TURISM INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS

Cursul 4 Piaţa mondială a turismului I

CURSUL 4

PIAŢA MONDIALĂ A TURISMULUI I

4.1. Particularităţile pieţei turistice

4.2. Cererea de turism internaţional

4.1. Particularităţile pieţei turistice

Turismul, ca activitate economică, are propria piaţă turistică aflată într-o

permanentă evoluţie. Piaţa turistică ocupă un loc aparte, din ce în ce mai
important în piaţa internă a fiecărei ţări, constituindu-se într-un segment distinct
al pieţei serviciilor.
Piaţa reprezintă locul de întâlnire a cererii cu oferta şi este formată din
totalitatea vânzărilor şi cumpărătorilor între care au loc tranzacţii cu anumite
bunuri şi servicii. Pentru cumpărător, piaţa reprezintă totalitatea vânzărilor unui
produs sau serviciu, în timp ce pentru vânzător ea reprezintă totalitatea
cumpărătorilor acelui produs sau serviciu.
Piaţa turistică se defineşte ca fiind sfera economică de interferenţă a ofertei
turistice, materializată în producţia turistică, cu cererea turistică, materializată
prin consum.
Oferta turistică reprezintă totalitatea resurselor naturale (peisaje
geomorfologice, climatologice, faunistice etc.) şi antropice (monumente istorice,
de artă, arhitectură, etnografie, folclor etc.), împreună cu echipamentul de
producere şi comercializare a produsului turistic, bunurile şi serviciile destinate
consumului turistic (alimentare şi industriale), condiţiile de comercializare (preţ,
facilităţi etc) a acestora, infrastructura turistică şi forţa de muncă necesară
activităţii turistice. Toate componentele ofertei turistice pot constitui motivaţia
deplasării turistului spre o destinaţie turistică.
Cererea turistică se defineşte prin totalitatea persoanelor care îşi manifestă
dorinţa de a se deplasa temporar, în afara reşedinţei proprii, pentru alte motive

1
TURISM INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 4 Piaţa mondială a turismului I
decât prestarea de activităţi remunerate la locul de destinaţie; cererea turistică se
încadrează din punct de vedere economic în categoria nevoilor de ordin superior.
Spre deosebire de celelalte pieţe, în special cea a mărfurilor, piaţa turistică
este determinată de o serie de trăsături specifice cum ar fi:
- locul ofertei coincide cu locul consumului dar nu şi cu locul de formare a
cererii;
- oferta turistică este percepută de cerere sub forma unei imagini realizate
prin cumularea tuturor informaţiilor primite direct sau indirect, de către fiecare
turist potenţial;
- cererea turistică este foarte elastică şi supusă unei permanente fluctuaţii
datorate influenţei unui complex de factori politici, economici, sociali,
conjuncturali etc.;
- oferta turistică este rigidă, inelastică în timp şi spaţiu, nu poate fi stocată
sau transformată, consumul hotărându-se în acelaşi areal geografic.
Turismul se confruntă cu două tipuri mari de probleme. În primul rând, ca
activitate economică turismul trebuie să-şi găsească formele de manifestare cele
mai potrivite pentru a se adapta în permanenţă la legile şi cerinţele economiei de
piaţă, iar în al doilea rând factorul uman orientează şi structurează cererea pentru
turism mai ales în contextul unei oferte bogate în produse turistice originale şi
variate.
Piaţa turismului internaţional este foarte sensibilă. Cererea turistică nu este
determinată numai de forţele pieţei, ci şi de fluctuaţiile conjuncturii, de oferta şi
de distribuţia produselor turistice. Ea depinde şi numeroşi factori exogeni, fără
legături directe cu turismul, dar care influenţează nivelul cererii, cum ar fi:
schimbările demografice şi sociale, situaţia economică şi financiară a ţărilor
emitente de turişti, fluctuaţiile cursului valutar, evoluţiile politico-legislative,
reglementările vamale, progresele tehnologice, siguranţa transporturilor şi a
turiştilor, protecţia mediului ambiant şi activitatea politică.
Definirea cantitativă a pieţei turistice cuprinde noţiuni clasice, dar care
primesc o interpretare specifică. Acestea sunt: capacitatea pieţei turistice,
2
TURISM INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 4 Piaţa mondială a turismului I
potenţialul pieţei turistice, volumul pieţei unui anumit produs turistic, locul pe
piaţă al produsului turistic aparţinând unui anumit ofertant.
Prin urmare există o structurare a pieţei turistice în patru „etaje”
corespunzătoare fiecărei din cele patru noţiuni:
1. capacitatea pieţei turistice (CT) este reprezentată de ansamblul de
necesităţi de consum turistic, declarate sau nu, de la locul de formare a cererii,
independent de nivelul veniturilor consumatorilor. Se calculează folosind
capacitatea medie de consum turistic exprimată în unităţi monetare (k) şi
numărul consumatorilor ipotetici (N)
CT=k*N
2. potenţialul pieţei turistice (PT) estimează cererea de consum pentru un
anumit produs turistic în funcţie de veniturile consumatorilor şi de nivelul
preţurilor.
Indicatorul exprimă cererea solvabilă pentru consumul turistic. Se
calculează pornind de la capacitatea pieţei din care sunt excluse acele categorii
de consumatori care nu au posibilităţi financiare pentru achiziţionarea
produselor turistice sau nu se manifestă ca cerere efectivă din alte motive (lipsă
de timp, conservatorism, uzanţe, incapacitatea fizică etc.)
Atunci când CT=PT sau sunt apropiate ca mărime, se presupune că piaţa
este dominată de un singur produs turistic şi ofertanţii ce doresc să pătrundă pe
piaţă ar trebui să conceapă noi produse care să acopere aceeaşi motivaţie, dar net
diferenţiate ca imagine şi folosind o strategie de marketing ofensiv.
O altă posibilitate de pătrundere pe piaţă ar fi de stimulare a unei noi
necesităţi de consum turistic.
3. volumul pieţei produsului turistic (VT) se referă la valoarea
tranzacţiilor încheiate pentru un anumit produs turistic pe o piaţă dată, într-un
anumit interval de timp.
Saturarea pieţei apare atunci când volumul pieţei este egal cu potenţialul ei:
VT=PT. Atenţia ofertanţilor pentru a pătrunde pe piaţă ar trebui să se îndrepte

3
TURISM INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 4 Piaţa mondială a turismului I
spre acele componente ale ofertei care ar putea mări potenţialul pieţei, cum ar fi
politica de preţ.
4. locul pe piaţă al unui anumit produs turistic (LT) sau al unei anumite
forme (LF) se referă la acea parte din volumul pieţei acoperită de tranzacţiile
încheiate cu privire la un anumit produs turistic sau a unei forme de turism de
către un anumit ofertant.
Dacă VT=LT – produsul turistic sau forma de turism deţine poziţia de
monopol pe o anumită piaţă.

4.2. Cererea de turism internaţional

Indiferent de spaţiul în care are loc consumul de turism, în ţara de reşedinţă

sau în afara acesteia, conceptualizarea cererii turistice include şi definirea
consumului turistic ca materializare a acesteia.
Cerea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă
dorinţa de a se deplasa periodic şi temporar în afara reşedinţei proprii pentru alte
motive decât prestarea unei activităţi remunerate la locul de destinaţie, iar
consumul turistic cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate de către purtătorii
cererii turistice pentru achiziţionarea unor servicii şi bunuri legate de motivaţia
turistică.
Cererea turistică se formează la locul de reşedinţă al turistului, unde
conturează bazinul cererii, definit prin caracteristicile economice, etnice, sociale,
politice ale teritoriului regional/naţional căruia îi aparţine.
Consumul turistic, în sens larg, se realizează în interiorul bazinului ofertei
turistice, în mai multe etape desfăşurate în timp şi spaţiu:
a) înainte de deplasarea spre locul de destinaţie turistică, dar legat de
aceasta (achiziţionarea echipamentului sportiv, aparate de fotografiat, ustensile
gospodăreşti etc.)
b) în timpul deplasării spre locul de destinaţie (transport, combustibil etc.)
c) la locul de destinaţie (servicii achiziţionate, suveniruri etc.)
4
TURISM INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 4 Piaţa mondială a turismului I
Principalele trăsături caracteristice cererii turistice sunt:
- cererea turistică este condiţionată de existenţa unei motivaţii specifice;
- caracterul dinamic al cererii se manifestă prin faptul că aceasta se poate
schimba, ajusta în fiecare moment al; călătoriei, în funcţie de diverşi factori
obiectivi sau subiectivi;
- caracterul de diversitate şi eterogenitate al cererii se manifestă prin faptul
că este formulată de diverse categorii ale populaţiei, cu gusturi şi preferinţe
diferite a căror formaţie culturală şi educaţională se regăseşte în gradul de
exigenţă al serviciilor achiziţionate;
- caracterul de sezonalitate accentuată şi rigidă al cererii este determinat de
influenţele naturale sau de diverşi factori psiho-sociali;
- caracterul de concentrare în regiuni dezvoltate economic este determinat
de calitatea serviciilor care pot fi oferite.
Cererea turistică este influenţată de o serie de factori economico-sociali
cum ar fi: factorul demografic, gradul de urbanizare, timpul liber, venitul.
Factorul demografic acţionează în combinaţie cu dezvoltarea economică a
zonelor respective. Astfel creşterea numărului de turişti de-a lungul anilor a fost
înlesnită şi de anumite condiţii economice. Printre acestea remarcăm creşterea
economică înregistrată în Uniunea Europeană şi facilităţile pe care aceasta le-a
acordat turiştilor din Asia şi America de Nord. Influenţa factorului demografic
se exercită şi prin structurarea pe grupe de vârstă a populaţiei. Astfel, este bine
cunoscută îmbătrânirea populaţiei în ţările dezvoltate, fapt ce a dus la
dezvoltarea formelor de turism specifice vârstelor mai înaintate, respectiv cel de
agrement şi tratament.
Gradul de urbanizare este asociat rolului industrializării şi a populaţiei
ocupate din acest domeniu. În principal acesta se remarcă prin creşterea
turismului de weekend.
Timpul liber este poate factorul cel mai important ce afectează cererea
turistică. Şi acesta este strâns legat de dezvoltarea economică a zonei. Creşterea
timpului liber al populaţiei duce la migrarea de la turismul de distanţă scurtă la
5
TURISM INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 4 Piaţa mondială a turismului I
unul de distanţă medie. De asemenea mărimea numărului şi duratei concediilor
determină circulaţia turistică externă.
Venitul disponibil este condiţia esenţială pentru transformarea cererii
turistice în consum turistic.
Transformarea cererii de turism în act de consum se face prin îndeplinirea
unor condiţii şi anume:
- motivaţia de călătorie
- disponibilitatea financiară (venitul)
- timpul liber
Motivaţia generează cererea de turism şi în anumite condiţii determină
consumul turistic. Trecerea de la cererea turistică spre consumul turistic este de
fapt trecerea consumatorului potenţial de la o atitudine pasivă spre o acţiune
concretă, deoarece consumul de turism se produce simultan cu producţia
turistică şi este egal cu ea în prezenţa simultană a consumatorului şi
prestatorului.
Legătura dinamică dintre motivaţie şi consumul turistic presupune
parcurgerea a două faze distincte:
1. faza transformării motivaţiilor în reacţii;
2. faza de transformare a demersului comercial în consum.
Motivaţia turistică reprezintă punctul de pornire în procesul cumpărării,
având la rândul ei ca sursă în procesul de consum turistic, necesitatea, plăcerea,
dorinţa sau mobilul.
Motivaţiile turistice reprezintă, în ansamblul lor, determinaţi de natură
psihologică şi socială a cererii turistice. Ele sunt deosebit de variate, imprimând
cererii aceeaşi varietate de exprimare şi materializare prin consum.
Având la bază criterii ale diverşilor specialişti în marketing se poate
structura o clasificare a motivaţiilor turistice de vacanţă:
1. motivaţia de evadare din mediul de reşedinţă, considerat ca fiind
generator de stres şi de constrângeri sociale, profesionale, familiale etc.

6
TURISM INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 4 Piaţa mondială a turismului I
2. motivaţia de relaxare ce poate acoperi necesitatea de recuperare fizică,
sub forma turismului de sănătate, şi/sau de recuperare psihică pentru eliminarea
oboselii şi stresului
3. motivaţia ludică provenind din necesitatea de refugiu sau regresia în
copilărie, perioadă lipsită de griji şi responsabilităţi, şi transpusă pe plan turistic
în călătoriile spre parcurile de distracţie, practicarea unor jocuri sportive sau
chiar a jocurilor de noroc.
4. motivaţia familială provine din necesitatea de întărire a legăturilor între
membrii familiei. Timpul insuficient pentru desfăşurarea unor activităţi comune
sau pentru cultivarea relaţiei între părinţi şi copii slăbeşte legăturile care în mod
firesc, ar trebui să existe între membrii unor familii. Petrecerea vacanţei
împreună cu familia, călătoriile în familie favorizează întărirea legăturilor
familiale.
5. menţinerea sau creşterea prestigiului social. Îmbunătăţirea statutului
social se poate obţine, în mod temporar, şi prin vizitarea anumitor firme de
turism. Acestea indică apartenenţa la un anumit standard de viaţă, confirmarea
rolului în societate, reuşită profesională. Necesitatea de îmbunătăţire a statutului
social poate fi satisfăcută fie în interiorul grupului de vizitatori, fie în raport cu
populaţia ţării vizitate sau, la reîntoarcerea în ţara de reşedinţă, în relaţia cu
conaţionalii
6. interacţiune socială. În absenţa normelor convenţionale, vacanţa
reprezintă pentru turişti una din posibilităţile de a stabili relaţii cu reprezentanţi
ai diferitelor clase sociale cu care au în comun motivaţii, preocupări sau hobby-
uri legate de actul călătoriei şi cu care în condiţiile existenţei cotidiene nu ar fi
putut interacţiona. În interiorul unui grup, eterogen din punct de vedere social,
experienţele comune trăite pe parcursul consumului turistic determină între
membrii săi stabilirea unor legături ce se pot extinde dincolo de perioada
vacanţei propriu-zise.
7. oportunitate sexuală. Acest tip de motivaţie reprezintă un caz particular
al interacţiunii sociale. Ea poate fi implicită sau explicită, cu substrat romantic
7
TURISM INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 4 Piaţa mondială a turismului I
sau fizic. Este o altă variantă a acelei motivaţii ce decurge din necesitatea
evadării din normele şi constrângerile vieţii de zi cu zi. Vacanţa este privită ca o
perioadă din an în care individul îşi permite să se detaşeze de responsabilităţile
cotidiene, să încalce chiar unele convenţii impuse de societate, ceea ce, în
anumite limite, este tolerat în majoritatea ţărilor gazdă ale turiştilor.
8. motivaţie educaţională. Actul călătoriei presupune ocazia de a cunoaşte
noi teritorii, peisaje insolite, stabilirea de contacte şi schimb de idei cu oamenii
aparţinând unor culturi diferite. Începând cu pregătirea călătoriei (informaţii
despre climă, istorie, cultura ţării etc) şi continuând cu informaţiile şi experienţa
acumulate pe parcursul consumului turistic se poate concluziona că actul turistic
este generat şi însoţit de un act educaţional
9. auto-regăsirea. Pe parcursul unei călătorii turistice indivizii au nu
numai posibilitatea de a cunoaşte noi teritorii şi oameni, ci şi de a descoperi
trăsături, disponibilităţi şi reacţii proprii necunoscute până atunci. Destinaţiile cu
o încărcătură spirituală sau cele cu o frumuseţe peisagistică deosebită creează
vizitatorilor sentimentul de împlinire, de încărcare cu energie, de regăsire
spirituală sau chiar de modificare a unor concepţii de viaţă.
10. activare onirică. Pentru mulţi turişti vacanţa reprezintă realizarea unui
vis pe care l-au imaginat cu mult timp înainte şi pentru care au făcut economii o
lungă perioadă de timp. Astfel, vacanţa reprezintă cea mai bună ocazie în care
turiştii au posibilitatea de a traduce în realitate, prin trăirile din vacanţă, fantezii
şi imagini ce îşi au originea, uneori, încă din perioada copilăriei. Pe piaţa
turistică există parcuri tematice şi călătorii tematice
11. achiziţionarea de bunuri. Posibilitatea de a cumpăra bunuri de
consum de masă şi artefacte la preţuri avantajoase poate fi inclusă printre
motivaţiile turistice, mai ales atunci când, bunurile achiziţionate sunt specifice
culturii sau economiei ţării vizitate. Ea însoţeşte, în cele mai multe cazuri,
diferite alte motivaţii şi este încurajată de acele destinaţii turistice ce au adoptat
o politică fiscală şi vamală avantajoasă pentru turiştii ce doresc să facă
cumpărături în ţările vizitate.
8
TURISM INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 4 Piaţa mondială a turismului I
Venitul permite transformarea motivaţiei turistice în cerere efectivă, fiind
astfel unul dintre cei mai importanţi determinanţi ai generării şi susţinerii cererii
turistice. Mult timp considerat ca un „bun de lux” turismul s-a democratizat
având tendinţa să intre în categoria „bunurilor de larg consum”. Dezvoltarea
turismului depinde nu numai de creşterea avuţiei naţionale ci şi de evoluţia
societăţii în ansamblu, precum şi de extinderea spre toate straturilor sociale a
efectelor creşterii economice, de reducerea diferenţelor sociale în repartizarea
avuţiei naţionale.
Ritmul cererii turistice va creşte mai mult decât ritmul veniturilor în ţările
bogate, cererea turistică manifestând o elasticitate supraunitară la venit
y x
Ex  :
y x

Δy – variaţia cererii turistice

y – volumul cererii turistice
Δx – variaţia veniturilor
x – volumul veniturilor
E x * x * y
y 
x
Ex = 1,5 – 1,8

În determinarea evoluţiei cererii pentru produsele turistice, în afara

variabilelor venit şi preţ, pot fi incluşi, desigur, şi alţi factori de natură
economică, socială, psihologică, politică etc.
Timpul liber ca parte a timpului de viaţă este în creştere continuă datorită,
printre altele, creşterii duratei de viaţă, scăderii timpului de muncă susţinută de
progresul tehnic, creşterii duratei de şcolarizare, creşterii calităţii vieţii.
Timpul de muncă are tendinţa de a descreşte pe baza progresului tehnic, dar
şi a progresului social şi educaţional.
Practica vacanţelor plătite s-a extins în ţările dezvoltate ca şi formele
speciale de recompensare a angajaţilor, călătoriile stimulative.

9
TURISM INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 4 Piaţa mondială a turismului I
Cererea turistică nu este relevantă pentru dimensiunea pieţei turistice decât
după activarea ei şi transformarea în act de consum. Acest proces are loc numai
după confruntarea cererii cu imaginea ofertei turistice şi adoptarea deciziei de
cumpărare.

10