Dreptul securității sociale

Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale

Legea nr. 346/2002

Până în anul 2002, când a apărut această asigurare de sine-stătătoare, acest tip de
indemnizații și concedii erau reglementate în actul normativ care reglementa la vremea
respectivă concediile și indemnizațiile în general, și anume Legea nr. 19/2000 (fosta lege a
pensiilor). Inițial, toate concediile și indemnizațiile de sănătate erau reglementate în legea
pensiilor.
Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale este garantată de stat și asigură
protecția împotriva diminuării sau pierderii capacității de muncă, ca urmare a accidentelor de
muncă și a bolilor profesionale.
Spre deosebire de asigurarea pentru accidente și boli obișnuite, în acest act normativ sunt
reglementate și prestații specifice, cum ar fi compensări pentru pierderea integrității corporale.
Exemplu: (i) dacă ai avut un accident de mașină în timp ce erai în concediu de odihna, vei
beneficia de concediu medical + pensie de invaliditate (dacă este cazul); (ii) dacă accidentul s-a
întâmplat în timp ce erai la muncă, atunci, pe lângă concedii, indemnizații și probabil pensionare
pentru invaliditate, beneficiezi și de niște compensații.
Aceste chestiuni trebuie văzute prin prisma posibilității asiguratorului și a contribuției
care se plătește prin efectul legii.
Prin această asigurare, răspunderea civilă este preluată de asigurator, însă, dacă
prejudiciul nu este acoperit integral de asigurator, este atrasă în mod subsidiar/complementar
răspunderea civilă potrivit dreptului comun, astfel încât prejudiciul să fie acoperit integral.
In speta este vorba de răspunderea angajatorului când nu au fost luate măsurile de protecție a
muncii sau au fost luate defectuos și întrucât asigurarea acoperă in general o parte din
prejudiciu, diferenta o acoperă angajatorul în baza răspunderii civile delictuale.

■ Persoanele asigurate obligatoriu

▪ cele care desfășoară activitate în baza unui CIM și funcționarii publici;
▪ cei care desfășoară activitatea în funcții elective (numiți, aleși) și cooperatorii;
▪ șomerii, doar pe durata în care desfășoară practica profesională (cursuri de formare
profesională pentru reconversia profesională);
▪ ucenicii, elevii și studenții, pe perioada desfășurării practicii profesionale.

1
 - pensionarii sistemului public de pensii aflaţi în invaliditate ca urmare a unui accident de
muncă sau boală profesională.

-voluntarii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor de urgenţă voluntare, în

baza contractului de voluntariat, pe perioada participării la intervenţii sau a pregătirii în vederea
participării la acestea, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 88/2001 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.

Prevederile legii nu se aplică personalului militar în activitate, poliţiştilor, funcţionarilor

publici cu statut special, precum şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în instituţiile din
sectorul de apărare, ordine publică, securitate naţională, precum şi celor din cadrul Ministerului
Justiţiei - Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Prevederile legii sunt aplicabile şi angajaţilor români care prestează muncă în străinătate din
dispoziţia angajatorilor români, în condiţiile legii şi ale Regulamentelor europene sau acordurilor
internaţionale privind coordonarea sistemelor de securitate socială, după caz.
Au calitatea de asigurat cetăţenii străini sau apatrizii încadraţi cu contract individual de muncă,
care prestează muncă pentru un angajator român.
Sunt asimilaţi persoanelor asigurate cetăţenii statelor membre ale UE, SEE şi Confederaţiei
Elveţiene care prestează muncă pe teritoriul României în baza regulamentelor europene sau
acordurilor internaţionale privind coordonarea sistemelor de securitate socială nr.
883/2004 şi 987/2009, după caz.

Asiguratorul este Casa de Pensii (este asigurator și pentru pensii, și pentru accidente de
muncă și boli profesionale). Indemnizația de concediu medical va fi plătită de Casa de Pensii, nu
de CNAS. Dacă un asigurat este identificat cu o boala obisnuita iar ulterior boala se dovedește a
fi una profesională, deși inițial a fost tratată ca o boală obișnuită, există o procedură specială,
pentru că drepturile de care beneficiază o persoană ce suferă de o boală profesională sunt mai
mari.
Pentru persoanele care se află în raport de subordine/dependență (lucrători), raportul de
asigurare se stabilește între angajator( sau asimilatul acestuia) și asigurator.

2
■ Prestațiile care se acordă
1. Reabilitatea medicală și recuperarea capacității de muncă:
▪ indemnizație pentru incapacitate de muncă + reducerea timpului de muncă; sau
▪ trecerea temporară în altă muncă, cu diminuarea veniturilor.
Dacă concediul medical este acordat pentru boală profesională, pe certificatul medical
trebuie să apară viza Direcției de Sănătate Publică, iar dacă certificatul medical este emis pentru
accident de muncă, pe înscris trebuie să apară viza ITM. Dacă există una dintre aceste viza, Casa
de Pensii preia dosarul, pentru că este asigurator. Nu pot fi ambele vize.
2. Prestații și servicii de investigare, diagnosticare medicală, recuperare capacitate de
muncă:
▪ toate tipurile de analize;
▪ tratamente;
▪ chirurgie reparatorie;
▪ cură balneoclimaterică (și pentru pensionari, și pentru asigurații care suferă de boli
obișnuite – același lucru, însă sursa de finanțare este diferită).
3. Prestații și servicii de reabilitare și reconversie profesională:
▪ cursuri de recalificare;
▪ servicii medicale în general (psihologice);
▪ plata unei indemnizații pe perioada reconversiei profesionale.
Indemnizația este în proporție de 70% din salariul de bază brut al persoanei asigurate și
se acordă numai dacă persoana în cauză nu beneficiază de indemnizații pentru incapacitate
temporară de muncă sau pensie de invaliditate.
4. Indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă:
▪ cuantumul este 80% din baza de calcul, adică media veniturilor pe ultimele 6 luni. La
boala obișnuită este de 75% (OG nr. 158/2005). Dacă nu sunt 6 luni, se face media veniturilor pe
perioada cât a fost sau de când te-ai angajat, dacă accidentul a avut loc imediat.
▪ indemnizația este de 100% în cazul urgențelor medico-chirurgicale, la fel ca la
accidentele obișnuite.
▪ durata de acordare este 183 de zile, cu posibilitatea prelungirii pentru cel mult 90 de
zile, cu avizul medicului expert. Este aceeași procedură ca la concediile medicale obișnuite;
diferă doar cuantumul indemnizației.
5. Indemnizația pentru trecerea temporară în alt loc de muncă:

3
 ▪ se acordă diferența între salariul pe care l-ar fi avut la vechiul loc de muncă și salariul
pe care îl are la noul loc de muncă (dacă există o diferență).
6. Indemnizația pentru reducerea timpului de muncă:
▪ se reduce cu ¼ timpul de muncă; adică va lucra 6 ore/zi;
▪ 25% din volumul de muncă neefectuat se acoperă de Casa de Pensii;
▪ durata de acordare este 90 de zile în 12 luni.
7. Compensații pentru atingerea integrității:
▪ primesc cei care rămân cu leziuni permanente care produc deficiențe și reduc
capacitatea de muncă între 20-50%;
▪ compensația este un drept de sine-stătător;
▪ se acordă o singură dată;
▪ nivelul maxim este de 12 salarii medii brute.
8. În caz de deces, cuantumul despăgubirii este de 4 salarii medii brute și se acordă urmașilor
(soț/soție, copii) sau persoanei care face dovada că s-a ocupat de înmormântarea respectivei
persoane.
9. Rambursări de cheltuieli:
▪ transportul de urgență, în cazul în care nu se poate prin mijloacele obișnuite;
▪ confecționarea de proteze, dispozitive medicale (simulatoare cardiace, proteze pentru
ochi, aparate auditive);
▪ cheltuielile se rambursează pe bază de chitanță.

■ Comunicarea și constatarea accidentelor de muncă și bolilor profesionale

Aceste prevederi se suprapun cu cele din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și
sănătatea în muncă.
Există măsuri de prevenire a accidentelor de muncă – trebuie coroborate cu Legea nr.
319/2006. Conform acestei legi, în toate unitățile economice în care își desfășoară activitatea mai
mult de 50 de angajați se înființează comitete pentru securitate și sănătate în muncă, din care fac
parte reprezentanții angajatorilor, ai salariaților și medicul de medicina muncii.
În tot cazul, angajatorul răspunde întotdeauna pentru măsurile de implementare a
protecției în muncă (răspundere obiectivă) chiar dacă apelează la sevicii externalizate.

4
 Sindicatul reprezentativ va numi reprezentanții in comitet , dacă nu exista sindicat au
vocatie reprezentantii salariatilor( a se vedea Codul muncii ,Legea 319/2006 si normele de
aplicare a acesteia.

■ Contribuții :a se vedea contribuţia asiguratorie pentru muncă, conform prevederilor Legii nr.
227/2015 privind Codul fiscal.

■ Jurisdicție
Este realizată prin complete și secții specializate de asigurări sociale (aceleași cu
completurile de muncă): fond-tribunal, apel-curte de apel.
Competențe speciale – sunt stabilite mai multe tipuri de litigii.
(Vezi legea 62/2011,Codul de procedura civila,Codul muncii,Legea 346/2002)
În materia proceselor verbale de contravenții, competența nu este la judecătorie, ci la
tribunal, la completul specializat de dreptul muncii si asigurari sociale.
materie contravențională, nu întotdeauna judecătoria are competența de soluționare.
Trebuie văzut în lege.