PLAN DE COMUNICARE

Aferent proiectului
,,Nu antibiotice la-ntâmplare’’

Pregătit pentru: Ministerul Sănătății

Coordonator: Conf. Univ. Rosemarie Haineș

Realizat de: Cârjaliu Andreea Bianca

Grupa 1
Prezentarea organizaţiei
În România dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat prin Constituţie. Principiile sistemului de
sănătate bazat pe asigurări sociale de sănătate sunt:

 solidaritatea,
 libertatea alegerii de către asigurat a furnizorului de servicii,
 concurenţa între furnizorii de servicii de sănătate,
 asigurarea calităţii serviciilor şi respectarea pacientului
 garantarea confidenţialităţii actului medical.

Ministerul Sănătăţii este organizat şi funcţionează în baza Hotărârii Guvernului României nr.
144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi
completările ulterioare.

Ministerul Sănătăţii este organ de specialitate al administraţiei publice central aflat în subordinea
Guvernului, având personalitate juridică proprie, cu sediul în municipiul Bucureşti, Str. Cristian
Popişteanu nr.1-3, sectorul 1 şi reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate
publică.

Misiunea Ministerului Sanatatii este de a elabora politici, strategii si programe de actiune in

domeniul sanatatii populatiei, coordoneaza si controleaza implementarea acestora la nivel
national, regional si local si raspunde de realizarea procesului de reforma in domeniul sanitar.
Totodata, Ministerul Sanatatii organizeaza, coordoneaza, indruma activitatile pentru asigurarea
sanatatii populatiei si actioneaza pentru prevenirea si combaterea practicilor care dauneaza
sanatatii

Istoric
După al Doilea Razboi Mondial, România a avut un sistem de sănătate finanţat de stat, după
modelul Semasko, având similitudini cu sistemele anglo-saxone şi cu cele din nordice, în care:

 Finanţarea exculsiva se făcea din fondurile statului

 Statul era proprietarul absolut al tuturor resurselor materiale
 Statul era singurul furnizor de servicii de sănătate pentru întreaga populaţie
Acest sistem se baza pe principiile planificării centralizate, a administrării rigide şi monopolul
statului. Astfel sistemul de îngrijiri de sănătate creat de Ministerul Sănătăţii a fost unul integrat,
centralizat, controlat de stat print axe şi cu libertate limitată în opţiune, dar accesibil pentru toţi.
Procesul de reformă al sistemului de sănătate din România a început în 1990.

Din 1994 a început trecerea spre un sistem de asigurări sociale de sănătate mai descentralizat,
pluralist, cu relaţii contractuale între fondurile de asigurări de sănătate şi furnizorii de servicii de
sănătate.

În anul 2000 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a publicat primul raport comparat al sistemelor de
sănătate în care şi România a fost analizată. Rezultatele reformei sistemului de sănătate, care a
cunoscut ritmuri diferite în funcţie de schimbările policite ale vremii (inaintare, stagnare, regres,
reveniri, reluări) erau deja vizibile O infrastructura de servicii dezvoltată extensiv la nivel de
teritoriu, dar neglijată din punctul de vedere al dotarilor; costuri ridicate cu întreţinerea dorărilor
din spitale, cu eficienţă scăzută în asigurarea serviciilor de sănătate (70% din costuri asigurau
20% din cererile sanitare ale populaţiei), medicalizarea excesivă a sănătăţii (alegându-se în
posture de conducere medici fără pregătire managerială), o planificare normativă ineficientă.1

La aceste probleme s-a adăugat faptul că România a modificat modul în care se alocau banii
proveniţi din sursele de finanţare: banii strânşi de la populaţie se varsă în bugetul comun al
Guvernului, care mai apoi redistribuie un procent din bugetul pe următorul an către sănătate.
Noile sisteme de decontare a medicamentelor şi problemele financiare ale caselor de sănătate au
dus, în plus faţă de toate celelalte situaţii existente la o relativă penurie de medicamente
specializate, şi la o imagine proastă a sistemului de sănătate în ansamblu, a forurilor decizionale,
precum Ministerul sănătăţii, în particular, răsfrângându-se asupra tuturor deciziilor luate de
acesta.

AUDIT

La nivel statistic, România se află pe ultimele locuri ale clasamentelor europene cu privire la
indicatorii de sănătate, având o mortalitate generală cu peste 25 % peste media europeană.

1 http://www.who.int/whr/2000/en/
Încrederea cetățenilor în sistemul public de sănătate este una scăzută. Un studiu efectuat de Local
American Working Group în anul 2016 ne arată că 45% dintre români au declarat că sistemul
sanitar din România se confruntă cu 3 mari probleme: lipsa accesului la medicamente de ultimă
generație, personal medical insuficient și administrarea ineficientă a bugetului alocat. Potrivit
aceluiași studiu 18% dintre români au indicat că au fost umiliți atunci când au fost nevoiți să
apeleze la serviciile medicale oferite de spitalele românești. De asemenea, sondajele realizate la
nivel național au indicat faptul că 81% dintre români consideră că este necesar să aibă facilitat
accesul la medicamentele de tip antibiotic, mai ales atunci când suferă de afecțiuni severe.
Aceste fapte au condus la degradarea imaginii Minsterului Sănătății din România și scăderea
încrederii cetățenilor în sistem.

Trebuie precizat că, deşi prost gestionate anumite situaţii (în special cele financiare), marea
majoritate a deciziilor luate de Ministerul Sănătăţii în privinţa elementelor de sănătate publică au
fost şi rămân corecte. În această situaţie se află şi decizia de a opri de la vânzarea directă, fără
prescripţie medicală, a antibioticelor şi anumitor substanţe speciale, decizie privită cu suspiciune
de populaţie. Decizia a fost luată plecând rezultatele unui sondaj realizat de Societatea Națională
de Medicina Familiei (SNMF) arată că, cele mai multe rețete pentru antibiotice sunt date după
consultația efectuată de medicul de familie, dar că 1 din 5 pacienţi solicită o rețetă pentru
antibiotic după începerea tratamentului din proprie inițiativă, respectiv 1 din 4 o fac după ce au
primit în prealabil antibiotice din alte surse (camera de gardă, farmacie).

Conform studiului EPHA, „unul dintre factorii frecvent incriminați pentru consumul mare de
antibiotice este educația insuficientă a populației. Eurobarometrul pentru 2016 dedicat rezistenței
la antimicrobiene confirmă că românii au cunoștințe sub media europeană referitoare la utilizarea
antibioticelor:

 58% din respondenți cred că acestea distrug virusurile (față de media UE de 46%);
 51% cred că antibioticele sunt eficiente în caz de răceală și gripă (vs. 36% din
europeni);
 79% din români știu că antibioticele devin ineficiente dacă sunt luate când nu este
necesar (față de 84% în UE);
 62% știu că folosirea lor frecventă poate genera efecte adverse (66% în UE).”2

2 https://epha.org/in-the-media-2017/
Numeroase campanii de comunicare au fost desfășurate de către Ministerul Sănătății însă
rezultatele nu au fost cele așteptate din cauza a diferite motive precum: interpretarea greșită a
rezultatelor cercetării, alegerea incorectă a țintelor, gestionarea incorectă a acțiunilor sau
alegerea greșită a acestora în raport cu așteptările publicului țintă, neclaritatea meajelor
formulate.

Această situaţie explică şi faptul că Ministerul Sănătății este codaș în ceea ce privește
comunicarea, rolul specialistului în relații publice fiind redus la a furniza informații către presă,
iar potențialul său de a planfica strategic comunicarea instituției şi informarea/educarea
populaţiei este ignorat sau nerecunoscut (conform unei analize efectuate de Asociația Româna de
Relații Publice).

Făcând o analiză a componentelor comunicării la nivel de Minister şi în problematica

antibioticelor în special putem spune că:

 Comunicarea de produs este timidă, rezumându-se la postarea elementelor

informative pe pagina ministerului, alături de un videclip menit să atragă atenţia
asupra deciziilor eronoate care pot fi luate în ceea ce priveşte antibioticele
 Comunicarea financiara a instituţiei este făcută la fel, prin postări pe pagina
ministerului si prin comunicare de presă trimise ziarelor
 Comunicarea de influenţă este limitată, existând o serie de campanii de
educare/conştientizare care vizibile inclusiv în mass media, dar care se îneacă în
afluenţa de comunicări eclectice şi reclame comerciale
 Comunicarea sensibilă este slab aspectată
 Comunicarea instituţională este rigidă şi exclusiv formală
 Comunicarea internă este formală, rigidă şi uni direcţională
 Comunicarea locală şi de proximitate nu este aspectată
 Comunicarea internaţională se dace la nivel înalt şi întotdeauna prin intermediul
deparamentului de comunicare şi relaţii publice
 Comunicarea de mediu şi de solidaritate nu este aspectată decât prin decizii şi ordine
legiferate şi publicate în Monitorul Oficial.

CONTEXT
Antibioticele reprezintă probabil cel mai mare progres medical al ultimului secol. În cei 75 de ani
de când sunt utilizate, ele au salvat milioane de vieți, au scurtat durata suferințelor prin infecții și
în numeroase cazuri au prevenit apariția unor sechele ale infecțiilor.

La fel ca și în cazul altor medicamente, utilizarea antibioticelor poate produce efecte nedorite.
Însă, datorită beneficiilor mai sus menționate, cetățenii României au tendința să foloseasca
antibioticele în mod eronat, atunci când nu este necesar și fara sa aibă recomandarea unui medic.

Un studiu efectuat în luna ianuarie a anului 2018 de către Cult Market Research a arătat că unul
din șase români au consumat antibiotice în ultimul an fără rețetă prescrisă de medic.

În contextul rezultatelor alarmante a tututor studiilor menționate, Ministerul Sănătății lansează în

luna septembrie a anului 2018 proiectul național prioritar ,,Nu antibiotice la-ntâmplare’’ care se
va desfășura pe o perioada de doi ani. Bugetul total al proiectului este de 84 milioane de lei.

STRATEGIA ORGANIZAȚIEI

Scopul proiectului este prevenirea folosirii antibioticelor fara recomandarea medicului.

Obiectivul principal al proiectului îl constituie conștientizarea de către cetățeni a riscurilor la

care se supun prin folosirea medicamentelor făra prescripție medicală.

În vederea în vederea îndepinirii scopurilor și obiectivelor proiectului ,, Nu antibiotice la-

ntâmplare’’ va fi derulat un plan de comunicare funcțional a cărei rată de succes este destul de
mare datorită insistenței pe obiectiv. Planificarea funcțională urmărește opinia evoluției publice.

PUNCTE TARI INTERNE

 Personal specializat
 Flux de comunicare vertical și orizontal foarte bun
 Existența de proceduri interne bine structurate

PUNCTE SLABE INTERNE

 Lipsa motivării financiare personalului pentru a-și îndeplini în mod profesional

atribuțiile;
 Rigiditate la schimbarea
PUNCTE TARI EXTERNE

 Existența unui cadru legal care interzice eliberarea de antibiotice fară rețetă medicală
 Existența unui procent mare de personal tânăr capabil să se formeze în spiritul
exigențelor survenite prin aplicarea principiilor prevăzute de legea 95/2006

PUNCTE SLABE EXTERNE

 Lipsa încrederii cetățenilor în sistem

 Imaginea degradată a instituției
 Lipsa educației în domeniul sanitar
 Personal care accepta plăți informale în schimbul oferirii serviciilor
 Personal care nu respectă cadrul legal

OBIECTIVE DE COMUNICARE

 Să crească cu 50% în următorul an gradul de informare al cetățenilor cu privire la efectele

negative pe care le pot avea antibioticele luate fară prescriptie medicală.
 Să fie redus cu 80% la sută numărul de antibiotice eliberate fară rețetă medicală pâna în
luna septembrie a anului 2019.
 Să crească cu 75% gradul de conștienizare al farmaciștilor cu privire la riscurile asupra
cărora supun pacienții eliberând antibiotice făra prescriptie medicală.

FUNCȚIILE DE COMUNICARE

 De informare- urmărește informarea corectă a cetățenilor și a personalului calificat cu

privire la riscurile la care se supun prin folosirea antibioticelor fără rețetă medicală.
 Funcția conativă – urmărește determinarea publicului țintă să se implice în comunicare
 Functia de control- vizează clarificarea îndatoririlor.
 Funcția de motivare – vizează stimularea cooperării publicului țintă în vederea
îndeplinirii obiectivelor.

PUBLIC ȚINTĂ

Publicul larg - cetățenii cu vârsta cuprinsă între 18-90 de ani

- mass media
Publicul specializat - personalul calificat din sistemul sanitar (medicii, farmaciștii), studenții

- mass media specializată în domeniul sanitar.

ACTIVITĂȚI

A.1- Realizarea identității proiectului vizuale a proiectului ( logo, slogan)

Responsabil: Coordonator de comunicare

Rezultate: Logo-ul și sloganul proiectului

Perioada: iulie 2018

A.2- Realizarea de materiale tipărite și materiale de promovare

Responsabil: Coordonator de comunicare și relații publice

Rezultate: 500 de roll-up-uri , 500.000 afișe, 700.000 pliante, 200.000 pixuri

Termen de realizare: iulie-august 2018

A.3- Organizarea unei conferințe de presă de lansare a proiectului

Responsabil: Coordonator de comunicare și relații publice

Termen de realizare: septembrie 2018

A.4- Promovarea online si in mass-media a activităților

Responsabil: Coordonator de comunicare și relații publice

Rezultat: informarea publicului țintă

Termen de realizare: septembrie 2018- august 2020

A.5- Conferința de comunicare pentru studenții facultăților de profil

Responsabil: Coordonator de comunicare și relații publice

Termen de realizare: octombrie 2018

BUGETUL DETALIAT AL PROIECTULUI:

Descriere activitate/produs Bucaţi Cost/unitaate (lei) Valoare totala (lei)

logo şi slogan 1.00 4,600.00 4,600.00
roll-up 500.00 200.00 100,000.00
afise 500,000.00 20.00 10,000,000.00
pliante 700,000.00 5.00 3,500,000.00
pixuri 200,000.00 5.00 1,000,000.00
online 4,000.00 20.00 80,000.00
tv 4,000.00 12,000.00 48,000,000.00
radio 8,000.00 2,200.00 17,600,000.00
ziare 4,000.00 500.00 2,000,000.00
conferinta de presa 1.00 8,000.00 8,000.00
rezerva     1,707,400.00
Total     84,000,000.00

NIVEL DE COMUNICARE

Comunicarea la nivel intern va fi realizată atât pe orizontală cât și pe verticală. Vor fi folosite
ambele tipuri de comunicare de la nivelul intern:

 comunicarea formală - desfășurată pe trei direcții principale: de sus în jos, de jos în sus,
orizontală;
 comunicarea informală

Comunicarea externă se va regăsi în 3 forme:

 operațională
 strategică
 de promovare
PLAN DE ACȚIUNE

PUBLIC ȚINTĂ INSTRUMENTE FOLOSITE

Cetățenii din mediul rural cu vârsta cuprinsă -publicarea de afișe în spitale, farmacii,
între 18-90 ani. dispensare, case de cultură, primării și în
principalele magazine
-mesaje de informare în ziare locale și la tv.
-radio
Cetățenii din mediul urban cu vârsta cuprinsă -bannere online pe principalele site-uri de
între 18-50 de ani interes;
-reclame pe rețelele de socializare;
-mesaje de informare în ziare naționale și la tv;
-afișe în spitale, policlinci și farmacii;
-radio;
Cetățenii din mediul urban cu vârsta cuprinsă -mesaje de informare în ziare naționale și la tv
între 50-90 de ani -radio
-Afișe în spitale, farmacii, policlinici;
Pesonal calificat din sistemul sanitar (medici -prezentare în cadrul onferințelor de
farmacii) specialitate;
-memorandumuri;
Studenții din domenii de specialitate -promovare online
-comunicări prin intermediul corpului
profesoral
-afișe în facultăților, cămine şi în perimetrul
campusurilor studențești;
Mass media -Conferința de presă
-Transmiterea de articole şi mesaje de
informare în vederea publicării către publicul
larg
-Transmiterea de articole şi studii către mass-
media de specialitate în vederea publicării

Anexa 1: Schema planifică rii funcţionale

Strategia firmei