11.

- Aș putea să-l joc pe Ercule grozav, sau un rol grozav, să se cutremure

pământul.
Stâncile distrugătoare,
Ciocnirile cutremurătoare,
De la porți de închisoare
Lacătu-l vor frânge ;
Iar a lui Phibus caleașcă
De departe-o să lucească,
Și-o să nimiceasccă
Parcele nătânge.

Înălțător, nu-i așa ? – Numește-i acum pe ceilalți actori. – Ăsta e feliușagul

lui Ercule, feliușagul unui tiran ; un îndrăgostit e mai văicăreț.
……
- Dumneata trebuie să fii Thisbe.
- Ce e Thisbe ? Un cavaler rătăcitor ?
- E doamna pe care trebuie s-o iubească Piram.
- Nu, zău, nu mă pune să joc un rol de femeie. Mi-au dat tuleiele în barbă.
- Ce-are-a face ? Ai să joci cu o mască și ai să poți vorbi cât de pițigăiat vrei.
- Păi dacă pot să-mi ascund fața, tot eu s-o fac și pe Thisbe. Am să vorbesc cu
un glăscior numai atâtica : „Thisne, Thisne” !
– „Ah, Piram, iubitul meu drag ! Scumpa ta Thisbe ! Schumpa ta doamnă” !
- Nu, nu, dumneata trebuie să joci pe Piram, și dumneata, Flute, pe Thisbe.
- Bine. Zi mai departe.
……
- Dumneata, tinichigiul, trebuie să fii mama Thisbei.
……
- Dumneata – tatăl lui Piram; eu însumi – tatăl Thisbei. – Dumneata,
tâmplarul,– rolul leului. Ei, nădăjduiesc că am ticluit piesa.
- Rolul leului e scris ? Dacă e scris, te rog să mi-l dai pentru că sunt încet la
învățătură.
- Poți s-o faci extempore, - nu trebuie decât să răcnești.
- Lăsați-mă să-l fac tot eu pe leu. O să răcnesc încât inimile tuturor n-o să
mai poată de bucurie când au să mă audă. O să răcnesc așa de grozav încât îl
voi face pe duce să spună : „să mai răcnească, să mai răcnească !”
- Dacă s-ar întâmpla să răcnești prea grozav, ai speria-o pe ducesă și pe
doamne încât ar țipa ; și asta ar fi de ajuns ca să ne spânzure pe toți.
- Pe toți ne-ar spânzura,
- Prieteni, e adevărat că dacă le-ai vârî pe doamne în sperieți, ele n-ar avea
mai multă considerație decât să ne spânzure ; dar eu am să-mi adâncesc
atât de mult glasul încât am să răcnesc binișor ca o porumbiță de țâță, am să
răcnesc ca o privighetoare.