Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LP7 - Farmacologie Generala PDF
LP7 - Farmacologie Generala PDF
Doza este cantitatea de medicament care produce un numit raspuns din partea
medicamentului, natura bolii precum si de factori mai deosebiti cum sunt obisnuinta sau
mai multe tipuri de doze. Dozele se pot clasifica dupa mai multe
criterii.
1. In functie de efectul
terapeutic
Doza minima terapeutica = cea mai mica cantitate de medicament care provoaca
efecte
fenomene secundare care primejduiesc functiile diverselor organe sau chiar a organismului
intreg;
administrat substanta. Orice doza din intervalul cuprins intre doza minima terapeutica si
doza
maxima terapeutica produce un efect terapeutic la pacient. Doza optima nu este plasata
neaparat
bune.
2. In functie de administrare
Doza zilnica (pro die) (DZ) = cantitatea de substanta pe care o primeste pacientul
intr-o
reprezinta suma dozelor partiale de pe durata unui intreg tratament; DT = dz x nr. zile = dp
x
total dp.
Doza de atac = doza administrata la inceputul unui tratament pentru a obtine o
concentratie mai mare la locul de actiune si reprezinta de regula 1/3 sau 1⁄4 din
doza totala;
Doza unica = doza administrata o singura data in tot tratamentul (ex. ceftriaxona 1g
in
modul in care s-a conceput retardarea difuziunii substantei medicamentoase (ex. benzatin
3. In functie de varsta
Exista anumite particularitati fiziologice ale organismului copilului care pot influenta
farmacocinetica substantelor
administrate:
- cantitatea scazuta de tesut gras, care se reflecta intr-un volum de distributie mic pentru
substantele liposolubile;
plasmatice;
incomplet;
- in plus exista tot mai multe studii care pun in discutie faptul ca sensibilitatea receptorilor
este
Trebuie insa retinut faptul ca sugarii si copiii nu sunt miniaturi ale adultului, iar
dozele nu
pot pur si simplu extrapolate de la adult la copil. Dozele in pediatrie se exprima cel mai
- intre 6- 12 ani.
Mult mai corecta este calcularea dozei in functie de suprafata corporala, deoarece
fenomenele fiziologice se coreleaza mult mai bine cu suprafata corporala. Avand in vedere
ca pentru un adult de 70 kg suprafata corporala medie este de 1,8 m2, aceasta valoare se
va regasi in
Doza pentru batrani ( persoane de peste 60 ani), va fi mai mica decat pentru adult
deoarece la aceasta varsta extrema prezinta anumite particularitati care pot influenta
pentru multe substante, care poate fi pusa mai curand pe seama cresterii volumului de
farmacodinamic (DE50).
(DL05).
Doza letala 50% = doza la care mor 50% dintre animale sau la care 50% dintre
animale
cronica.
Determinarea DL50 reprezinta cel mai simplu tip de test de toxicitate al unei
substante si prezinta
o serie de limite:
- DL50 prezinta variatii largi intre specii si nu poate fi extrapolata in siguranta la om; - se
masoara doar toxicitatea acuta, produsa de o singura doza de substanta si nu toxicitatea
de
lunga durata;
- nu poate masura reactiile idiosincrazice (ce apar la doze foarte mici), care sunt
considerate a
substanta).
(DL100).
Raportul DL50 / DE50 este numit indice terapeutic ( IT) sau factor relativ de
securitate.
substante, prin directionarea atentiei spre importanta relatiei intre dozele eficace si cele
toxice.
Cand valoarea acestui raport depaseste cifra 10, substanta studiata poate fi utilizata
in
si nu sunt alte preparate mai putin toxice. In acest caz administrarea cere o prudenta
sporita.
Daca indicele terapeutic are valoare foarte mica (sub 3), substanta este foarte activa
si
doar in foarte putine cazuri va fi studiata in continuare, in special atunci cand nu exista alta
Dupa FR X prin doze maxime ptr o data sau ptr 24 ore se inteleg cantitati maxime
de
Dozele maxime se verifica obligatoriu la ince putul efectuarii retetei si sunt valabile
FR considera:
➢ pentru copii:
d=
dsugari =
- organism;
- substanșe asociate.
- forma farmaceutică;
- substnța activă.
Formă farmaceutică
- forma ei geometrică;
- tehnologia de fabricație;
Substanța activă
- mărimea particulelor;
- doza de administrare;
absorbție);
active.
➢ Factori dependenți de orgamism
Sunt:
- factori particulari.
- starea fiziologică;
- starea pantologică.
- Suprafața și grosimea;
- Timpul de contact;
- Modul de administare:
- bioritmurile.
- a căii respective;
- sistemică;
- anomalii genetice.
Asocierea cu diverse
substanțe
- medicamentele;
- alimentele.
FACTORI FIZICO-CHIMICI CE INFLUENȚEAZĂ DIZOLVAREA
ȘI BIODISPONIBILITATEA
Dizolvarea
Viteza de dizolvare:
CS =
concentrația de saturație, C concentrația la
=
timpul t, în volumul total de solvent.
- vîscozitatea solventului,
- temperatură
saturată), dependentă de
agitație;
G = greutatea substanței,
r = raza particulei,
d = densitatea.
respective.
Pentru aceeași substanță activă, în aceeași doză, d și G s unt constante, iar Kd e
ste
variabile biofarmaceutice:
Mărimea particulelor
dizolvare. Exemplu: Greiseofulvina se dizolă și se absoarbe cu atât mai bine cu cât este
mai avansat
pulverizată (ultramicronizată), astfel că 250 mg ultramicronizate dau concentrații
plasmatice mai
Sunt însă și cazuri în care nu este indicată reducerea dimensiunii particulelor. Astfel
este
Solubilitatea substanței
(Cs)
o polimorfismul;
aspirina).
În cadrul polimorfismului, formele metastabile sunt mai hidrosolubile deci forma
stabilă
Formă anhidră este mai hidrosolubilă, comparativ cu forma hidratată (ex. ampicilină
anhidră).
- Starea chimică se referă la:
sau esteri;
o modificarea valenței;
Formarea de săruri. Subtanțele bazice sau acide pot fi transformate în săruri pentru
a li
se mări hidrosolubilitatea.
-ul
formează sarea acidului respectiv, care funcționează ca prorpiul ei tampon, ridicând pH
Na (fig.2-6).
Nu toate sarurile cresc hidrosolubilitatea. Exemplu, la penicilina G, hidrosolubilitatea
scade în ordinea: sarea de Na > sarea de K > sarea de Ca > acidul > procain penicilina >
benzatin
propionat, cu biodisponibilitate
crescută);
Sunt și cazuri în care efectul este invers, adică unii esteri favorizează
hidrosolubilitatea
a).
- Constanta de disociere (pK
) și pH
Gradul de disociere depinde de constanta de disociere (pK -ul mediul de la
locul de
administrare.
se modifică gradul de ionizare și raportul între cantitatea de formă ionizată care este
hidrosolubilă și cantitatea de formă neionizată, care este mai liposolubilă în
general.
Acizii slabi se află sub formă ionizată, în cantitate mai mare, într-un mediu bazic (de
Bazele slabe sunt sub formă ionizată în mediu acid (de exemplu
gastric).
Solubilitatea totală în funcție de pK a și pH, este dată de
-pKa
pH
formula: + [ ]=[HA] (1 + 10 ) pentru acizi, și
aspirina tamponată).
ionizarea (și deci hidrosolubilitatea și dizolvarea în apă) va influența negativ trecerea prin
mebranele biologice (și deci absorbția) pentru că, scăzând cantitatea de formă neionizată
(mai
solubilă), va diminua trecerea acestei forme prin membrană, prin difuziune simplă (a se
vedea
Sunt:
- permeabilitatea membranei;
- pH-ul mediului
- Factori particulari:
- calea de administrare,
- starea fiziologică,
- starea patologică.
absorbția și biodisponibilitatea
administrare
- mucoasa gastrică;
- mucoasa bucală;
- pielea.
- mucoasa oculară;
- mucoasa nazală;
- alveolele pulmonare.
a) a substanței și pH
corelația dintre constanta de disociere (pK -ul fazei
apoase.
-uri diferite,
Faza apoasă de la nivelul diferitelor membrane aborbante prezintă pH
Astfel:
Alte mucoase pH
-uri acide:
- pH
- puternic – mucoasa gastrică;
-uri alcaline:
- pH
- ocular
Sursele ce pot produce modificări ale factorilor implicați în trecerea prin membranele
-ul gastric
- În condiții fiziologice, funcție de vârstă; de exemplu la nou-născut pH
este
la:
- Sistemele membranare de transport depind de energia metabolică celulală, care la
sistemică, se remarcă:
absorbției, se diferențiază:
- căile naturale;
- căile artificiale.
Suprafața membranei
Grosimea membranei
Se evidențiază cu membrane
subțiri:
- epiteliul alveolar;
- mucoasa sublinguală.
Timpul de contact
......