O[1] mare mediteraneană (în traducere liberă „mare dintre pământuri”, din lat.

 medias+terra), sau,
mai rar, mare intramontană[2] este o întindere de apă sărată în care schimburile apelor de
adâncime cu oceanele sunt limitate. Dinamica apei este dominată mai degrabă de diferențe de
salinitate și de temperatură decât de vânturi. Prototipul acestui tip de mare este Marea
Mediterană. Mările interioare sunt adesea mări mediteraneene, mările complet închise numindu-
se mări închise.

Cuprins

 1Caracteristici

 2Clasificare

 3Principalele mări mediteraneene

 4Listă

 5Vezi și

 6Note

Caracteristici[modificare | modificare sursă]
Suprafețele lor relativ mici împiedică dezvoltarea substanțială a mareelor. Slaba lor legătură cu
oceanele determină mari variații de salinitate de la o mare mediteraneană la alta. Astfel, există mări
mediteraneene cu salinitate ridicată sau scăzută în funcție de aportul de apă dulce și de gradul
de evaporare al mării. Dacă aportul în apă dulce al fluviilor este mai mic decât nivelul evaporării,
salinitatea mării este mai mare decât aceea a oceanelor, cum este cazul Mării Mediterane. În caz
contrar, salinitatea este mai slabă, cum e în cazul Mării Baltice.

Clasificare[modificare | modificare sursă]
Putem împărți mările mediteraneene în două categorii, în funcție de faptul că sunt mărginite de unul
sau de mai multe continente: avem astfel mări intercontinentale și mări intracontinentale. Exemplu
tipic de mare intercontinentală este Marea Mediterană, iar exemplu de mare intracontinentală
este Marea Caraibelor (pentru geologi, această mare este o mare marginală).