VITAMINE

GENERALITĂŢI
Sunt substanţe organice:

- cu greutate moleculară mică

- cu structuri chimice, proprietăţi fizice, chimice şi biologice diferite

- sunt absolut indispensabile pentru funcţionarea normală a organismului

- organismul are nevoie de un aport zilnic de vitamine (câteva mg/zi) asigurat de raţia alimentară

Lipsa unor vitamine din alimentaţie duce la declanşarea unor stări patologice specifice, numite
avitaminoze - dacă nu sunt de lungă durată, pot fi îndepărtate prin administrarea de vitamine.

Antivitaminele
- sunt substanţe cu structură chimică asemănătoare cu a vitaminelor dar cu acţiune antagonistă, deoarece
pot intra în competiţie cu acestea

- dacă hrana conţine o vitamină în cantitate insuficientă pentru a acoperi cerinţele organismului →
hipovitaminoză

- introducerea în organism a unui exces de vitamine poate cauza boli numite hipervitaminoze

- biosinteza vitaminelor se realizează prin precursori specifici numiţi provitamine care în urma unor
modificări chimice minore se transformă în vitamine active

Clasificarea vitaminelor
se bazează pe criterii de solubilitate:

- vitamine liposolubile (solubile în grăsimi) – A, D, E, K, F

- vitamine hidrosolubile (solubile în apă) – B1, B2, B6, B12, PP, biotina, acidul pantotenic, acidul folic,
vitamina C

Vitamine liposolubile: A, D, E, K, F
- se găsesc în mod obişnuit asociate cu lipidele din alimente

- absorbţia lor se face în aceleaşi condiţii ca şi cea a lipidelor - adică în prezenţa grăsimilor, a bilei şi a
sucului pancreatic

- după absorbţie - vitaminele liposolubile sunt transportate de chilomicroni pe cale limfatică în sânge

- apoi depozitate - în ficat (vitaminele A, D, K)

- în ţesutul adipos (vitamina E)

- pentru diferite perioade de timp

1
- nu sunt excretate în urină

- în cea mai mare parte sunt eliminate pe cale biliară în fecale

Vitamina A (Retinol, axeroftol, vitamina antixeroftalmică, vitamina liposolubilă

de creştere)
În organism - vitamina A se formează:

- în special la nivelul mucoasei intestinale

- mai puţin în ficat, muşchi şi plămân, prin transformarea provitaminelor A (,  şi - carotenii)

Ingerarea îndelungată de alimente bogate în caroten: morcovi, varză, spanac

- duce la depozitarea acestora în ţesuturi, apărând xantodermia

- îngălbenirea pielii, a palmelor şi tălpilor

- cu excepţia sclerelor care, rămânând albe → face diferenţa de icter

- Hipercarotenemia nu atrage şi hipervitaminoză A

- consumul exagerat de caroteni produce “icterul carotenic”

Vitamina A se găseşte în produsele de origine animală > decât în cele vegetale:

- ouă, carne, viscere (ficat, rinichi)

- lapte, produse lactate (brânză, smântână)

- peşte (cod), ulei de peşte

- depozitul de vitamină A din ficat poate asigura necesarul organismului pentru o perioadă lungă de timp
(>1 an)

Vitamina A

Rolurile vitaminei A

- este indispensabilă vieţii şi creşterii normale (în privinţa staturii şi greutăţii)

- în absenţa vitaminei, creşterea animalelor mici este oprită şi cu timpul acestea mor

2
- are acţiune protectoare asupra epiteliilor, mucoaselor

- împiedică pătrunderea microorganismelor (acţiune antiinfecţioasă)

- are rol în funcţionarea aparatului genital şi de reproducere (spermatogeneză) acţionează în calitate de

hormon, printr-un mecanism asemănător cu al hormonilor steroizi

- lichid uleios

- insolubilă în apă, solubilă în solvenţi organici

- UV – fluorescenţă verzuie

Necesarul zilnic:

- copii: 0 -6 ani: 2500 UI

7 -12 ani: 3500 UI
- adulţi: 5000 UI

- femei însărcinate/alăptează: 6000 -8000 UI

Deficienţa de vitamină A:

- ↓ gluconeogeneza (ca rezultat al represiei de cortizol)

- ↓ sinteza de glicoproteine membranare, mucopolizaharide şi colesterol

Deficienţa de vitamină A

La copii:

- afectează sistemul osos

- oprirea creşterii oaselor

- erupţii dentare întârziate, rădăcini rău implantate, alterarea emailului dentar

- afectează ţesuturilor moi

- oprirea diviziunii celulare şi atrofia celulelor deja formate

- întârzierea severă a creşterii inclusiv a sistemului nervos

- epiteliile - apar keratinizate

Carenţa vitaminică se manifestă în principal la nivelul ochilor:

- scăderea capacităţii de adaptare de la lumină la întuneric → nictalopie

- scăderea acuităţii vizuale şi îngustarea spectrului vizual pentru albastru galben, oboseală la citit

Dacă avitaminoza se accentuează şi este de lungă durată apar:

- leziuni ale epiteliului conjunctiv – xeroftalmie - manifestată prin:

- uscarea epiteliilor (xeroză)

3
 - atrofia glandelor lacrimale (cu scăderea lacrimilor, umectarea insuficientă)

- lipsa de lizozim (factor de protecţie antimicrobiană)

- corneea se opacifiază

Hipervitaminoza A

Dozele excesive de vitamină A produc:

- fenomene de intoxicaţie acută → ameţeli, cefalee, somnolenţă

- intoxicare cronică → anorexie, tegumente uscate, buze uscate

- stimularea secreţiei de parathormon (PTH)

→ Hormonul paratiroid ajută organismul să menţină un nivel normal de calciu în sânge

Vitamina D (calciferol, vitamina antirahitică)

Grupul vitaminelor D este reprezentat de:

- cinci vitamine cu structură chimică şi acţiune asemănătoare

- notate de la 2 la 6

- ele se diferenţiază după structura radicalului R

- din punct de vedere structural fac parte din clasa steroidelor

- cele mai cunoscute şi mai des utilizate sunt vitaminele D2 (ergocalciferol) şi D3 (colecalciferol)

4
Transformarea sterolilor în vitamine D se face sub acţiunea radiaţiilor UV:

- din ergosterol, sub acţiunea UV → se formează un intermediar – precalciferol –→ care apoi se

transformă în vitamina D2

- sunt substanţe termostabile

- este implicată în metabolismul fosforului şi calciului, favorizând absorbţia acestora şi depunerea lor în
oase

- se găseşte în: brânză, unt, lapte fortificat, peşte, stridii, cereale

Necesarul zilnic:

- sugari: 400 UI
- peste 7 ani: 200 UI
- femei însărcinate: 600 -800 UI
- vârstnici: 600 -700 UI

5
Hipovitaminoza D

- formarea defectoasă în piele a vitaminei D3

- aportul alimentar scăzut şi/sau defecte intestinale de absorbţie a vitaminei pot duce la stări de

hipovitaminoză D

conduc la stări de boală care se manifestă prin:

- perturbări - în metabolismul mineral (Ca2+ şi PO43-)

- şi a secreţiei de parathormon (PTH)

- defecte în mineralizarea osului

- absorbţia de Ca2+ fiind perturbată apare hipocalcemia

însoţită de creşterea secreţiei de PTH

determină mobilizarea Ca2+ din oase pentru normalizarea calcemiei

Hipovitaminoza D

- la copii se numeşte rahitism - caracterizat prin scăderea rezistenţei mecanice a oaselor (înmuierea
oaselor)

- la adult - osteomalacie - rezerva de calciu fiind mai mare, hipovitaminoza se instalează mai greu

Hipocalcemia dezvoltă la adult - osteoporoza

- reducerea masei osoase pe unitate de volum la un nivel situat sub cel necesar funcţiei normale

- la femei osteoporoza apare postpartum ceea ce dovedeşte dependenţa hormonală a acesteia

Sunt descrise boli genetice datorate:

- unui defect în sinteza renală de 1,25-(OH)2-D3 care produc rahitismul dependent de vitamina D (tip I)

- mai rar lipsei sau deficienţei de receptor citoplasmatic pentru 1,25-(OH)2-D3 rahitism vitamina D
rezistent (tip II)

- a fost descris rahitismul hipofosfatemic indus de iradierea cu raze X

6
Hipervitaminoza D

După ingestia orală, a unor doze mari de vitamină D:

- pot apare intoxicaţii cu vitamină D caracterizate prin

- anorexie, astenie

- diaree, vărsături, dureri musculare, pierderi în greutate

- hipercalcemie

- hipercalciurie

Patologic are loc:

- calcifierea ţesuturilor moi - în special la nivel renal (nefrocalcinoza)

- cornee, plămâni, inimă

- suprimarea administrării de vitamină D

- aplicarea unui regim sărac în Ca şi fosfat în lichide

se produce o mobilizare lentă a Ca din ţesuturile moi

revenirea la normal a calcemiei

↓atunci când nu este compromisă grav

funcţia renală se normalizează

Vitamina E (tocoferol, vitamina antisterilităţii, vitamina de reproducere)

Numele de tocoferol provine de la funcţia biologică de a favoriza fertilitatea

- tokos = naştere

- phesein = a purta

- sunt sintetizate numai de plante

- în prezent se cunosc 6 tocoferoli, cei mai importanţi fiind α- şi β-tocoferolul

- sunt substanţe uleioase, termostabile în absenţa oxigenului

- sunt antioxidabile

7
- funcţionează în organism ca antioxidanţi

→ este considerată cel mai eficace antioxidant liposolubil natural

- are o importanţă mare pentru viaţa celulei

Împreună cu vitamina C:

- implicate în protejarea:

→ căilor respiratorii

→ a ţesutului pulmonar - de acţiunea nocivă a aerului poluat

- prezintă proprietăţi antiinflamatorii

Necesar - depinde de aportul de acizi graşi polinesaturaţi (ω3, ω6) din dietă

- copii: 5 -6 mg/zi
- adulţi: 10 mg/zi

Se găseşte în:

- grâu (pâine neagră), cereale (seminţe), porumb

- nuci, măsline

- legume frunze, spanac

- uleiuri vegetale (din germeni de porumb, floarea soarelui, soia)

- fasolea uscată, mazare

Hipovitaminoza E

- slăbiciune musculară, fragilitate eritrocitară - fenomene care dispar prin administrarea vitaminei E

- la animale - s-au evidenţiat tulburări ale aparatului genital şi a capacităţii de reproducere la ambele
sexe

- la om - nu sunt dovezi care să ateste că vitamina E, este necesară pentru fertilitate

- sunt unele date conform cărora concentraţia sanguină de tocoferoli creşte progresiv în sarcină până la
50 -100% sau chiar mai mult în ultima lună faţă de primul trimestru de sarcină

- aceasta constituie o condiţie pentru evoluţia şi dezvoltarea fătului

8
- revenirea la valori normale se face în primele 2-5 luni de la naştere

La femeile cu avort habitual - concentraţia tocoferolului în sânge este de 2 -4 ori ↓ decât la femeile cu

sarcină normal

Hipervitaminoza E

Administrarea îndelungată şi abuzivă de vitamină E, duce la:

- involuţia ovarelor

- tulburări nervoase

- dureri ale membrelor inferioare

Vitamina K (Filochinona, vitamina coagulării, vitamina antihemoragică, factor

protrombinic)
Vitaminele din tractusul gastro-intestinal sunt de natură:

- exogenă - dietă

- endogenă- sintetizate de flora intestinală

- din acest motiv, organismul este permanent aprovizionat cu vitamina K

- absorbţia vitaminelor K1 şi K2 (naturale) se face împreună cu lipidele

→ pe cale limfatică trec în sânge → în ficat

- cea > cantit. a vitaminelor K naturale se depozitează temporar în ficat

- vitaminele K sintetice fiind solubile se absorb în absenţa sărurilor biliare

- menadiona (vitamina K3 ) nu se acumulează

9
 → excesul este eliminat prin glucurono- sau sulfo-conjugare

→ pentru a putea să-şi exercite funcţiile metabolice este alchilată trecând în vitamina K2

- sunt sintetizate numai de plante şi microorganisme

- se găsesc în: - legume verzi: salată verde, spanac, ceapă verde

- ierburi: mărar, pătrunjel, leuştean

- cereale, gălbenuş de ou

- sunt substanţe solide, cristaline, termostabile, fotosensibile

- determină coagularea sângelui prin transformarea fibrinogenului în fibrină

→ vitamina coagulării, vitamina antihemoragică, factor protrombinic

Necesarul zilnic: 1,5 - 2 mg

Avitaminoza (carenţa)

- se instalează când există - tulburări în absorbţia de lipide

- afecţiuni intestinale, alterarea florei intestinale

- afecţiuni hepatice, boli infecţioase

- duce la ↓ protrombinei → prelungirea timpului de coagulare

→ apariţia de fenomene hemoragice spontane

- nou născuţii sunt predispuşi la hemoragii deoarece se nasc fără rezerve de vitamină K, având intestinul
steril

Vitamine F (antidermatitice)
- sub această denumire sunt reuniţi AG nesaturaţi cu mai multe legături duble (vezi cap. Lipide)

Rolul fiziologic

- intră în structura fosfolipidelor, facilitează transportul grăsimilor în organism

- intervine în metabolismul colesterolului: deficitul atrage după sine formarea de depozite de colesterol
în pereţii vasculari

- constituie şi un factor de creştere şi de susţinere a funcţiei antitoxice a ficatului

- ajută la menţinerea permeabilităţii normale a membranelor celulare

- asigură sănătatea pielii şi a părului

- combate diferitele afecţiuni cardiace şi ateroscleroza

- ajută la scăderea greutăţii corporale, prin arderea grăsimilor saturate

10
Surse: - uleiul de floarea-soarelui, uleiul de porumb şi de soia, uleiul de ficat de peşte
- arahide, nuci, seminţe de dovleac, alune, migdale dulci

Necesarul zilnic

- nu au fost stabilite dozele zilnice necesare

- s-a emis ideea potrivit căreia consumul ridicat de glucide determină creşterea necesarului de vitamină
F

- persoanele cu valori mari ale colesterolului necesită tratament cu vitamina F

Carenţa

- determină acneea infantilă

- arterite
- angină pectorală, infarct miocardic, ateroscleroză
- tulburări hepatice şi nervoase, migrene
- disfuncţii sexuale, tulburarea ciclului menstrual
- diferite leziuni renale, litiază biliară
- tulburări digestive
- varice
- oprirea creşterii

Excesul

- nu se cunosc efecte toxice, dar poate cauza creşterea în greutate

11
 Vitaminele hidrosolubile
(B1, B2, B6, B12, PP, acidul pantotenic, biotina, acidul folic şi vitamina C)
- sunt solubile în apă → nu se acumulează în organism în concentraţii toxice

→ nu produc hipervitaminoze

- se elimină în principal pe cale renală

- îndeplinesc în general rolul de coenzime – excepţie: acidul ascorbic

Vitamina B1 (tiamina, vitamina anti beri-beri)

- sub formă de pirofosfat - are rol de coenzimă - în reacţii de decarboxilare

- implicată în metabolismul protidic şi glucidic - în transformarea carbohidraţilor din alimente în energie

- este indispensabilă pentru activitatea cerebrală şi mielinizarea nervilor periferici

- tratează unele boli de inimă

Se găseşte în: - cereale, păine neagră şi intermediară

- carne de porc

- fasole uscată, mazăre, soia

- peşte

- produse lactate

- fructe (mai ales banane)

- drojdie de bere

- este o substanţă albă, cristalină care se distruge la fierbere

Necesarul zilnic: - adulţi: 0,6 mg la 1000 calorii (1,5 mg)

- copii: 1 mg

- femei gravide/care alăptează: 1,8 mg

- sportivi: 2,5 -5 mg

12
Carența

- malnutriţie, defecte de absorbţie

- pierderi vitaminice datorate terapiei cu diuretice, diaree

- ataxie (inabilitatea de a realiza un control fin al funcţiilor motorii)

- oftalmoplegie (pierderea coordonării mişcării ochilor)

- poate conduce la boala numită “beri-beri” (“nu pot-nu pot”)

- se întâlneşte la populaţiile subalimentate din ţările subdezvoltate

- simptome neurologice - somnolenţă, dureri de cap

- simptome gastro-intestinale, pierdere în greutate

- simptome la nivelul aparatului locomotor – atrofie musculară

- cardiovascular – insuficienţă cardiacă

Vitamina B2 (riboflavina)
În organism se găseşte sub formă:

- liberă - plasmă, urină şi retină

- legată - intră în structura formelor sale coenzimatice:

- flavin-mononucleotid (FMN)

- flavin-adenin-dinucleotid (FAD)

- în diferite ţesuturi: rinichi, ficat, inimă, muşchi

- este o substanţă fluorescentă, relativ termostabilă, se descompune în prezenţa luminii

- intervine în mecanismul vederii

→ transformă λ mici în λ mai mari, perceptibile

- în fiziologia glandelor lacrimale

- în mecanismul de producere a HCl în mucoasa gastrică

- în activitatea - altor vitamine → conservă activitatea vitaminei B1

- hormoni → este legată de activitatea hormonilor corticosuprarenalieni şi a insulinei

13
Surse: - cereale

- ficat, ou

- lactate

- legume verzi

Necesarul zilnic: - adulţi: 0,6 mg la 1000 calorii (1,5 mg)

- în sarcină: 1,5 -3 mg

- copii: 0,4 -1,2 mg

Hipovitaminoza

La om, carenţa este cunoscută sub denumirea de “pelagră fără pelagră”:

- leziuni umede la colţurile gurii şi nasului

- creşterea în volum a limbii – colorare în roşu intens

- conjunctivită, cataractă

Vitamina B6 (piridoxina)
- include trei compuşi naturali, derivaţi de piridină:

- piridoxina, piridoxalul şi piridoxamina

- în natură se găsesc împreună şi se pot transforma una în alta

- prin fosforilarea piridoxalului şi piridoxaminei - se obţin coenzimele importante, piridoxal-fosfatul şi

piridoxamin-fosfatul → care participă la decarboxilarea şi transaminarea aminoacizilor

Necesarul zilnic: - adulţi: 1,5 -2 mg

- femei gravide: 3 -4 mg

14
Surse: - avocado, nuci

- drojdie de bere

- fasole verde

- carne de pui, peşte, ficat

Carenţa

- stări de nervozitate, insomnie, tulburări de mers

- afecţiuni cutanate în jurul nasului, ochilor, gurii

- favorizează apariţia cariilor dentare

- conduce la modificări în metabolismul triptofanului - caracterizat printr-o excreţie excesivă de acid

xanturenic → convulsii

Vitamina B12 (cobalamina, ciancobalamina)

- este un complex organo-metalic (conţine cobalt)

- radicalul R poate fi diferit, pentru a da variate forme ale vitaminei

R = -CN în ciancobalamină

(se formează în procesul de purificare şi reprezintă forma comercială a vitaminei)

R = -OH în hidroxi-cobalamină

R = 5’-deoxiadenozil în 5’-deoxiadenozil-cobalamină

R = -CH3 în metil-cobalamină

- după absorbţie, vitamina se leagă de o proteină plasmatică, transcobalamina II, în vederea

transportului la ţesuturi

- În ficat, excesul de vitamină se depozitează sub formă de

- 5’-deoxiadenozil-cobalamină (70%)

- hidroxi-cobalamină (27%)

- metil-cobalamină (3%)

- participă la metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor

- rol în maturarea globulelor roşii, în SNC

15
Surse: ficat, rinichi, ouă, lapte, carne de vită, peşte

Necesarul zilnic: - adulţi: 2 -3 μg

- copii: 0,9 -1,2 μg

- în sarcină: 2,5 -2,8 μg

Carenţa

Sindromul tipic - anemia pernicioasă

- cauzată de distrugerea celulelor stomacului

- o maladie a sângelui însoţită de tulburări nervoase

Injecţiile cu vitamina B12 - restabilesc nr. de globule roşii

- reechilibrează SNC

Vitamina PP (niacina, nicotinamida, vitamina B3)

Ca vitamină PP sunt desemnaţi doi compuşi, derivaţi de piridină:

- acidul nicotinic (niacina)

- amida acidului nicotinic (nicotinamida)

În sânge se găseşte sub formă de - coenzimă → 80% în globulele roşii

- se sintetizează în organism din triptofan, din 60 mg triptofan → 1 mg acid nicotinic

16
Nicotinamida acţionează în organism sub forma a două coenzime:

- nicotinamidadenindinucleotid (NAD+)

- nicotinamidadenindinucleotidfosfat (NADP+), în r. de oxido-reducere

formele oxidate → ce pot fi reduse în NADH şi NADPH

Necesarul zilnic: - copii: 2-12 mg

- femei: 14 mg (18 mg în sarcină)
- bărbaţi: 16 mg

Surse: produse lactate, carne de pasăre, peşte, ouă, legume, nuci, cereale

Carenţa

La om se manifestă prin pelagră (pella-agra – piele aspră, brună)

- se instalează când dieta este constituită în exclusivitate din porumb, sărac în triptofan şi vitamină B6
(regim pelagrogen)

Semne ale pelagrei

- oboseală, slăbiciune, indigestie, anorexie

- urmată după câteva luni de o dermatită (mai ales pe pielea expusă la soare) diaree şi demenţă (boala
celor trei D)

- dereglări ale sistemului nervos (pierderea memoriei, halucinaţii, demenţă)

Biotina (vitamina H, vitamina B7)

Se cunosc doi izomeri naturali: α - şi β -biotina

- izolaţi din ficat şi lapte, respectiv din gălbenuşul de ou

- în produsele naturale apare combinată cu lizina → biocitină

- enzimele care conţin biotină au în centrul catalitic- resturi de lizină – prin care se fixează vitamina

17
Biocitinaza - enzimă evidenţiată în plasmă, ficat, pancreas

- hidrolizează biocitina eliberând biotina

- cu avidina (glicoproteină termolabilă din albuşul de ou crud) – formează biotin-avidina - compus stabil

- rezistent la acţiunea enzimelor proteolitice

- nedisociabil prin dializă

- sub această formă, vitamina nu se absoarbe în tractul digestiv

- are rol de protecţie a pielii şi părului (încetineşte procesul de albire) - având acţiune sinergică cu
vitaminele A, B2 şi B6

- împiedică depunerea colesterolului la nivelul vascular

- contribuie la eliminarea substanţelor toxice şi a metaboliţilor acumulaţi în organism- facilitând funcţiile

ficatului şi ale vezicii biliare

- ameliorează capacitatea de memorare

Surse: - carne de pasăre, organe (ficat, rinichi), peşte

- produse lactate, gălbenuşul de ou

- avocado, banane, căpşuni, pepene verde, grapefruit, coacăze negre

- nuci

- mazăre verde, conopidă, ciuperci, drojdie de bere

- fasole, linte, pâine din cereale integrale

Necesarul: - adulţi: 300 μg/zi

Carenţa

- afectează aproape toate compartimentele metabolismului intermediar:

- sinteza de novo a enzimelor

- metabolismul glucidic, lipidic

Hipovitaminoza se manifestă prin:

- tulburări nervoase, dermatită, oboseală musculară, convulsii

- anemie, scăderea apetitului

- culoare cenuşie a mucoasei bucale şi faringiene

18
Acidul pantotenic (vitamina B5)
- este format din acidul pantoic şi -alanină legate printr-o leg. amidică

- poate fi sintetizat de plante şi microorganisme

- se absoarbe la nivelul intestinului

- formele active ale acidului pantotenic sunt

- fosfopantoteina

- coenzima A

- CoA are rol deosebit în metabolismul glucidic, lipidic şi proteic fiind transportor de gr. acil

Surse: - gălbenuş de ou

- lactate, cereale integrale, peşte

- drojdie de bere

- brocoli, varză, salată

Necesarul: - sugari: 0-12 luni: 2 mg/zi

- copii: 1-8 ani: 3 mg/zi
- adolescenţi şi adulţi: 4-5 mg/zi
- femei gravide: 6-7 mg/zi

Scăderea concentraţiei acidului pantotenic se caracterizează prin:

- stare de oboseală, ameţeli, hipotonie musculară

- tulburări gastro-intestinale (gastrite)

- scăderea rezistenţei la infecţii

19
Acidul folic (acidul pteroilglutamic, vitamina B9)
Rol metabolic

acidul tetrahidrofolic (FH4) = forma activă a acidului folic

- serveşte la transferul şi utilizarea fragmentelor cu 1 atom de C în diferite reacții de oxidare, este un

agent de metilare

- contribuie la formarea de celule sănătoase

- joacă rol foarte important în prevenirea anomaliilor sistemului nervos şi ale coloanei vertebrale la făt

Surse: legume verzi (brocoli, spanac), viscere (ficat), carne, pâine neagră

Necesarul: - sub 12 ani: 0,1 mg/zi

- peste 12 ani: 0,2 mg/zi
- femei gravide: 0,4 mg/zi

Deficienţa de acid folic apare din cauza:

- unui aport alimentar scăzut, stres (sarcină)

- tulburări de absorbţie

- deficit de enzime implicate în sistemul de transport

Avitaminoza produce:

- oprirea creşterii

- anemie macrocitară – megaloblastică (modificarea dimensiunilor elementelor figurate ale sângelui - cu

eritrocite mari şi rare)

- inflamarea cavităţii bucale, iminenţă de avort

20
Vitamina C (acid ascorbic, vitamina antiscorbutică)
- la început, a fost denumit acid hexuronic - având o structură asemănătoare monozaharidelor

Este sintetizată - de toate plantele, de unele microorganisme

- de majoritatea animalelor din glucoză

- cu excepţia omului, primatelor şi cobaiului

Rol metabolic

- este necesară pentru buna funcţionare a creierului, ficatului, glandelor endocrine

- participă la - numeroase reacţii de oxido-reducere

- hidroxilarea prolinei şi lizinei pentru sinteza colagenului

- hidroxilarea fenilalaninei, hidroxilarea steroizilor

- sinteza catecolaminelor

- desaturarea acizilor graşi, absorbţia fierului

Surse: - citrice (în stare brută), cătină, căpşuni,

- roşii, brocoli, napi, ceapă verde, pătrunjel, ardei

Necesarul: adulţi: 60 -80 mg/zi → 1mg/kgcorp/zi

Carenţa vitaminei sau aportul alimentar redus:

- poate conduce la tulburări gastro-intestinale

- boli infecţioase, afecţiuni metabolice

- la apariţia scorbutului - este precedată de:

- anemie, inapetenţă, scăderea rezistenţei la efort

- infecţii, dureri articulare, uscăciunea tegumentelor

- într-un stadiu mai avansat → hemoragii subcutane, musculare, gingivale

- leziuni ale ţesutului osos şi cartilagiilor - ca urmare a perturbării biosintezei colagenului

- stocajul normal al vitaminei C este suficient pentru cel puţin 3-4 luni înaintea apariţiei semnelor de
scorbut

21