Diverse aspecte în legătură cu adoptarea sistemului monist

de noul Cod Civil

av. dr. Simona Chirică,

av. Mădălina Mitan,

Baroul Bucureşti, SCA Schoenherr şi Asociaţii

1. Rezumat

Începând cu 1 octombrie 2011 va intra în vigoare noul Cod Civil1 care încearcă
prin normele sale să răspundă nevoilor concrete ale societății românești actuale și
realităţilor europene contemporane. În plus, noul Cod Civil se doreşte a fi un instrument
modern de reglementare a relațiilor sociale actuale în plină dezvoltare.

Din numeroasele noutăți introduse de noul Cod Civil, lucrarea prezentă își propune
să trateze o serie de aspecte în legătură cu adoptarea sistemului monist, respectiv cu
reglementarea instituțiilor de „profesionist”, „întreprindere” și „comerciant” în lumina
noilor prevederi ale Codului Civil.

2. Introducere

Vechiul Cod Civil român adoptat in 1864, intrat în vigoare la 1 decembrie 1865, a
reprezentat până la intrarea în vigoare a noului Cod Civil actul normativ care cuprindea
principalele norme ale dreptului civil român. Elaborat în anul 1864 după modelul Codului
Civil francez din 1804 (Codul Napoleon) și după proiectul de Cod Civil italian, vechiul Cod
Civil a fost abrogat, modificat și completat de-a lungul timpului pentru ca la 1 octombrie
2011, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Civil să fie abrogat implicit în totalitate.

La 23 de ani după aprobarea vechiului Cod Civil, legiuitorul român a adoptat Codul
Comercial din 1887. La elaborarea Codului Comercial român s-a folosit ca model Codul
Comercial italian din 1882, care la momentul adoptării Codului Comercial român era cea
mai recentă reglementare în materie. Codul Comercial de la 1887 a urmat linia tradiției
franceze, având la bază sistemul obiectiv, în sensul în care normele acestuia sunt
aplicabile raporturilor juridice izvorâte din fapte de comerț, indiferent de persoana care le
săvârșește. După adoptarea sa, Codul Comercial român a constituit reglementarea de
bază a activității comerciale, completându-se în materiile în care acesta nu dispunea cu
prevederile vechiului Cod Civil (conform art. 1 al Codului Comercial).

1
Adoptat prin Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
511 din 24.07.2009, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 287/2009 privind Codul Civil.

www.schoenherr.eu
 În istoria modernă a dreptului comercial au existat două sisteme de reglementare,
și anume sistemul autonomiei dreptului comercial și sistemul unității dreptului privat.
Codul Comercial de la 1887 a adoptat sistemul autonomiei dreptului comercial.

2.1 Aspecte de drept comparat

Piatra de hotar în formarea dreptului comercial a constituit-o adoptarea Codului

comercial francez in 1807 când anumite acte juridice, fapte juridice și operațiuni au ieșit
de sub incidența Codului Civil francez din 1804 și li s-a dat o reglementare nouă în Codul
Comercial, corespunzătoare cerințelor producției, schimbului și circulației. Prin adoptarea
Codului comercial francez s-a consacrat dualismul dreptului privat și, implicit, autonomia
dreptului comercial, ca ramură distinctă a dreptului privat 2.

În Italia, Codul Comercial francez a fost adoptat în anul 1808 păstrându-se

sistemul autonomiei dreptului comercial. Acest Cod a servit ca exemplu și pentru Codul
Comercial român din 1887. Însă, în anul 1942, în Italia a fost adoptat un nou Cod Civil,
care cuprindea o reglementare unitară a dreptului privat, astfel dreptul comercial
nemaibeneficiind de reglementarea autonomă de până atunci. În concepția Codului civil
italian, noțiunea de comerț a fost înlocuită cu cea de activitate economică, iar noțiunea
de comerciant, cu cea de întreprinzător. Codul Civil italian a generalizat concepția de
întreprindere ca însumând orice formă de activitate productivă organizată, industrială,
agricolă, comercială și de credit. De asemenea, în Codul Civil italian nu exista o definiție
a întreprinderii, ci a întreprinzătorului. Prin întreprinzător se înțelege acea persoana care
exercită profesional o activitate economică organizată, în scopul producției sau
schimbului de bunuri sau servicii. 3

Codul de comerț german din 1897, deși introduce sistemul profesional,

reglementând activitatea comercianților și lăsând în afara sferei de aplicare activitatea
necomercianților în cadrul schimbului, păstrează concepția dualistă asupra dreptului
privat menținând separarea dreptului comercial de dreptul civil 4.

Codul elvețian al obligațiilor din 1884 reunește materia civilă și pe cea comercială,
concretizând concepția unității dreptului privat și încercând să înlăture dificultățile la care
a dat naștere în toate legislațiile problema precizării limitelor de aplicare a celor două
ramuri de drept.

3. Renunțarea la sistemul dualist în favoarea sistemului monist conform

noului Cod Civil

Începând cu 1 octombrie 2011 va intra în vigoare noul Cod Civil5. Noul Cod Civil
încearcă prin normele sale să răspundă nevoilor concrete ale societății românești actuale

2
Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a III-a revizuită și completată 2001, ed.
AllBeck, pag. 5
3
Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru, op. cit.
4
Jud.dr. Gheoghe Buta, Noul Cod civil și unitatea dreptului privat, Noul Cod Civil. Comentarii, ed. a II-a, ed.
Universul Juridic, 2011, pag. 19.
5
Adoptat prin Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
511 din 24.07.2009, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 287/2009 privind Codul Civil.
și realităţilor europene contemporane. Noul Cod Civil se doreşte astfel a fi un instrument
modern de reglementare a relațiilor sociale semnificativ mai dezvoltate ca cele existente
la momentul adoptării vechiului Cod Civil.

La elaborarea noului Cod Civil a fost avut în vedere un număr important de

instrumente normative naţionale şi internaţionale. Astfel, noul Cod Civil corelează
dispoziţii ce izvorăsc din tradiţia durabilă a Codului Civil român din 1864 şi a Codului Civil
francez de la 1804 cu prevederile conţinute de instrumente comunitare şi internaţionale,
cât şi cu actualul cadru legislativ intern, filtrând normele de bază în lumina soluţiilor
oferite constant de doctrină şi jurisprudenţă de-a lungul anilor.

Principalele reglementări urmărite și preluate în parte de noul Cod Civil din

legislațiile altor state sunt în principal cele cuprinse în Codul Civil al provinciei Quebec din
Canada, Codul Civil francez, Codul Civil italian, Codul Civil spaniol, Codul Civil elvețian,
Codul Civil german, etc. Dintre toate sursele de inspiraţie avute în vedere la elaborarea
noului Cod Civil, Codul Civil din Quebec a avut influenţa cea mai semnificativă, fiind
preluat ca model de noul Cod Civil. În acest sens, noul Cod Civil a preluat un număr
important de noţiuni şi instituţii reglementate de Codul Civil din Quebec, cea mai
importantă dintre ele fiind concepţia monistă.

Astfel, noul Cod Civil, în ansamblul său, urmăreşte ideea de a promova o

concepție monistă de reglementare a raporturilor de drept privat într-un singur act
normativ. Tocmai de aceea noul Cod Civil a încercat să încorporeze în textul său
reglementările privitoare la relațiile comerciale.

Legea de punere în aplicare a noului Cod Civil nr. 71/2011 6 prevede în mod
expres că începând cu data de 1 octombrie 2011, odată cu intrarea în vigoare a noului
Cod Civil se abrogă Codul Familiei, Codul Comercial (cu excepția unor dispoziții
procedurale privind probele în materie comercială, măsurile asigurătorii, etc care se vor
abroga la intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă, respectiv a dispozițiilor
cărţii a II-a a Codului Comercial "Despre comerţul maritim şi despre navigaţie" care vor
rămâne în vigoare până la adoptarea Codului Maritim 7) precum și un număr important de
acte normative ale căror prevederi au fost preluate fie parțial, fie în totalitate de noul Cod
Civil.

Va avea astfel loc unificarea normelor de drept comercial cu cele de drept civil,
renunțându-se la sistemul autonomiei dreptului comercial în favoarea sistemului unității
dreptului privat. Totuși, este important de precizat că odată cu unificarea dreptului
privat, nu va dispărea dreptul comercial, ci acesta va rămâne reflectat într-o serie de
acte normative ce rămân în afara noului Cod Civil. Spre exemplu, în ceea ce privește
persoana juridică, noul Cod Civil se limitează la o reglementare cu caracter general, o
serie de reglementări speciale, cum ar fi cele privind societățile comerciale, societățile de
asigurări, companiile naționale, instituțiile de credit, etc. fiind ]n continuare guvernate de
alte acte normative (cum ar fi fara limitare, Legea nr. 31/1990 privind societatile
comerciale, Legea 26/1990 rivind registrul comertului, etc.)

6
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10.06.2011, astfel cum a fost ulterior
amendată și completată.
7
Nu se cunoaște încă data la care urmează a fi elaborat, respectiv adoptat un astfel de cod.
I. Reglementarea legală anterioară noului Cod Civil

În sistemul vechiului Cod Comercial, autonomia dreptului comercial era realizată

prin reglementarea faptelor de comerț obiective. Astfel, art. 3 din Codul Comercial
prevedea o listă neexhaustivă a actelor juridice, faptelor juridice și operațiunilor
economice, considerate de lege ca fapte de comerț în virtutea naturii lor și pentru motive
de ordine publică. După obiectul lor și funcția economică pe care o îndeplineau, faptele
de comerț obiective erau clasificate în operațiuni de interpunere în schimb sau circulație 8,
întreprinderi 9 și acte și operațiuni conexe 10. Mai mult, Codul Comercial prevedea în art. 4
că în afara faptelor de comerț obiective, sunt considerate ca fapte de comerț, celelalte
contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă
contrariul nu rezultă din însuși cuprinsul actului în cauză. De asemenea, conform art. 56
din Codul Comercial, un raport juridic este comercial chiar dacă obligaţia este comercială
cel puţin pentru una dintre părţile raportului juridic.

Conform art. 7 din Codul Comercial, comerciantul era definit ca persoana care
efectuează fapte de comerţ în mod obişnuit, cu titlu profesional, pe risc economic
propriu, precum şi societățile comerciale. În ceea ce privește dobândirea calității de
comerciant a societăților comerciale, acestea urmează a fi considerate comercianți încă
din momentul înregistrării în registrul comerțului, independent de săvârșirea unor acte
sau fapte de comerț. Chiar și încetarea activității comerciale de către societățile
comerciale nu conduce la pierderea calității de comerciant al acestora. Numai încetarea
existenței societății, ca persoană juridică, presupune pierderea calității de comerciant 11.
Spre deosebire de societățile comerciale care dobândesc calitatea de comerciant odată cu
înregistrarea în registrul comerțului, persoanele fizice dobândesc această calitate numai
dacă îndeplinesc în mod cumulativ o serie de condiții, după cum urmează:

i. săvârșirea faptelor de comerț obiective în mod efectiv;

ii. săvârșirea faptelor de comerț obiective să se realizeze cu titlu profesional,
deoarece art. 9 din Codul Comercial prevede că o persoană care săvârșește
în mod accidental o faptă de comerț nu poate fi considerată comerciant
deși operațiunea săvârșită este guvernată de legea comercială;
iii. săvârșirea faptelor de comerț obiective să se facă în nume propriu,
independent și pe riscul său;
iv. obținerea autorizației administrative în conformitate cu O.U.G. nr.
44/2008 12 și înregistrarea corespunzătoare în registrul comerțului în
conformitate cu Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului 13.

8
e.g. cumpărarea și vânzarea de bunuri, operațiunile de bancă și schimb
9
e.g. activitățile de producere de mărfuri, executarea de lucrări și prestarea de servicii
10
acte și operațiuni aflate în conexiune cu acte și operațiuni calificate de lege ca fapte de comerț
11
Ioan Adam, Codruț Nicolae Savu, Legea procedurii insolvenței – Comentarii și explicații, ed. C.H. Beck, 2006,
pag. 11
12
Ordonanţă de urgenţă nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familial, Publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din
25.04.2008, astfel cum a fost ulterior amendată și completată.
13
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 121 din 07.11.1990, astfel cum a fost ulterior amendată și
completată.
 Rezultă din cele expuse anterior că reglementarea Codului Comercial, ca și cea a
modelului său italian, consacră sistemul obiectiv al dreptului comercial, completat cu un
criteriu subiectiv în sensul în care prin stabilirea faptelor de comerț se ajunge la
determinarea calității de comerciant și implicit la determinarea domeniului dreptului
comercial 14. Criteriul subiectiv vizează situația actelor juridice și operațiunilor efectuate
de o persoană care a dobândit calitatea de comerciant, situație în care se vor aplica
prevederile comerciale în considerarea calității de comerciant a autorului.

În ceea ce privește noțiunea de întreprindere, Codul Comercial nu cuprinde o

definiție a acestei noțiuni. Unii doctrinari 15 subliniază că în concepția Codului Comercial
întreprinderea reprezintă o categorie de fapte de comerț obiective. O.U.G. nr. 44/2008
oferă totuși o definiție a întreprinderii economice în sensul în care aceasta reprezintă
activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând
resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie,
pe riscul întreprinzătorului, iar în ceea ce privește noțiunea de activitate economică
același act normativ o definește ca fiind activitatea agricolă, industrială, comercială,
desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată
în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor
beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit. Din coroborarea
celor două definiții, reiese că obținerea de profit este de esența întreprinderii economice,
la fel cum este și în cazul societăților comerciale al căror scop îl reprezintă obținerea de
profit.

În lumina Codului Comercial, consecinţele calificării unui raport juridic ca fiind

comercial sunt multiple, de lege lata cea mai importantă fiind aceea a calificării disputelor
sau litigiilor ce ar putea rezulta din acest raport juridic ca fiind comerciale (ceea ce atrage
competenţa funcţională a instanţelor comerciale şi incidenţa regulilor relative la
concilierea prealabilă obligatorie) 16, precum și a regulilor speciale aplicabile raporturilor
juridice comerciale (e.g. curgerea de drept a dobânzilor, solidaritatea debitorilor,
specificul mijloacelor de probă, etc.).

II. Reglementarea legală conform noului Cod Civil

Art. 2 din noul Cod Civil, intitulat „Obiectul și conținutul Codului Civil“ prevede că
dispozițiile noului Cod Civil reglementează raporturile patrimoniale și pe cele
nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil. Din dispozițiile acestui articol
ar reieși că bunurile, respectiv drepturile reale, precum și succesiunile nu ar fi acoperite
de NCC. Cu toate acestea, din cuprinsul noului Cod Civil reiese contrariul. Astfel, Cartea a
III-a “Despre bunuri” a noului Cod Civil cuprinde și prevederi privind bunurile și drepturile
reale iar Cartea a IV-a “Despre moștenire și liberalități” conține dispoziții referitoare la
moștenire. Considerăm că aceasta reprezintă o simplă omisiune din partea legiuitorului.

Alin. 2 al aceluiași articol al noului Cod Civil prevede că ansamblul de reguli ale
codului constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera și spiritul
dispozițiilor sale. Mai mult, art. 3 din noul Cod Civil, consacrând aplicarea generală a

14
Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 25
15
Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru, Dreptul comercial în condițiile Noului Cod civil, publicată în revista
Curierul Judiciar în data de 10.12.2010.
16
Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, op. cit.
noului Cod, prevede că dispozițiile acestuia din urmă se aplică și raporturilor dintre
profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.

Aşadar, ori de câte ori norme speciale nu dispun altfel, se vor aplica în subsidiar
sau în completare regulile din noul Cod Civil. Observăm că, spre deosebire de
reglementarea anterioară a Codului Comercial în care normele acestuia reprezentau
dreptul comun în materia raporturilor comerciale și vechiul Cod Civil era aplicabil doar
atunci când Codul Comercial și legile speciale comerciale nu prevedeau dispoziții într-o
anumită materie, noul Cod Civil reprezintă dreptul comun, urmând a se completa cu
legislațiile speciale comerciale rămase în vigoare după adoptarea acestuia. Aceasta
interpretare este imbratisata si de o parte din doctrinari, care 17 sunt de părere că art. 3
al noului Cod Civil se aplică profesioniştilor în mod direct, şi nu doar în subsidiar ori în
completare, ca normă de drept comun. Se renunță astfel în noul Cod Civil la dualitatea
dreptului privat ce urmează a fi abandonată de legiuitorul român începând cu data de 1
octombrie 2011.

În completarea art. 3 din noul Cod Civil, Legea de punere în aplicare enumeră
exemplificativ categoriile de persoane cuprinse în noțiunea de "profesionist" folosită de
noul Cod Civil în sensul în care aceasta include comercianții, întreprinzătorii, operatorii
economici 18, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice
sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în
vigoare a noului Codului civil.

Alin. 2 al aceluiași articol 3 din noul Cod Civil prevede că sunt consideraţi
profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere iar exploatarea unei întreprinderi
reprezintă exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi
organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în
prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. Astfel, noul Cod civil se
aplică şi raporturilor juridice în care sunt parte profesioniştii, inclusiv în raporturile
acestora cu orice alte subiecte de drept. In acceptiunea Noului Cod Civil prezinta
relevanta conceptele de profesionist și întreprindere 19 și nu cle de comerciant, respectiv
de fapte de comerț obiective, renunțându-se la sistemul obiectiv al dreptului comercial în
favoarea sistemului subiectiv.

Având ca premise sistemul faptelor de comerț și noțiunea de comerciant, dreptul

comercial era definit anterior noului Cod Civil ca un ansamblu de norme juridice de drept
privat aplicabile raporturilor juridice izvorâte din săvârșirea faptelor de comerț, precum și
raporturilor juridice la care participă comercianții. Noul Cod Civil nu cuprinde însă
dispoziții care sa consacre în mod direct un sistem de reglementare al dreptului
comercial, în reglementarea actuală a noului Cod Civil fiind eliminate noțiunile de acte de
comerț, fapte de comerț, respectiv comerciant. Astfel, Legea de punere în aplicare
prevede că expresiile "acte de comerț", respectiv "fapte de comerț" se vor înlocui în toate
actele normative în vigoare, cu expresia "activități de producție, comerț sau prestări de
servicii". Astfel cum am precizat anterior, noul Cod Civil este acum fundamentat pe
conceptele de profesionist și întreprindere. În cele ce urmează vom încerca să tratăm în

17
Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea ,Concepția monistă a noului Cod civil: intenția și realitatea, publicată în
Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 6 din 2011.
18
Menționăm că noul Cod Civil nu prevede o definiție a noțiunii de operator economic.
19
Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru, op. cit.
mod separat cele două instituții, astfel cum reies acestea în lumina noului Cod Civil,
urmând a face câteva precizări și cu privire la înțelesul noțiunii de comerciant, ca specie a
profesionistului în viziunea noului Cod Civil.

4. Instituția "profesionistului" în lumina noului Cod Civil

Conform art. 3 alin. (2) și (3) ale noului Cod Civil, profesionistul este cel care
exploatează o întreprindere, iar exploatarea unei întreprinderi înseamnă exerciţiul
sistematic al unei activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, indiferent dacă
se urmăreşte sau nu un scop lucrativ.

Observăm că legiuitorul a omis sa defineasca profesionistul, el fiind identificat prin

raportare la exploatarea întreprinderii (el nu este identic cu titularul întreprinderii;
profesionistul este cel care exploatează o întreprindere, de unde concluzia că şi altcineva
decât titularul întreprinderii o poate exploata). Definirea întreprinderii este de asemenea
omisă, fiind definită exploatarea acesteia.

În lipsa unei definiții a noțiunii de profesionist doctrina 20 a încercat să

individualizeze profesionistul în raport cu simplul particular, ca fiind o persoană care:

i. exercită o activitate, în mod continuu, asumându-şi un risc;

ii. este supus unei înmatriculări, autorizări, înscrieri în registre publice
ş.a.m.d., pentru opozabilitate faţă de terţ şi pentru protecţia intereselor
acestora şi
iii. are un patrimoniu de afectaţiune 21.

Alături de comercianți, ca specie a profesionistului, putem identifica următoarele

persoane fizice și juridice ca făcând parte din categoria profesioniștilor:

a) persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent

(e.g. persoanele fizice autorizate, întreprinzătorii individuali și cei asociați
în cadrul unei întreprinderi familiale, persoanele care exercită profesii
reglementate sau liberale);
b) persoanele juridice de drept privat (e.g. societățile comerciale, organizațiile
cooperatiste, regiile autonome, societățile civile cu personalitate juridică,
grupurile de interes economic);
c) instituțiile publice (e.g. regii publice, spitale, universități);
d) entitățile fără personalitate juridică (e.g. fonduri de pensii, societăți de
avocați, notari, executori judecătorești);
e) grupurile de societăți 22, etc.

20
Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, op. cit.

21
În O.U.G. 44/2008 regăsim o definiție a patrimoniului de afectaţiune ca
reprezentând totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor afectate scopului exercitării
unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului, separată de
gajul general al creditorilor personali ai acestora.
 Cu privire la condițiile pe care o persoană fizică trebuie să le îndeplinească pentru
a dobândi statutul de profesionist conform noului Cod Civil, doctrinarii 23 precizează că o
persoană fizică va fi considerată profesionist dacă îndeplinește cumulativ următoarele
condiții:

i. desfășoară o activitate constând în producerea, administrarea sau

înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii;
ii. activitatea este desfășurată în mod organizat;
iii. activitatea este desfășurată în mod sistematic.

Noul Cod Civil, în art. 3 alin. (3) prevede în mod expres că vor fi considerați
profesioniști cei care exploatează o întreprindere fie în scopul de a obține profit, fie în
scop nelucrativ. Astfel, spre deosebire de vechea reglementare a Codului Comercial ce
punea accentul pe scopul lucrativ al activității comercianților, noul Cod Civil prevede că
profesioniștii pot întreprinde activități de producţie, comerţ sau prestări de servicii atât în
scop lucrativ, cât și în scop nelucrativ.

5. Instituția "întreprinderii" în lumina noului Cod Civil

În ceea ce privește noțiunea de întreprindere în viziunea noului Cod Civil, în lipsa

unei definiții a întreprinderii în noul cod, doctrina 24, prin raportare la principiile și
prevederile legale existente anterior adoptării noului Cod Civil a definit întreprinderea ca
fiind acea afacere organizată constând într-o activitate sistematică de producţie, comerţ
sau prestări de servicii organizată de întreprinzător pe risc economic propriu. Astfel, în
concepția noului Cod Civil, desfășurarea unei activități organizate și sistematice califică
această activitate ca având caracter profesional, iar persoana care o realizează are
calitatea de profesionist.

Definiția exploatării unei întreprinderi prevăzută de noul Cod Civil este una
generală, fără distincție, în funcție de obiectul activității, economice sau non-economice.
Astfel, s-a încercat 25 identificarea caracteristicilor exploatării unei întreprinderi sau a unei
întreprinderi în sine, ca fiind următoarele:

a) întreprinderea constă în exercitarea sistematică și permanentă a unei

activități organizate, potrivit unor reguli proprii;
b) activitatea organizată este realizată de una sau mai multe persoane pe
riscul lor. Persoanele care realizează activitatea organizată au calitatea de
profesioniști;
c) obiectul activității organizate constă în producerea, administrarea ori
înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii;
d) scopul întreprinderii poate fi obținerea unui profit sau realizarea unui scop
nonprofit.

22
Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, Introducere în Dreptul contractelor profesionale, ed. C:H:Beck, București
2011, pag. 22
23
Lectorul univ. drd. Andreea-Teodora Stanescu, Compatibilitatea calității de comerciant al persoanei fizice
autorizate cu dispozițiile noului Cod civil, Publicată în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 1 din 2010
24
Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, op. cit.
25
Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru, op. cit.
 In acest sens, profesorul Cărpenaru 26 este de parere că desfășurarea unei
activități organizate, cu caracter profesional, în scopul obținerii profitului este proprie
activității comerciale. O întreprindere al cărei scop este obținerea profitului este o
întreprindere economică sau comercială și, dimpotrivă, o întreprindere lipsită de scopul
obținerii profitului este o întreprindere necomercială, o întreprindere civilă.

Desfășurarea unei activități economice organizate ce constă în producerea,

administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, astfel cum prevede
art. 3 din noul Cod Civil, în scopul obținerii de profit, presupune încheierea unor acte
juridice, respectiv săvârșirea unor fapte juridice și operațiuni economice. Deoarece aceste
acte juridice și fapte juridice privesc o întreprindere economică, comercială, acestea pot fi
calificate ca fiind acte juridice comerciale, respectiv fapte juridice și operațiuni
comerciale. Astfel, doctrinarii 27 sunt de părere că în lumina noului Cod Civil vor fi
considerate acte juridice comerciale numai acele acte juridice, respectiv fapte juridice
aferente exploatării unei întreprinderi comerciale ce are ca scop obținerea profitului.
Aceste acte juridice comerciale se particularizează prin următoarele caracteristici:

i. actele comerciale sunt acte juridice, respectiv fapte juridice și operațiuni

economice generate de desfășurarea activității economice în mod organizat
de comercianți, specie a profesioniștilor;
ii. actele comerciale privesc producerea și circulația mărfurilor, executarea
lucrărilor si prestarea serviciilor;
iii. actele comerciale au scop lucrativ, și anume obținerea de profit.

6. Instituția "comerciantului" în lumina noului Cod Civil

Din economia celor de mai sus, poate rezulta ca fiind comercianți, persoanele, fie
ele fizice sau juridice, care exploatează o întreprindere comercială, astfel cum a fost
individualizată aceasta anterior.

Mai mult, conform art. 6 din Legea de punere în aplicare referirile la comercianţi
se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse
înregistrării în registrul comerţului potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990.
Astfel, prin modificarea adusă Legii nr. 26/1990 de Legea de punere în aplicare se poate
interpreta că legiuitorul include în categoria comercianților următoarele persoane fizice
sau juridice: persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile
familiale, societăţile comerciale, companiile naţionale şi societăţile naţionale, regiile
autonome, grupurile de interes economic, societăţile cooperative, organizaţiile
cooperatiste, societăţile europene, societăţile cooperative europene şi grupurile europene
de interes economic cu sediul principal în România, precum şi alte persoane fizice şi
juridice prevăzute de lege.

Rezultă că se păstrează raportul dintre genul proxim și diferența specifică, în

sensul în care profesionistul nu se confundă cu comerciantul. Astfel, conform art. 8 din
Legea de punere în aplicare, profesionistul cuprinde comercianți, întreprinzători, operatori
economici, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice

26
Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru, op. cit.
27
Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru, op. cit.
sau profesionale. Rezultă astfel că specia o reprezintă comercianții în schimb ce genul îl
reprezintă profesioniștii.

În opinia doctrinarilor 28 cadrul legislativ actual nu stabilește diferența specifică,

respectiv activitatea care ar trebui să-l individualizeze pe comerciant și să-l deosebească
de ceilalți profesioniști, mai ales că activitățile de producție, comerț sau prestări servicii
pot fi realizate în egală măsură, atât de către comercianți cât și de către alte categorii de
profesioniști.

La nivel general comercianții rămân o categorie distinctă în cadrul subiectelor de

drept. Chiar dacă noul Cod Civil asigură o reglementare generală a profesioniștilor și non-
profesioniștilor, aceasta va fi dublată de legile lor speciale care vor asigura diferențierea
specifică între categoriile de comercianţi (întotdeauna profesionişti), între profesioniştii
comercianţi şi profesionişti necomercianţi, dar şi între profesionişti şi non-profesionişti 29.

Astfel, noul Cod Civil este cadrul juridic general care reglementează operațiunile
desfășurate de comercianți în sensul activităților de producție, comerț sau prestări de
servicii, la care se pot adăuga activitățile concretizate în contractele de vânzare
cumpărare, furnizare, report, societate, transport, antrepriză, agenție, intermediere,
asigurare, cont curent, cont bancar30, etc. în scopul obținerii de profit. În schimb,
regimul juridic și statutul comercianților va rămâne reglementat de legislația specială,
cum ar fi O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale31 și
Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale32.

7. Concluzii

Deși intenția legiuitorului, astfel cum a fost exprimată și în expunerea de motive a

noului Cod Civil a fost de a implementa în dreptul românesc concepţia monistă de
reglementare a raporturilor de drept privat într-un singur cod, doctrinarii au formulat o
serie de observații critice privind încercarea noului Cod Civil de unificare a dreptului
privat.

Astfel, în doctrină au fost identificate o serie de neajunsuri ale reglementării noului

Cod Civil, după cum urmează:

- noul Cod Civil se limitează la o reglementare cu caracter general a persoanei

juridice, rămânând ca statutul acestora să fie guvernat de o serie de reglementări
speciale, cum sunt cele privind societățile comerciale, societățile de asigurări,
instituțiile de credit, regiile autonome, etc.;

28
Prof. univ. dr. Smaranda Angheni, Dreptul Comercial – Între dualism și monism, Noul Cod Civil. Comentarii,
ed. a II-a, ed. Universul Juridic, 2011, pag. 45.
29
Asist. univ. dr. Lavinia Elena Smarandache, Comerciantul persoană fizică. Aspecte esențiale privind: dovada
calității și atributele de identificare obligatorii, publicat în Pandectele Române nr. 5 din 2011
30
Prof. univ. dr. Smaranda Angheni, op. cit.,pag. 47.
31
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 328 din 25/04/2008, astfel cum a fost ulterior amendată și
completată
32
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.126 din 17/11/1990, astfel cum a fost ulterior amendată și
completată
 - în afara reglementărilor arătate anterior mai există multe alte reglementări ale
raporturilor comerciale care au rămas în afara noului Cod Civil, precum cele
privind registrul comerțului, insolvența, activitatea bancară, titlurile de valoare și
piața de capital 33, etc.;
- chiar în cuprinsul noului Cod Civil sunt rezervate anumite instituții, respectiv
prevederi aplicabile doar profesioniștilor, cum sunt instituția fiduciei, determinarea
prețului între profesioniști, locaţiunea spaţiilor destinate exercitării activităţii unui
profesionist, contractul de cont curent încheiat între profesioniști, etc.

În ceea ce privește materia insolvenței, în lumina noului Cod Civil cu privire la

instituția profesionistului, s-au ridicat o serie de întrebări în legătură cu aplicarea Legii nr.
85/2006 privind procedura insolvenței 34 și în privința liber-profesioniștilor. Va rămâne de
urmărit evoluția legislației și jurisprudenței în materia insolvenței pentru a vedea direcția
în care se vor îndrepta acestea cu privire la aplicarea normelor privind insolvența și în
cazul liber-profesioniștilor.

Va rămâne de urmărit în practică evoluția dreptului comercial prin prisma noului

Cod Civil și în ce măsură reglementările acestuia din urma se vor dovedi adecvate
realităților economice actuale și viitoare.

33
Jud.dr. Gheoghe Buta, op. cit.
34
Lege nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, Publicat în Monitorul Oficial nr. 359 din 21.04.2006, astfel
cum a fost ulterior amendată și completată