Potrivit Dicționarului Limbii Române, cuvântul familie are urmatoarea

semnificație: „Totalitatea persoanelor înrudite, care sunt din același neam; rude

de sânge, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la bază căsătoria și
este alcătuit din soți șicopii .”
Din perspectivă sociologică, familia reprezintă „acea instituţie
fundamentală a oricărei societăţi umane care constă într-un grup de persoane
legate prin relaţii de rudenie şi/sau prin incluziune domestică.”
George Peter Murdock (1949) definea familia drept „grupul social ai
cărui membri sunt legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţie şi care
trăiesc împreună, cooperează sub raport economic şi au grijă de copii.”
Anthony Giddens consideră că familia reprezintă „un grup de persoane
legate direct prin relaţii de rudenie, ai cărei adulţi îşi asumă responsabilitatea
pentru creşterea copiilor.”
E. Burgess şi H. Locke delimitează în cadrul familiei unitatea de
intercaţiuni şi intercomunicări personale, cuprinzând rolurile sociale de soţ şi
soţie, mamă şi tată, fiu şi fiică, frate şi soră, iar A. Berge, prin comparaţie cu
personalitatea individuală, defineşte familia ca un fel de personalitate colectivă
a cărei armonie generală influneţează armonia fiecărei dintre părţi.
Pentru C. Levi Strauss în „Les structures elementaires de la
parente”(1949), familia constituie un grup care îşi are originea în căsătorie,
fiind alcătuit din soţ şi soţie şi copii născuţi din unirea lor (grup căruia i se pot
adăuga şi alte rude), pe care îi unesc drepturi şi obligaţii morale, juridice,
economic, religioase şi sociale (inclusiv drepturi şi interdicţii sexuale).
Criza este definită ca o perioadă în dinamica unui sistem caracterizată
prin acumularea accentuată a dificultăţilor, izbucnirea conflictuală a
tensiunilor, fapt care face dificilă funcţionarea sa normală, declanşîndu-se
puternice presiuni spre schimbare.Aceasta reprezintă manifestarea unor
dificultăţi temporare sau cronice ale modului de organizare a unui sistem,
exprimând incapacitatea acestuia de a funcţiona în modalitatea existentă.

Criza familială constituie „orice situaţie care induce apariţia stresului în

familie, a tensiunilor între membrii ei, ameninţând coerenţa familiei sau având
ca rezultat ruperea ei.”
Criza este provocată/ determinată de o serie de factori, numiţi agenţi/
factoristresanţi care solicită membrii cuplului să-şi modifice modalitatea de
interacţiune, precum şi modelele individuale de a face faţă acestor solicitări.
Factorii stresanţi principali care provoacă o criză familială sunt problemele
apărute în cadrul relaţiilor de cuplu, având o importanţă majoră care conduce
chiar la tulburări psihopatologice cum ar fi depresia şi anxietatea.