“Poveste de toamnă ”

Cuvinte cheie: Ioana, Iepurilă şi prietenii , copii şi legume

Bondar Eugenia, Gradini ţa Cu P.P. Nr.1 Huși, Jud. Vaslui

Era intr-o zi minunată, de toamnă.

Ioana , o fetiţă cam de vârsta voastră, se pregătea să doarmă. Se tot întorcea în pat ba pe partea
dreaptă, ba pe partea stânga, dar nu reusea să adoarmă. Simţea mângâierea razelor vesele ale
soarelui şi parcă ar fi vrut mai mult sa se joace, decât să doarmă.
Privi cu ochii prin cameră şi îl zări pe Iepurilă, prietenul ei de pe raft. Parcă iepuraşul îi făcea
semn cu lăbuţa şi îşi pleoştise urechile, a supărare.
- Vrei să te iau în braţe? Bine, ştiu că nu îţi place să stai singur, şopti Ioana.
Fetiţa se ridică, îl luă pe Iepurilă şi îl aşeză pe pernă. Îi privea blăniţa roz, ochii mari, apoi îi
şopti să închidă şi el ochii, cum îi închide ea, să adoarmă mai repede.
- Când ne vom trezi, vom gusta din varza aceea dulce, năzdrăvană, din coş, ce ne tot
îmbie cu frunzele ei dulci . Uite, năzdrăvana, ce de-a frunze are! Şi-a dat jos câteva cojoace ca
să facem din ele o salată sănătoasă. Iar morcovii întregi şi rondele stau cuminţi aşteaptă să
ronţăim cu poftă.
Aşezat pe pernă, iepuraşul prinse glas şi Ioana îl auzi şoptind:
- Ştii, Ioana, eu am un secret. Vreau să plec la prietenii mei, iepuraşii, să mă joc, atunci
când uşa va rămâne deschisa. Să păstrezi secretul asta, să nu spui nimănui!
- Dar un copil nu trebuie să păstreze secretul. Trebuie să îi spun mamei ce ai de gând, aşa
e bine. Dacă ieşi, poate să fie periculos!
- Bine, Ioana, o să fiu un iepure ascultător şi mai bine rămân cuminte în casă, până o să mă
iei tu la plimbare !
- Gata, nu mai vorbi, şopti Ioana. Imi e somn!
Iepuraşul continuă să povestească în şoaptă, în timp ce Ioana simţea cum păşea în lumea viselor
- Ştii, Ioana, eu am mai mulţi prieteni, iepuraşi, ursuleţi, căţei şi răţuşte. Când ne întâlnim
alergăm, sărim , suntem iuţi .
- Te-am văzut ce repede alergai cu un prieten de-al meu, şopti Ioana..
- Fiecare din noi, jucăriile, avem copii-prieteni. Într-o zi ne-am întâlnit cu toţii în parc.
Copiii ne aduseseră şi ne-au lăsat pe o pătură singuri, aşa am avut timp să aflăm despre pritenii
copii.
Iepurica, o fetiţă iepuraş ne-a povestit că are o prietenă pe care o cheamă Măriuca.
Măriuca e o fetiţă blondă, zglobie, vorbeşte frumos cu copiii, o ajută pe mama. La masă o ajută
să aşeze tacâmuri şi şerveţele . Se spală totdeauna pe mâini înainte de masă şi nu face mofturi
deloc. Nu spune niciodată nu-mi place. Şi-a făcut prietene pe toate legumele pe care mama le
ascunde în ciorbă ori în salată. Ea e campioană când se joacă jocul “Ghici!”, le descoperă
repede în farfurie .
Iar despre hărnicie ce să mai spun? Uite ce curată e blăniţa mea!
- Mor, mor, se aude un glas morocănos. Eu nu mă mândresc deloc cu prietenul meu,
Mircea. Sunt supărat că mă trage de ureche. Spune nu vreau! Iar la masă face mofturi. Se uită
morocănos în farfurie , nu vrea supă, că are morcov şi nu-i place. Nu vrea ceapă că e iute. Nu
vrea cartofi , nici rosii! Dar ştii , se tot împiedică şi cade. Şi parcă nu aude bine !!! Dacă ar auzi,
ar şti că legumele sunt sănătoase!
- Mac, Mac, Mac, se aude răţuşca Tiţa. Eu am fugit de FIFI. Şi ea făcea la fel.
 Acum prietena mea e Ema . Ema e veselă. Ea nu face mofturi la masă, obrajii ei sunt ca
două mere bine coapte. Şi ce frumos cântă, şi ce luminos îi este chipul!
- Ham, Ham, Ham, latră încet Albişor. Pe mine m-a ales Nicu, să îi fiu prieten. Dar uite
ce blăniţă murdară am!
- Ce milă îmi e de tine, Albişor, urechea ta e ruptă, codiţa la fel!
- Nicu mi-a rupt urechea şi codiţa. El spune nu vreau! Şi trage de mine când la masă îl
trag uşor de hăinuţă, să îl îndemn, că nu a mâncat deloc! Nu pot să îl las, că îmi e prieten, eu
sunt un prieten adevărat, mârăi supărat Albişor. Dar trebuie să înveţe să fie bun!
- O să vorbesc cu Nicu, promise Ioana. Şi copiii trebuie să înveţe unii de la alţii. Cred că
mă va asculta, zise fetiţa. Trebuie să mă asculte, îl mângâie Ioana pe Albişor şi îl luă de lăbuţă
să meargă să vorbească cu Nicu.
- Ioana, se auzi glasul Lizei. Liza e prietena cea mai bună a Ioanei. Venise în vizită cu
mama ei. Şi mamele lor sunt bune prietene.
Ioana se bucură să o vadă pe Liza şi după ce îi povesti despre Nicu şi despre FiFi, şi despre
Albişor se sfătuiră ce e de făcut …
Iar chipul lui Albişor se însenină , privind fetiţele ce se jucau atât de frumos. Iar Iepurilă, trezit
din somn, aşteptând-o pe Ioana, jucându-se de-a ascunselea, se piti după…. varza năzdrăvană,
ronţăind de zor,
Voi cu cine vreţi să semănaţi din poveste, dragi copii?