază a jocului este refacerea ghemului. Ghemul este în mâna ultimului membru
al grupului, apoi îl dă celui care a început jocul. Acesta va lua ghemul, va spune
numele celui de la care l-a primit, apoi va spune : “Am primit ghemul de la…”, “Pe mine
mă cheamă…”, “Mie îmi place…”.Ultimul copil ajunge să spună numele întregului grup.
- Înainte de a rula ghemul, sunt puşi să-şi imagineze că a venit o ploaie mare şi că sunt
nevoiţi să intre pe rând sub un “acoperiş”, protejând foarte bine ghemul de ploaie. Cine
rămâne afară este în mare pericol, aşa că trebuie să se ajute unii pe alţii şi să-şi facă
loc sub acest “acoperiş”.
Metode combinate – Jocul de rol
 consilierul descrie situaţia în care se află actorii,
 se prezintă o schiţă de scenariu, care va fi completată, concretizată prin jocul copiilor,
absenţa precizării unor detalii favorizând “personalizarea rolului”;
 se distribuie rolurile: de regulă o parte dintre copii sunt actori, alta spectatori (cu rol de
potenţiali observatori), alta observatori declaraţi;
 se asigură decorul specific situaţiei alese;
 se joacă “piesa” în faţa spectatorilor;
 se analizează derularea jocului de rol de către: actori (relativ la dificultăţi, probleme,
percepţia rolului etc.), de către observatori, eventual, de către spectatori;
 se realizează o dezbatere finală cu întreaga grupă, condusă de consilier pe baza unui
plan, propus de acesta sau construit cu copiii, privind problema vizată de jocul de rol;
dezbaterea finală poate fi înlocuită de o masă rotundă sau de analiza pe grupuri mici
ale căror rapoarte se prezintă în grupul reunit;

3
 se extrag concluzii de către consilier.