Articolul este o parte de vorbire flexibilă care însoțește de obicei un substantiv și arată în ce măsură

obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor. Are un rol de instrument gramatical (unealtă
gramaticală, morfem sau cuvânt ajutător) pentru declinarea substantivului. Articolul nu are un înțeles de
sine stătător și nici funcție sintactică.

copilul, un copil, copilului, copila, o copilă, copilei

Articolele nu se folosesc niciodată singure, ci doar împreună cu substantive, adjective, pronume sau
numerale.

un, o, niște stau înaintea unui substantiv un câine, o pisică, niște animale sau înaintea unei părți de
vorbire cu valoare de substantiv un harnic, un doi.

-l, -le, -a stau alături de un substantiv băiatul, fratele, fata, adjectiv înaltul, înalta, pronume altul, alta și
numeral primul, prima.

Atunci când însoțesc un substantiv, articolele ajută substantivul să individualizeze obiectul denumit, să
particularizeze sau generalizeze obiectul comunicării.

‒ Ai mâncat banană? (este vorba de banane în general)

‒ Am mâncat azi o banană. (nu mai e vorba de banane în general, ci de una pe care a mâncat-o)

‒ Banana este bună. (este vorba de banana din propoziția anterioară, nu una oarecare)