Grosariu Georgiana Grupa 33

Teoria Proiectului
Nume proiect: United d 'Habitation
Autor: Le Corbusier
Anii construirii: 1947-1952
Indiferent de perioada în care au fost realizate, personalizarea si intimitatea locuinţei sunt
probleme cheie ale ansamblurilor de locuinţe colective. Datorită constrângerilor politice care
au dictat caracteristicile architectural-urbanistice ale ansamblurilor rezidenţiale, in perioada
postbelica, aceste probleme sunt mai accentuate. Odată cu amplificarea fenomenului de
construcţie a locuinţelor collective, au fost puse în practică ideile Mișcării moderne în
arhitectură și urbanism. Astfel, construcţia blocurilor de locuinţe este apartine unei tipologii
urbanistice noi, de care se va folosi un procent tot mai mare din populaţie. Indiferent de formă,
locuirea colectivă prezintă unele dezavantaje faţă de locuirea individuală, vizibile mai ales în ce
privește gradul de intimitate a locuinţei, gradul de personalizare pe care îl permite locuinţa,
precum și relaţia cu mediul exterior.
În 1947, cand Europa încă simțea efectele celui de-al Doilea Război Mondial, Le Corbusier a
inceput un proiect de locuințe rezidențiale multifamiliale in Marsilia pentru cei care au fost
dislocati după bombardamentele asupra Franței. Finalizată în 1952, United d 'Habitation a fost
prima dintr-o nouă serie de proiecte de locuințe pentru Le Corbusier, care s-a concentrat pe
traiul comun pentru toți locuitorii.
Constructia marchează o transformare radicală a raportului dintre clădire și ţesutul urban.
Preluând principiile moderniste, ea nu mai este subordonata spaţiului urban, ci devine obiect
autonom ce pluteste în spaţiul degajat al urbanismului liber. În același timp, spaţiul se
descompune, si isi pierde limitele geometrice și scara. Ideea lui Le Corbusier cu privire la
„orașul-grădină vertical” a permis locuitorilor să aibă propriile lor spații private, dar în afara lor,
aceștia isi vor desfasura activitatie laolaltă.
Unite’Habitation este în esență un „oraș într-un oraș”, unde acoperișul devine o terasă-
grădină.Totusi, inălţimea clădirii infuenţează atmosfera spaţiului exterior adiacent. Acest bloc
înalt plaseaza zona de proximitate imediată a clădirii într-o relaţie vizuală ușor
tensionată,datorită faptului că nivelurile superioare nu mai sunt percepute curent.

Rosu= niveluri percepute curent

1
 Grosariu Georgiana Grupa 33

Intimitatea presupune un cadrul limitat, un cerc restrâns. În tipologia arhitectural-urbanistică

modernistă, desfășurarea neîngrădită a spatiului exterior permite o accesibilitate necontrolată
și produce o expunere sporită a clădirii de locuinţe.Schimbările aduse de noua tipologie
urbanistică produc o lezare puternică a intimităţii locuinţei în relaţia cu orașul, cel puţin la nivel
psihologic. Spaţiul exterior al locuinţei tinde să devină foarte amplu și nu mai poate fi
supravegheat sau perceput în detaliu. Intimitatea locuinţei este afectată prin expunerea către
acest spaţiu deschis și dispers, adesea copleșitor faţă de scara omului.
Utilizarea la scară largă a tehnologiilor de prefabricare a avut ca rezultat o modulare din proiect
a faţadei, exprimată în forma finală a clădirii. Împărţirea în celule a faţadei duce la exprimarea
limitelor spaţiale ale unităţii de locuit către exterior, un gest de o anumită indiscreţie faţă de
intimitatea organizării interioare a locuinţei. O altă caracteristică a curentului modernist constă
în compunerea minimalistă a volumului epurat de orice fel de decoraţie. Tratarea ferestrei si a
balconului este importantă în cazul acestei locuirii colective, pentru ca ele devin elemente
reper care permit identificarea locuinţei din spaţiul public.De asemenea, ele necesită o atenţie
particulară ca elemente de legătură dintre interior și exterior, dintre spaţiul privat al locuinţei și
oraș.

La nivel de clădire, repetarea densă a “celulelor” de locuit restrânge

posibilităţile arhitecturale de individualizare a unei “celule”, datorită numărului
mare de unităţi. Unite’Habitation a servit drept exemplu si, dupa o perioada de
timp, la nivel urban, repetarea acestui tip de clădire produce un efect și mai
puternic de depersonalizare a locuinţei. Locatarilor li se prezintă o multiplicare a
ceea ce reprezintă pentru ei imobilul-reper, clădirea în care locuiesc.
Prin introducerea aceluiași tip de finisaj exterior se produce o uniformizare
materială și estetică a unei clădiri care are deja o mare uniformitate tipologică.
In prezent, aceasta tipologie alcătuieste sectorul dominant al a fondului locativ
urban.

Schita simplificata a Bibliografie:

unei parti din fatada; se
observa impartirea in
“celule”. Neavand alte
decoratii, ferestrele si
balcoanele devin
elemente reper si fac
legatura dintre interior
si exterior
• https://www.architectural-review.com/essays/views-on-le-corbusiers-
unite-dhabitation/10008291.article
• https://en.wikiarquitectura.com/building/unite-dhabitation-of-
marseille/
• https://www.archdaily.com/85971/ad-classics-unite-d-habitation-le-
corbusier