Rolul ipotezei in cercetarea sociologica.

Modalitati de formulare a ipotezelor

O cercetare sociologia, indifferent de natura temei/problemelor ce ureaza a fi investigate nu se poate

realiza fara avansarea unor ipoteze.

Una dintre caracteristicile fundamentale ale cunoasterii stiintifice in orice domeniu de realitate e aceea
ca ea pleaca de la presupuneri rationale logice pe care le verifica in teren sau in laborator.

Cunoasterea stiintifica , prin excelenta este o cunoastere ipotetica.

In mod obligatoriu presupune avansarea unor ipoteze care:

• sa explice faptele empirice,

• sa stabileasca relatiile dintre ele

• sa depaseasca dificultatile teoriilor anterioare in explicarea noilor fapte descoperite (fenomen

numit serendipitate)

Scopurile cercetarii pot fi atinse pornind de la avansarea unor ipoteze.

Ipoteza este un element indispensabil al constructiei teoriei stiintifice si totodata al cercetarii de teren.
Prin continutul ei ipoteza exprima adevaruri probabile.

Ipotezele au rol metodologic praxiologic si valoare reflectorie.

Ipotezele sunt supozitii preliminare asupra faptelor care nu preconizeaza concluzii prealabile cercetarii
concrete/=empirice si care pot fi confirmate dar si infirmate de fapte.

Formularea unei ipoteze clare ne permite sa formulam intrebari precise, clare pentru atingerea
obiectivelor cercetarii.

Ipotezele pentru a-si indeplini acest scop trebuie sa intruneasca cel putin 2 calitati:

a) plauzabilitate (sa aiba consistenta interna – sa nu contina enunturi incompatibile si externa – sa

fie compatibila cu teoriile anterioare)

b) testabilitate (sa poata fi supusa infirmarii sau validarii in relatia cu experienta)

Ipotezele sunt un punct forte al cunoasterii stiintifice despre fenomenele si institutiile sociale. Ceea ce
deosebeste fundamental acest tip de cunoastere de mentalitatile cotidiene ale constiintei commune.
Acestea din urma sunt rezultanta unor mecanisme psihologice si socio-culturale foarte complexe dar nu
pleaca de la ipoteze, adevaruri probabile clare.

Ipotezele ne ajuta in elaborarea schemelor explicative in functie de datele crearului ne servesc la o

permanenta confruntare si ajustare a reprezentarilor privind domeniul de cercetare.

Cercetarea sociologica vrea raspunsuri la niste interogatii adresate societatii.

Ca un produs al problematizarii realitatii sociale, ipotezele sunt interogatii adresate realitatii sub forma
unor prezumtii anticipative.
 Ipoteza sociologica poate proven din observatia directa sau indirecta a realitatii sociale din observarea
intamplatoare sau controlata (provocata experimental).

Ipoteza nu este un produs al unei activitati constatative, ea este indeosebi o constructive mintala,
imaginative, este un obiect sau o parte a stiintei ce tine de domeniul logicii, dar si a unor elemente
infralogice (intuitive, volitive, imaginative).

La cele 2 calitati ale ipotezei se adauga 2 conditii prin care ipoteza se deosebeste radical de simpla
speculatie asupra realului:

1) ipoteza sa vina in continuarea cunoasterii de pana acum (forteaza depasirea limitelor teoriilor
anterioare in explicarea noilor fapte, procese etc.)

2) ipoteza trebuie sa contina in formularea ei sugestii realiste in vederea verificarii. Pot fi ipoteze
fundamentale, indirect testabile si ipoteze de lucru, direct testabile.

O ipoteza este “enuntul unei realatii cauzale intr-o forma care permite verificarea empirica”. (Caplow)

Ipoteza se formuleaza printr-un enunt. In mod frecvent o ipoteza se prezinta ca o relatie intre doua
variabile, intre doua fapte. Enuntarea lor se va face in termenii: “cu cat… cu atat” sau “daca… atunci”.

O ipoteza se poate formula si sub forma unei propozitii de tipul : „Reuşita şcolară, este printre altele,
funcţie de caracteristicile mediului cultural în care traieşte copilul (Pierre Bourdieu).

Ipotezele pot fi formulate apriori (inainte de a combate faptele) sau pe baza unei preanchete şi
documentări. In sociologie, nu este recomandat sa formulăm ipoteze numai prin intuiţie.

Este greu sa delimitam ipotezele apriori de cele aposteriori. De pilda, R. Boudon a formulat apriori
ipoteza: „Faptul de a fi crescut intr-o familie autoritara compromite dezvoltarea si inflorirea
personalitatii”. Cel putin in anumite cazuri aceasta propozitie o putem considera o ipoteza aposteori, pe
baza unor observatii recente in diferite grupuri scolare sau familiale. Sau, ipoteza „Posedarea unui
televizor reduce timpul de comunicare interumana”/ „Posedarea unui televizor are drept efect reducerea
contactelor si relatiilor sociale” poate fi in anumite cazuri, o ipoteza apriori sau o ipoteza aposteori.

Ipotezele pot avea o forma explicita sau o forma implicita.

Prin ipoteze clare formulam intrebari clare. Claritatea inseamna precizia conceptelor si corectitudine
logica.

Ipotezele conditioneaza utilizarea adecvata a metodelor, tehnicilor, procedeelor si instrumentelor de

cercetare sociologica.

Se spune ca de valoarea ipotezelor depinde valoarea cercetarii.

Nivelurile si etape ale cercetarii sociologice de teren

Cercetarea sociologica poate viza multiple aspecte ale realitatii sociale.

 Sociologia este stiinta generala a societatii.

Din acest obiect face parte si realitatea juridica (fenomene juridice, acte juridice, legi, institutii juridice,
norme juridice etc.).

Investigatia sociologica poate avea ca obiect atat probleme globale ale societatii (probleme
demografice, ecologice etc.), cat si probleme macrosociale (fenomene la nivelul societatii dintr-o tara:
economice, politice etc.), atitudinile, opiniile, motivatiile, aspiratiile, comportamentele umane in diferite
situatii.

Asa cum aprecia G. Gurtvich, sociologia este stiinta explicativa iar cercetarea empirica in sociologie se
poate realiza in afara unei teorii explicative/presupune o teorie explicativa.

Dupa sociologul francez, sociologia are doua componente inseparabile: sociologia generala si
sociologia aplicata.

Gurtvich a formulat reguli ale explicatiei sociologice, dintre care se detaseaza ca semnificatie
urmatoarele:

1) Integrarea elementelor microsociale in grupuri, clase sociale si in societatea globala;

2) Studierea fenomenelor sociale globale prin intermediul structurilor;
3) Tratarea fenomenelor sociale globale sau de subsistem (partiale) la diferite nivele in profunzime;
4) Utilizarea explicatiilor cauzale si in absenta acestora, a corelatiilor functionale.

S-au formulat mai multe puncte de vedere despre fazele, nivelurile si etapele cercetarii sau investigatiei
sociologice, atat in ceea ce priveste numarul acestora cat si continutul.

Unii autori disting 3 niveluri ale tehnicilor si metodelor