Lucrarea de laborator nr.

Determinarea concentraţiei substanţelor nocive sub

formă de gaze şi vapori în aerul
zonei de muncă

Scopul lucrării: a lua cunoştinţă de metodele şi mijloacele tehnice pentru

determinarea concentraţiei substanţelor nocive în aerul zonei
de muncă

Noţiuni generale
Multe procese tehnologice în activitatea de producţie sunt însoţite de
folosirea şi degajarea substanţelor toxice care poluează aerul zonei de muncă.
Nimerind în organismul omului prin căile respiratorii, piele sau tractul intestino-
stomacal acestea pot cauza intoxicarea sau afectarea organelor şi diferitor
sisteme.
Majoritatea cazurilor de intoxicare şi îmbolnăvirilor profesionale în
activitatea de producţie sunt legate de nimerirea substanţelor nocive în
organismul omului prin căile respiratorii. Această cale este cea mai periculoasă,
deoarece prin ţesutul pulmonar, suprafaţa căruia constituie cca 100m2,
substanţele nocive nimeresc nemijlocit în sânge şi sunt transportate în întregul
organism.
La nimerirea pe neaşteptate a unor cantităţi mari de substanţe nocive în
organismul muncitorului au loc intoxicaţiile, iar în rezultatul acţiunii îndelungate
a unor doze mici de substanţe toxice apar bolile profesionale.
Conform normelor sanitare SN 245-71 (Sanitarnâe normî proectirovania
promâşlennâh predpriatii) şi standardului de stat GOST 12.1.005-88 (SSBT.
Vozduh rabocei zonî. Obşcie sanitarno-ghighieniceschie trebovania)
concentraţia substanţelor nocive în aerul zonei de muncă nu trebuie să
depăşească concentraţiile maxime admise (CMA), iar controlul concentraţiei
acestor substanţe în încăperile de producţie trebuie de efectuat sistematic.
După gradul de influenţă asupra organismului uman substanţele nocive se
împart în 4 clase:
1 – substanţe extrem de periculoase, CMA<0,1 mg/m3;
2 – substanţe înalt periculoase, CMA – 0,1...1,0 mg/m3;
3 –substanţe moderat periculoase,CMA–1,1...10 mg/m3;
4 – substanţe puţin periculoase, CMA>10 mg/m3.
Concentraţia maximă admisă (CMA) în aerul zonei de muncă este o astfel
de concentraţie a substanţei nocive care la inhalarea zilnică de 8 ore sau altă
durată a schimbului de lucru dar nu mai mult de 40 ore pe săptămână, pe durata
întregului stagiu de muncă nu duce la îmbolnăviri sau alte dereglări ale stării
sănătăţii şi nu influenţează asupra generaţiilor viitoare.
În cazul prezenţei în aerul zonei de muncă a câtorva substanţe nocive cu
caracter identic de influenţă suma raporturilor concentraţiilor reale a fiecărei
substanţe (C1, C2, ... Cn) faţă de concentraţiile maxime admise a lor nu trebuie să
depăşească o unitate:

C1 C2 Cn
  ...  1
CMA1 CMA2 CMAn

Nivelurile CMA stabilite de norme se referă la toate locurile de muncă din

încăpere, indiferent de amplasarea lor.
În conformitate cu cerinţele actelor normative în vigoare măsurarea
concentraţiei substanţelor nocive în aerul zonei de muncă se efectuează:
 permanent – pentru substanţele clasei 1 de pericol
 periodic – pentru substanţele claselor 2, 3, 4.
Concentraţiile determinate în rezultatul măsurării pentru comparabilitate,
se aduc la condiţii normale: temperatura 0 oC, presiunea atmosferică 760 mm Hg
(101325 Pa), umiditatea relativă 50%.
Metodele de analiză a calităţii aerului se împart în trei grupe: de laborator,
exprese şi automate. Cele mai precise sunt metodele de laborator care asigură o
calitate înaltă a rezultatelor analizei, însă necesită timp îndelungat şi calificare
corespunzătoare a personalului. La metodele de laborator se referă cele
fotometrice, luminiscente, cromatografice, spectroscopice ş.a.
Metodele exprese de determinare a concentraţiei impurităţilor gazoase în
aerul încăperilor industriale sunt operative şi simple, permit într-o perioadă de
timp relativ mică (3...20 min) obţinerea informaţiei despre conţinutul
substanţelor nocive în mediul de producţie şi luarea măsurilor necesare pentru
asigurarea securităţii angajaţilor. Una din cele mai utilizabile metode expres este
metoda liniar – colorimetrică bazată pe schimbarea culorii prafului indicator la
contactul lui cu vaporii sau gazul respectiv, concentraţia fiind determinată cu
ajutorul diagramelor speciale.
Pentru aprecierea concentraţiei impurităţilor din aer prin această metodă
se folosesc analizatoarele de gaze de tipul „UG-1”, „UG-2”, „UG-3”.
Principiul de lucru al aparatului este bazat pe măsurarea lungimii
sectorului colorat al coloanei de praf indicator din tubul de sticlă obţinut în
rezultatul infiltrării unei cantităţi bine determinate de aer poluat.
Infiltrarea aerului se efectuează cu ajutorul dispozitivului de absorbţie,
care constă dintr-o cameră de cauciuc (silfon) ermetică, având comunicare cu
atmosfera prin intermediul unei duze. Această cameră executată sub formă de
foale este menţinută în stare extinsă (plină cu aer) cu ajutorul unui arc.
 Silfonul (3) cu două capace (1, 4) şi paharul în care se află arcul (2) sunt
instalate în corpul aparatului. Pe placa de sus a aparatului se află o bucşă fixă (7)
pentru a directa tija (6), atunci când silfonul este comprimat. La duza (10) este
unit furtunul din cauciuc (8) la capătul liber al cărui se uneşte tubul de sticlă cu
praful indicator (9). Infiltrarea aerului prin tubul indicator are loc după ce
cantitatea respectivă de aer a fost scoasă din silfon prin comprimarea acestuia cu
ajutorul tijei gradate. Tija prezintă o bară metalică cu patru caneluri în care sunt
câte două adâncituri, distanţa dintre care determină volumul de aer infiltrat,
cantitatea căruia este indicată în partea de sus a tijei.
Tubul indicator pentru determinarea concentraţiei gazului analizat din aer
prezintă prin sine un tub de sticlă cu lungimea de 90 ±2 mm şi diametrul interior
de 2,5 ... 2,6 mm, umplut cu praf indicator.
Praful indicator este menţinut în tubul de sticlă cu ajutorul a două dopuri
din vată amplasate la capetele tubului. Tubul de indicaţie se pregăteşte în modul
următor: la unul din capetele tubului se aplică un dop din vată cu grosimea de 3-
5 mm. Prin celălalt capăt cu ajutorul pâlniei se toarnă praful indicator până la
margine, după ce acesta se tasează prin lovirea uşoară a pereţilor tubului şi apoi
se aplică la capătul liber al doilea dop din vată. Tubul este gata pentru efectuarea
măsurării.
Scările de măsură. În dependenţă de limitele măsurărilor, pentru fiecare
substanţă determinată sunt una sau două scări, gradate în mg/m3. Pe fiecare scară
este indicată substanţa determinată şi volumul aerului ce trebuie infiltrat prin
tubul indicator în mililitri.
În timpul efectuării analizei volumele aerului infiltrat indicate pe tijă şi
scara, după care se efectuează măsurarea concentraţiei trebuie să coincidă.

Ordinea efectuării măsurărilor

În timpul analizei tija (6) des. 1, se introduce în bucşă în aşa fel ca
fixatorul (5) să lunece pe şanţul tijei, pe care sunt indicate limitele volumului
aerului infiltrat (pentru benzen – 350; toluol – 300; xilol – 300ml). Apăsând cu
mâna pe tijă, comprimăm silfonul de gumă până când fixatorul întră în
adîncitura de sus a şanţului tijei, fixând paharul de gumă în stare comprimată. La
conducta de gumă a dispozitivului se uneşte tubul de indicaţie cu orice capăt. Alt
capăt al tubului indicator se îndreaptă în partea gazului (către vasul deschis cu
substanţa ce se determină). Apăsând cu o mână tija, cu cealaltă o eliberăm de
fixator şi lăsăm ca tija să se mişte până când fixatorul intră în adâncitura a doua.
În acest timp prin tubul indicator se infiltrează proba de aer.
După ce fixatorul intră în gaura de jos a tijei infiltrarea aerului continuă
în silfonul de gumă, datorită vacuumului ce s-a format în acesta.
 Timpul total de infiltraţie a aerului cercetat prin tubul indicator trebuie să
corespundă timpului indicat pe diagrama de determinare a concentraţiei pentru
substanţa dată.
Concentraţia gazului se determină cu ajutorul scării, pe care este indicat
volumul aerului infiltrat. Cifra, care coincide cu graniţa coloniţei de praf vopsit,
va indica concentraţia gazului, ce se cercetează în mg/m3.
Dacă concentraţia gazului e mai mică decât sensibilitatea dispozitivului,
atunci infiltraţia volumului maxim de aer se repetă de mai multe ori (nu mai
mult de 5 ori).
Concentraţia reală va fi egală atunci cu concentraţia obţinută împărţită la
numărul de infiltraţii.
Concentraţia obţinută a substanţei nocive trebuie adusă la condiţiile
normale, care sunt considerate (P=760 mm Hg; t = 0 oC) după formula:

a 273  t   760
x= mg / m 3 ,
273Pt

unde x – concentraţia noxei adusă la condiţii normale;

a – concentraţia noxei măsurată cu dispozitivul UG-2 mg / m 3 ;
t – temperatura aerului în încăpere, 0C;
Pt – presiunea atmosferică în timpul măsurărilor, mm Hg.
Aprecierea rezultatelor măsurării concentraţiei substanţelor dăunătoare, se
compară cu C.M.A. a substanţelor dăunătoare în conformitate cu normele (SN 245 –
71).

Conţinutul dării de seamă

1. De studiat construcţia gazoanalizatorului ,,UG-2,,.
2. De descris succint construcţia gazoanalizatorului UG-2 şi metoda de
efectuare a analizei.
3. De desenat schema gazoanalizatorului ,,UG-2,,.
4. De efectuat măsurările concentraţiei noxelor.
5. De adus rezultatele la condiţii normale.
Rezultatele experienţelor se înscriu în tab. 2.
Dacă concentraţia gazului depăşeşte C.M.A., de dat propuneri de
îmbunătăţire a condiţiilor de muncă.
C.M.A. a substanţelor dăunătoare în aerul zonei de muncă a încăperilor de
producţie sunt indicate în anexa nr. 1.
 NOTĂ:
1. Stările de agregaţie ale substanţelor sunt marcate prin următoarele
simboluri:
v – vapori;
a – aerosoluri.
2. Indexul de sus ,,+,, indică că substanţa e periculoasă la pătrunderea
prin piele.

Tabelul 1

Vol. t,
T Gazul Nr. de Vol. Presi. Conc. C.M.A. Clasa
Nr. aer.
cerce- infil. total at. subst. de
d/o infil.
min. tat ml 0 mmHg mg/m3 mg/m3 pericol
ml C
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Anexa nr. 1

Nr. C.M.A. Clasa de Starea de

Substanţa
d/o mg/m3 pericol agregaţie
1 2 3 4 5
1 Oxid de carbon 5 3 v
2 Amoniac 20 4 v
3 Oxid de sulf 10 3 v
4 Acetonă 200 4 v
5 Benzină 100 4 v
6 Benzol+ 5 3 v
7 Xilol 50 4 v
8 Toluen 50 4 v
9 Uait-spirit 300 4 v
10 Bioxid de carbon 20 4 v
11 Clor 1 2 v
12 Eter etilic 0,15 2 v+a
13 Hidrogen sulfurat+ 10 3 v