Cãlãtori români acasã şi în lume

Asemeni strainilor, si românii s-au aflat in postura de calatori fie in tara lor, fie pe alte
meleaguri, de buna-voie sau in pribegie.
Calatorii români au reliefat si ei realitatiile intalnite in drumurile lor, pe care le-au
consemnat in diferite memorii, scrisori, bibiografii.
Dintre acestia enumeram:    
Sec. al XVII-lea:      
- spatarul Nicolae Milescu calatoreste in China intre anii 1657-1678, in fruntea unei solii a
tarului Rusiei; scrie ,,Jurnal de calatorie in China" si ,,Descrierea Chinei"      
- stolnicul Constantin Cantacuzino - intre 1665 si 1670 calatorie in Orientul Mijlociu    
Sec. al XVIII-lea:
-domnitorul Dimitrie Cantemir este autorul ,,Descrierii Moldovei"; tot el realizeaza harti
ale Muntilor Caucaz si ale Constantinopului;    
 Sec. al XIX-lea:    
 - boierul Diniciu Golescu - trei calatorii in centrul si vestul Europei; in relatarile sale
subliniaza acele aspecte ce ar fi putut servi drept model pentru societatea romaneasca;      
- Ion Ghica relateaza in corespondenta sa cu Vasile Alecsandri despre modernizarea societatii
romanesti;      
- Mihail Kogalniceanu publica scrisori si note de calatorie.    
Sec. al XX-lea:    
- N. Iorga scrie ,,Drumuri si orase in Romania".

Totodata, in secolul al XIX-lea, cercetarile stiintifice au continuat, la ele participand si

români.
Astfel:      - Dimitrie si Nicolae Ghica Comanesti cerceteaza Peninsula Somalia;      
- George si Dimtrie Strat, impreuna cu N. Rosetti, merg in 1897 in Gabon;      
- inginerul Iuliu Popper realizeaza o lunga calatorie in Siberia, Alaska, Mexic,
Cuba, Tara de foc si Patagonia;    
- medicul Ilarie Mitrea este primul român ajuns in Australia;      
- Bazil Assan exploreaza Oceanul Inghetat si regiunile arctice, el fiind primul
român care realizeaza o prima calatorie in jurul lumii;      
- boilogul si speologul Emil Racovita participa, alaturi de belgieni, la prima
expeditie stiintifica in Antarctica pe vasul Belgica, unde realizeaza cercetarii asupra florei si
faunei din zona.
- este fondatorul biospeologiei

SPĂTÁR (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la Curtea domnească
care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda
cavaleriei. ◊ Mare spătar = comandant suprem al armatei țării în lipsa domnului.

STÓLNIC, (În EvuMediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător care purta grija

mesei domnești, fiind șeful bucătarilor, al pescarilor și al grădinarilor. ♦ Șef bucătar
boieresc. 2. (Pop.) Persoană care conduce nunta și servește nuntașii la masă.