Odata candva ceva trecea

Capitolul II
Școala în a-II-a jumătate a sec. XIX

Cu precizarea că am depășit sfârșitul sec. XIX până la pensionarea d-lui

Stoian St. Popescu!

Legile Învățământului ”P. Poni” și Spiru Haret

Am avut scop principal organizarea învățământului românesc pe baze

științifice – apropiat de sistemele din statele europene dezvoltate. Pentru a reuși
acest scop a fost folosită metoda observației realizată cu ajutorul angajaților
statului care lucrau în diversitatea instituțiilor locale, având cunoștințe despre
realitățile timpului și locului respectiv.
Strânse și studiate la Minister acele informații cuprindeau:
Formulare1
A – Liste cu elevii claselor I-IV și cu copiii strămutași și născute morți
B – Liste cu copiii veniți din alte comune;
C – Vătăseii2 să măsoare distanțele pe drumuri până la școala – în sat și
între sate ;

1
Pretura Marginea – Ds. 132/1889 – F225
2
Slujbaș care administra treburile gospodărești și intrarea sau ieșirea dintr-un oraș, pospodărie particulară -
inclusă
 -De unde provin suprafețele de teren pentru local în sat, pentru cultură
agricolă și pentru învățător;
-Cine este proprietar? – comuna, statul și dacă a fost obținut la 1868,
1882 sau din vânzare loturi 1889.
D - Școala – mod construcție, starea actuală, numărul camerelor și
destinația lor, dimensiunile lor, în special sălile de clasă.

Toate aceste informații au fost folosite pentru proiectele de legi de la

sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX . Și într-adevăr, Învățământul în România
a ajuns la cote înalte datorită acelor patrioți dintre care, cred că nu greșesc, pe
treapta cea mai înaltă a fost și va rămâne Spiru Haret. În 1884 a fost numit în
funcția de Inspector General al Învățământului din România și în această calitate
a înființat Școli Rurale pentru Adulți și a legiferat Repetenția3.
Între anii 1897 și 1911 în funcția de Ministru al Instr. Publ. A ordonat
Casei Școalelor să construiască 542 săli de clasă, au fost înființate și au
funcționat primele grădinițe de copii și primele cantine pentru elevi cu locuință
în altă parte. În 1898 a fost introdus sportul în școli – Oina – cu concursuri în
luna Mai a fiecărui an. Au fost înființate școlile elementare de meserii, a
organizat Învățământul profesional, primele Orfelinate ale Statului, a fost
înființată Casa Corpului Didactic din București, care s-a ocupat cu construcția de
4
locuințe, cămine pentru studenți , Sanatorii construite la Mangalia, Eforie și
Predeal și acordarea ajutorului cadrelor didactice pentru rezolvarea problemelor
de familie etc.
A fost aprobată Legea Învățământului Privat, a unificat Programele și
manualele pentru aceleași școli, și a introdus Învățământul obligatoriu pentru
tinerii 14-20 ani.

3
M. Bordeiaunu, P. Vladovschi – op. Cit. F 251, 252, 282, 289, 291, 311
4
Idem – F 295
 În perioada 1-XI – 31 – III cu manuale speciale și pentru a le spori
interesul pregătirii auto didactice în 1898 au fost înființate 320 de biblioteci la
sate5.
În al treilea mandat de Ministru Instr. Publice din 1907 6 Spiru Haret a
Ordonat ca în învățământ să fie folosită obligatoriu Ortografia concepută de
Academia României în felul acesta ”comoara noastră, din adâncuri adunată” a
fost impusă fără heliadisme7, prea multe neologisme, jargoane, etc ca exemplu –
documentul:
Revisorele scolelor din județului Vlașca
Nr. 125/1872-07-04
Domnule Prefectu
Subsemnatului vă rogu respectuos să binevoiți a da ordin Domniilor
subprefecți, prin care să se invite toți învețătorii și domnii consilieri comunali
cu publicațiunea Honor Ministru Officialu Nr. 119 anului corentu relativă la
tinerea exameneloru eleviloru școleloru primare de ambe sexe de prin comunele
rurale să se esecute întocmai, erau câtu despre resultatului și progresului care se
va constata să ne raporteze imediatu conform ordinului Honor Ministeru cu nr.
5840 din 10 alle corentu.
Primiți vă rogu Domnule Prefectu asecurarea deosebitei multte stimă și
considrațiune.
P. Revisoare

(Părere: -o fi transpirat Caragiale când le-a citit?!)

5
Ibidem F 281
6
M. Bordeiaunu, P. Vladovschi – op. Cit. p 304
7
Bacalbașa Constantin – op cit. p.38
 Legea Școlilor Elementare de Meserii – prevedea ca specificul fiecăreia să
fie ales în funcție de necesitățile locale. În baza acestei legi la al II-lea Congres
al Învățătorilor de la Galați a1904 – a fost dezbătut conținutul ei, și învățătorii
au hotărât să-i determine pe localnici să prelucreze iarna materiile prime și să
vândă produsele prin magazine, să înființeze întovărășiri sătești și bănci
populare și cea mai numeroasă clasă socială din România de atunci să ceară
drepturi politice8.
Gândirea conducătorilor politici și în special a celor angajați în Ministerul
Instrucțiunii Publice și Cultelor a avut în centrul atenției scopuri naționale –
unirea consolidată independența și dezvoltarea societății românești în pas cu
națiunile europene.
Normal:
- prezentul se naște din trecut, dar obligatoriu trebuie să privească la
viitor!
Și viitorul oricărei comunități umane se numește COPIL!
Lor li se adresa înțeleptul profesor Gheorghe Lazăr în 1818 când a fost
numit dascăl la Sf. Sava:
” – Vă cheamă, vă strigă părintește, vă îmbrățișează, veniți TOȚI!”9
- Unitatea a fost realizată prin programul școlar, manuale unice pentru
fiecare obiect de învățământ și crearea și manifestarea sentimentelor patriotice,
al responsabilității personale indiferent de situațiile în care ajunge omul sănătos!
Și cum ”toate acestea, au fost învățate” devenind bunuri veșnice
personale, au fost dovedite!... Fiind o perioadă de liniște relativă societatea
română a evoluat pozitiv.
-În anul 1909 – a fost promulgată Lege pentru organizarea și funcționarea
Grădinițelor de copii.
Toate aceste legi și celelalte acte ale Organelor statului au avut la bază
necesitatea și cunoașterea nemijlocită a realității și au pus bazele științifice ale
8
Ibidem F 302 – M. Vladovschi, M. Bordeianu
9
Părnuță, Gh. – Începutul învățăm sătesc – F. 397
dezvoltării Învățământului din România, care a fost unul dintre cele mai bune și
complexe sisteme de învățământ din Europa.10
-Mai adaug Hotărârea din anul 1908 prin care școlile erau împroprietărite
cu 3 ha. de teren11 lucrat cu forțe și mijloace proprii de către angajații școlii sau
arendat și câștigat să fie folosit pentru școală și învățători.

Școala Malu sub toate formele

– construcție, întreținere, necesități materiale

Baza materială – conform legii asigurată de Org. Adm. Locale!

Aceasta a doua ”casă” a copiilor elevi nu e o proprietate personală e inertă
și în multe cazuri este privită și tratată cu gânduri și fapte negative atât de maturi
cât și de copii! Copiii sunt scuzați deoarece din miliardele de neuroni primiți
prin naștere nu au pus la muncă decât câteva mii sau milioane, și dacă vor
rămâne la acel nivel nu vor putea să depășească condiția părinților și chiar mai
rău: să-i ajungă!
Despre EA – s-a afirmat că este: Locaș Sfânt – deoarece acolo orice om
sănătos câștigă ”Podoaba Veșnică” – ÎNVĂȚĂTURA”12
Situația școlii Malu este cunoscută din mai multe documente studiate până
acum.
Școala – instituția foarte importantă pentru orice comunitate
administrativă din România a reușit să viețuiască înfruntând atâtea greutăți
generate de factori locali, naționali și de evenimente internaționale cum au
fost războaiele și perioadele de ocupație militară, etc.

10
R.N.I. – părere personală… cu baze verificabile
11
Bordeianu, M. Vladcovschi, P. op. Cit. F. 308
12
Pascu St. + colaboratori – Istoria Învățământului din România p.334
 În primul rând localurile de școală cu toate materialele didactice, de
confort, igienă… legale au fost cu greu și în timp aduse la nivelul cerut de
necesitate!
Toate aceste părți materiale erau conform legii în obligația organelor
locale și în grija angajaților școlii – învățătorii și personalul nedidactic. Legea
prevedea ca pentru baza materială a școlii, primăria era obligată să aloce anual
suma de 200 lei și dacă nu erau cheltuiți, trebuia să fie depuși la o casă de
economii (Casa Școalelor) pentru fondul de împrumut la alte școli rurale.
Primarii erau amenințați să nu mai folosească acei bani în alte scopuri, iar
Comitetul Școlar Permanent al județului era obligat să aloce în buget sume
pentru a ajuta comunele care sunt în imposibilitatea declarată după verificarea13
de a rezolva cerințele importante.
Un document întocmit de către Revizorul Școalelor District. Ilfov și
Vlașca, la Ordinul nr. 563/7.VI.1877 al Ministerului de Interne conține
constatările în urma inspecțiilor făcute în cele două districte la școlile rurale. În
Vlașca revizorul a fost însoțit de 3 delegați de încredere: unul dintre aceștia a
fost învățătorul Florea Popescu - școala Arsache care la 17.VIII.1877 a fost
autorizat de către Revizor – cu aprobarea Ministrului (deoarece avea prioritate
școlile din București), să inspecteze școlile din plasa Marginea de la Dăița până
la Bujoru. (Constatările au fost negative: localuri lipsă, improprii, insalubre,
mobilierul, rudimentar materiale didactic necesar și învățătorii trebuie să fie
pedagogi adevărați14
Acele realități de starea localurilor școlilor rurale jud. Vlașca (Plasa
Marginea) sunt cuprinse în Tabloul15

Nr. Comuna Localul Material Starea la zi Observații

crt. folosit
13
M.C.I.P Inv. 3348 – Ds. 242/1877 – F.7
14
M.C.I.P Inv. 3348 – Ds. 87/1877 – F.74 și 83
15
M.C.I.P Inv. 3348 – Ds. 242/1877 – F.31 și 33
1. Chiriacu Bun Zid – Folosibil 3 camere mari
cărămidă
15 Arscahe Bun Zid – Are nevoie Cauză rușii
cărămidă de reparații
10 Stănești satisfăcăto Gard Folosibil
r
17 Pietroșani Bun Cărămidă Folosibil Jos scânduri
18 Găujani bun Cărămidă Folosibil Cărămidă
22 Măgura Bun Cu șișă Folosibil Scânduri
Lăceanca
19 Mallu Bun Paiantă Are nevoie Jos scânduri, la un
de reparații loc u primăria
4 Toporu rea cărămidă Nu a funcționat din
1875
20 Daia Caz Zid gard Lipsă Nu a mai
special acoperiș și funcționat din 1870
2 pereți când s-a atașat de
com. Frătești
Fără local – Trestenicu Popești, Cacaleți
Local ruinat – Putineiu, Frătești, Băneasa, Pietrele, Slobozia
Bordei – Bujoru jos pământ bătut! Sobă proastă!

Din cele 22 de școli rurale din plasa Marginea, jud. Vlașca am ales pe cele
cu care Școala și comuna Malu au avut strânse legături de-a lungul timpului.
Despre unele dintre aceste ”legături” am mai amintit până acum , dar
reamintesc: schimb de învățători și de experiență didactică, înscrierea copiilor la
școli din comunele vecine atunci când în localitate nu erau posibilitățile
necesare desfășurării procesului de învățare. Asemenea cazuri boli
molipsitoare, calamități naturale, războaie, lipsă local de școală, lipsă material
didactic, învățători și cum a fost la Malu în anul 1873 ”necapabil” învățătorul
Ion Gheorghe.
Primele 3 școli din tabelul întocmit de mine erau școli model16 sub toate
aspectele deoarece proprietarul moșiilor și autoritățile locale erau dirijate de
doctorul Apostol Arsache și moștenitorii săi.
În anul 1873 datorită stării conflictuale dintre autoritățile comunei Malu
cu învățătorul Ion Gheorghe (care a fost transferat la Școala Găujani), Ilie
Popescu – fiul preotului Dobre din Malu a terminat anul școlar în clasa a III-a la
Școala Arsache primind premiul I cu coroană!17
Raportul trimis de Revizorul județului Vlașca la Ministerul de Interne la
26.VIII.1877. după inspectarea școlilor constata că în jud. Vlașca din cele 70 de
școli pot funcționa în anul școlar 1877 – 1878 doar 30, dar și acestea aveau
nevoie de reparații și dotări cu material didactic, precum și de sprijinul
organelor locale și județene. Despre localul școlii Malu se mai preciza că este
luminoasă având trei ferestre, învelită cu olană dar soba este în stare proastă18.
Semnează revizor Sc. Vl. C.D. Aricescu.
Material didactic strict necesar era la obiectul geografie, de aceea MCIP a
comandat la Librăria Socec – 7200 de hărți reprezentând România, Europa și
celelalte continente la prețul de 12.200 lei achitat în două rate.19școlile rurale
aveau nevoie și de hărțile județului Vlașca cu împărțirea administrativ –
teritorială, rețelele de drumuri, ape, poduri și celelalte reprezentări necesare.
Între cele 14 școli din plasa Marginea – județul Vlașca la numărul 12 din tabel
era Școala Malu20. Semna Rev. Sc. Vl. C.D. Aricescu.
Astfel în anul 1879 aflăm că pentru rezolvarea multiplelor probleme ale
procesului instructiv-educativ învățătorul era ajutat de către comitetul școlar

16
Apostol Arscahe - doctor în medicină, politician a determinat Adunarea Electivă a Țării Românești să-l aleagă
tot pe Al. Ioan Cuza deoarece era un asemenea caz în Europa, Suedia și Norvegia 1814-1905!
17
Pref. Vlașca, ss. 1/1873 f.81
18
M.C.I.P ss.242/1873 f.33
19
M.C.I.P. ss 87/1877 f. 13
20
M.C.I.P. ss 87/1877 f. 304
local format din trei persoane alese și care erau competente: cu pregătire
intelectuală, conduită morală și relații bune în comunitate.
Acestea erau21:
-Ion Coporan – fost învățător și primar al comunei Malu
-Dobre Budea – sătean fruntaș, ales în consiliul comunal
-Preotul Lădaru – a II-a generație de popi sec.19 – socrul învățătorului
Stoian Popescu.

Știri deosebit de importante și lămuritoare le aflăm din documentul

întocmit de învățătorul Stoian Popescu la ordinul Prefectului de Vlașca22.

Școlile din plasa Marginea

Comuna Fam Copii Învățători Elevi local proprietar buget mob salarii Lot
ilii frecvență ilier scolar
b. f. b. f.
Slobozia 300 45 1 1 35 10 are comuna 160 da 240 17. pog
lei/me Depart
membr e de
u școală
Malu 315 96 1 1 56 30 are comuna 140 da b. 480 17 pog.
f. 840 Dat de
stat
Arscahe 425 143 2 86 16 are Urmași 300 da b. 240 Nu are
Apostol lei
Arscahe f. 840
lei
În tabelul acesta sunt cuprinse 13 școli expuse de mine cu cătunele lor și
pe baza datelor statistice remarcăm.
Creșterea numărului de familii și a celui de copii.
Astfel în primele locuri situația era următoarea:
Familii înregistrate la recensământ
I – Stănești + Ghizdaru – 600 familii
II – Chiriacu – 500 familii
21
Pref. Vlașca ss 5/1879 – f. 476
22
Pref. Vlașca ss 5/1879 – f. 97
 III – Putineiu – 450 familii
IV – Arsache – 425 familii
V – Malu – 315 familii
Copii
I – Pietroșani – 162 copii de școlit
II – Gogoșari – 150 copii
III – Putineiu – 149 copii
IV – Arsache – 143 copii
V – Malu – 96 copii (56 b + 40 f)
VI – Slobozia – 45 copii

Din această analiză constatăm faptul că în comuna Slobozia toți cei 45 de

copii au fost școliți la noi din 96 copii au fost școliți – 86 dintre care 30 de fete
în timp ce la Arsache au frecventat școala 102 copii dintre care 16 fete.
Mai remarcăm faptul că pe locurile fruntașe se afla școlile din satele aflate
pe moșiile stăpânite de Arsache și urmașii acestuia, unde au fost create condiții
bune!
Din acest dosar aflăm că școala de băieți din Malu era condusă de
învățătorul Stoian Popescu23 căsătorit în anul 1880 cu Maria – fiica preotului
Lazăr, iar școala de fete era condusă de domnișoara învățătoarea Anastasia
Ștefănescu24 care din păcate a fost nevoită să se adreseze Oficial Comitetului
Permanent de Vlașca pentru a determina Primăria Malu să-i plătească salariul pe
perioada 01.04 – 15.05 – 1884 deoarece postul îi fusese desființat! Din decizia
5/20.05.1884 a consiliului comunal Malu reiese că salariul va fi dat, dar cu
regret că postul fusese desființat de către organele superioare în timp ce d-ra
învățătoare reușise să determine cele 30 de fete să vină la școală – faptă destul
de rară în acele vremuri.

23
M.C.I.P: INV. 3348 – ss 394/1877 F. 102 ordin de numire 1877-IX-22
24
Pref. VL. Ds. 2/1884 F. 105, 124, 125 – primar Kiran Tone
 Școlile sătești din acea perioadă erau mixte – dovadă cele cuprinse în
documentele prezentate: la Slobozia, Malu, Găujani și Pietroșani al II-lea cadru
didactic era femeie, iar la Arsache ambele cadre didactice erau femei.
Salariile erau diferite în funcție de categoria calificării profesionale și a
deciziei de angajare: titular (definitiv) Min. Inv.; provizoriu – decizia prefecturii
județului; suplinitor la cererea comunei cu aprobarea Revizorului județean
trimisă la Prefectură.
La școala Malu angajarea învățătorilor la cererea Primăriei a mai fost
încercată în anul 1866 când l-au cerut pe Petre Călin Dogaru – consătean care a
suplinit câteva luni spre sfârșitul anului școlar dar a fost respins în urma
examenului conform adresei nr. 13/10.01.1867 a Revizorului Școlar Vlașca25
către Prefectura Vlașca cu recomandarea ”să mai învețe și dacă vrea să
concureze cu contracandidatul Ioan Nicolaie – numit cu decizia 12692/1866.
Alt caz în care primăria Malu a luat Hotărârea nr. 11/23.VIII.1973 să-l
înlocuie pe învățătorul Ion Gheorghescu26 cu Neculae Mareșu27 care era din
comuna Valea - ținutul Făgăraș de unde a fugit ca să nu fie luat militar!
După mai multe dispute între Primăria Malu și Supbrefectul de Margine
(Vl.) învățătorul Ion Gheorghescu a fost mutat la Școala Găujani de către prefect
și Neculae Mareșu a fost angajat la școala Malu unde a răspuns la Ordinul
183/08.10.1873 al revizoratului școlar Vlașca: Primarii și învățătorii să studieze:
”Questionare arheologice” pentru localitățile lor și cele vecine și să trimită în
scris la Ministerul Cultelor și Instr. Publice până la 10.11.1873! Revizor N.S.
Lascu28.
Documentul întocmit de către învățătorul Neculae Mareșu este foto copiat
parțial de la Arh. Naționale Giurgiu și cuprinde titlul ”Tablou de urmele aflate

25
Idem 3/1866 F. 195
26
Pref. Vl. Ds. 1/1873 F.112
27
Idem …. F. 150
28
Ibidem F. 148
împrejurul acestei comune vechi, strămoșești care au numirea ca au să fie venită
în timpurile de demulții ca cetăți și altele aseminia”.
Răspunsurile la întrebările formularelor primite se referă la toponime
locale – unele dispărute între timp la evenimente istorice – războaie – dar fără
precizarea necesară – timp, loc, nume, autori etc.
Se păstrează și azi, fiind amintită și în documentele referitoare la pichetele
de pază grănicerească ale satelor Malu de Jos și de Sus, Măgura de nisip care ar
fi fost loc de ”adăpost” de scăpare în timpul războaielor dintre imperiile Rusiei,
Austria și Turcia când luptele se duceau pe teritoriul Țării Românești în zona
noastră și știm cât de ”Bine” ne-au adus…29
Altă informație se referă la un șanț de la Măgura de Nisip spre satul Malu
de Jos pe care locuitorii ascunși reveneau cu bărcile când era apă de la Dunăre
sau pedestru când era uscat, fiind greu de detectat din cauza vegetației de baltă
și a diferenței de nivel.
Alte toponime au fost Măgurile de pe terasa satului care au servit puncte
de hotar între Raiaua Giurgiu și moșia Parapanca din Țara Românească ridicate
în sec. XV – XVI.
Se păstrează și azi Măgura Țiganului, Măgura Arată, Măgura Oii (Jantu),
Măgura Corcii (sau a lu Mihnea Turcitu) și cele de pe malul Dunării care au fost
verificate cu ocazia întocmirii actelor de proprietate ale moștenitorilor averii
doctorului Apostol Arsache decedat în anul 187730
Mai adaug –Strâmba – valea între Ghiocel și Șovârliu, Gârla Mare,
Cărămizaru și Cama în balta Malu-Vedea despărțite de digul construit în 1930.
Una din cauzele obiective care a perturbat procesul de învățământ public
din Țările Române în secolul al XIX-lea a fost, războiul dintre marile imperii ale
acelor timpuri. La noi nu au avut loc lupte ca în alte localități din plasa Marginea
Vlașca, cred că din cauza cadrului natural – lacul Mahâru, viroage multe, păduri,
revărsarea apelor Dunării și unitățile militare – în special străine n-au fost
29
Măgura de Nisip Km. 505 fluvial
30
Arh. St.București – Min. Agriculturii și Domeniilor Statului Ds. 1801
încărtiruite precum la Frătești, Arsache… în localurile școlilor care au ajuns
impracticabile o perioadă de timp. Spre exemplu la Slobozia localul a fost
bombardat de turci31, iar la Arsache școala a fost cazarmă rușilor care au făcut
multe stricăciuni, și avea nevoie de mari reparații32 după cum raporta învățătorul
școlii Florea Popescu (revenit de la Școala Hodivoaia în acel an 1877)rugând
revizorul școlar Vlașca să nu mai permită asemenea situații în viitor.
Unii învățători n-au putut să desfășoare activitatea de învățare și din cauză
că elevii n-au frecventat normal și în aceste cazuri n-au primit salariile de la
autoritățile locale și centrale de aceea învățătorii au făcut reclamații, au
demisionat căutând alte locuri de muncă în învățământ, în administrație,
biserică, unde aveau mai multă siguranță .
În plasa Marginea au fost multe cazuri dintre care expun pe cele din
comuna Malu:
- Florea Coporan prin decizia nr. 201/09-IX-1876 a Revizorului Școlar
Vlașca a fost numit învățător cu titlul, provizoriu la comuna Malu33,
pentru ca în 1877 să fie plătit pe lunile septembrie – octombrie cu 180
lei brut de la Școala Dăița unde îl înlocuia pe George Vlad Sima –
numit la acea școală prin același Ordin al revizorului Șc. Vlașca din
anul 1876, dar demis de către M.C.I.P prin Ordinul 1683/28.02.187734
și postul va fi ocupat cu ocazia reorganizării școalelor – semnează
Min. D. Ghidionescu.
Transferul tânărului învățător Fl. Coporan la școala Dăița35 a fost
determinat de demiterea lui G.D. Sima și de faptul că în comuna Malu erau mai
mulți candidați cu pregătire și experiență în activitatea didactică.
Cauze, necunoscute de mine au determinat organele competente ale statului
să numească la școala Malu un învățător născut în comuna Toporu care s-a

31
MCIP – inv. 3348 – ds. 242/1877 F.32 verso
32
Idem F. 32. v
33
Pref. Vl., ds. 1876/ f.21
34
Pref. Vl. Ds.7/1877, f. 34
35
MCIP In. 3358 ds. 394/1877 f. 83-84
stabilit aici. Este vorba de tânărul de 18 ani, fiu de preot de acolo. St. Popescu
născut 1859 și numit pe 22 septembrie 1877. Documentele timpului ne transmit
informații care demonstrează că și în acea comună nu a fost liniște. Astfel
localul era de zid, pardosit cu cărămidă, având trei camere foarte spațioase,
fiecare cu trei ferestre mari, alături de Primărie.
Localul bun, dar la 142 de familii doar 30 de copii și școala nu funcționa
din anul 1875.36
În acele condiții, ținând cont și de calitățile personale pe care le-a
demonstrat în exercițiul funcțiunii Stoian Popescu a avut prioritate devenind
mălurean trup și suflet.
Deciziile ministeriale trimise la organele județului sunt cuprinse în ștatele
de plată care erau detaliate și garantate de către primării și notarii comunelor
respective.
Documentele: ștat de plată privind prezența și achitarea personalului pe
septembrie și octombrie 1877.
Nr Numele și comuna Gradul Chitanța Decizia Salariu Rețineri Semnătura
crt prenumele de la 10%
. Guvern
1 Florea Dăița nou Februarie 1876 180 18
Coporan 1878 aprilie 7

Primăria comunei Dăița – se certifică prezența în serviciu și exactitatea

cifrelor 1877 octombrie 31
Primar Tudor D. Rugină Fără ștampilă

Comparat cu celelalte documente din dosarul 394/1877 acesta nu

corespunde instrucțiunilor primite de la MCIP. Lipsa ștampilei comunei Dăița
dă de înțeles că autoritățile de acolo n-au fost de acord cu acea numire a altui

36
MCIP in. 3348 – ds. 394/1877 f. 31 verso
învățător din comuna Malu, iar Tudor D. Rugină care semna în calitate de
primar era mălurean!37
Deoarece până acum au fost scrise în câteva lucrări idei despre învățătorul
Stoian Popescu, care a funcționat la școala Malu din 1877 până în 1913 având în
toată această perioadă fără întreruperi și funcția de director. Cred că a fost și
cred că va rămâne personalitatea cu cea mai lungă activitate din Școala Malu
atât ca învățător cât și Director.
Având calități profesionale și bun administrator și cetățean, a pregătit baza
materială a școlii atingând punctul culminant în primul deceniu al sec. XX când
școala Malu avea gradul I – era mixtă și avea secția cu școlirea adulților – 60 de
persoane din localitate care au dorit să învețe38
Tot în 1908 la 9 noiembrie – domnul Diriginte al Școlii se adresa
organelor locale să asigure necesarul de bănci deoarece elevii se înghesuie și nu
pot lucra, iar administratorul plășii dădea ordin primărie Malu să asigure
băncile, dar și înlocuirea donițelor cu butoaie pentru apa elevilor și să
întocmească documentația pentru construirea noului local de școală39 deoarece
era strict necesar!
Primăria Malu a întocmit împreună cu directorul școlii următoarea
documentație pe care a confirmat-o Administratorul D.V. Cazacioc al plășii
Arsache după ce a făcut inspecție și medicul circ. Sanitare:
- 428 copii înregistrați la recensământ;
- 125 elevi prezenți la școală, de ambele sexe
- 2 învățători calificați –Stoian Popescu și Steliana Vâlcu
- Localul vechi dărăpănat, neîncăpător
- Banii pentru materiale și forța de muncă asigurate
- Bugetul local – sărac
- 10.000 lei împrumut de la Casa Școalelor

37
Pref. Vl. Ds. 3/1889 vol II, f. 226
38
Fond. Primăria Malu ds. 1/1887 - 1908 f. 26 verso
39
Primăria Malu ds. 1/1887 – 1908 f. 28 - 35
 - Cărămida poate fi făcută pe plan local la punctul Ciuciumega la N de
sat unde a fost și înainte și după aceea confecționate cărămizi și
obiecte ceramice40
- Transportul materialelor de construcție de la Giurgiu va fi efectuat de
către cei 420 de capi de familii cu carele.
- Forța de muncă necalificată va fi asigurată de către mălureni pe bază
de voluntariat.41
Semnau:
D.V Cazacu – adm. pl. Arsache
Petre M. Chita – primar Malu
Marin I. Copaciu – notar Malu
Stoian Popescu – director Școala Malu
Cu această ocazie a fost despărțită clădirea școlii de cea a Primăriei, între
ele fiind șoseaua Giurgiu – Zimnicea cum este și acum, dar în primăria veche
funcționează poșta și birouri, iar în școala veche a fost grădiniță până în 17
ianuarie 2017 când suprastructura a fost distrusă de incendiu.
Acest local era alcătuit din două săli de clasă între care era holul prin care
intrau elevii în laterale și cadrele didactice în cancelaria al cărei corp depășea
spre NV planul claselor oferind învățătorilor și directorilor posibilitatea de a
supraveghea elevii în recreație și alte situații prin fereastra acesteia. Fiecare
clasă avea trei ferestre oferind luminarea încăperilor așa de importantă pentru
elevi și cadrele didactice în timpurile acelea! Nivelul de la baza încăperilor era
mai sus cu 0,60m, față de sol de aceea intrarea avea trepte cu balustrade de zid.
Până la jumătatea sec al XX-lea încălzirea cu lemne în sobe de metal și
iluminatul în cazuri când în școală erau activități în perioada zilelor scurte, erau
folosite lampa, felinarul și petromax – toate folosind petrol lampant. Dușumeaua
în toate încăperile era din scânduri și încă se păstrau în anul 1947 când am
cunoscut școala fiind elev în clasa I-B.
40
Monografia Malu p.133 și 440
41
Primăria Malu ds. 1/1887 – 1908 f. 35 verso
 În spatele clădirii, la vest de cancelarie era construit un piedestal din
scânduri pe care erau premiați elevii cu ocazia serbării de sfârșit de an și când se
organizau alte festivități.
În secolul XX din cauză că numărul copiilor a crescut spectaculos la acest
local au fost atașate alte două corpuri – unul al SV și celălalt la NE fiecare cu
câte două săli de clasă și cancelarie și după 1959 când prin Decretul 115 a fost
desființată chiaburimea, curtea școlii a fost mărită cu suprafața unde se aflau
moara și casa fostului învățător Dobre Popescu.
Aflată șa NE acolo a fost construită școala nouă despre care voi da detalii
la timpul potrivit.

Planul și fotografia școlii

Cu ocazia numirii la școală cadrul didactic depunea jurământ:

”Jur în numele Prea Sfintei Treimi că voi servi în funcțiunea ce mi s-a
încredințat cu râvnă, cu credință și cu dreptate, că nu mă voi abate din datoriile
prescrise și că voi respecta legile și Instituțiile Patriei mele
Jur credință Domnitorului Carol I și Dinastiei sale
Așa să-mi ajute Dumnezeul”

Începutul activității învățătorului Stoian Popescu la Școala Malu este

dovedit de următorul document:42
Stat Județul Vlașca – Plasa Marginea – comuna Malu – solda învățătorului
acestei comune pe luna septembrie de la 22 și octombrie 1877
Numele și Funcțiunea Data Gradul Salariul Rețineri Salariu Observațiuni
prenumel ordinulu școlii de la 15% cuvenit Am semnat

42
MCIP inv. 3348- ds.394/1877 f. 102
e i de guvern și am primit
numire salariul
Stoian Învățător 22 sept. I 101 lei 15 lei și 86 lei și Primăria
Popescu 1877 și 28 20 bani 10 bani comunei
bani Malu
Noi Primarul comunei Malu încredințăm că sus notatul învățător a servit
pe timpul arătat mai sus și i se cuvine suma de lei noi optzeci și șase, bani zece.
Primar Tudor P. Rugină
În ștatul de plată pe lunile noiembrie și decembrie 1877 datele statistice
sunt cele normale pentru gradul didactic I și 60 de zile lucrate, adică 80 lei/lună
din care erau reținuți 15% și învățătorul semna primirea sumei de 136 lei.
Datorită manifestațiilor de nemulțumire adresate organelor superioare
privind salariile și atitudinea vegetativă a organelor locale față de învățătorii
școlilor sătești, legislația concepută de P. Poni și Spiru Haret, și acceptată de
MCIP a stabilit o nouă salarizare și gradații în funcție de vechime în învățământ
după cum urmează:
!!! Cred că documentul a fost scris de către dl Stoian Popescu deoarece
scrisul e perfect caligrafic și în antet e folosit cuvântul ”soldă” nemaiîntâlnit, dar
la modă în timp de război!!!

Gradațiile învățătorilor43
Stabilite prin legea nr. 26.12.1893 – Ministru MCIP – Petre Poni

Categoria gradației Vechime în școală Valoarea gradației

I 5 ani 13 lei 50 bani
II 10 ani 27 lei
III 15 ani 40 lei 50 bani
IV 20 ani 54 lei

43
MCIP – inv. 2547 ds, 127/1912 f. 13
 Leafa lunară a învățătorilor
130 lei pentru normaliști cu examen
110 lei pentru titulari
65 lei pentru suplinitori pe loc vacant

Leafa conducătorilor de grădini de copii

65 lei/lună categoria II
90 lei/lună categoria I

Schimbarea în bine a legislației privind retribuirea muncii cadrelor

didactice a fost determinată de creșterea numărului de locuitori în a doua
jumătate a sec. XX, de noile orientări privind conținutul instrucției și educației
copiilor și a societății și de Congresele anuale ale învățătorilor când se analizau
problemele majore ale învățământului românesc și au fost făcute propuneri și
luate hotărâri importante de către Min. Instrucțiunii Publice/
Dacă în 1873 un învățător titular avea salariul de 50 lei44 pe lună de la
bugetul statului, în 1877 primea 80 lei/lună, în 1887 – 90 lei/lună, 1912 ianuarie
salariul era de 130 lei/lună45 în lunile următoare au apărut legal deosebiri
salariale. Învățătorii înaintați pe loc cu examen la grad de institutori au primit
din octombrie 1912 salariul de 150 lei.46
De reținut faptul că cei care n-au dat examen din cauze de boală,
bătrânețe, etc, au fost plătiți cu 110 lei/lună47
Alte deosebiri salariale importante erau gradațiile învățătorilor de la I-IV,
cazuri de boală, transferuri și abateri de la obligațiile profesionale pedepsite cu
rețineri de salariu.

44
Pref. Vl. Ds. 12/1871 f. 148
45
MCIP inv. 2547 ds. 127/1912 f.3
46
MCIP inv. 2547 ds. 127/1912 f.100
47
MCIP inv. 2547 ds. 127/1912 f.85
 Exemplu: învățătoarea Maria Morărescu de la școala Arsache – 5,70
lei/luna decembrie 1912 pentru că a absentat de l o activitate organizată la
Giurgiu!
Din iulie 1891 taxa pentru stat de 5% din salariu a fost anulată dar a fost
introdusă taxa pe spor de retribuție.
Retribuția lunară în perioada 1877 – 1912 a învățătorului Stoian Popescu -
școala Malu
Anul Lun Grad Vechim Salari Gradația Reținer Suma Observații
a școal e slujbă u învățăto i primit
ă r ă
48
1877 XI I 2 luni 80 lei - 12 lei 68 lei
188749 IV I 9 ani, 90 lei - 9 lei 81 lei
7 luni
50
1891 II I 13 ani 117 lei - 11,70 105,30
10 luni
51
1896 II I 18 ani 90 lei III 13,05 117,45
5 luni 40,50 lei
52
1912 I-II I Peste 20 110 IV 16,40 71,65
54 lei Datorii
75,95
lei
Matilda Tricu – suplinită de Fani Telina
1912 I - I 110 11 99 lei
IX
Fani Telina suplinită de Filoftea Popescu
191253 X 5 ani 110 I 12,35 61,65 – Fani
13,50 lei Telina
49,50 -F. Popescu

48
MCIP inv. 3348 ds. 394/1877 f. 126
49
MCIP inv. 3348 ds. 320/1877 f. 2
50
MCIP inv. 3349 ds. 305/1891 f. 88
51
MCIP inv. 3349 ds. 37/1896 f. 34
52
MCIP inv. 2547 ds. 127/1912 f. 7-8
53
MCIP inv. 2547 ds. 797/1912 f. 100
 Filoftea Popescu a fost fiica învățătorului Stoian Popescu conform
amintirilor mai multor mălureni bătrâni care au fost înrudiți cu această familie.

Redau actul prin care a fost numită la Școala Malu, ordinul Ministrului
Cultelor și Instr. Publice nr. 2823 din 24 octombrie 1912.
”La propunerea Revizorului Școlar jud. Vlașca cu nr. 838/1912 am
aprobat numirea ca suplinitoare a drei Filofteaia Popescu la școala Malu în locul
drei Fani Telina pe ziua prezentării la post.”

Din luna augist 1912 MCIP emisese circulara conform căreia

”normaliștii” erau liberi să-și aleagă locuri la școlile rurale și să înștiințeze în
scris organele superioare.54
Acest document ne arată că și d-ra Filofteia Popescu – fiică a d-lui Stoian
Popescu –terminase Școala Normală.
Desele schimbări de cadre didactice erau determinate de cauze personale
(boală, căsătorie) și necesitățile de moment ale organelor statului precum nevoia
de cadre pregătite în unele funcții importante și după luarea Cadrilaterului
detașarea învățătorilor la școli de acolo.
Personalitatea învățătorului Stoian St. Popescu

Note biografice

Născut în anul 1859 conform actului de naștere din registrul Primăriei

comunei Toporu din părinți Stoian – preot și Stoica – preoteasă – domiciliați în
Toporu de religie ortodoxă, terminând școala normală și fiind numit55 la Școala
Malu în septembrie 1877, a hotărât să se stabilească aici dovadă fiind căsătoria
din data de 08 iunie 1880 cu Maria – fiica preotului Lazăr și a preotesei Tudora
– domiciliați în Malu, de religie ortodoxă.
54
MCIP inv. 2547 ds. 556/1912 f. 1
55
MCIP – inv. 3348 – ds. 394/1877 – f.126
 Părinții mirilor au declarat în fața ofițerului Stării Civile de la Primăria
Malu că sunt de acord cu această căsătorie și că nu au fost căsătoriți și nu sunt
înrudiți.
Martori pentru soț au fost: Radu Măroiu – 50 ani și Lazăr Cojocaru – 45
ani, ambii de religie ortodoxă și de profesie agricultori.
Pentru mireasă martori au fost: Anghel Dogaru – de 40 de ani și Ene P.
Rotaru de 40 ani de religie ortodoxă și tot agricultori.
Precizez că locuința tinerilor căsătoriți s-a aflat, la șosea aproape de km 16
pe actualul DN5C unde mai există și acum locuința familiei Marin și
Alexandrina Popescu. Dl. Marinică – învățător descendent al neamului Popescu
a decedat în 1990. Locuințele mirilor și ale martorilor au fost în apropierea
”Puțului Popii” unde trăiesc și acum descendenți.
Aceste informații sunt culese din dosarul nr.8/1880 căsătorii.
Despre activitatea d-lui Stoian Popescu în școala și comuna Malu sunt
multe de spus…
În primul rând, naturalizarea în comuna noastră a fost o decizie personală
care a dat roade pozitive timp de mai bine de un secol…!
Sigur, a fost bun prieten și colaborator cu colegii din școlile vecine, cu
oamenii din localitate și dovedit un bun părinte. Fac aceste afirmații bazat pe
faptele întreprinse în timpul vieții și activităților sale.
Fiind venit în Malu a avut grijă de familie și de urmași așa că în anul 1889
s-a înscris la nr. 45 între cei 410 copii de familie din Malu care doreau să
cumpere loturile de 5 ha. din moșiile statului și a fost admis.56
Familia d-lui învățător Stoian Popescu
- Soția Maria (Marița) – n.1861
- Copii:
- Teodor n.1885 – d. 1956. Învățător 1908 la Pietroșani, căsătorit cu
Ana. Subinspector școlar pl. Burnas 1920-1941.

56
Arhivele Gr. Fond Stare Civilă –Pref. Vl. Ds. 3/1889 - vol II – f.221
 - Vasile Popescu 1892-1954. Învățător școala Malu, director școala
Malu. Subinspector pl. Dunărea.
- Filofteia
- Maria. Căsătorită cu Ștefan N. Tudor la Bolintin din Vale.
Dintre colaboratorii săi în școală am amintit-o pe învățătoarea Anastasia
Ștefănescu; cred că a fost prieten și colaborator cu vărul și leatul Ilie Popescu –
fiul preotului Dobre din Malu, care a fost numit inițial la Școala din comuna
Toporu, iar mai târziu la Malu.
Documentul 5980/13 iunie 1879 al Prefecturii județului Vlașca se adresa d-
lui Ilie Popescu aflat în com. Malu57: ”În baza recomandărilor făcute de domnul
Revizor școlar local prin adresa nr. 744, vă confirm provizoriu în calitate de
învățător la școala din Toporu cu subvenția plătită de bugetul casei comunale și
cu dreptul de subinginer la data intrării în serviciu…
Subrevizorul pl. Margini preciza că Ordonanța să fie încredințată d-lui Ilie
Popescu din comuna Malu pe care l-am numit învățător suplinitor la Școala din
comuna Toporu și va fi obligat să depună legiuitul jurământ, iar primarul să-i
predea școala cu toate accesoriile și să-i dea ajutor pentru aducerea copiilor la
învățământ! – deoarece situația critică era cunoscută din 1875.
Documentul mai preciza: numirea să-i fie trimisă în comuna Malu unde și-a
declarat domiciliul, deoarece era fiul preotului Dobre, născut în anul 1859 după
cum reiese din Actul de căsătorie din 1880 emis de Primăria Malu.58
A avut activitatea în slujba bisericii, a școlii și în comunitatea noastră, dar
cu multe necazuri despre care voi aminti mai târziu.
Din documentele vremii am aflat că în anul 1892, primarul comunei Malu
transmitea la subprefect că domnul Ilie Popescu domiciliat aici era învățător și
se ocupa cu apicultura59, iar în anii 1889 și 90 era în funcția de preot la biserica
din Malu.60
57
Arhivele Naționale Gr. Pref. Vl. Ds. 5/1879 f.293
58
Arhivele Naționale Gr. Primăria Malu starea civilă – căsătorii ds. 10/1880
59
Subpref. Pl. Marginea ds. 136/1891 – 92 vol. Ii f. 351
60
Subpref. Pl. Marginea ds. 133/1890 f.70 și ds. 3/1889 f. 226
 În anul școlar 1896 – 1897 directorul Școlii Malu, St. Popescu a trimis la
Revizorul Școlar Vlașca situația statistică din care rezultă că erau angajați doi
învățători (bărbați) și erau înscriși 65 de elevi – locul IV în plasa Marginea.
Dintre aceștia au frecventat cursurile cu regularitate 56 de elevi situându-se pe
locul II după școala Arsache care depășea cu mult școlile din această plasă
aflându-se pe locul I în județul Vlașca!61
În anul 1907 învățătorul Stoian și preotul Ilie Popescu au colaborat așa de
bine încât răscoala nu a cuprins și comuna noastră lămurindu-i pe săteni că: ”nu
cu foc și jaf pot să-și facă dreptate”!62 Acest deziderat a devenit realitate după
terminarea primului război mondial și realizarea Marii Uniri Naționale, dar din
păcate preotul Ilie Popescu plecase în eternitate în 1917.
Colaborarea dintre cei doi slujbași ai școlii Malu a determinat lămurirea
părinților și a copiilor că învățătura este o necesitate și organele superioare să
atribuie gradul I acestei școli. Calitatea de bun învățător a d-lui Popescu Stoian a
fost dublată de aceea de bun administrator privind baza materială, documentele
școlii, grija față de elevi, părinți și față de colegi… dovadă: Adresa nr. 21/29
octombrie 1908 către primăria Malu de a plăti subvenția pe lunile de vacanță VII
– VIII d-rei Steliana Vâlcu63 – deoarece primise ordin de la Minister - caz
rezolvat. În luna noiembrie 1908 răspundea subprefectului pl. Arsache că școala
pentru adulți funcționează cu program în zilele de joi orele 14.00 – 16.00 și
frecventau 60 de săteni, iar cantina școlii nu este necesară deoarece satul e
compact și elevii sunt numai din Malu.64
Datorită rezultatelor constant pozitive Școala Malu a fost încadrată în
categoria grad I și a fost bine apreciată de către autoritățile statului și de cetățeni.
Pentru sănătatea copiilor, aceștia au fost învățați să respecte regulile de
igienă personală și colectivă să anunțe cazuri vegetative observate și să se

61
Pref. Vl. Ds. 3/1897 f.8
62
Doc. Răscoala 1907 f. 170 și 191
63
Primăria Malu ds. 1/1887 f.25
64
Primăria Malu ds. 1/1887 f.25
prezinte la tratamentele impuse de organele sanitare. La nașteri a fost impusă
obligatoriu participarea moașei și a tratamentului corespunzător65.
Din rapoartele autorităților locale și a celor sanitare care au constatat că
unii copii mureau la naștere și la scurt timp după aceea, din cauza asistenței
medicale necalificată și a lipsei de medicamente și igienă. De aceea în luna
noiembrie 1888, subprefectul G. Grigoriu a dat ordin primarului St. Goană ca la
nașteri să fie moașa plășii.66
Sediul plășii se afla în comuna vecină Arsache unde era și sediul
circumscripției sanitare condusă de domnul doctor P. Vrânceanu, care în
colaborare cu medicul veterinar St. Bădescu au inspectat periodic starea de
sănătate a locuitorilor și a regnului vegetal și animal oferind autorităților locale
baze pentru hotărârile care au îmbunătățit viața și sporul natural.
Dintre aceste hotărâri amintesc, alinierea rețelei stradale care se păstrează și
azi – făcută de către inginer Hotarnic R. Zăgănescu în anul 188867.
A urmat amenajarea fântânilor (12) în fiecare mahala pentru gospodăririle
din jur. Câteva se mai mențin și azi dar nu mai sunt folosite68.
Locuințele mălurenilor au fost construite la suprafață așa că în anul 1892
acestea erau în număr de 237 și 69 bordeie. Numărul de locuitori ai comunei a
crescut de la 1200 în 1892 la 2536 în anul 190969 an în care în Malu a fost
înființată farmacia bine organizată și aprovizionată sub îndrumarea d-lui P.
Vrânceanu.70
Spre sfârșitul sex XIX – legislația învățământului românesc a fost
reformată de către conducătorii acestei instituții dintre care s-au remarcat Petre
Poni – cel care în perioada 1891-1896 a conceput următoarele legi:
-1892 – legea organizării Min. Cultelor și a Învățământului primar
-1893-VI – legea Învățământului primar și normal primar
65
Primăria Malu ds. 1/1887-88, f. 368
66
Primăria Malu ds. 1887 – 88, f. 368
67
Primăria Malu ds. 1/1887 – 88, f. 355
68
Monografia Malu f.139
69
Primăria Malu ds. 1/1887 - 1909, f. 58
70
Primăria Malu ds. 1/1887 - 1909, f. 104
 -1893-XII – legea 26 – stabilirea salariului minim al învățătorilor definitivi
și spor salariu din 5 în 5 ani, 4 trepte: I – 13,50 lei; II – 27 lei; III – 40,50 lei; IV
– 56 lei
-1893 – Ordinul MICIP – orar obligatoriu, școlile rurale primare;
transferuri, numiri în cazuri deosebite
-1896 –III – Legea Casei Școalelor
-1896-IV – Legea învățământului primar și normal primar cu studiu școli
primare la oraș cu 4 ani; primele grădinițe de copii la sat 5 ani;
Dl. Stoian Popescu și colegii din școală în special Ilie Popescu au practicat
și agricultura pe loturile școlii și ale bisericii, cât și pe cele proprietate personală
cumpărate din moșia domeniul statului, alături de rude, prieteni și săteni.
Afirmam în istoria comunei că problema proprietății mălurenilor asupra
pământului a fost o constantă negativă de-a-lungul timpului la noi. O bază a
acestei idei a fost cazul 1864 când terenul dat era format din două trupuri, și în
1889 din cei 410 înscriși o parte au fost excluși deoarece nu se încadrau
prevederilor legii, și în următoarele cazuri de aplicare a reformelor agrare din
anii 1921, 1945, 1991.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până la Primul Război Mondial
procesul de învățământ a cunoscut un salt valoric pozitiv datorită faptului că
organele statului au acordat cele necesare dezvoltării lui:
- baza materială îmbunătățită
- manuale școlare științifice concepute și unice în toată țara
- ortografia obligatorie conform hotărârii Academiei Române
- cadre didactice bine pregătite și responsabile care pe lângă salarii
beneficiau de ajutor pentru construire locuințe, tratament gratuit la băi,
reduceri 50% la deplasări și alte drepturi.
Învățătorii din școlile sătești cu rezultate foarte bune în pregătirea
intelectuală și morală a generațiilor de copii, dovedite de priceperile și de
prinderile copiilor, de aptitudinile creatoare, de sociabilitatea lor, aduceau și
avantaje materiale, iar cei mai buni erau promovați în funcții superioare din
învățământ și în celelalte activități de bază în societate! Performanțele acestora
erau cunoscute cu ocazia schimburilor de experiență, prin publicarea studiilor și
articolelor în presa de specialitate și prin participarea la întruniri locale și
naționale – Congresul Învățătorilor, fiind cele mai importante!
Cei care dovedeau seriozitate și hotărâre pentru pregătire aprofundată erau
susținuți prin acordarea de burse pentru studii în țară și străinătate.
Din Malu s-au remarcat mulți elevi ai școlii în sec. XIX- lea și până acum
dintre care amintesc pe Alexandru Căzărescu – doctor în drept licențiat la Paris
cu activitate apreciată în Parlamentul României71.
Un rol deosebit l-a avut Casa Corpului Didactic72 din București înființată în
aprilie 1904 – instituție care a avut inițiative și a servit drept model.
Congresele învățătorilor organizate în principalele orașe ale țării au
dezbătut problemele momentului și au luat hotărâri ca: salariile lor, pensionarea,
programa școlară unică73 la școlile sătești și din orașe, înființarea unităților
corporatiste și luminatorii satelor care aveau rol important în viața țărănimii!
Personalitatea cu cea mai mare contribuție la aceste salturi valorice a fost
omul de știință licențiat în domeniul fizică-matematică la București 1874 și la
Paris 1876 – Spiru Haret – care a întocmit legislația învățământului românesc
care a dat rezultate superioare!
Spiru Haret s-a născut la Iași unde primul învățător a fost mama sa. În 1862
a obținut bursa pentru a urma cursurile Liceului Sf. Sava din București. În 1874
a susținut examenul de licență cu tema fizică – matematică și a repetat acest
examen în 1876 la Paris.
Din luna mai 1884, a fost numit Inspector General al Școlilor din România
– funcție în care a propus M.C.I.P înființarea școlilor rurale pentru adulți și

71
Monografia Malu – p. 313 – 1907 – 1911 – a III-oară
72
N. Bordeianu, P. Vladcovschi, op. cit. p. 295
73
Idem p.277 - 313
măsura repetenției elevilor din cauza absențelor nemotivate (50%) a purtării și a
mediei generale sub 6.
În 1888 a întocmit manualul de Aritmetică elementară. În perioada martie
1897 și aprilie 1899 a îndeplinit funcția de Ministru M.C.I.P perioadă în care a
proiectat construirea a 542 săli de clasă, au fost înființate primele cantine pentru
elevi, înființarea a 320 biblioteci populare la sate; au fost înființate primele
echipe de Oină care desfășurau concursuri în luna Mai.
Împreună cu prof. C. Dimitrescu la Iași în 1898 au emis Legea
Învățământului secundar și superior. Învățământul secundar – 8 clase în 2
cicluri: inferior și superior; iar în 1899 Legea Învățământului Profesional
aplicată din 1901 când a reprimit funcția de Ministru M.C.I.P până șa
22.XII.1904 perioadă în care a luat mai multe hotărâri:
- abecedar și carte de citire unice;
- înființarea primelor orfelinate
- înființarea primelor ore de muzică
- înființarea Școlilor elementare de meserii
- înființarea învățământului privat.

Elevii Școlii Malu la sfârșitul sec XIX și la începutul sec. XX

Evoluția demografică în comuna Malu a fost în general pozitivă spre

sfârșitul sex XIX-lea dar cu unele cazuri negative provocate în special de boli
molipsitoare , de alimentația necorespunzătoare și de lipsa măsurilor de
prevenire și de tratament corespunzător.
Dovezi sunt multe, dar un exemplu este Ordinul nr. 1648/5.03.1884 al
Ministerului de Interne către Direcția Sanitară pentru vaccinarea copiilor
deoarece în plasa Margini – Vlașca apăruse deja Tifos, la Bălăria – Angină, la
Slobozia – vărsat și cea mai des apărută în mediul sătesc – pelagra!
În anul 1884 comuna Malu se afla pe locul XI – penultimul în plasa
Margini cu numărul de copii care conform legii trebuia să meargă la școală dar
se situa pe locul V cu numărul de elevi după Arsache, Putineiu, Gogoșari și
Pietroșani – localități mai mari și cu tradiție după cum am mai amintit.74
Această situație este cuprinsă în următorul tabel:
Nr. Comuna Școala Învățător Elevi Mobilier Buget Lot
salariu școală
1 Slobozia comuna b. 35 da 160 lei 17 pog.
f. 10
2 Malu comuna 1 b. plătit de b. 56 da 140 lei 17 pog.
comună – f. 30
240 lei
1.f plătit de la
comună –
840 lei
3 Arsache - Apostol 2. f B. 86 da 300 lei
Bălării Arsache I – 240 lei f. 16
II – 840 lei
4 Putineiu 148
5 Pietroșan comună 162
i
6 Gogoșari 150

În anii următori cele mai multe informații despre numărul copiilor din Malu
care au fost înscriși în cataloage și despre evoluția procesului de învățare le-am
găsit în documentele Primăriei Malu, în procesele verbale ale Administrației
Plășii Marginea și ale directorului școlii.
Astfel la data 01.05.1891 primarul Fl. Bălan raporta75:
74
Prefectura Vlașca ds. 2/1884, f. 97
75
Prefectura pl. Marginea ds. 132/1889, f. 133
 Elevi înscriși în cataloage - 85 (84 b., 1 f.)
Număr de absențe - 32
Notar P. Popescu

La sfârșitul anului 1897 directorii școlilor au primit ordinul Revizorului

Școlar de a trimite formularul F care cuprindea informații referitoare la locație,
felul școlii, învățătorii și copii înscriși în anul școlar 1896-1897 și situația
acestora la sfârșitul anului școlar.76
Din studierea documentului aflăm că la școlile din comunele vecine
Slobozia și Arsache situația a fost mai bună decât la școala Malu. Școala din
Arsache condusă de dl învățător Ilie Vișan se afla pe locul I în județul Vlașca la
toate rubricile referitoare la elevi.
Din cauza dimensiunii școlii, unele rubrici din document le-am exclus

Tablou plasa Marginea - școli, comune, elevi, învățători

Nr Comuna Felul Număr Numărul copiilor pe an școlar 1896 - 1897

Înscriși la Câți au Câți au Câți au
. școlii învățători
începutul frecventat promova absolvit
anului regulat t cursul
primar
1 Arsache Mixtă b.1 f. 1 b.109 f. 18 b.92 f.11 b.71 f.10 5
21 Malu Mixtă b. 2 b.59 f.6 b.50 f.6 b.36 f.4 2
28 Slobozia mixtă b. 1 f.1 b.85 f.5 b.34 f.2 b.34 f.3 5

Școala Malu se află pe locul III la absolvenții ciclului primar, iar scrisul d-
lui Ștefan Popescu era model caligrafic. În comparație cu datele din anul 1884
constatăm o scădere mare a numărului de fete care au frecventat cursurile școlii
Malu și cam mulți băieți care n-au promovat.

76
Pref. Vlașca ds. 3/1897 f. 8și 50
 Situația frecventării cursurile școlii Malu s-a îmbunătățit relativ în anul
1908 -1909 când autoritățile locale raportau:
-125 copii de ambele sexe frecventau zilnic
-428 de copii au fost înregistrați la recensământ
-2536 cetățeni alcătuind 611 familii
-15 copii decedați din cauza bolii pojar
La școală alături de dl. Ștefan Popescu era angajată d-ra învățătoare
Steliana Vâlcu – aceasta având probleme cu primirea salariului pe lunile de
vacanță – iulie și august - caz rezolvat de Primăria Malu la Ordinul Revizorului
școlar Vlașca nr. 982/1908 și al M.C.I.P77.
Elevii care învățau foarte bine, veneau zilnic la școală și aveau comportare
bună atât în clasă cât și în familie și în comună erau notați și la sfârșitul anului
școlar în cadrul sărbătoresc erau premiați și lăudați de către învățători și
directorul școlii.
La absolvirea ciclului primar copii și părinții acestora erau îndrumați să
continue pregătirea în ciclul superior. Dintre cei care au ajuns pe trepte înalte ale
valorii intelectuale și materiale își amintesc cu drag de dascălii care le-au arătat
calea pe care să pornească!
Elevii care absentau nemotivat – normal nu aveau rezultate bune la
învățătură și primeau note mici fiind declarați repetenți la sfârșitul anului școlar!
Din anul 1885 repetenția era legalizată pentru elevii care aveau 50%
absențe nemotivate și media la purtare și media generală sub 678. În secolul XX
elevii repetenți au fost obligați să vină la școală pentru a termina cel puțin ciclul
primar deoarece acest lucru era obligatoriu și se puteau descurca mai bine în
viață!

77
Primăria Malu ds.1/1887-1909 f.35
78
M. Bordeianu P Vladcovschi op. cit. p.254
 În activitatea neîntreruptă de perfecționare a procesului de învățare și
educare și școala Malu a primit colecții cu material intuitiv-tablouri încă din
anul 188979.
Deosebit de atractive și folositoare au fost dioramele concepute de
savantul Grigore Antipa80 care pentru prima dată în lume a prezentat
viețuitoarele în mediul lor de viață! Acest material didactic demonstrativ
îmbogățea pedagogia cu principiul intuiției și cu metoda demonstrației făcând ca
elevii să vadă realități ce nu pot fi cunoscute la noi, și să sporească interesul lor,
noutățile contribuind la însușirea trainică a cunoștințelor. Totodată era antrenată
partea sentimentală a elevului față de subiectele studiate și de obiectul de
învățământ.
Elevii premianți în anul școlar 1888 – 1889 primeau cărți81 pentru meritele
lor astfel: cei din clasa a II-a primară primeau Geografia orașului București; cei
din toate clasele primeau: elemente de geografie și harta României colorată
La Congresul al VII –lea din 1910 al învățătorilor, aceștia în prezența lui
Spiru Haret au propus o singură programă la școlile din oraș și sat; fiecare obiect
de studiu să aibă același manual.

79
Prefectura plasa Marginea ds. 132/1889 f.50
80
M. Bordeianu P Vladcovschi op. cit. p.270 f.114
81
Prefectura plasa Marginea ds. 132/1889