SB Trim2 - v2 PDF

STRIDII B IB L IC E
PREGĂTIRE
PENTRU TIMPUL
SFÂRŞITULUI 9
aprilie - mai - iunie 20 18

ediţia instructori
* ; » » § s 5 S § % 5553 5i 3
5 «S S a s s fr FR 3 fr fr fr FR FR
ţi 3
IIII 1111 Ş
s a
*
1111 FR FR
5 S Ş
JR K S 1111 a a ii 3 «
FR FR
5 5
FR FR 1111
l l l l l l l l l
s
M 1a
5 5 3 S
FR FR FR fr 11 FR FR ? S 3 Ş 3 55 ş
FR FR FR FR FR II
I I 1 1 1 1 1 :F R;F R!F R8F R!F RŞF RŞF R !F RSF R 4F R !
3 a « a 8 3 ?. 3
f5 s s s fr fr fr FR
i i i i i i i m i
I 3 3
FR FR °
3
FR III fr fr fr fr fr 111
3 a ş § 3 ? ?. 3 « 3 8
FRFRFRFRFRFRFRFR* * 88 1I 1I I 11 fr fr fr fr 5 fr fr fr fr
? 25
U liii! ?. 3 5 3
FR FR fr fr I I I I II ţ 5 8
FR Si fr II
FR FR 5 ! 111111 I! II
t £ 2
FR FR FR
5 3 3 S
fr fr fr fr
2s
3 3 ?
s s s II Ş ; ? S S
fr fr fr fr a Ulii!
FR FR
5 8
fr fr
8
fr I
IIII i m i i m i m i i i i i i i i i
APUSUL SOARELUI 2018
? O
11! I ! I ! 1 1 1 fr fr
1 1 1 1 1 1 1 ! 1 1 1 1 1 1 ! 1 1 1 1 1 1 1 1111
îîîiîîiiliiiiiiiiiiiiîiiîjl
r ? s ? s ş s s î ? s ? ? î ? ? ? ? ^ 3 5 ?
FRFRFRFRFRFRFRFRFRFRFRFRFRFRSFRFRFRFRFRFRFRSFRFRS^
S B S Ş S ş ş ş î ş
s « ^
m m FRFRFRFRFRFRFRFRFRFR 11 m
3 3
5 5 m m ? ? 3 ?
fr fr fr fr 1III I
SKŞaa???
FR FR FR FR FR FR FR m u
? ? ? s
i i m m i i i R S R s
aR Rs Rs Rs Rs Rî iR sR sR sR sR aR s s a s s a s s
IIII R R R R R R R R
m im im m m ? m
3? ? S g S S S RŞ
iim i
? îi ? ?
8
FR
FRFRFRFRFRFRFRFRFRFR 1 I I 1 FRI I RI
î
R R R R IIII
m m “ 2 R t
R R R R
" ? " ?
R R R R iR
e
IUI
i i i m i m i i i i m m i m i i
i i i m i i m i i i m i i i i m i
m n m n m n i m m n i
iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
181i 111i I s111H181î Sţi a81;ll

BISERICA A D V EN TISTĂ DE ZIU A A ŞA PTEA
STUDII BIBLICE
EDIŢIA INSTRUCTORI
\ Pregătire
itru timpul sfârşitului
Norman R. Gulley
aprilie - mai - iunie

2018
Traducere: Loredana Sîrbu
6VS
editura viaţă şi sănătate
Pantelimon 2018
©2016 General Conference of Seventh-day Adventists®.
Toate drepturile rezervate.
Studiile biblice pentru Şcoala de Sabat majori, ediţia instructori, integral sau
părţi din ele, nu pot fi editate, modificate, adaptate, traduse, reproduse sau
publicate de nicio persoană sau instituţie fără un acord scris prealabil al Confe
rinţei Generale.
Logoul şi numele „Adventist de Ziua a Şaptea" şi „Adventist" sunt mărci
înregistrate ale Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea şi nu pot
fi folosite fără autorizarea acesteia.
Studiile Şcolii de Sabat pentru majori, ediţia instructori, sunt pregătite de
Departamentul Şcolii de Sabat al Conferinţei Generale sub îndrumarea gene
rală a Comitetului Mondial al Şcolii de Sabat. Ele reflectă contribuţia comitetu
lui şi nu reprezintă în exclusivitate punctele de vedere ale autorului/autorilor.
Autor: Norman R. Gulley

Autorul materialului pentru instructori este Jacques B. Doukhan, profesor de
ebraică şi de exegeza Vechiului Testament la Seminarul Teologic Adventist de la
Universitatea Andrews, Berrien Springs, Michigan, SUA.
Pentru ediţia în limba română:
Traducere: Loredana Sîrbu
Lectura traducerii, adaptare: Florian Ristea
Tehnoredactare: Irina Toncu
Copertă: Liliana Dincă
Redactare: Alina Badea
Corectură: Lavinia Goran
Textele biblice sunt preluate din traducerea Cornilescu,

ediţia Casa Bibliei, Bucureşti, 2012.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

GULLEY, NORMAN R.
Pregătire pentru timpul sfârşitului / Norman R. Gulley ; trad.: Loredana
Sîrbu. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2018
ISBN 978-606-911-402-5
I. Sîrbu, Loredana (trad.)
2
Cuprins
Hristos şi timpul sfârşitului........................................................................ 4
Instructorul a n u lu i......................................................................................6
1. Conflictul co sm ic.............................................................................. 11
2. Daniel şi timpul sfârşitului..............................................................25
3. Isus şi cartea A pocalipsa..................................................................39
4. Mântuirea şi tim pul sfârşitului........................................................53
5. Hristos în sanctuarul ceresc............................................................ 67
6. încumetarea de a schimba Legea.................................................. 81
7. Mica Apocalipsă - Matei 24 şi 2 5 ..................................................95
8. închinaţi-vă Creatorului!................................................................ 109
9. Amăgirile din timpul sfârşitului....................................................123
10. Statele Unite şi Babilonul...............................................................137
11. Sigiliul lui Dumnezeu sau semnul fia re i..................................... 151
12. Babilonul şi Arm aghedonul.......................................................... 165
13. Revenirea Domnului nostru Isus Hristos.................................... 179
Program Speranţa T V .............................................................................193
Program Radio Vocea Speranţei........................................................... 197

Hristos şi timpul sfârşitului
în ceasurile finale ale călătoriei Sale în trup omenesc pe pământ,

Isus le-a spus ucenicilor următoarele cuvinte de încurajare: „Să nu
vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în
Mine! în casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş
fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi, după ce Mă voi duce
şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine ca,
acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea
într-acolo" (loan 14:1-4).
Sigur că ei nu au înţeles pe deplin ce a vrut El să spună atunci sau
când aveau să se întâm ple aceste lucruri, dar au găsit încurajare în
aceste cuvinte. Un loc în caso Tatălui Său? Un loc pe care Isus însuşi
îl pregătea pentru ei? Categoric că suna mai bine decât orice loc de
pe pământul acesta!
înainte de declaraţia aceasta, Isus le făcuse un scurt rezumat al
evenim entelor premergătoare revenirii Sale. A fost un fel de „cro
nică a viitorului" şi nu arăta deloc bine: războaie, veşti de războaie,
un neam se va scula îm potriva altui neam, foamete şi cutremure,
toate, le-a spus El, nu erau decât „începutul durerilor"; de asem e
nea, se profilau la orizont prigoniri, trădări, neadevăruri şi încercări.
Astăzi, noi avem avantajul de a privi retrospectiv asupra cursu
lui istoriei şi putem vedea că aproape toate evenimentele prezise
de El s-au îm plinit cu precizie. Putem observa şi împlinirea a două
mari perioade profetice. Prima este profeţia despre „o vreme, două
vremuri şi o jum ătate de vreme" din Daniel 7:25 (vezi şi Apocalipsa
12:6,14; 13:5; Numeri 14:34), care a început în secolul al Vl-lea d.Hr.
(538) şi s-a încheiat spre finalul secolului al XVIII-lea (1798). Iar a
doua, cea mai lungă perioadă profetică, de două mii trei sute de
zile, care este menţionată în Daniel 8:14, şi-a găsit împlinirea în anul
1844.
4
Reiese clar că noi trăim acum la „sfârşitul zilelor" (Daniel 12:13).
Dar nu ştim când va veni sfârşitul, al cărui punct culm inant este a
doua venire a lui Isus, şi nici nu avem nevoie să ştim. Tot ce avem
nevoie să ştim este că Domnul va veni şi că evenimentul acesta tre
buie să ne găsească pregătiţi.
în ce constă această pregătire? Probabil că cel mai bun răspuns
se găseşte în textul următor: „Astfel dar, după cum aţi primit pe
Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El" (Coloseni 2:6). Cu alte
cuvinte, în vârtejul de evenimente mondiale, de ştiri şi de teorii des
pre timpul sfârşitului, suntem în pericolul de a lăsa ca atenţia să ne
fie distrasă, de a ne preocupa prea mult de faptele considerate de
noi a fi premergătoare revenirii lui Hristos, în loc să ne preocupăm
de Hristos însuşi, Cel care este cheia pregătirii noastre.
în acest trimestru vom studia despre timpul sfârşitului, dar nu
acesta este subiectul principal. Subiectul asupra căruia se concen
trează întreaga noastră atenţie este Isus, privit însă pe fundalul zi
lelor finale şi al pregătirii necesare pentru ele. Da, avem nevoie să
cunoaştem datele istorice, evenimentele mondiale, istoria, fiindcă
Biblia vorbeşte despre ele când se referă la sfârşit. Dar chiar şi în
acest context, Biblia vorbeşte despre Isus, despre cine este El, des
pre ce a făcut El pentru noi, despre lucrarea pe care o realizează în
noi şi despre ce va face când va reveni. Hristos, şi El răstignit, trebuie
să constituie punctul central al credinţei noastre, cum scria Pavel:
„Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos,
şi pe El răstignit" (1 Corinteni 2:2). Cu cât privim mai mult la El, cu
atât devenim mai asemenea Lui, cu atât ascultăm mai mult de El
şi cu atât suntem mai pregătiţi pentru tot ce ne aşteaptă, atât în
viitorul apropiat, cât şi la final, în ziua în care vom intra în locaşurile
pregătite de Isus pentru cei care îl iubesc.
Norman R. Gulley este profesor-cercetător

de teologie sistematică la Universitatea Adventistă Southern.
5
Instructorul anului
Obiceiul de a-i aprecia pe ceilalţi pentru munca sau pentru reuşitele

lor nu ne caracterizează, ca oameni, în mod natural. Da, ca excepţie,
o facem spontan, uneori, atunci când cineva chiar ne uimeşte sau ne
câştigă atenţia prin ceea ce face. însă, de obicei, nu prea ne exprimăm
aprecierea faţă de cineva care face o muncă de rutină, fără să iasă în
evidenţă. Pe o listă care, în mod sigur, nu arîncăpea aici se află: femeia
de serviciu; secretara; şoferul de autobuz; brutarul; vânzătoarea; paz
nicul; tipograful; strungarul; casierul, grefierul, cameramanul, poştaşul
etc. O simplă parcurgere a listei clasificării ocupaţiilor va arăta această
realitate: există foarte multe persoane (cele mai multe!) care, în ge
neral, nu sunt apreciate pentru munca lor. Unora este posibil să nu li
se spună niciodată în întreaga activitate: „Mulţumesc, apreciez munca
ta I" Considerăm, probabil, că salariul pe care îl iau este suficient.
Această realitate ne duce cu gândul şi la persoanele care slujesc în
biserică şi care au parte de acelaşi „tratament": lipsa aprecierii pentru
munca lor (voluntară!). Nu ne vom putea referi aici la toate categoriile
de slujbaşi (deşi merită cu prisosinţă), ci ne vom limita doar la o cate
gorie: instructorii Şcolii de Sabat. Pare uşor ce fac ei, nu-i aşa? Sunt
bărbaţi, femei, tineri sau în vârstă care studiază lecţia săptămânală nu
doar pentru ei înşişi, ci şi pentru a o preda în faţa grupei şi a o face uşor
de înţeles pentru toţi; pe lângă faptul că îşi cumpără ediţia mai costi
sitoare a ghidului de studiu, ei vin la biserică înaintea tuturor, pentru
a pregăti predarea lecţiei („ora instructorilor"); în cadrul programului
Şcolii de Sabat, vin în faţa grupei nu doar cu ideile pe care le-au asimilat
sau cu metodele prin care să conducă eficient discuţia, ci şi cu speranţa
că vor reuşi, că vor stabili sau vor continua o relaţie specială cu grupa
lor şi, mai presus de orice, cu speranţa că lucrarea lor este apreciată.
Şi încă nu am spus tot. Dincolo de detaliile slujbei lor, doar ei ştiu ce
alte poveri poartă uneori în suflet, poveri care pot fi apăsătoare, chiar
copleşitoare, dar pe care trebuie să le suporte sau să le mascheze sub
un zâmbet formal, atunci când vin în faţa grupei Şcolii de Sabat, pentru
6
că vor să-şi facă slujba cu credincioşie, înaintea lui Dumnezeu. Uneori,
reuşesc; alteori, nu. Dar ce găsesc acolo în grupă? Ce văd pe feţele
noastre? Ce simt în tonul vocii noastre, în atitudinea noastră? Ce să
înţeleagă atunci când încearcă să zâmbească şi li se răspunde prin în
cruntare sau indiferenţă? Cum să comunice când au în faţă persoane
care stau cu privirea în jos (citesc pe „lecţiune"), fără măcar să le întâl
nească privirea? Ce să facă atunci când pun o întrebare şi nimeni nu le
răspunde? Ei bine, unii se descurajează şi renunţă la slujba de instruc
tor (poate că şi aceasta este o explicaţie pentru lipsa instructorilor), iar
alţii continuă totuşi s-o facă, indiferent de circumstanţe.
Gândindu-mă la această realitate (pe care - da, aţi intuit! - am trăit-o
personal), o întrebare justificată s-a născut spontan: Cum este apreciat
instructorul Şcolii de Sabat? Este o întrebare la care sunt invitaţi să me
diteze şi să răspundă conducătorii bisericilor locale şi nu numai. Poate
că răspunsurile ce vor fi găsite se vor concretiza cumva, într-o ocazie
specială, la sfârşit de trimestru sau de an, când, într-un fel sau altul,
fiecare instructor va primi un semn sau un gest de apreciere.
Pe lângă ceea ce poate face biserica locală, departamentul Şcolii
de Sabat, din cadrul Uniunii Române, îşi propune să-i aprecieze şi să-i
stimuleze pe instructorii Şcolii de Sabat, instituind o distincţie anua
lă, acordată unui instructor al Şcolii de Sabat din Biserica Adventistă
de Ziua a Şaptea din România. Evident, nu putem menţiona aici toate
detaliile, în legătură cu criteriile de selecţie sau cu tipul de distincţie.
Acestea vor fi cât se poate de obiective, ca şi cei care - sperăm! - le
vor aplica. După selectare şi acordarea distincţiei, vom publica aici, în
conţinutul introducerii ghidului de studiu, fotografia sa, astfel încât
Instructorul anului să fie cunoscut(ă) de toată biserica. Astfel, sperăm
că vom compensa, într-un anumit grad (nu ştim dacă îndeajuns), lipsa
de apreciere de până acum! Şi, de asemenea, sperăm că toţi instruc
torii Şcolii de Sabat se vor rededica lucrării pe care Dumnezeu, prin
biserică, le-a încredinţat-o! Şi... cine ştie?, poate vor fi şi alţii care se vor
decide să accepte chemarea de a fi instructori ai Şcolii de Sabat! Dintre
ei va fi ales, poate, Instructorul anuluil
Florian Rişte o,
Departamentul Şcoala de Sabat/Lucrarea Personală
7
NU U ITAŢI:
PĂRTAŞIE (5-10 minute)

1. Fiecare membru al Şcolii de Sabat se poate bucura de un salut, de
un zâmbet, de un bun venit, chiar şi musafirii!
2. Fiecare poate să-i încurajeze pe ceilalţi, povestindu-le despre un
răspuns primit la rugăciune sau o activitate misionară în care a fost
implicat(ă).
3. Fiecare le poate împărtăşi celorlalţi nume de pe lista sa de rugă
ciune, de la pagina următoare, ca să se roage împreună pentru persoa
nele respective.
DEZBATERE (20-25 de minute)

1. Putem dezbate ideea principală a fiecărei zile, căutându-i semni
ficaţia practică!
2. Este de dorit ca fiecare să se implice în dezbatere, dar fără să
acapareze discuţia!
3. Citirea zilnică a Bibliei şi a Spiritului Profetic, cu ajutorul celor
cinci întrebări, poate menţine vie viaţa spirituală!
M ISIUNE (5-10 minute)

1. Dezbaterea studiului se încheie întotdeauna cu decizii de ordin
practic!
2. Fiecare grupă poate planifica o activitate misionară în care să se
implice toţi membrii.
3. Ştirile video ale Şcolii de Sabat, care pot fi descărcate şi vizionate
accesând una dintre următoarele adrese de internet: resurse.adven
tist.pro, conţin idei misionare valoroase, care pot fi aplicate!
8
LISTĂ DE R U G Ă C IU N E
ROG pentru:
Cineva din familie
Cineva dintre rude
Cineva dintre prieteni
Cineva dintre vecini
Cineva din biserică
9
Cercetaţi Scripturile
„Dacă Biblia ar fi citită mai mult, dacă adevărurile ei ar fi înţelese mai bine, noi
am fi un popor mult mai luminat şi mai inteligent. Sufletul capătă putere prin
cercetarea paginilor Scripturii. [Sfaturipentru biserică, p. 113)
Aprilie Mai Iunie

1. Luca 14 1. loan 20 1. Romani 2
2. Luca 15 2. loan 21 2. Romani 3
3. Luca 16 3. Faptele apostol lor 1 3. Romani 4
11. 24 11. Faptele apostol lor 9 11. Romani 12
Luca
12. Faptele apostol lor 10 12. Romani 13
12. loan 1
13. Faptele apostol lor 11
13. loan 2 13. Romani 14
16. loan 5 16. 1 Corinteni 1
19. loan 8 20. Faptele apostol lor 18 19. 1 Corinteni 4
30. loan 19 31. Romani 1 30. 1 Corinteni 15
10
Conflictul cosmic
Sabat dapâ-amiazâ
Com pletează şi m em orează: „Şi balaurul, mâniat pe
_____________ , s-a dus să facă război c u _______________se-
m inţei ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dum nezeu şi ţin
m ărturia lui Isus Hristos.” (Apocalipsa 12:17)
Disputa cosmică denumită şi „marea luptă" constituie perspec

tiva biblică asupra lumii şi a vieţii. Pe acest fundal se desfăşoară
drama lumii noastre şi chiar a universului întreg. Păcatul, suferinţa,
moartea, ridicarea şi căderea naţiunilor, răspândirea Evangheliei,
evenimentele din zilele finale - toate au loc în acest context.
Săptămâna aceasta vom studia despre locurile în care s-a insta
urat ea, apărând mai întâi, în mod misterios, în inima unei fiinţe de
săvârşite, Lucifer, cel care şi-a dus apoi rebeliunea pe pământ, prin
căderea altor fiinţe desăvârşite, Adam şi Eva. De atunci, marea luptă
se desfăşoară fără încetare şi fiecare dintre noi ia parte la această
dramă cosmică.
Vestea bună este că, în curând, se va term ina şi, mai mult chiar,
se va încheia cu biruinţa totală a lui Hristos asupra lui Satana. Şi
vestea şi mai bună este că noi toţi putem fi părtaşi la victoria Sa,
datorită lucrării îm plinite de El pe cruce. în acest scop, Dumnezeu
ne cheamă la credinţă şi ascultare acum, când aşteptăm să se îm p li
nească tot ce ne-a promis Isus, a cărui revenire este certă.
7 aprilie - Sabatul Colportorului
11
Duminică, 1 aprilie Căderea unei fiinţe desăvârşite
Din moment ce disputa cosmică constituie concepţia-cadru a

Bibliei despre lume şi viaţă, se ridică o serie de întrebări. O întrebare
importantă este: Cum o început totul? Dacă universul a fost creat de
un Dumnezeu iubitor, atunci concluzia logică este că răul, violenţa
şi conflictul nu au existat iniţial în cele create de El. Lupta trebuie să
fi apărut separat de lucrarea Sa de la început şi, în mod categoric,
nu a fost rezultatul necesar al acesteia. Totuşi ea este o realitate
prezentă şi noi toţi participăm la ea.
1. Ce ne spun următoarele pasaje despre căderea lui Lucifer şi despre

apariţia răului?
Ezechiel 28:1,2,11-17___________________________________________
Isaia 14:12-14
Lucifer era o fiinţă desăvârşită care locuia în cer. Cum a apărut

nelegiuirea în el, dacă trăia într-un asemenea mediu? Nu ştim. Poa
te că de aceea vorbeşte Biblia despre „taina fărădelegii" (2 Tesalo-
niceni 2:7).
în afara realităţii voinţei libere cu care Dumnezeu Şi-a înzestrat
toate fiinţele inteligente, nu există vreo altă explicaţie pentru că
derea lui Lucifer. Ellen G. White face o afirm aţie profundă: „Este
imposibil să explicăm originea păcatului şi să găsim un motiv pentru
existenţa lui. (...) Păcatul este un intrus, pentru a cărui existenţă nu
se poate găsi niciun motiv. Este misterios, inexplicabil. A-l scuza în
seamnă a-l apăra. Dacă s-ar putea găsi vreo justificare sau vreo ca
uză a existenţei lui, ar înceta să mai fie păcat." (Tragedia veacurilor,
ed. 2011, p. 405)
înlocuieşte cuvântul „păcat" cu cuvântul „rău", şi declaraţia este
la fel de valabilă: Este imposibil să explicăm originea răului şi să gă-
sim un motiv pentru existenţa lui. Răul este un intrus, pentru a cărui
existenţă nu se poate găsi niciun motiv. Este misterios, inexplicabil.
A-l scuza înseamnă a-l apăra. Dacă s-ar putea găsi vreo justificare a
existenţei lui, ar înceta să mai fie rău.
Gândeşte-te Ia experienţele pe care le-ai avut în legătură cu
liberul-arbitru. Ce putem face pentru a fi mai atenţi atunci când
luăm decizii şi ne folosim liberul-arbitru?
Luni, 2 aprilie Mai mult decât cunoştinţe teoretice
Noi nu cunoaştem cauza apariţiei răului, dar ştim din Scriptură că

răul a apărut în inima lui Lucifer, în cer. în afară de detaliile fascinan
te pe care le primim în scrierile lui Ellen G. W hite (vezi, de exemplu,
capitolul „Originea răului" din cartea Tragedia veacurilor), Scriptura
nu ne dezvăluie prea multe despre cum a apărut răul în cer. Ne ofe
ră totuşi multe detalii despre cum a apărut pe pământ.
2. Ce declaraţii ne arată că Âdam şi Eva au avut partea lor de vină în

cele întâmplate?
Geneza 3:1-7________________________
Realitatea tristă este că Eva avea cunoştinţă de porunca lui

Dumnezeu pentru ei. Ea însăşi a repetat-o: „Dum nezeu a zis: «Să
nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»"
(Geneza 3:3). Din forma pe care o avem în Scriptură, porunca nu
amintea nimic despre atingerea fructului, dar Eva ştia adevărul că,
dacă mânca din fruct, avea să moară.
Satana a lăsat-o să repete porunca, dar a contrazis-o clar şi cate
goric: „Şarpele a zis femeii: «Hotărât că nu veţi muri»" (Geneza 3:4).
Nici nu se putea o negare mai clară! La început, Satana a abor
dat-o pe Eva subtil, dar, din momentul în care a reuşit să-i capteze
atenţia şi a văzut că ea nu se opune, a contestat deschis porunca
Conflictul cosmic 13
Domnului. Tragic este că Eva fusese prevenită. Nu putea pretinde că
n-a ştiut. A ştiut!
Şi, cu toate că a ştiut, tot a săvârşit răul. Cunoaşterea n-a fost su
ficientă pentru a o feri de păcat (nici pe Adam, care a ştiut şi el ade
vărul) în acel mediu desăvârşit din Eden. Atunci să nu ne amăgim cu
gândul că, pentru a fi mântuiţi, cunoaşterea ne-ar fi suficientă. Da,
noi ştim ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu. însă, pe lângă cunoaş
tere, avem nevoie şi de atitudinea de ascultare.
Dumnezeu a spus ceva, Satana a spus cu totul altceva. în ciuda
cunoştinţelor pe care le aveau, Adam şi Eva au ales sd asculte de
vorbele lui Satana. Gândeşte-te cât de puţin s-a schimbat situaţia
de-a lungul mileniilor. Cum ne putem feri de greşeala lor?
Marţi, 3 aprilie Război în cer şi pe pământ
Căderea primilor noştri părinţi a azvârlit lumea în păcat, nenoro

cire şi moarte. Se poate ca oamenii să nu fie de acord în ce priveşte
cauzele imediate şi cei vinovaţi, dar cine poate nega dezordinea,
violenţa, frământările şi luptele care ne afectează pe toţi, aici?
Vorbim despre o dispută cosmică, un conflict cosmic şi e adevă
rat. Dar, deşi la origine conflictul este cosmic, el se desfăşoară şi aici,
pe pământ. O mare parte din istoria biblică - de la căderea din Eden
şi până la evenim entele finale, premergătoare venirii lui Isus - este
o expunere a acestei mari lupte. Noi trăim în vâltoarea ei. Cuvântul
lui Dumnezeu ne explică ce se petrece în spatele ei şi, mai important
decât atât, cum se va încheia.
3. Ce lupte sunt descrise ca având loc în cer şi pe pământ?
Apocalipsa 1 2 :1 -1 7 ____________________________________________
14
Este vorba aici despre un război în cer şi despre lupte care au
loc pe pământ. Cel dintâi este dus între balaur (Satana, Apocalipsa
12:7-9) şi Mihail (semnificaţia ebraică: „Cine este ca Dumnezeu?'').
Rebelul Lucifer, devenit cunoscut sub numele de Satana (Adversa
rul), nu este decât o fiinţă creată care luptă îm potriva Creatorului
veşnic, Isus (Evrei 1:1,2; loan 1:1-4).
Lucifer s-a răsculat împotriva Făcătorului Său. Marea luptă nu
este un duel între nişte zei rivali, ci este răzvrătirea unei creaturi]îm
potriva Creatorului ei şi manifestarea acelei răzvrătiri prin atacarea
lucrurilor şi fiinţelor create.
După ce a fost înfrânt în războiul din cer îm potriva lui Hristos,
Satana a căutat să-L distrugă aici, pe pământ, imediat după naşterea
Sa ca om (Apocalipsa 12:4). Fiind învins şi de data aceea şi suferind
un nou eşec în pustie, iar mai apoi o înfrângere ireversibilă la cru
ce, el a pornit război îm potriva poporului lui Dumnezeu. Războiul
acesta s-a desfăşurat în cea mai mare parte a istoriei creştinismului
(vers. 6,14-16) şi va continua până la sfârşit (vers. 7), când Satana va
fi iarăşi înfrânt, la a doua venire a lui Isus.
Ce speranţă găsim în Apocalipsa 12:10-12, în ciuda conflictelor
descrise în textele anterioare?
Miercuri, 4 aprilie Cu voi până la sfârşit
Apocalipsa a prevestit persecuţia cu care avea să se confrunte

poporul lui Dumnezeu o perioadă considerabilă din istoria bisericii.
Cele o mie două sute şaizeci de zile profetice (Apocalipsa 12:6,14)
semnifică o mie două sute şaizeci de ani de prigonire.
„Aceste persecuţii, care au început sub domnia lui Nero, cam
în timpul martirajului lui Pavel, au continuat vreme de secole cu o
furie mai mare sau mai mică. Creştinii erau acuzaţi în mod fals de
crimele cele mai odioase şi erau consideraţi pe nedrept cauza unor
mari calamităţi - foamete, epidemii şi cutremure. Deoarece deve
niseră obiectul urii si al suspiciunii generale, informatorii, de dragul
câştigului, erau gata să-i acuze pe nevinovaţi. Au fost condamnaţi
ca răzvrătiţi îm potriva imperiului, ca duşmani ai religiei şi ca plagă
pentru societate. Mulţi au fost aruncaţi fiarelor sau arşi de vii în
amfiteatre." (Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 31)
De asemenea, a prevestit că femeia (biserica) avea să fugă în
pustie (Apocalipsa 12:6). Şi spune că femeii aveau să-i fie date două
aripi de vultur. Imaginea aceasta transm ite ideea zborului către un
loc unde putea primi ajutor. în pustie, avea să fie ferită, iar şarpele
(Satana) nu avea să ajungă la ea (Apocalipsa 12:14). Dumnezeu Şi-a
păstrat o rămăşiţă în toate perioadele istoriei, chiar şi în timpul per
secuţiilor majore, şi va avea o rămăşiţă şi în timpul sfârşitului.
4. Vorbind despre pericolele din zilele din urmă, ce făgăduinţă a făcut

Hristos? Cum împăcăm această frumoasă făgăduinţă cu realitatea
numărului mare de martiri creştini?
Matei 28:20 __________________________________________________
Romani 8:31-39
Matei 10:28
Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu. Hristos

este cu noi perm anent şi va fi cu noi până la sfârşit, dar aceasta nu
înseam nă că suntem scutiţi de durere, de suferinţă, de încercări sau
de moarte. El nu ne-a promis aşa ceva niciodată. însă, în astfel de
încercări, avem speranţa că El este cu noi şi că vom trăi veşnic în
cerul nou şi pe pământul nou. Avem certitudinea pe care o avea
Pavel: „De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va
da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci
şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui" (2 Timotei 4:8). Cei care
iubesc venirea Lui pot cere îm plinirea acestei făgăduinţe.
16
Joi, 5 aprilie Legea şi Evanghelia
Numele pe care îl purtăm, adventişti de ziua a şaptea, spune

foarte multe despre credinţa noastră. Cuvântul „adventişti" face
referire la credinţa noastră în a doua venire a lui Isus, un adevăr
care există datorită morţii Sale ispăşitoare la prima Sa venire. „Ziua
a şaptea" este Sabatul şi se referă în mod direct la credinţa noas
tră în necesitatea respectării poruncii a patra, iar în mod indirect la
păzirea tuturor Celor Zece Porunci. Numele nostru reflectă, aşadar,
două componente esenţiale şi inseparabile ale adevărului prezent:
Legea şi Evanghelia.
5. Care este relaţia dintre Lege şi Evanghelie?

Ieremia 44 :23_________________________________________________
Romani 3:20-26
Romani 7:7
Evanghelia este vestea bună că, prin credinţa în lucrarea înde

plinită de Hristos pentru noi la cruce, putem primi iertare pentru
păcatele noastre, pentru încălcarea Legii lui Dumnezeu. De asem e
nea, este vestea bună că putem primi puterea de a asculta de toată
Legea Sa.
în zilele de la sfârşit, când marea luptă se intensifică, poporul lui
Dumnezeu este identificat prin acest element aparte al păzirii Legii.
6. Cum exprimă Apocalipsa 14:12 legătura dintre Lege şi Evanghelie?
Noi credem în necesitatea ascultârii de Legea lui Dumnezeu.
Cum le putem arăta altora că ascultarea de Lege nu înseamnă le-
galism, ci este rodul firesc al iubirii pentru Dumnezeu şi al mântui
rii? Ce ajutor ne oferă textele din Deuteronomul 11:1 şi 1 loan 5:3?
Vineri, 6 aprilie Un gând de încheiere
Citeşte Apocalipsa 12:9-12 şi din Ellen G. White, Patriarhi şi pro

feţi, cap. „De ce a fost îngăduit păcatul?".
„Atâta vreme cât toate fiinţele create au recunoscut ascultarea
iubirii, în tot universul lui Dumnezeu a existat o desăvârşită armonie.
Bucuria oştilor cereşti era aceea de a aduce la îndeplinire planuri
le Creatorului lor. Ele îşi găseau plăcere în a reflecta slava Sa şi a-l
aduce laudă. Iar în tim p ce iubirea faţă de Dumnezeu era supremă,
iubirea unuia faţă de celălalt era plină de încredere şi neegoistă. Nu
exista nicio notă discordantă care să tulbure armonia cerească. Dar,
în această atmosferă fericită, s-a produs o schimbare. A fost cineva
care a pervertit libertatea pe care Dumnezeu le-o acordase fiinţelor
pe care le crease. Păcatul a început în acela care, după Hristos, fu
sese foarte mult onorat de Dumnezeu." (Ellen G. White, Patriarhi şi
profeţi, ed. 2015, p. 21)
Observă expresia sugestivă „ascultarea iubirii". Ea arată că iubi
rea conduce la ascultare, la credincioşie. Soţul care îşi iubeşte soţia
îşi dovedeşte dragostea prin fidelitate. îngerii şi-au dovedit iubirea
prin devotament. La fel ne-o putem dovedi şi noi.
18
Biblia: Luca 13-19
1. Cine L-a(u) sfătuit pe Isus să plece, ca să Se protejeze de am e

ninţarea lui Irod?
2. Ce atitudine este o urâciune înaintea lui Dumnezeu?
3. După care afirmaţie a lui Isus l-au cerut apostolii să le mărească

credinţa?
4. Ce făcea norodul cu vorbele care ieşeau de pe buzele lui Isus?
Istoria mântuirii, cap. 6
5. Până la a câta generaţie le-a povestit Adam copiilor şi nepoţilor

săi despre Eden şi despre istoria tristă a căderii sale?
Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să remarce amploarea
conflictului dintre Dumnezeu şi Satana şi tragedia antrenării
omenirii în acest conflict.
La nivelul sentimentelor: Să aibă încredere că Dumnezeu îi va ajuta
în confruntările lor zilnice cu răul.
La nivel practic: Să se predea lui Dumnezeu pentru că îl iubesc şi să
asculte de poruncile Sale.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Extinderea cosmică a marii lupte
A. Ce impact are răul asupra lumii şi asupra universului?
B. Unde şi din ce cauze a apărut răul?
C. Care este strategia lui Dumnezeu pentru salvarea omenirii din
tragedia răului?
II. Sentimente: Dragostea lui Dumnezeu în viaţa mea
A. Ce făgăduinţă le-a dat Isus ucenicilor Săi pentru ca speranţa lor
să rămână vie până la sfârşit?
B. De ce nu trebuia să li se tulbure inima?
C. Dacă ne-a dat făgăduinţele acestea, înseamnă că nu vom avea
necazuri? De ce da sau de ce nu?
III. Practic: Răspunsul omului
A. Care ar trebui să fie răspunsul oamenilor la dragostea lui
Dumnezeu pentru ei?
B. De ce este păzirea Legii lui Dumnezeu singurul răspuns logic la
harul divin?
C. Cum împăcăm speranţa că vom trăi veşnic şi relaţia cu
Dumnezeul infinit cu credincioşia şi ascultarea noastră limitată
de Dumnezeu?
Rezumat: Numai soluţia venită din lumea de dincolo poate rezolva
problema din lumea aceasta. Modul în care trăim ar trebui să arate
către lumea de dincolo.
20
PAŞSI ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: loan 14:1-4.
Ideea de bază: Venirea lui Hristos la sfârşitul timpului nu este doar o
doctrină şi nici doar o idee care ne aduce consolare sau speranţă în cir
cumstanţe nefericite. Ea este toate acestea, dar, înainte de orice, este
împlinirea dorului de a-L vedea pe Domnul Isus faţă în faţă. Speranţa
aceasta este esenţa vieţii noastre spirituale. însă ea conţine un para
dox. Cu cât petrecem mai mult timp cu El, cu atât avem o relaţie mai
apropiată cu El. Totuşi, cu cât avem o relaţie mai apropiată cu El, cu atât
vom tânji mai mult după prezenţa Sa fizică şi personală în împărăţia Sa.
Studiul de săptămâna aceasta introduce tema „marii lupte" în care
este implicat tot universul. Legătura dintre cer şi pământ ar trebui să
ne dea speranţa venirii apropiate a împărăţiei cereşti a lui Hristos în
viaţa noastră. Aceasta înseamnă mai mult decât a duce o viaţă mai
bună şi de a locui într-o casă mai frumoasă în împărăţia desăvârşită a
lui Dumnezeu. Ne sunt promise şi aceste lucruri, dar speranţa venirii
împărăţiei lui Hristos este legată în principal de Domnul Isus Hristos,
care ne iubeşte, pe care îl iubim şi lângă care ne vom petrece veşnicia.
El a spus de ce ne pregăteşte un loc: „ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi
şi voi". De aceea, viaţa creştinului trebuie să arate către împărăţia lui
Dumnezeu şi către Isus Hristos.
Discuţie introductivă. Un rabin din secolul al XV-lea, Maharal din
Praga, a comparat credinciosul cu un copac cu susul în jos, care îşi are
rădăcina în cer, dar care înfloreşte şi îşi aduce roadele pe pământ. Flo
rile şi roadele pe care le aduce credinciosul pe pământ sunt o mărturie
despre cer. Cuvintele creştinului, faptele lui şi felul său de a trăi ar tre
bui să le trezească celor din jur nevoia profundă şi dorinţa aprinsă după
împărăţia cerului. într-un anumit sens, noi, creştinii adventişti de ziua a
şaptea, avem responsabilitatea de a aprinde în sufletul semenilor noş
tri speranţa revenirii.
De discutat: Ce legătură există între cer şi pământ? Cum este posibil
ca stilul de viaţă creştin să le vorbească oamenilor despre frumuseţea
cerului şi despre atmosfera din cer? Ce lecţii spirituale putem desprin
de din contemplarea stelelor şi a dimensiunilor universului (Psalmii
8:3,4). De ce a fost necesar ca marele Dumnezeu al universului să pără
sească cerul şi să locuiască pe pământ (loan 3:31-36)?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Studiul din săptămâna aceasta are ca temă marea luptă care a
început în cer prin răzvrătirea lui Lucifer şi apoi a coborât pe planeta
Pământ prin căderea primilor noştri părinţi. Sfârşitul ei a fost anunţat
deja prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, care a venit să locuiască prin
tre noi cu scopul de a ne pregăti pentru împărăţia Sa cerească de la
sfârşitul timpului. încurajează-i pe membrii grupei să mediteze la aces
te evenimente importante.
Comentariu biblic
I. Originea răului
(Revedeţi împreună, în grupă, Ezechiel 28:2,11-17; Isaia 14:12-14;
2 Tesaloniceni 2:7.)
Textele biblice care vorbesc despre originea răului sunt foarte pu
ţine şi foarte concise. Ezechiel ne spune doar că răul a apărut brusc,
dar nu ne descoperă cauza: „până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în
tine [Lucifer, simbolizat în pasajul din Ezechiel prin împăratul Tirului]"
(Ezechiel 28:15). Dumnezeu nu a contribuit cu nimic la apariţia aces
tei nelegiuiri. El nu pusese în acest înger nimic care să-l predispună la
cădere. îl crease pe Lucifer „fără prihană" (vers. 15) şi „plin de înţelep
ciune" (vers. 12). îl aşezase în „Eden, grădina lui Dumnezeu" (vers. 13),
îl pusese „pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu" din templul ceresc,
unde umbla „prin mijlocul pietrelor scânteietoare" (vers. 14).
Textul biblic sugerează absurditatea procesului prin care a apărut
răul. Răul a încolţit în mintea lui Lucifer; inima lui „s-a îngâmfat" (vers.
17; compară cu vers. 2); s-a crezut Dumnezeu (vers. 2). Profetul Isaia
descrie acelaşi proces al gândirii lui Lucifer: ambiţia lui Lucifer este să
urce pe muntele sfânt şi să fie „ca Cel Preaînalt" (Isaia 14:13,14).
Evenimentele din cer au devenit modelul instalării nelegiuirii pe
pământ, între oameni. Primii oameni, Adam şi Eva, au fost creaţi per
fecţi, la fel ca Lucifer. Dumnezeu i-a creat după chipul Său şi i-a aşe
zat în Eden. Argumentul folosit de şarpe, adică de Satana, pentru a o
convinge pe Eva să păcătuiască ne aduce aminte de autoamăgirea şi
de ispita mândriei care l-au determinat pe Lucifer să cadă: „Veţi fi ca
Dumnezeu" (Geneza 3:5). Oamenii s-au amăgit şi au nutrit iluzia că
aveau să ajungă la nivelul de înţelepciune al lui Dumnezeu (vers. 6).
Când a apărut în cer şi pe pământ, răul a fost îndreptat împotriva pla
nurilor divine - a fost o anomalie şi rămâne un lucru absolut inexplica
bil şi de neînţeles pentru noi. Existenţa lui este, în cuvintele lui Pavel, o
„taină" (2 Tesaloniceni 2:7).
De discutat: în ce sens este o taină apariţia fărădelegii? Ce situaţii
din istoria lumii ilustrează absurditatea răului? La scară redusă, ce com
portamente ale tale ilustrează iraţionalitatea răului? Povesteşte despre
o ocazie în care ai fost victima nedreptăţii iraţionale a răului.
II. Consecinţele răului
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 12:1-17 şi Geneza 3:15.)
Odată cu apariţia răului a izbucnit şi războiul - mai întâi în cer şi apoi
pe pământ. Cartea Apocalipsa prezintă succint războiul din cer din
tre îngerii aliaţi cu Satana şi îngerii credincioşi lui Dumnezeu (vers. 7).
Nu ne oferă detalii despre natura lui şi despre modul în care s-a desfă
şurat. Nu ne spune decât că Satana a pierdut lupta şi că a fost alungat
din cer (vers. 13; compară cu vers. 4). Mai departe, războiul, cunoscut
şi sub numele de „marea luptă", îşi mută sediul pe pământ, prin con
flictul dintre Satana („balaurul") şi poporul lui Dumnezeu („femeia"),
din care Se naşte Mesia (vers. 13). Satana reia apoi atacul asupra „fe
meii". Aceasta fuge în pustie şi este persecutată „o vreme, vremuri şi
jumătatea unei vremi" (Apocalipsa 12:6,14; compară cu Daniel 7:25).
După aceea, Satana porneşte împotriva „rămăşiţei" poporului lui
Dumnezeu şi o atacă (vers. 17).
De discutat: De ce ne dă Biblia atât de puţine detalii despre modul
cum a apărut răul în cer? De ce este aşezată istoria bisericii în centrul
viziunii profetice din Apocalipsa 12?
III. Soluţia la problema răului
(Revedeţi împreună, în grupă, Geneza 3:15 şi Filipeni 2:6-8.)
Răul a luat naştere prin dorinţa aberantă a unei fiinţe de a-l lua locul
lui Dumnezeu. Interesant este că soluţia aleasă de El pentru a-l înfrunta
pe Satana a presupus tocmai renunţarea la statutul divin. Dumnezeul cel
atotputernic şi veşnic S-a făcut o m -fiu l unui tâm plar-şi, pentru a salva
omenirea, a suferit moartea cuvenită criminalilor. Planul Său de a salva
omenirea este prezentat în prima profeţie din Biblie unde Dumnezeu i Se
adresează şarpelui în limbajul războiului (Geneza 3:15). Pavel surprinde
esenţa acestui plan: Hristos, „măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi
n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a
dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea
oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om; S-a smerit şi S-a făcut ascul
tător până la moarte, şi încă moarte de cruce" (Filipeni 2:6-8).
De discutat: De ce a fost necesară pentru mântuirea noastră
moartea Domnului Hristos pe cruce?
3. APLICAŢIA
Discută cu membrii grupei despre relaţia complementară dintre sa
crificiul lui Hristos şi împărăţia lui Dumnezeu. Pune-le întrebarea: „De
unde ştiţi că sunteţi mântuiţi?" încurajează-i să se gândească bine ce
răspuns dau. De ce este imposibil să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu
fără sacrificiul lui Hristos? Mai departe, dezvoltaţi răspunsul de la în
trebarea anterioară: De ce este suficientă pentru mântuirea noastră
moartea Domnului Hristos pe cruce?
întrebări
1. Cunoaşterea destinaţiei călătoriei ne ajută să ne orientăm pe
drum. Cum putem aplica acest lucru la viaţa noastră de credinţă, văzu
tă ca o călătorie spre Canaanul ceresc?
2. Care este legătura dintre ascultarea de poruncile lui Dumnezeu
şi „credinţa lui Isus" (Apocalipsa 14:12), care ne mântuieşte prin har?
4. ACTIVITATE
Sugestii
1. Propune în grupă ca fiecare să-şi analizeze purtarea în lumina tex
telor din Filipeni 2:1-11 şi să insiste în cursul săptămânii, în rugăciune,
eventual împreună cu alt membru al grupei, pentru ca Domnul să-i dea
biruinţă asupra unui aspect în care simte că are probleme.
2. Fiecare participant să aleagă o făgăduinţă despre biruinţa promi
să prin Domnul Isus pe care să le-o ofere celorlalţi membrii ai grupei fie
printr-un telefon sau un mesaj în cursul săptămânii, fie scrisă frumos,
pe un cartonaş, Sabatul următor.
24
7-13 aprilie
Daniel şi timpul sfârşitului

Sabat dupâ-amsazâ
Com pletează şi m em orează: „îm păratul a vorbit lui Daniel şi
a zis: «Cu adevărat, Dum nezeul vostru e ste ____ ___________
__________________ şi Dom nul îm păraţilor şi El descoperă
____________ , fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!»"
(Daniel 2:47)
Domnul a avut planuri mari cu poporul Israel de odinioară: „îmi

veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt" (Exodul 19:6). Acest
neam sfânt, această îm părăţie de preoţi avea sarcina de a da lumii
mărturie că Domnul este singurul Dumnezeu (vezi Isaia 43:10,12).
Din nefericire însă, el nu şi-a îm plinit chemarea sacră şi a ajuns rob
în Babilon.
însă, în ciuda dezastrului adus de robia aceasta, Dumnezeu a pu
tut să-Şi facă martori chiar din unii dintre iudeii luaţi robi la Babilon.
Prin Daniel şi cei trei prieteni ai lui, El a realizat, într-o anumită mă
sură, desigur, ceea ce nu reuşise să facă prin Israel şi luda. într-un
anumit sens, aceşti bărbaţi au arătat cum ar fi trebuit să fie şi ce ar
fi trebuit să facă Israel ca popor.
Da, este adevărat că ei au trăit într-o cu totul altă epocă. Dar
unele calităţi ale lor ne pot servi drept model acum, în timpul sfârşi
tului, când suntem chemaţi, ca popor, să fim martorii lui Dumnezeu
într-o lume care, la fel ca lumea de atunci, nu-L cunoaşte. Ce lecţii
putem desprinde din viaţa lor?
14-21 aprilie - Săptămâna Libertăţii religioase
25
Duminică, 8 aprilie Credincioşi în cele mai mici lucruri
Domnul Isus a spus: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri
este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici
lucruri este nedrept şi în cele mari" (Luca 16:10). Problema nu este
că lucrurile cele mai mici ar fi importante în ele însele, pentru că nu
sunt; de aceea se cheamă „cele mai mici". După cum ştim, fie din
proprie experienţă, fie din exemplul altora (fie din ambele), proble
ma este că primul com prom is conduce la un al doilea com prom is şi
apoi la al treilea şi tot aşa, până când se ajunge la com prom is „şi în
cele mari".
Cu acest gând în minte, să trecem la studiul experienţelor lui
Daniel şi ale prietenilor lui, robi în Babilon, aşa cum sunt prezentate
în capitolul 1.
1. Ce ne spune poziţia adoptată de Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria

despre rolul pe care ar fi trebuit să-l aibă poporul Israel în lume?
Daniel 1:8,11-15_______________________________________________
Deuteronomul 4:6-8
Zaharia 8:23
Textul nu asociază în mod direct alimentaţia lor cu faptul că erau

„de zece ori mai destoinici" în „înţelepciune şi pricepere" (Daniel
1:20) decât toţi ceilalţi, dar legătura există totuşi în pasaj. în capi
tol se mai spune şi că Dumnezeu le-a dat înţelepciune şi pricepe
re. Altfel spus, Dumnezeu a putut să lucreze prin ei fiindcă ei l-au
fost credincioşi când au refuzat să mănânce hrana necurată din
Babilon. Ei au ascultat şi El le-a binecuvântat ascultarea. N-ar fi pu
tut Dumnezeu să lucreze la fel prin poporul Israel din vechime, dacă
26
el ar fi fost credincios legământului cu tot atâta zel ca aceşti patru
tineri? Desigur că ar fi putut. Şi va lucra la fel prin noi, cei care trăim
în zilele finale, dacă îi suntem credincioşi.
Ca biserică, am primit multă lumină şi mult adevăr şi este nece
sar sa ne întrebăm: Am fost noi credincioşi şi ascultători? în acelaşi
timp, cum putem lua poziţie individual ca să fim martori puternici
pentru Dumnezeu?
Luni, 9 aprilie Smerenia lui Daniel
Capitolul 2 din cartea Daniel i-a ajutat pe nenumăraţi oameni să

creadă în Dumnezeul Bibliei. El prezintă o puternică dovadă raţio
nala nu atât despre existenţa lui Dumnezeu, cât, mai ales, despre
preştiinţa Sa.
2. Citeşte Daniel 2. Ce dovezi avem în acest capitol despre existenţa

lui Dumnezeu? Cum este posibil ca un om care a trăit în urmă cu
mai bine de două mii cinci sute de ani să descrie cu atâta acurateţe
situaţia din Europa de acum (vers. 40-43), dacă nu prin revelaţie
divină?
Daniel l-a atribuit lui Dumnezeu în mod deschis şi fără sfială me
ritul pentru descoperirea şi interpretarea visului. Ce simplu arfi fost
să-şi asume înţelepciunea şi capacitatea aceasta, mai ales că îi fuse
seră deja recunoscute! însă el ştia că adevărul era altul. Rugăciunile
sale şi ale prietenilor (vers. 17-23) dovedeau dependenţa lor totală
de Dumnezeu. Fără El, ar fi murit şi ei odată cu ceilalţi înţelepţi.
Daniel şi timpul sfârşitului 27

Daniel a subliniat înaintea îm păratului ideea că niciunul dintre
înţelepţii, vrăjitorii şi magii lui nu reuşiseră să-i spună ce visase, dar
că Dumnezeul cerului are puterea de a descoperi tainele, fiindcă El
este singurul Dumnezeu adevărat.
în sm erenia şi dependenţa lui de Dumnezeu, Daniel a reuşit ast
fel să fie un martor puternic. Şi dacă el a avut nevoie de smerenie
atunci, cu cât mai mult avem noi nevoie de smerenie astăzi! El nu
cunoştea planul de mântuire atât de bine cum îl cunoaştem noi.
Dacă există un lucru care ar trebui să ne păstreze smeriţi, atunci
acela este cunoaşterea efectelor jertfei Domnului Isus pe cruce.
Ce ar trebui să ne înveţe jertfa Domnului Isus despre smerenie?
Ce ne spune ea nu numai despre păcătoşenia noastră, ci şi despre
dependenţa noastră totală de Dumnezeu pentru mântuire? Care
ar fi soarta ta dacă nu ar exista jertfa Sa? Vezi Galateni 6:14.
Marţi, 10 aprilie Chipul de aur
Cercetătorii Bibliei au remarcat relaţia dintre Daniel 3 - expe

rienţa celor trei tineri evrei în valea Dura - şi Apocalipsa 13 - des
crierea persecuţiei cu care s-a confruntat poporul lui Dumnezeu în
trecut şi se va confrunta în zilele din urmă.
3. Ce asemănări există între Daniel 3:1-6 şi Apocalipsa 13:11-15?
în ambele capitole, închinarea ocupă locul central şi este vorba

despre o închinare impusă cu forţa. Forţele politice aflate la cârmă
cer închinarea datorată lui Dumnezeu.
28
4. Citeşte Daniel 3:13"18. Ce concluzii putem trage de aici cu privire
la situaţiile cu care ne vom confrunta în zilele din urmă, dar şi cu
privire la modul în care ar trebui să le înfruntăm?
Nebucadneţar, cel mai puternic conducător de pe pământ, a râs

de aceşti tineri şi de Dumnezeul lor, spunând: „Care este dumnezeul
acela care vă va scoate din mâna mea?" Dar a aflat în scurt timp
cine era Dumnezeu, pentru că a declarat mai târziu: „Binecuvântat
să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe
îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au
călcat porunca îm păratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor de
cât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului
lor!" (vers. 28).
După minunea la care a fost martor, Nebucadneţar a avut con
vingerea că Dumnezeul acestor tineri este deosebit.
Să presupunem că tinerii aceştia nu ar fi fost scăpaţi de flăcări,
posibilitate pe care ei au luat-o în calcul de altfel (vers. 18). Ce motiv
ar mai fi avut să nu se supună poruncii îm păratului? Experienţa lor
este o mărturie clară despre credinţa lor şi despre dispoziţia lor de
a-şi apăra convingerile, indiferent de consecinţe.
Ce motive avem să credem că vom rămâne credincioşi în zilele
din urmă, când se va pune problema închinării? Dacă nu suntem
credincioşi acum în „cele mai mici lucruri", ce motive avem să cre
dem că vom fi credincioşi într-o situaţie atât de importantă pre
cum criza finală?

Miercuri, 11 aprilie Convertirea neamurilor
Capitolul 3 din Daniel s-a încheiat cu declaraţia lui Nebucadneţar,

care recunoaşte existenţa şi puterea Dumnezeului adevărat. însă re
cunoaşterea aceasta nu echivalează cu experienţa naşterii din nou
despre care Isus a spus că este esenţială pentru mântuire (vezi loan
3:7). Şi, după cum observăm în capitolul următor, Nebucadneţar nu
era nici pe departe un om convertit.
5. Care era problema acestui om?
Daniel 4 :3 0 ___________________________________________________
Până la finalul capitolului, Nebucadneţar a învăţat, în urma unei

experienţe dureroase, că Dumnezeu are toată puterea şi că, fără
Dumnezeu, el nu era nimic.
„M onarhul, atât de mândru odinioară, a devenit copilul umil al
lui Dumnezeu; conducătorul tiran şi arogant a devenit un îm părat
înţelept şi îndurător. Acela care îl sfidase şi îl hulise pe Dumnezeul
cerului a recunoscut acum puterea Celui Preaînalt şi, cu seriozitate,
a căutat să promoveze temerea de lehova şi fericirea supuşilor lui.
Sub mustrarea Aceluia care este îm păratul îm păraţilor şi Domnul
domnilor, Nebucadneţar a învăţat, în cele din urmă, lecţia pe care
toţi conducătorii trebuie să o înveţe, şi anume că adevărata m ăre
ţie constă într-o bunătate adevărată. El L-a recunoscut pe lehova
ca Dumnezeul cel viu..." (Ellen G. White, Profeţi şi regi, ed. 2011,
p. 361)
6. Ce adevăruri despre Dumnezeu exprimă Nebucadneţar?
Daniel 4 :3 5 ? __________________________________________________
30
Daniel 4 se încheie cu recunoaşterea de către un păgân a auto
rităţii, stăpânirii şi puterii Dumnezeului „evreilor". Dintr-un anumit
punct de vedere, scena aceasta prefigurează evenim entele din bise
rica timpurie, când, în urma mărturiei date de iudei şi prin puterea
iui Dumnezeu, păgânii au aflat adevărul despre Domnul şi au înce
put să proclame acest adevăr în lume.
Citeşte loan 3:7. Când ne gândim la evenimentele din zilele
sfârşitului, primele subiecte care ne vin de obicei în minte sunt de
cretul de moarte, închinarea şi persecuţia. Care este însă cel mai
bun mod de a ne pregăti pentru timpul sfârşituluipotrivit decla
raţiei Domnului Isus din acest text?
Joi, 12 aprilie Credincioşia lui Daniel
7. Citeşte Daniel 6 şi apoi răspunde la următoarele întrebări:
a. Ce ni se spune despre caracterul lui Daniel? Ce lecţii putem

desprinde de aici despre cum ar trebui să fim noi găsiţi la o analiză
minuţioasă?
b. Ce incidente din acest capitol ne trimit cu gândul la evenim en

tele finale descrise în Apocalipsa 13:4,8,11-17?
c. Pune-te în locul lui Daniel. Ce scuze ar fi putut aduce ca să evi

te rugăciunea şi să scape de pedeapsă?
d. De ce crezi că a continuat totuşi să se roage ca de obicei, deşi

ar fi putut să abandoneze rugăciunea o vreme?
e. Ce afirmaţie a împăratului Darius dovedeşte că el ştia câte

ceva despre puterea Dumnezeului lui Daniel şi înainte de a-l arunca

în groapa leilor? Ce dovezi avem că Daniel îi dăduse deja mărturie
despre Dumnezeul căruia îi slujea şi I se închina?
„Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei lumii, proroci-

ile raportate de Daniel cer atenţia noastră deosebită, deoarece se
referă chiar la tim pul în care trăim. îm preună cu ele trebuie unite
învăţăturile din ultima carte a Scripturilor Noului Testament. Satana
i-a făcut pe mulţi să creadă că părţile profetice ale cărţilor lui Daniel
şi loan, descoperitorul, nu pot fi înţelese. Dar făgăduinţa este lă
murită - o binecuvântare deosebită va însoţi studierea acestor
prorocii. «Cei înţelepţi vor înţelege» s-a spus despre vedeniile lui
Daniel care urmau să fie desigilate în zilele de pe urmă; iar despre
descoperirea dată de Hristos slujitorului Său loan, pentru călăuzi
rea poporului lui Dumnezeu prin toate veacurile, făgăduinţa este:
«Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proro
cii şi păzesc lucrurile scrise în ea!»" (Ellen G. W hite, Profeţi şi regi,
ed. 2011, pp. 377-378)
De obicei, când studiem cartea Daniel ne ocupăm de ridicarea
şi căderea naţiunilor, de judecată şi eliberarea finală a poporului lui
Dumnezeu din strâmtorare. Totuşi cartea lui Daniel ne învaţă, prin
exemple concrete, şi cum să ne pregătim personal pentru încercări
şi persecuţie. Exemplele acestea conţin idei importante pentru cre
dincioşii din zilele din urmă. Sigur că este im portant să ştim despre
„sem nul fiarei", „timpul strâmtorării" şi persecuţia apropiată, însă,
dacă nu avem experienţa necesară cu Dumnezeu, aceste cunoştinţe
nu vor ajuta decât la condam narea noastră. Mai presus de toate,
avem nevoie de experienţa naşterii din nou pe care Daniel, prietenii
lui şi chiar Nebucadneţar însuşi au avut-o.
32
Biblia: Luca 20 - loan 2
1. Cum a explicat Mântuitorul prinderea Sa pe ascuns, nu „în toate

zilele" cât fusese prezent în templu?
2. în ce situaţie a folosit Isus metafora „copacului verde" şi a „celui

uscat"?
3. Ce vorbe rostite de loan Botezătorul i-au determinat pe primii

doi ucenici să meargă după Isus?
4. De ce nu avea Isus încredere în cei care au crezut în El la Ieru

salim?
5. Ce subiect îl tulbura pe Enoh?

Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să recunoască faptul
că au responsabilitatea de a le da mărturie oamenilor despre
Dumnezeu.
La nivelul sentimentelor: Să nutrească dragoste şi respect faţă de
semeni şi să le trezească dragoste şi respect.
La nivel practic: Să-l rămână credincioşi lui Dumnezeu şi să rămână
fideli identităţii lor, evitând compromisurile.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Veţi fi martori până la sfârşitul lumii
A. Ce l-a motivat pe Daniel să fie martorul lui Dumnezeu?
B. în ce mod a dat mărturie?
C. Cum a răspuns căpetenia famenilor dregători la mărturia dată
de Daniel?
II. Sentimente: A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-i iubi pe oameni
A. Explică condiţia cerută de Isus de a ne urî părinţii (Luca 14:26).
B. Cum poţi să-ţi iubeşti părinţii sau prietenii care nu cred în
Dumnezeu?
C. Din ce cauză este mai eficientă mărturia despre adevăr a unui
om care oferă şi primeşte dragoste decât mărturia unuia care
este preocupat exclusiv de adevăr?
III. Practic: Uman şi sfânt
A. Cum pot păstra echilibrul între datoria de a asculta de poruncile
lui Dumnezeu şi relaţia cu prietenii şi rudele care nu-mi împărtă
şesc valorile?
B. în ce condiţii putem să-i iubim în mod real pe aceşti oameni?
Rezumat: Exemplul lui Isus, care S-a făcut om, dar nu a făcut niciun
compromis, este un model stimulativ pentru creştini şi, mai ales, pen
tru adventiştii de ziua a şaptea.
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: Daniel 1:15,17.
34
Ideea de bază: Dumnezeu vrea ca poporul Său să răspândească în
lume adevărul despre împărăţia Sa. în îndeplinirea acestui mandat, de
multe ori ne întrebăm ce metode ar trebui să folosim pentru vestirea
adevărului. Din cartea lui Daniel, aflăm că adevărul are legătură cu forma
în care este comunicat. Cartea sa este scrisă într-un stil elevat. Pentru cei
care cunosc limba şi pot descifra lucruri de fineţe legate de formă, mesa
jul este amplificat de aceste subtilităţi de exprimare literară. însă Daniel
reuşit să dea o mărturie deosebit de puternică în favoarea adevărului şi
prin viaţa sa, nu numai prin mesajele transmise prin cuvinte. Modul în
care interacţiona cu cei din jur, felul în care îi trata, ce mânca şi ce bea,
felul în care se achita de îndatoririle slujbei sale şi chiar ce spunea despre
sine nu erau în dezacord cu mesajul spiritual pe care îl transmitea.
Studiul aceasta ne va învăţa cum să fim martori într-o lume despăr
ţită de Dumnezeu şi chiar ostilă Lui. La fel ca Daniel, şi noi suntem „în
exil" aici, pe pământ - locul nostru este lângă Domnul - , şi dăm mărturie
despre împărăţia Sa, care nu poate fi văzută acum şi care este ceva ne
cunoscut şi ciudat pentru mulţi oameni. Vom desprinde câteva principii
din exemplul dat de Daniel şi de cei trei prieteni ai lui, care l-au rămas
credincioşi lui Dumnezeu în tot timpul cât i-au slujit împăratului. Vom
afla cu ce provocări s-au confruntat ei în mediul idolatru în care au trăit
şi ce metode de mărturisire au folosit. Vom vedea cum a fost viaţa lor
spirituală şi cum au reuşit să-şi transpună convingerile în viaţa de zi cu zi.
Activitate introductivă. Cartea lui Daniel are o importanţă aparte
pentru adventiştii de ziua a şaptea. Ea conţine câteva adevăruri mai
puţin înţelese de oameni în general, inclusiv de creştini. Din nefericire,
cartea aceasta i-a atras pe extremiştii religioşi. Paradoxul este că ea
este una dintre cărţile biblice cu cea mai largă adresabilitate. Ea prezin
tă singura speranţă de care au nevoie toţi oamenii, îndeosebi în lumea
contemporană.
De discutat
1. De ce este ignorată cartea lui Daniel de unii oameni?
2. Ce speranţă ne transmite ea?
Ca adventişti de ziua a şaptea, cu siguranţă, suntem familiarizaţi cu
cartea lui Daniel. Propune-le participanţilor să încerce s-o citească de

parcă ar deschide-o pentru prima oară, pentru a nu gândi şi vorbi în
clişee. Ţinta lor să fie aceea de a o citi cu alţi ochi şi de a descoperi
noi perspective şi noi unghiuri de a aborda profeţiile. Descoperirile de
acest fel şi bogăţia de sensuri le sunt promise în mod indirect cititorilor
ei din timpul sfârşitului, fiindcă se precizează că ea va rămâne pecetlu
ită până atunci (Daniel 12:9).
Comentariu biblic
I. Iubit de duşman
(Revedeţi împreună, în grupă, Daniel 1:9.)
în momentul în care Daniel a luat decizia de a-l rămâne credincios
Domnului, s-a produs o minune: „Dumnezeu a făcut ca Daniel să cape
te bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători". Este
interesant că, imediat ce Daniel a luat hotărârea de a nu face compro
mis, Dumnezeu a aşezat dragoste şi respect în inima duşmanului.
Versetul acesta ne transmite două lecţii. în primul rând, Dumnezeu
nu a făcut minunea până când Daniel şi cei trei prieteni ai lui nu şi-au
riscat viaţa. Daniel nu a putut mânca hrană sănătoasă înainte de a
da testul loialităţii faţă de Dumnezeu. Poate că vor exista ocazii când
Dumnezeu ne va netezi drumul şi ne va povăţui pe cărări drepte (Psal
mii 23:3), însă, în general, viaţa ne va pune în faţa unor situaţii con
trare principiilor noastre. în al doilea rând, ca să-l fim credincioşi lui
Dumnezeu nu înseamnă că trebuie să ne purtăm urât cu oamenii care
nu-L cunosc. Daniel a decis să fie altfel şi să refuze invitaţia împăratului,
dar a avut o purtare respectuoasă şi plăcută faţă de îngrijitorul lui şi
i-a vorbit cu smerenie (Daniel 1:8,12). Este interesant de asemenea
că textul nu aminteşte nimic despre dragostea şi respectul lui Daniel
pentru stăpânul lui. Nu este suficient să ne iubim duşmanii, trebuie şi
să le trezim iubire, ca dovadă a autenticităţii iubirii noastre pentru ei.
De discutat: De ce sunt mai receptivi la mărturia noastră oamenii
care ne simpatizează?
II. Mărturie tăcută
(Revedeţi împreună, în grupă, Daniel 3:26-28; 2:11,21.)
Cea mai elocventă mărturie despre credinţa în Dumnezeu este mo
dul de viaţă. Mărturia cea mai puternică pe care au dat-o cei trei tineri
evrei a fost faptul că au ieşit vii din cuptorul aprins. Observă că ei nu
36
au atras atenţia asupra lor. Nu au spus niciun cuvânt. Textul ne spu
ne doar că „au ieşit din mijlocul focului" (Daniel 3:26). în centru era
Dumnezeu. Aceasta este lecţia principală reţinută de Nebucadneţar în
urma minunii la care asistase: „Binecuvântat să fie Dumnezeu... care a
izbăvit pe slujitorii Săi". Martorii sunt amintiţi în plan secundar: „care
s-au încrezut în El" (Daniel 3:28). Dar şi atunci accentul cade pe „El".
Avem aici ilustrarea metodei de mărturisire promovate în cartea lui
Daniel: nu noi suntem în centrul atenţiei, ci Dumnezeu. Cei trei evrei
nu au început să se laude (Uitaţi ce a făcut Dumnezeu pentru noi!).
Toată lauda a fost a lui Dumnezeu (1 Corinteni 1:31).
De discutat: Gândeşte-te la o situaţie în care altcineva a fost re
compensat pentru un lucru făcut de tine sau când activitatea altcuiva,
mai puţin importantă decât a ta, a fost apreciată, iar a ta nu a fost luată
în seamă- Cum te-ai simţit? Discutaţi la grupă acest lucru, în contextul
mesajului din Eclesiastul 9:11.
IEI. închinarea luată în vizor
(Revedeţi împreună, în grupă, Daniel 3:7; 8:11.)
Problema cea mai importantă în cartea lui Daniel este închinarea,
fiindcă Daniel se află în exil (departe de Ierusalim) şi slujeşte la curtea
unui împărat păgân. Ea apare încă de la început, odată cu primul test
al loialităţii, legat de respectarea regulilor de alimentaţie. Este foarte
semnificativ faptul că, în cererea pe care i-o adresează îngrijitorului,
Daniel face aluzie la un verset din relatarea biblică despre geneza lumii
(Daniel 1:12; compară cu Geneza 1:29).
Al doilea test al loialităţii are loc când israeliţilor li se porunceşte să
se plece în faţa statuii de aur ridicate de Nebucadneţar. Statuia aceas
ta era o replică a statuii din visul în care îi fusese arătat împăratului
că Dumnezeu „va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată"
(Daniel 2:44). în mintea lui Nebucadneţar, Babilonul lua astfel locul îm
părăţiei lui Dumnezeu. Intenţia lui ne reaminteşte de intenţia construc
torilor Turnului Babei de a lua locul lui Dumnezeu (Geneza 11:4). De
asemenea, „cornul mic" şi „împăratul de la miazănoapte" au aceeaşi
mentalitate (Daniel 8:11; 11:31). în opoziţie cu aceste cazuri de închi
nare falsă, cartea lui Daniel conţine şapte rugăciuni făcute de Daniel,
de cei trei tineri evrei şi de împăratul Nebucadneţar. Şi se încheie cu o

binecuvântare (Daniel 12:12), lucru specific multor rugăciuni din Biblie
(Psalmii 1:1; 119:1; Apocalipsa 1:3).
De discutat: Identifică în Daniel 3 caracteristicile închinării false şi
pe cele ale închinării adevărate. Ce rol joacă muzica în închinarea falsă?
Ce legătură are rugăciunea cu studiul Cuvântului (Daniel 9:2,3)?
3. APLICAŢIA
Este de mirare că în era actuală a cunoştinţelor avansate şi a scepti
cismului mai există superstiţii şi tot felul de credinţe stranii. Pe de altă
parte, apariţia fanatismului religios a generat violenţă, a creat iluzii şi a
întreţinut false certitudini şi speranţe. După ce îl resping pe Dumnezeul
adevărat, oamenii caută în ei înşişi o soluţie pentru situaţia lor tragică.
întrebări
Aplicaţi la situaţia din zilele noastre principiile desprinse până acum
din cartea lui Daniel şi răspundeţi la următoarele întrebări:
1. De ce este cartea lui Daniel relevantă pentru noi astăzi? De ce
este alimentaţia o chestiune importantă?
2. Care este semnificaţia profetică a pretenţiei cornului mic de a i
se aduce închinare? Cum le putem transmite oamenilor acest adevăr
dificil din cartea lui Daniel fără să-i înstrăinăm de noi?
4. ACTIVITATE
Sunt multe asemănări şi multe deosebiri între epoca în care a trăit
Daniel şi vremea noastră. Pe timpul lui Daniel, oamenii erau religioşi
însă se închinau la tot felul de zei. Astăzi, problema nu este păgânis-
mul, ci lipsa de preocupare pentru religie. Ce putem face în această
situaţie? De ce privesc mulţi oameni cu suspiciune diferitele biserici
şi credinţa creştină? Ce lecţii din viaţa lui Daniel putem aplica astăzi?
Sugestii
1. Dacă este posibil, desemnează-ifiecărui membru câte o rugăciune
din cartea Daniel. Cere-le participanţilor să noteze lucrurile care i-au
impresionat cel mai mult în rugăciunea studiată. Apoi invită-i să-şi pre
zinte ideile şi să le compare cu ale celorlalţi.
2. De ce este mai dificil să lucrăm cu oamenii cu un statul social
înalt, foarte bogaţi sau cu studii superioare? (Gândiţi-vă în primul rând
la metodele noastre de comunicare şi nu daţi vina pe ei pentru a vă
justifica insuccesul.) Cum a reuşit Daniel să le dea mărturie oamenilor
cu autoritate şi oamenilor cu educaţie? Ce metode puteţi aplica?
38 STUDIUL
STUD
tlsus şi cartea Apocalipsa

Sabat dupâ-amiazâ
Com pletează şi m em orează: „Celui ce v a __________ îi voi
da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de dom nie, după cum şi
Eu a m _________şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de
dom nie." (Apocalipsa 3:21)
Chiar şi la o citire rapidă a Noului Testament, putem remarca o

realitate fundamentală: Noul Testament este legat în mod direct de
Vechiul Testament. Evangheliile şi epistolele fie fac referire la eve
nimente din Vechiul Testament, fie citează direct sau indirect din
el. De asemenea, Isus, când a vorbit despre El şi despre lucrarea
Sa, a subliniat că trebuiau să se îm plinească Scripturile (vezi Matei
26:54,56; Marcu 14:49; loan 13:18; 17:12).
Lucrul acesta este valabil şi cu privire la cartea Apocalipsa. Nu o
putem înţelege dacă nu cunoaştem Vechiul Testament, în special
cartea lui Daniel. De aceea le studiem de obicei îm preună.
Un aspect deloc de neglijat este acela că referinţele la Vechiul
Testament din cartea Apocalipsa, luate îm preună cu restul cărţii,
ni-L descoperă pe Isus. Tema ei principală este Isus, cine este El, ce
a făcut El pentru poporul Său şi ce va face El pentru noi în timpul
sfârşitului. De aceea, dacă vom respecta tema ei, orice discuţie des
pre evenimentele din zilele finale îl va avea în prim-plan pe El. în
studiul de săptămâna aceasta, vom vedea cum ni-L prezintă cartea
Apocalipsa.
21 aprilie -Ziua Libertăţii religioase (colectă)
39
Duminică, 15 aprilie Structura cărţii Apocalipsa
Unul dintre punctele comune ale cărţilor Daniel şi Apocalipsa

este organizarea în două mari părţi: cea istorică şi cea escatologică
(despre evenim entele din timpul sfârşitului). Relaţia dintre aceste
două părţi este foarte strânsă în am bele scrieri. Evenimentele isto
rice pot fi considerate nişte proiecţii, la scară redusă, ale evenim en
telor globale din zilele finale. Când studiem evenimentele din istoria
Vechiului Testament, ne putem face o idee despre ce se va întâmpla
în zilele noastre şi mai departe. Principiul acesta se regăseşte totuşi
şi în afara cărţilor Daniel şi Apocalipsa.
1. Ce exemplu dat de Pavel ilustrează principiul discutat mai sus?
1 Corinteni 1 0 :1-11____________________________________________
După cum aminteam în studiul anterior, unele relatări din Daniel

(Daniel 3:6,15,27; 6:6-9,21,22) prezintă evenimente dintr-o anum i
tă perioadă şi dintr-o anumită zonă a lumii care reflectă, până la un
punct, evenim entele din timpul sfârşitului descrise în Apocalipsa.
Când studiem aceste relatări, reuşim să ne formăm o idee despre
încercările cu care se va confrunta poporul lui Dumnezeu la sfârşit,
la scară mai mare. Dar poate că ideea cea mai importantă este asi
gurarea eliberării din tot ce avem de îndurat pe pământul acesta.
Dintre multele promisiuni pe care ni le dă cartea Apocalipsa, cea
mai sem nificativă este cea a biruinţei celor credincioşi.
Cu mici excepţii, partea istorică din Apocalipsa este formată din
capitolele 1-11, iar partea despre timpul sfârşitului, din capitolele
13-22.
2. Unde ar trebui plasată în timp Apocalipsa 12:1-17 (în trecut sau în

viitor) şi de ce?
40
Capitolul acesta aparţine am belor părţi. De ce? Pentru că pre
zintă conflicte trecute - expulzarea din cer a lui Satana (Apocalipsa
12:7-9); atacarea de către Satana a Pruncului Isus (Apocalipsa 12:4)
şi persecutarea bisericii în secolele următoare ale istoriei creştine
(Apocalipsa 12:14-16) - şi apoi atacul desfăşurat de Satana îm potri
va rămăşiţei din timpul sfârşitului (Apocalipsa 12:17).
Se spune ca lecţia pe care ne-o dă istoria este aceea că nu ne
însuşim niciodată lecţiile ei. Oamenii repetă greşelile înaintaşilor
lor. Ce putem face pentru a evita aceste greşeli?
Luns, 16 aprilie Imagini ale lui Isus
3. Citeşte textele de mai Jos care conţin diverse nume ale lui Isus şi
unele descrieri ale Lui şi ale faptelor Sale trecute, prezente sau vii
toare. Ce ne descoperă ele despre Isus?
Apocalipsa 1 : 5 ________________________________________________
Apocalipsa 1:18
Apocalipsa 5:8,9
Apocalipsa 19:11-15
Apocalipsa 21:6
Acestea sunt doar câteva texte din Apocalipsa care ni-L descriu
pe Isus în diferitele Sale roluri şi funcţii. El este Mielul, o referire
la prima Sa venire, când S-a dat ca jertfă pentru păcatele noastre:
Isus şi cartea Apocalipsa 41

„Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi
sunteţi, fără aluat, căci Hristos, Pastele nostru, a fost jertfit" (1 Co-
rinteni 5:7). De asem enea, El este Acela care a „fost mort" şi care
este „viu în vecii vecilor" (Apocalipsa 1:18), o referire la moartea şi
învierea Sa. „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi
să învieze a treia zi dintre cei morţi" (Luca 24:46). Iar în Apocalipsa
19:11-15 este înfăţişat în rolul de la a doua Sa venire, când Se va
întoarce cu putere, slavă şi judecată. „Căci Fiul omului are să vină în
slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, şi atunci va răsplăti fiecăruia după
faptele lui" (Matei 16:27).
Cum ne putem forma obiceiul de a aşeza viaţa, moartea; în
vierea şi revenirea lui Isus în centrul existenţei noastre şi la baza
deciziilor morale pe care le luăm?
Marţi, 17 aprilie Motivul sanctuarului în Apocalipsa
Pe lângă organizarea pe două părţi majore, Apocalipsa mai este

construită şi în jurul temei sanctuarului evreiesc. Motivul sanctua
rului se regăseşte în ambele părţi.
Când intra cineva în sanctuarul de pe pământ, ajungea mai în
tâi în curte, la altarul pentru arderile-de-tot, unde erau înjunghiate
anim alele. După moartea animalului, un simbol al jertfei Domnului
Hristos, preotul intra în prima încăpere a sanctuarului, unde înde
plinea o slujbă care ilustra lucrarea îndeplinită de Isus în sanctuarul
ceresc după înălţarea Sa. Prezenţa Sa în mijlocul sfeşnicelor repre
zintă această lucrare a Sa (Apocalipsa 1:13).
4. Ce reprezintă uşa deschisă? Unde are loc această scenă?
Apocalipsa 4:1,2_______________________________________________
42
După înălţarea Sa la cer, Hristos a fost primit în Locul Sfânt din
templul ceresc prin această uşă deschisă. Când apare pentru prima
oară în cartea Apocalipsa, El stă în mijlocul sfeşnicelor din prima
încăpere din sanctuarul ceresc (vezi Apocalipsa 1:10-18).
5. Ce semnifică faptul că, în momentul în care templul din cer a fost

deschis, loan putea vedea chivotul legământului, care, în sanctua
rul pământesc, se afla în a doua încăpere?
Apocalipsa 1 1 :1 9 ______________________________________________
Leviticul 16:12-14
Imaginea chivotului legământului din sanctuarul ceresc este o

referire indiscutabilă la Locul Preasfânt, a doua încăpere. în cartea
Apocalipsa, găsim nu numai slujirea lui Isus în am bele etape, sim
bolizate prin slujbele diferite care se aduceau în cele două încăperi
ale sanctuarului pământesc, ci şi adevărul esenţial şi încurajator că
evenimentele din cer se îm pletesc cu cele de pe pământ. în ciuda
încercărilor din trecut şi din timpul sfârşitului descrise în cartea A po
calipsa, putem avea asigurarea că „tot cerul este angajat în lucrarea
de pregătire a unui popor care să stea în picioare în ziua Domnului.
Legătura dintre cer şi pământ pare foarte strânsă." (Ellen G. White,
My Life Today, p. 307)
Miercuri, 18 aprilie Hristos în Apocalipsa (1)
Toate elementele cărţii Apocalipsa, de la structură până la conţi

nut, au un singur scop: să-L descopere pe Isus Hristos.
De aceea se începe cu cuvintele: „Descoperirea lui Isus Hristos"
(.Apocalypsis lesou Christou). Expresia aceasta este interpretată
în două moduri principale: (1) „descoperirea de la Isus Hristos" şi

(2) „descoperirea despre Isus Hristos" (Apocalipsa 1:2). Menţiunea
că este o „descoperire" înlătură ideea că Apocalipsa ar fi o carte
încifrată. Altminteri, de ce ar mai fi inclus Domnul cartea aceasta în
Biblie, dacă n-ar fi dorit să fie înţeleasă de cititorii ei?
6. Ce ne învaţă despre Isus pasajul din Apocalipsa 1:1-8?
în Apocalipsa, Hristos este prezentat sub titlurile „Domnul îm

păraţilor păm ântului" (Apocalipsa 1:5), iar spre sfârşitul cărţii, „îm
păratul îm păraţilor" (Apocalipsa 19:16). Ele ne dau asigurarea că
Domnul şi Mântuitorul nostru este la cârma evenimentelor, în ciuda
haosului şi confuziei de pe pământ.
în Apocalipsa 1:5, găsim o referire clară la Hristos ca Răscum pă
rător. Declaraţia că El „ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele
Său" indică spre moartea Sa ispăşitoare pe cruce. El nu numai că ne
socoteşte neprihăniţi, ci ne şi sfinţeşte (1 Corinteni 6:11). în textele
de acest tip găsim asigurarea mântuirii, a faptului că El ne spală de
păcate, nu noi.
7. Ce ne învaţă despre Isus Apocalipsa 1:7?
în miezul credinţei creştine se află făgăduinţa revenirii lui Hristos

pe nori. Evenimentul acesta va fi literal, va fi vizibil pentru toţi oa
menii, va pune punct suferinţei, haosului şi degradării o dată pentru
totdeauna şi va aduce îm plinirea făgăduinţelor veşniciei.
Ce ne învaţă despre Isus Apocalipsa 1:8? Ce imagini ale Isus ne
inspiră curaj şi speranţă în încercările prin care trecem acum?
Joi, 19 aprilie Hristosîn Apocalipsa (2)
8. Ce declară Isus despre Sine în Apocalipsa 1:11,17,18?
în aceste versete, Isus este înfăţişat stând în picioare între şapte

sfeşnice de aur. loan a fost atât de copleşit de descoperirea Sa în
acest rol, încât a căzut la picioarele Lui ca mort. Dar Isus, Domnul
oricărei mângâieri, i-a spus să nu se teamă şi a declarat că El este
Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Alfa şi Omega - referiri la existenţa Sa
eternă ca Dumnezeu. După aceea, i-a amintit despre moartea şi în
vierea Sa şi despre speranţa pe care o aduce învierea. Şi a declarat
că El ţine „cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor", repetând, prac
tic, ce i-a spus Martei după moartea fratelui ei: „Eu sunt învierea şi
Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine
trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?"
(loan 11:25,26).
în ambele situaţii, Isus ne îndreaptă gândul către speranţa învi
erii, marele apogeu al credinţei creştine. Fără această speranţă, ce
rost ar mai avea toate celelalte aşteptări ale noastre?
9. Ce alte învăţături despre Isus găsim în Apocalipsa 22:7,12,13?
„Hristos Isus este Afla şi Omega, Geneza din Vechiul Testament

şi Apocalipsa din Noul Testament. Ambele se întâlnesc în Hristos.
Adam şi Dumnezeu sunt împăcaţi prin ascultarea celui de-al doilea
Adam, care a îm plinit lucrarea de biruire a ispitelor lui Satana şi de
răscumpărare a eşecului şi a căderii ruşinoase a lui Adam." (Com en
tariile lui Ellen G. White, CBAZŞ, voi. 6, pp. 1092-1093)
Da, Isus este începutul şi sfârşitul. El ne-a creat la început şi, la
sfârşit, la venirea Sa, El ne va da trupuri noi.

De la primul şi până la ultimul ei verset, pe măsură ce ne pre
zintă evenim entele istorice, dar mai ales evenimentele din timpul
sfârşitului, cartea Apocalipsa rămâne perm anent Descoperirea lui
Isus Hristos. De aceea, studiul nostru despre evenimentele finale
trebuie să îl aibă în centru pe Isus Hristos.
Ce putem face zilnic pentru a~L păstra pe Isus în centrul vieţii
noastre?
„în Apocalipsa, sunt zugrăvite lucrurile adânci ale lui Dumnezeu,

însuşi numele dat paginilor ei inspirate - «Apocalipsa (Descoperi
rea)» - contrazice declaraţia că ar fi o carte sigilată. O descoperire
este ceva ce este dat pe faţă. Domnul Isus însuşi i-a dezvăluit servu
lui Său tainele cuprinse în această carte şi planul Său este ca ele să
fie deschise cercetării tuturor. Adevărurile ei sunt adresate acelora
care trăiesc în ultimele zile ale istoriei pământului, precum şi celor
din zilele lui loan. Unele dintre scenele descrise în această profeţie
sunt în trecut, altele au loc acum; unele ne aduc în atenţie înche
ierea marii lupte dintre puterile întunericului şi Prinţul cerului, iar
altele descoperă triumful şi bucuria celui răscumpărat pe pământul
înnoit." (Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 430)
Textele din introducerea şi din finalul cărţii Apocalipsa pe care
le-am studiat săptăm âna aceasta ne arată că subiectul ei princi
pal este Domnul Isus. Ea ne ajută să-L cunoaştem mai bine chiar şi
prin referirile la evenim entele istorice din Vechiul Testament. Alte
descrieri ale Sale vei găsi în Apocalipsa 3:14; 5:5,6; 7:14; 19:11-16.
Când punem cap la cap toate aceste texte, obţinem o imagine im
presionantă a lui Isus şi ne dăm seama cât de important ar trebui să
fie El pentru urmaşii Săi!
46 STUDIUL
Biblia: loan 3-9
1. Despre cine scrie loan că mărturiseşte ce a văzut şi auzit, şi

totuşi nimeni nu primeşte mărturia lui?
2. De ce se spune că Isus nu voia să stea în ludeea?
3. Cine a(u) afirmat că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc?
4. Ce motivaţie avea la bază hotărârea iudeilor de a exclude pe

cineva din sinagogă?
5. Ce lucru m işcător au făcut animalele expuse intem periilor po

topului?

Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să identifice scopul şi
structura cărţii Apocalipsa şi să remarce rolul central al lui Isus
în istoria mântuirii.
La nivelul sentimentelor: Să se apropie mai mult de Isus Hristos,
Cel care Se descoperă în Cuvântul Său, în istorie şi în viaţa perso
nală a credinciosului.
La nivel practic: Să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, să păzească în
văţăturile Sale şi să-şi înceapă şi să-şi încheie orice activitate cu
Dumnezeu.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Ideea principală a cărţii Apocalipsa
A. De ce se intitulează ultima carte a Bibliei Descoperirea lui Isus
Hristos?
B. Ce legătură există între cartea Apocalipsa şi cartea lui Daniel?
C. Ce putem învăţa din structura cărţii Apocalipsa?
II. Sentimente: Hristos în voi
A. De ce şi cum mă ajută Isus să mă apropii de Dumnezeu?
B. De ce ar trebui să existe armonie între religia mea şi viaţa mea
zilnică?
C. Cum mă ajută Descoperirea lui Isus Hristos să-L iubesc pe
Dumnezeu?
III. Practic: A asculta înseamnă a păzi
A. Care este dovada că ai înţeles Descoperirea lui Isus Hristos?
B. Cum îţi începi ziua şi cum ţi-o închei?
C. Ce priorităţi ai în activităţile pe care le desfăşori?
Rezumat: Apocalipsa este o carte foarte interesantă pentru că ne
descoperă tainele lui Dumnezeu; dar este mai mult decât atât, este o
carte practică şi relevantă pentru că ne priveşte personal şi pentru că
vorbeşte despre destinul lumii noastre.
48
1. MOTIVARE
Pasajul central: Apocalipsa 1:3.
Ideea de bază: înţelegerea cărţii Apocalipsa nu depinde exclusiv de
capacitatea noastră de a dezlega simbolurile. Dar depinde de răspunsul
pe care îl vom da apelului lui Dumnezeu de a ne pocăi şi de a-l sluji Lui-
Iar intenţiile noastre bune de a fi evlavioşi şi de a fi pe placul Său trebu
ie modelate şi ghidate prin studiul serios şi atent al Cuvântului.
încă din deschidere, Apocalipsa ne prezintă principiile pe care ar
trebui să le respectăm pentru a o înţelege. Ea ne îndeamnă să o citim,
să o ascultăm şi să „păzim" cele scrise în ea. Citirea este primul pas im
portant. Adevărul nu se găseşte în noi; se găseşte într-un text inspirat
de Dumnezeu. El este numit „prorocie", iar aceasta trebuie ascultată.
în ebraică, verbul „a asculta" are două sensuri; primul sens este „a
înţelege" (1 împăraţi 3:9; Neemia 8:3; Apocalipsa 2:7), ceea ce înseamnă
că este necesar să ne punem mintea la contribuţie, să depunem efort
intelectual. Al doilea sens este „a îndeplini", ceea ce implică dispoziţia
de a transpune cunoştinţele în fapte şi de a-l răspunde lui Dumnezeu.
Al treilea verb, „a păzi" ne reaminteşte că viaţa spirituală este un proces
continuu şi repetitiv: trebuie să păstrăm viu în minte şi în inimă tot ce am
citit şi am ascultat. De aceea este repetat acest principiu la finalul cărţii
(Apocalipsa 22:7).
Discuţie introductivă: Observă că primul verb, „a citi", este la sin
gular, iar celelalte două la plural, fapt ce ne transmite ideea că există
un singur cititor şi mai mulţi ascultători. Multitudinea ascultătorilor ne
sugerează că Apocalipsa ţine de închinare. De aceea, n-ar trebui s-o ci
tim singuri. Discută cu participanţii ce principii şi adevăruri presupune
acest cadru de închinare colectivă.
De discutat
1. De ce este important să citim cartea Apocalipsa în compania cău
tătorilor adevărului cu o mentalitate asemănătoare cu a noastră?
2. Ce deprinderi şi ce emoţii presupune această citire în grup?
2,. APROFUNDAREA STUDIULUI

Trei aspecte ar trebui să le trezească participanţilor dorinţa de a
înţelege Apocalipsa şi de a o aborda corect: (1) relaţia cărţii Apocalipsa

cu Vechiul Testament şi, îndeosebi, cu cartea lui Daniel; (2) structura
generală a cărţii; (3) accentul pus pe persoana lui Isus Hristos.
Comentariu biblic
I. Cea mai ebraică scriere din Noul Testament
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 1:4 şi Exodul 3:14.)
Cartea Apocalipsa poate fi considerată scrierea noutestamentară
cea mai înrudită cu Vechiul Testament. Putem număra 2 000 de aluzii la
Vechiul Testament, dintre care 400 sunt referinţe explicite şi 90, citări
din Pentateuh şi din Profeţi. Este atât de bine ancorată în limba ebraică,
încât Ernest Renan, istoric, filosof şi scriitor, expert în limbile Orientului
Mijlociu, a afirmat că Apocalipsa „cu greu... poate fi înţeleasă... de ne
cunoscătorii ebraicii" (Antichrist: Including the Period from the Arrival
of Paul in Rome to the End of the Jewish Revolution, 1897, p. 17). loan
îşi deschide mesajul către cele şapte biserici cu un salut care îşi are ori
ginea în Dumnezeul Vechiului Testament. Shalom provine din expresia
„Cel ce este", Numele Dumnezeului care i Se descoperă lui Moise în
rugul aprins (Exodul 3:14).
însă cartea cea mai prezentă este cartea Daniel. Primul cuvânt din
Apocalipsa, „descoperirea", este un cuvânt-cheie în Daniel, regăsindu-se
şi aici în introducerea viziunilor profetice (Daniel 2:19,28,29,30,47;
10:1). Apocalipsa începe cum se încheie Daniel, cu o binecuvântare, de
parcă ar fi o continuare a acesteia. Daniel se încheie cu o binecuvânta
re pentru cei care aşteaptă „sfârşitul zilelor" (Daniel 12:12,13), iar Apo
calipsa începe cu o binecuvântare cu acelaşi orizont, „căci vremea este
aproape" (Apocalipsa 1:3). Până şi modul în care se prezintă loan în
introducerea viziunii, „Eu, loan" (Apocalipsa 1:9) reflectă modul de ex
primare al lui Daniel, „Eu, Daniel", în viziunile lui (Daniel 7:15; 8:15,27;
9:2; 10:2,7; 12:5). Toate aceste detalii din versetele iniţiale ale cărţii
Apocalipsa ar trebui să ne convingă să o studiem în paralel cu Vechiul
Testament şi cu cartea lui Daniel.
De discutat: La ce greşeli ne expunem dacă citim şi studiem Noul
Testament fără a lua în considerare relaţia lui cu Vechiul Testament?
în ce domenii, de-a lungul timpului, creştinismul a încetat să ţină cont
de această relaţie? Cartea lui Daniel se pare că a fost bine cunoscută şi
apreciată printre primii creştini. Ce salut folosit de ei se leagă de des
coperirile in cartea lui Daniel?
50 STUDIUL
II. Structură elocventă
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 11:19 - 14:5.)
Aidoma cărţii lui Daniel, cartea Apocalipsa este alcătuită din două
secţiuni şi plasează în centrul ei judecata lui Dumnezeu din timpul
sfârşitului şi de la venirea Fiului omului (Apocalipsa 14; compară cu
Daniel 7). Prima parte a cărţii Apocalipsa se ocupă cu evenimentele de
pe pământ din vremea lui loan şi până la revenirea lui Hristos, iar par
tea a doua, cu evenimentele din cer din momentul revenirii lui Hristos
şi până la coborârea Ierusalimului ceresc.
Pe lângă această organizare pe două părţi, structura cărţii Apo
calipsa este legată şi de spaţiul şi de calendarul sanctuarului. Spaţiul
sanctuarului este sugerat de trecerea progresivă a viziunii de la jertfa
lui Hristos, care evocă altarul (Apocalipsa 1:5), la sfeşnic, care evocă
prima încăpere din sanctuar, Locul Sfânt (vers. 10-18), şi apoi la chi
votul legământului, care evocă a doua încăpere din sanctuar, Locul
Preasfânt (Apocalipsa 11:19). Calendarul sanctuarului este sugerat de
aluziile la cele şapte sărbători evreieşti care punctează ritmul trecerii
progresive a viziunii de ia Paşte (Apocalipsa 1:12-20) la Sărbătoarea
Corturilor (Apocalipsa 21:1-8). Mesajul cărţii Apocalipsa este atât de
bogat în semnificaţii şi atât de relevant tocmai datorită acestei struc
turi multiple.
De discutat: Ce lecţii putem desprinde din relaţia dintre sanctuar şi
diferitele părţi ale cărţii Apocalipsa? De ce este plasat evenimentul ju
decăţii lui Dumnezeu în centrul cărţilor Apocalipsa şi Daniel? (Compară
cu plasarea capitolului 16 din Leviticul în centrul Pentateuhului.)
III. Hristos în centru
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 1:5,18; 3:21.)
Isus este prezent peste tot în cartea Apocalipsa. El apare în introdu
cere pentru a clarifica subiectul esenţial al cărţii, „Descoperirea lui Isus
Hristos" (Apocalipsa 1:1) şi pentru a stabili că ea vine „din partea lui
Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi" (vers. 5). Şi
apare la finalul cărţii, în ultima binecuvântare (Apocalipsa 22:20), unde
îl auzim din nou confirmându-Şi venirea şi unde ne este urată însoţirea
harului Său (vers. 20,21). în cuprinsul cărţii, se face referire la diferitele
aspecte ale lucrării Sale: rolul Său de Miel de Paşte, care aduce mântu

irea, învierea Sa, prezenţa Sa în mijlocul sfeşnicelor şi biruinţa Sa finală
ca un împărat pe un cal alb (Apocalipsa 19:11-16).
De discutat: De ce ocupă isus Hristos locul central în cartea Apoca
lipsa? Care este simbolul cel mai important utilizat în cartea Apocalipsa
pentru a-L reprezenta pe Isus Hristos?
3. APLICAŢIA
Cartea Apocalipsa foloseşte des cuvântul „sânge" şi pare a-Lînfăţişa
pe Dumnezeu ca fiind răzbunător. Cum putem împăca aceste imagini
crude cu ideea că Dumnezeu este bun şi iubitor? Luther a respins car
tea Apocalipsa. Este posibil ca imaginile violente din carte să fi contri
buit la această respingere.
întrebări
Ce lecţii etice importante putem învăţa din cartea Apocalipsa? De
ce este important să ştim că Dumnezeu va judeca omenirea?
Ce impact ar trebui să aibă cartea Apocalipsa asupra modului în
care trăieşti?
4. ACTIVITATE
Cartea Apocalipsa a condus de multe ori la fanatism, poate pentru
că este citită separat de celelalte cărţi ale Bibliei. De ce nu este înţelept
să o citim separat? Ce alte cărţi biblice ar trebui să studiem în paralel
cu Apocalipsa?
Sugestii
1. Cere-le membrilor grupei să caute simbolurile folosite în cartea
Apocalipsa.
2. Discutaţi despre semnificaţia lor şi despre legătura lor cu simbo
lurile din Vechiul Testament.
Sabat dupâ-amiazâ
Com pletează şi m em orează: „ Ş i___________ _ _ _ stă nu în
faptul că noi a m _________pe Dum nezeu, ci în faptul că El
ne-a iubit pe noi şi a trim is pe Fiul Său ca _ _ _ _ _ __ de
ispăşire pentru noastre." (1 loan 4:1.0)
O diferenţă majoră interesantă între creştinism şi celelalte religii

este faptul că, în acestea din urmă, accentul cade preponderent pe
învăţăturile fondatorilor lor şi nu pe faptele făcute de aceştia pentru
ele. Şi aceasta deoarece faptele de acest tip, chiar dacă au existat,
nu au rol mântuitor. Fondatorii n-au putut decât să-i înveţe pe adep
ţii lor o cale prin care se puteau „mântui" singuri.
însă creştinii nu subliniază doar ce i-a învăţat Isus, ci şi ce a făcut
El, fiindcă ce a făcut El constituie singura cale prin care suntem m ân
tuiţi. întruparea Sa ca om (Romani 8:3), moartea Sa pe cruce (Ro
mani 5:8), învierea Sa (1 Petru 1:3) şi lucrarea Sa din cer (Evrei 7:25)
- doar acestea ne mântuiesc. Eforturile noastre nu au niciun merit.
„Dacă aţi aduna tot ce este bun, sfânt, nobil şi demn de primit la un
om şi apoi l-aţi prezenta îngerilor lui Dumnezeu ca fiind o contribu
ţie la mântuirea omului sau un merit, propunerea ar fi respinsă ca
trădare." (Ellen G. White, Credinţa şi faptele, ed. 2005, p. 18)
Adevărul acesta are o însemnătate extraordinară pentru noi, cei
care trăim în zilele din urmă şi care suntem înconjuraţi de atâtea
amăgiri!
53
Duminică, 22 aprilie Dragostea Tatălui
Cu puţin înainte de răstignire, Isus le-a spus ucenicilor că oam e

nii pot veni la Tatăl doar prin El.
1. Care a fost cererea lui Filip şi ce i-a răspuns Domnul? Ce învăţăm de

aici despre Tatăl? Ce concepţii greşite despre Dumnezeu ar trebui
să fie clarificate de răspunsul Său?
loan 1 4 :8 ,9 ___________________________________________________
Unii spun că Dumnezeu este prezentat în Vechiul Testament ca

fiind drept, iar în Noul Testament ca fiind plin de îndurare, bunăta
te şi iertare. Distincţia aceasta nu este însă validă. Dumnezeu este
unul şi acelaşi şi are acelaşi caracter atât în Vechiul, cât şi în Noul
Testament.
Unul dintre motivele venirii lui Hristos în lumea noastră a fost
tocmai acela de a ne arăta adevărul despre Dumnezeu Tatăl. De-a
lungul secolelor, ideile greşite despre El şi despre caracterul Său
s-au răspândit deopotrivă în lumea păgână şi în poporul ales de El.
„Păm ântul s-a întunecat din cauza înţelegerii greşite a caracterului
lui Dumnezeu. Pentru ca umbrele acestea întunecoase să poată fi
îndepărtate, pentru ca lumea să poată fi adusă înapoi la Dumnezeu,
puterea înşelătoare a lui Satana trebuia să fie sfărâmată." (Ellen G.
White, Viaţa lui lisus, ed. 2015, p. 12)
Dumnezeu nu Se schimbă. Dacă am cunoaşte îm prejurările exac
te în care s-au petrecut evenim entele din Vechiul Testament, am
înţelege că Dumnezeu este la fel de milos în Vechiul ca şi în Noul
Testament. Scriptura declară: „Dumnezeu este dragoste" (1 loan
4:8) şi nu Se schimbă. „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci"
(Evrei 13:8).
Şi să nu uităm că Dumnezeul Vechiului Testament S-a dat ca jert
fă pe cruce.
54 STUDIUL
El este milostiv, plin de îndurare şi îndelung răbdător (Psalmii
145:8). El este bun (Psalmii 143:8) şi-i iubeşte pe urmaşii Lui (Psal
mii 147:11). Planul Său este să le dea un viitor şi o nădejde (leremia
29:11). în iubirea Sa, nu-i va mustra mereu, ci Se va bucura de ei cu
mare bucurie (Ţefania 3:17). Dumnezeu Tatăl are toate aceste cali
tăţi şi chiar mai multe decât putem exprima noi!
Ce importanţă are, pentru cei cărora le este frică uneori de
Dumnezeu, faptul că Isus îl reprezintă pe Dumnezeu Tatăl?
Luni, 23 aprilie Dragostea lui Hristos
Păcatul a creat o prăpastie uriaşă între omenire şi Dumnezeu.

Dacă nu se găsea cineva care să o acopere, omenirea era sortită
pieirii. Iar rezolvarea problemei păcatului şi repunerea omenirii că
zute în legătură cu Dumnezeul cel drept şi sfânt păreau extrem de
dificile. Cineva etern şi divin ca Dumnezeu însuşi trebuia să devi
nă om şi, în natura umană, să Se ofere ca jertfă pentru păcatele
noastre.
2. Ce ne spun textele din loan 1:1-3,14 şi Filipeni 2:5-8 despre Isus?
Hristos era etern şi nu depindea de nimeni şi de nimic ca să exis

te. El era Dumnezeu - nu părea doar a fi Dumnezeu. Natura Lui era
de esenţă divină şi eternă, isus Şi-a păstrat divinitatea, dar S-a făcut
fiinţă umană ca să păzească Legea în corp omenesc şi să moară ca
înlocuitor pentru toţi călcătorii Legii, adică pentru fiecare dintre noi
(Romani 3:23).
Hristos S-a făcut om şi nu a avut niciun privilegiu în plus faţă de
ceilalţi oameni. El a păzit Legea lui Dumnezeu, dar nu pentru că El
Mântuirea şi timpul sfârşitului 55

era şi Dumnezeu, şi om, ci prin dependenţa Sa totală de puterea
Tatălui, putere care stă şi la dispoziţia noastră.
El a fost Dumnezeu deplin şi om deplin. Aceasta înseamnă că
Acela care „ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui" (Evrei 1:3) a
fost şi „pruncul culcat în iesle" (Luca 2:16). înseam nă că Acela care
„este mai înainte de toate lucrurile" şi prin care „se ţin toate lucru
rile" (Coloseni 1:17) a fost şi copilul care „creştea în înţelepciune,
în statură" (Luca 2:52). înseam nă că Acela despre care se spune că
„nim ic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El" (loan 1:3) a fost şi Cel
omorât prin atârnarea pe lemn (Faptele 5:30).
Dacă toate acestea ne vorbesc despre dragostea Lui pentru noi şi
dacă dragostea Lui este o manifestare a iubirii Tatălui, atunci avem
nenumărate motive să fim bucuroşi şi recunoscători!
Citeşte Romani 8:38,39. Ce argumente ne oferă textele studiate
astăzi ca să credem declaraţia lui Pa vel de aici?
Marţi, 24 aprilie Dragostea Duhului
Scriptura arată că Duhul Sfânt este o persoană. Creştinii sunt

botezaţi şi în Numele Său (Matei 28:19). Duhul îl proslăveşte pe
Hristos (loan 16:14). Duhul îi convinge pe oameni de păcat (loan 16:8).
El Se poate întrista (Efeseni 4:30). El este Mângâietorul (loan 14:16)
sau, potrivit altor versiuni, Ajutorul, Sfătuitorul. El ne învaţă (Luca
12:12), mijloceşte pentru noi (Romani 8:26) şi ne sfinţeşte (1 Petru
1:2). Duhul îi călăuzeşte pe oameni în tot adevărul (loan 16:13).
într-un cuvânt, Duhul Sfânt este Dumnezeu în aceeaşi măsură ca
Tatăl şi Fiul. Ei sunt îm preună un singur Dumnezeu.
3. Tot ce face Duhul este o manifestare a iubirii divine. Ce face El, prin
tre altele?
Luca 12:12____________________________________________________
56 STUDIUL
loan 16:8-13;
Faptele 13:2
Una dintre dovezile că Duhul Sfânt este Dumnezeu e întruparea

Domnului Hristos. Pruncul Isus a fost zămislit prin Duhul Sfânt
(Matei 1:20). Duhul realizează legătura între Hristos, care S-a înălţat
la cer în trup omenesc, şi credincioşii Săi, care sunt în lume.
Duhul Sfânt lucrează pentru noi alături de Tatăl şi de Fiul.
„Dumnezeirea a fost mişcată de milă pentru neamul omenesc, iar
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt au dat totul pentru a aduce la îndeplini
re a planul de mântuire." (Ellen G. White, Sfaturi pentru sănătate,
ed. 2000, p. 206)
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt ne iubesc la fel de mult şi Se implică la fel
de mult ca să ne mântuiască în îm părăţia cea veşnică.
Ce idee încurajatoare putem desprinde din faptul că Tatăl, Fiul
şi Duhul Sfânt lucrează împreună pentru binele nostru veşnic?
SVliercurs, 25 aprilie Asigurarea mântuirii
Poate că unii creştini, chiar şi adventişti, s-ar putea întreba dacă

vor fi mântuiţi. Ei nu sunt convinşi şi îşi doresc foarte mult să ştie
care le va fi destinul. îşi dau toate silinţele să fie oameni buni şi sunt
conştienţi că sunt totuşi păcătoşi. Privesc la ei înşişi şi nu găsesc ni-
ciun motiv de încurajare pentru a continua călătoria creştină.
Când vedem discrepanţa enormă dintre caracterul lui Isus şi ca
racterul nostru şi când citim texte precum: „... strâmtă este poar
ta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află"
(Matei 7:14), cine dintre noi nu are momente în care se întreabă
dacă a aflat într-adevăr această cale?

Ca să fim pregătiţi pentru tim pul sfârşitului, trebuie să avem o
relaţie sigură cu Dumnezeu în momentul de faţă. Noi putem să ne
bucurăm încă de pe acum de realitatea m ântuirii, pentru că sun
tem siguri de îm plinirea făgăduinţelor Lui. După cum am văzut deja,
Dumnezeirea lucrează pentru noi. Avem toate motivele să credem
că vom fi mântuiţi.
4. Ce speranţă şi ce asigurare găsim în textele de mai jos cu privire la

mântuire şi la tot ce a făcut şi a promis Dumnezeu că va fsce pentru
noi?
Psalmii 91:15,16_______________________________________________
loel 2:31,32
loan 10:28
Romani 10:9-13
1 loan 5:11-13
Noi am primit chemarea, ba chiar porunca, de a duce o viaţă

sfântă, însă viaţa sfântă este rodul, urmarea mântuirii prin Hristos
şi nu mijlocul de a obţine mântuirea. Ni se cere să fim credincioşi,
chiar până la moarte, şi să ne bizuim tot timpul pe Hristos, singura
noastră speranţă. în zilele din urmă, poporul lui Dumnezeu va fi gă
sit credincios şi ascultător, iar credincioşia şi ascultarea aceasta se
bazează pe dragostea faţă de Dumnezeu.
58
Joi, 26 aprilie Evanghelia veşnică
5. Citeşte Apocalipsa 14:6,7. Ce este această „Evanghelie veşnică"?
Ni se spune aici că Evanghelia este „veşnică" - o nouă dovadă

că Dumnezeu este mereu acelaşi. Dumnezeul neschimbător are o
Evanghelie neschimbătoare. Ea le oferă asigurare tuturor celor dis
puşi să o accepte. Ea ne descoperă dragostea Lui neschimbătoare şi
trebuie să fie vestită în toată lumea, toţi trebuie să aibă ocazia de a
o auzi. Iar poporul este chemat să o vestească tuturor.
6. Când a venit Ia existenţă Evanghelia?
Efeseni 1:4,5__________________________________________________
Am fost aleşi în El „înainte de întem eierea lumii"! Dumnezeu a

conceput planul pentru mântuirea noastră înainte să creeze lumea.
Observă câteva cuvinte din aceste versete: „ne-a ales", „ne-a rân
duit mai dinainte", „să fim înfiaţi", „după buna plăcere a voii Sale".
Observă cum subliniază aceste două versete ideea că Dumnezeu
vrea să avem viaţa veşnică „în El". Iar faptul că El a făcut toate aces
te lucruri dinainte (vezi şi 2 Tesaloniceni 2:13; 2 Timotei 1:9) ne
vorbeşte despre harul Lui, ne arată că mântuirea nu este urmarea
faptelor noastre sau a meritelor noastre, ci este în întregim e rodul
caracterului Său plin de dragoste. Cum ar putea mântuirea să fie
urmarea faptelor noastre, dacă am fost aleşi pentru mântuire în El,
înainte să venim la existenţă? Ce putem face noi este fie să o accep
tăm, fie să o refuzăm.
Cum se manifestă acceptarea mântuirii în viaţa celor aleşi? Prin-
tr-o viaţă sfântă şi neprihănită (vezi Efeseni 1:4). Căci şi în acest scop
am fost aleşi.

Noi suntem chemaţi sâ răspândim „ Evanghelia veşnică" în
lume, ca parte a mesajului pentru oamenii care trăiesc înainte de
revenirea lui Hristos. De ce este necesar sâ cunoaştem din proprie
experienţă „ Evanghelia veşnică" înainte de a le-o vesti altora?
Noi putem avea asigurarea mântuirii, dar trebuie să ne ferim de

încum etare. Există oare o falsă asigurare a mântuirii? Da, există. Isus
ne-a avertizat: „Nu oricine-M i zice: «Doam ne, Doamne!» va intra
în îm părăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în
ceruri. Mulţi îm i vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am
prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi
n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci, le voi spune
curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi
toţi care lucraţi fărădelege»" (Matei 7:21-23).
Oamenii aceştia au comis două greşeli fatale. în primul rând, deşi
au făcut lucruri mari în Numele Domnului, nu au îm plinit voia Lui,
adică nu au păzit Legea Sa. Isus nu a spus: „Depărtaţi-vă de la Mine,
voi toţi care nu sunteţi fără păcat" sau „voi toţi care nu sunteţi fără
greşeală" sau „voi toţi care nu sunteţi desăvârşiţi", ci „voi toţi care
lucraţi fărădelege". Cuvântul „fărădelege" redă termenul anomian,
adică „fără lege". Şi, în al doilea rând, oamenii aceştia vorbesc doar
despre ei şi realizările lor: „N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am
scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în
Numele Tău?" Cât de departe trebuie să fi trăit ei de Hristos dacă
s-au încum etat să aducă propriile fapte ca argument pentru a obţi
ne mântuirea! Singurele fapte care ne m ântuiesc sunt cele pe care
le-a săvârşit Hristos şi pe care le-a pus în contul nostru prin credin
ţă! De aceasta depinde garanţia noastră - nu de noi înşine ori de
faptele noastre, ci doar de ce a făcut Hristos pentru noi. Vrei asi
gurare? Ascultă de Legea lui Dumnezeu şi bazează-te doar pe me
60 STUDIUL
ritele neprihănirii lui Hristos şi vei avea toată asigurarea după care
tânjeşti!
BIBLIA SI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII-S T U D IU LA RÂND
Biblia: loan 10-16
1. Ce anume a prorocit Caiafa fără să-şi dea seama?
2. Ce scrie loan că a spus Isaia când a văzut slava Domnului?
3. Ce a spus Isus că îi va ajuta pe ucenici să creadă că El este

Hristosul?
4. De câte ori apare expresia „v-am spus aceste lucruri" în capito

lele 14-16?
Biblia: istoria mântuirii, cap. 9
5. Ce îşi imaginau aceia care nu credeau în Dumnezeu că se va

întâmpla când turnul lor va ajunge până la nori?

Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să redescopere dragostea
lui Dumnezeu pentru oameni şi planul Său de a-i salva.
La nivelul sentimentelor: Să aprecieze dragostea lui Dumnezeu,
chiar dacă sunt conştienţi că nu o merită.
La nivel practic: Să-şi pună încrederea în Domnul, să-L iubească şi să-şi
iubească semenii, chiar dacă aceştia nu le împărtăşesc dragostea.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Mântuirea oferită de Dumnezeu
A. De ce te iubeşte Dumnezeu?
B. E posibil să înţelegem iubirea Sa? Ce este iubirea lui Dumnezeu?
C. Ce eveniment istoric real dovedeşte dragostea lui Dumnezeu
pentru tine?
II. Sentimente: Dragostea lui Dumnezeu este reală
A. Ce motive am să fiu sigur de dragostea lui Dumnezeu?
B. Ce a făcut Dumnezeu pentru a-Şi demonstra dragostea?
C. Este sentimentul că Dumnezeu te iubeşte o dovadă suficientă a
iubirii Sale?
III. Practic: Dragostea lui Dumnezeu este contagioasă
A. De ce este dragostea faţă de aproapele un semn că Dumnezeu
te-a mântuit?
B. De ce eşti tu răspunzător pentru mântuirea aproapelui tău?
C. Cum te ajută credinţa în Dumnezeu să-ţi iubeşti duşmanii?
Rezumat: Dumnezeu Şi-a dovedit dragostea prin planul de a-i salva
pe oameni, cu toate că ei nu erau conştienţi de nevoia de a fi salvaţi şi
nu meritau să fie salvaţi.
1. MOTIVARE
Pasajul central: 1 loan 4:10.
Ideea de bază: Dumnezeu a salvat omenirea pentru un singur mo
t i v - pentru că o iubeşte. Dragostea Lui pentru noi nu constă doar din
emoţii şi cuvinte frumoase. Unicitatea şi universalitatea descoperirii
iubirii divine în Biblie sunt date de faptul că Dumnezeu nu S-a desco-
62 STUDIUL
perit printr-o experienţă emoţională şi mistică sau prin cuvinte de înţe
lepciune frumoase şi profunde. El S-a descoperit pe Sine în realitatea
istoriei omenirii. întrucât vestea bună a mântuirii este pentru toţi şi
întrucât mântuirea este reală, evenimentul ultim al mântuirii, restau
rarea, poate avea loc doar la finalul istoriei lumii.
Scopul acestui studiu este să-i ajuţi pe membrii grupei să înţelea
gă că dragostea lui Dumnezeu şi planul Său de mântuire sunt reale.
Mântuirea nu ar fi totală, dacă noi am rămâne în această lume degra
dată, limitaţi de firea noastră omenească. Noi avem deja asigurarea
mântuirii, fiindcă mântuirea depinde în întregime de Dumnezeu, însă
doar venirea lui Hristos, la sfârşitul timpului, va face posibilă realitatea
mântuirii. Minunile şi binecuvântările de care avem parte uneori sunt
doar mici scântei care evocă realitatea focului, dar nu sunt focul însuşi.
Discuţie introductivă: Ce dovezi ale iubirii lui Dumnezeu din viaţa
aceasta ne ajută să înţelegem şi să ne imaginăm împlinirea completă a
făgăduinţei Sale la sfârşitul timpului? Ce dovezi avem în viaţa de acum
despre împărăţia viitoare a lui Dumnezeu?
De discutat
1. Discută cu grupa despre motivul pentru care acum, în timpul sfâr
şitului, este important să sperăm în venirea împărăţiei lui Dumnezeu.
în lumea noastră nereligioasă este dificil de discutat despre îm pă
răţia lui Dumnezeu. Ideea pare utopică. Oamenii sunt preocupaţi de lu
mea aceasta şi de viaţa aceasta; sunt în general materialişti, interesaţi
doar de realitatea pe care o pot vedea şi palpa. Ei nu sunt interesaţi de
o împărăţie invizibilă, care acum este în cer şi se va instaura pe pământ
cândva, în viitor. Provocarea este să îi conştientizăm de nevoia lor de
a fi mântuiţi. Studiul de faţă vă propune o strategie în trei paşi pentru
lucrarea cu aceşti oameni. Mai înainte de toate, oamenii din această
categorie au nevoie să afle că Dumnezeu îi iubeşte. Abia atunci vor dori
să vină împărăţia Sa şi să fie cu El; abia atunci vor putea să creadă în El.
Comentariu biblic
I. Dumnezeu este dragoste
(Revedeţi împreună, în grupă, 1 loan 4:8-10 şi Exodul 34:5-7.)
Planul de mântuire începe cu dragostea lui Dumnezeu. Nu are rost
să le vorbim despre împărăţia Sa şi despre mântuire unor oameni care

nu cred în Dumnezeu şi care nu au cunoscut iubirea Sa. Cunoaşterea
iubirii Sale este esenţială. Iar ca să obţinem această cunoaştere; trebu
ie să apelăm la Cuvântul Său.
Pretutindeni în Biblie se afirmă că Dumnezeu este dragoste. în Ve
chiul Testament, primul act săvârşit de El este crearea lumii. Dumnezeu
ne-a iubit înainte ca noi să existăm. Faptul că dragostea Sa precedă dra
gostea noastră este o confirmare a modului în care ne mântuieşte. El ne
mântuieşte nu pentru că facem noi ceva, ci pentru că aşa este El. Ideea
aceasta este exprimată de Daniel în rugăciunea lui: „Nu zăbovi, din dra
goste pentru Tine" (Daniel 9:19). Dumnezeu nu ne mântuieşte pentru că
îl iubim sau pentru că ascultăm de El. Mântuirea nu depinde de meritele
noastre, ci de meritele Lui. Din acest motiv, El mai întâi îşi proclamă iubi
rea şi apoi dă Legea, care este întemeiată pe iubire: „Domnul Dumnezeu
este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bu
nătate şi credincioşie" (Exodul 34:6). Chiar şi în textul Legii, actul Său sal
vator precede poruncile (Exodul 20:2). Regăsim acest principiu în Noul
Testament. „Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că,
pe când era noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi" (Romani 5:8).
Hristos a murit pentru noi şi ne-a iubit atunci când noi nu eram demni
de iubirea Sa. Ne-a iubit exact aşa cum eram. Dragostea este şi calitatea
Duhului Sfânt, care este numit „Mângâietor" (loan 14:16), fiindcă El ne
consolează şi ne cuprinde în braţele Sale atunci când ne doare şi suferim.
Cuvântul grecesc pentru „Mângâietor", parokletos, este întrebuinţat în
Septuaginta pentru a reda termenul ebraic nakham care înseamnă „a
mângâia" (leremia 16:7; Isaia 57:18).
De discutat: Ce lecţie despre procesul de mântuire putem des
prinde din faptul că Dumnezeu ne-a iubit primul? De ce le-a dăruit
Dumnezeu oamenilor Sabatul, dacă ei nu lucraseră împreună cu El
când a creat lumea? Din ce puncte de vedere este Sabatul un semn al
mântuirii oferite de Dumnezeu prin har?
Dl. Isus este chezaşul
(Revedeţi împreună, în grupă, Evrei 7:22 şi Romani 10:13.)
Noi putem fi siguri de mântuire fiindcă ea depinde de Dumnezeu,
într-un anumit sens, mântuirea noastră viitoare este legată de experi
enţa mântuirii din viaţa aceasta. Această dublă aplicaţie a împărăţiei lui
64 STUDIUL
Dumnezeu se găseşte în cuvântul lui Isus către farisei şi către ucenicii
Lui. Pentru farisei, Isus subliniază dimensiunea prezentă şi persona
lă a mântuirii: „împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru" (Luca
17:21). însă când li Se adresează ucenicilor, Se referă la mântuire ca la
un eveniment viitor şi universal: „Căci, cum iese fulgerul şi luminează
de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua
Sa" (Luca 17:24). Motivul acestui paradox este că ucenicii, care îl au
deja pe Isus în inimă, aşteaptă venirea Sa viitoare. însă fariseii, care nu
au înăuntrul lor împărăţia lui Dumnezeu, consideră că nu au nevoie de
împărăţia Sa viitoare. Realitatea este că certitudinea venirii Lui şi dorul
de a-L vedea cresc proporţional cu apropierea noastră de El.
De discutat: De ce este imposibil să fim nişte buni creştini, care îl
iubesc pe Isus, dacă nu aşteptăm revenirea Lui? De ce ar trebui ca spe
ranţa în împărăţia viitoare a lui Dumnezeu să ne influenţeze viaţa pre
zentă şi cum?
III. Dumnezeu din veşnicie în veşnicie
(Revedeţi împreună, în grupă, Psalmii 90:2 şi Apocalipsa 14:6,7.)
loan vede un înger zburând prin mijlocul cerului şi vestind „Evan
ghelia veşnică" (Apocalipsa 14:6). Despre Evanghelie se spune că este
veşnică pentru că ea vine din partea „Domnului nostru Isus Hristos...
singurul care are nemurirea" (1 Timotei 6:14-16). Cine vorbeşte despre
„Evanghelia veşnică" vorbeşte despre Dumnezeu şi arată că ea este cel
mai înalt obiectiv spiritual către care putem năzui. Apostolul Pavel mer
ge pe aceeaşi idee când îi îndeamnă pe credincioşi să se lupte „pentru
o cunună care nu se poate veşteji", singurul premiu pentru care merită
să luptăm (1 Corinteni 9:25,26). Evanghelia veşnică amintită de loan în
Apocalipsa ne îndreaptă atenţia către cele două acte divine care înca
drează istoria umană -judecata de la final şi crearea lumii de la început
(Apocalipsa 14:7). Istoria umană, care pare a urma un curs haotic către
abis, primeşte astfel scop şi direcţie: scopul care derivă din Dumnezeul
veşniciei şi direcţia - către El.
De discutat: Din ce motive este speranţa vieţii veşnice singurul răs
puns în faţa situaţiilor absurde din viaţă? Discută cu participanţii des
pre situaţiile în care s-au confruntat cu moartea. Ce le-a trecut prin
minte în situaţia respectivă? De ce este moartea un lucru anormal?

3. APLICAŢIA
în ce priveşte identitatea noastră ca adventişti de ziua şaptea, avem
de regulă două atitudini: fie punem prea mult accent pe componenta
„ziua a şaptea" din numele nostru, dând astfel prea multă importanţă
timpului şi lumii prezente, fie punem prea mult accent pe componenta
„adventist", izolându-ne astfel de oameni şi transformându-ne în fa
natici sau în visători. Subliniază în grupă că este esenţial să menţinem
echilibrul între aceste două aspecte ale identităţii noastre.
întrebări
1. Discutaţi despre deosebirile dintre făgăduinţele lui Dumnezeu cu
privire la împărăţia Sa şi promisiunile politicienilor.
2. Discutaţi despre îndoielile posibile ale membrilor grupei în
legătură cu realitatea şi importanţa împărăţiei lui Dumnezeu. Cum pu
tem proclama realitatea împărăţiei lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp,
să păstrăm legătura cu realitatea lumii noastre? Ce efect are speranţa
noastră asupra vieţii zilnice?
3. Discutaţi despre relaţia dintre împărăţia harului şi împărăţia slavei.
4. ACTIVITATE
Ce pot face membrii grupei pentru a le arăta celorlalţi membri ai bi
sericii şi oamenilor, în general, că dragostea lui Dumnezeu este reală?
Alegeţi împreună, ca grupă, una dintre activităţile de mai jos pentru a
da mărturie despre dragostea lui Dumnezeu.
Sugestii
1. Faceţi-i o vizită unei persoane în vârstă sau unui părinte singur,
împovărat cu grija pentru copiii lui. Are cumva nevoie persoana aceas
ta să fie ajutată să gătească, să facă cumpărături, să facă treburi în
curte, să îngrijească de copii? Oferiţi-vă să ajutaţi o dată sau de două
ori pe săptămână, ca o dovadă a iubirii lui Dumnezeu.
2. Scrieţi-i o scrisoare de încurajare unei persoane care trece prin în
cercări. Includeţi un text biblic şi încurajarea pe care v-a oferit-o acesta.
3. Faceţi un pachet cu lucruri de bază pentru o persoană cu proble
me, din altă zonă a ţării sau din altă ţară. Transmiteţi-i acestei persoane
faptul că vă pasă de ea.
4. Invită la masă la tine acasă o persoană care nu respectă sâmbăta
ca zi de odihnă şi închinare. Vorbeşte-i despre Dumnezeul Sabatului
prin părtăşia cu prietenii şi membrii familiei tale.
66 STUDIUL
Sabat dupâ-amiază
Com pletează şi memorează: „De aceea şi Dumnezeu L-a
____________ nespus de mult şi l-a d a t _____________ care
este mai pe sus de orice __________; pentru ca, în Numele
lui îsus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe
păm ânt şi de sub pământ/' (Filipeni 2:9,10)
Când se referă la lucrarea Domnului Isus din sanctuarul ceresc,

cartea Evrei declară că El a intrat acolo „ca înainte-m ergător" al
nostru, „când a fost făcut «M are-Preot în veac, după rânduiala lui
Melhisedec»" (Evrei 6:20).
Scriptura, în special Noul Testament, arată clar că Hristos îndepli
neşte în sanctuarul ceresc slujba de Mare-Preot al nostru, pe care
Şi-a asumat-o după ce S-a dat ca jertfă pentru noi aici, pe pământ
(vezi Evrei 10:12).
Săptămâna aceasta, vom studia despre slujirea lui Hristos în
sanctuarul ceresc. Lucrarea Sa de mijlocire este esenţială pentru
pregătirea poporului Său pentru timpul sfârşitului: „Subiectul sanc
tuarului şi al judecăţii de cercetare trebuie clar înţeles de poporul
lui Dumnezeu. Toţi oamenii trebuie să cunoască personal poziţia şi
misiunea Marelui-Preot. Altfel le va fi imposibil să aibă acea credin
ţă care este absolut necesară în această perioadă sau să ocupe locul
hotărât de Dumnezeu pentru ei." (Ellen G. White, Tragedia veacuri
lor, ed. 2011, p. 401)
5 mai - Sabatul Companionului
67
Duminică, 29 aprilie Sacrificiul suprem
Studiul sacrificiului suprem făcut de Hristos îi ajută pe credincioşi

să se pregătească pentru tim pul sfârşitului. Adesea, oamenii se uită
spre o ţintă care este înainte şi este normal. Dar este bine şi când îţi
dai seama că ţelul propus a fost atins şi esteîn urmă. Şi ne gândim la
Calvar. Ţinta urmărită de Isus pentru noi a fost atinsă acolo în mod
ireversibil, definitiv, şi aceasta ne dă certitudinea că şi ţinta viitoare
va fi împlinită.
1. De ce L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume?
Romani 8 :3 ___________________________________________________
Dumnezeu L-a trimis pe Hristos în lume ca jertfă pentru păcat, ca

să osândească păcatul în firea pământească. Ce înseamnă aceasta
mai exact? Ca fiinţă nemuritoare, Hristos nu putea să moară; El S-a
făcut om şi a luat asupra Sa natura noastră muritoare, ca să poată
muri în locul nostru.
Cu toate că era Dumnezeu prin însăşi natura Sa, El S-a făcut
„asem enea oam enilor" şi „S-a sm erit şi S-a făcut ascultător până
la moarte" (Filipeni 2:6-8). într-un mod care depăşeşte înţelegerea
noastră, Isus a lăsat deoparte prerogativele divinităţii şi nu a apelat
la ele în nicio circumstanţă pe parcursul vieţii şi lucrării Sale aici.
2. Ce ne spune Luca 9:22 despre faptul că moartea lui Hristos a fost

parte a planului făcut împreună cu Tatăl din veşnicii?
Hristos a venit pe pământ ca să moară pentru omul păcătos. El

a ştiut mai dinainte despre ironiile, loviturile de bici, bătăile şi cru
cificarea oribilă pe care avea să le înfrunte. Dragostea Sa este fără
seamăn, nemaiîntâlnită şi nu poate fi înţeleasă pe deplin.
68
în faţa acestei iubiri, ce reacţie este mai potrivită decât aceea
de a ne pleca înaintea Sa şi de a ne închina Lui cu credinţă şi supu
nere? Ce ne spune moartea Sa pe cruce despre „meritele" omului
şi „valoarea" lor?
Luni, 30 aprilie Mielul lui Dumnezeu
3. Ce imagine a lui Isus regăsim atât în loan 1:29, cât şi în Apocalipsa

5:12; 13:8? Ce clarificări ne oferă imaginea aceasta despre planul
de mântuire?
Când L-a numit pe Isus „Mielul lui Dumnezeu", loan Botezătorul

a făcut trimitere clară la sanctuar. Şi a lămurit faptul că moartea Sa
pentru păcat este îm plinirea tuturor jertfelor animale pentru păcat
(fie că era vorba despre miei ori despre alte animale) care fuseseră
aduse până la momentul acela în ritualul din sanctuarul evreiesc.
Cea mai mare învăţătură dată de cele patru evanghelii este cea le
gată de lucrarea realizată de Isus ca Miel al lui Dumnezeu care ridică
păcatul lumii.
însă lucrarea Domnului Isus pentru mântuirea noastră nu s-a în
cheiat odată cu cele relatate în evanghelii şi nici după moartea şi
învierea Sa.
Cartea biblică Evrei aminteşte în treacăt, încă din introducere
(Evrei 1:3), despre lucrarea ca Mare-Preot începută de Hristos în
sanctuarul ceresc, în urma încheierii lucrării ca Miel de Jertfă. După
această primă menţiune, tema este reluată în capitolele următoare
şi este descrisă în detaliu în Evrei 7:1-28.
Hristos în sanctuarul ceresc 69

4. Ce spune apostolul Pavel despre superioritatea preoţiei lui Isus?
Evrei 7:17,24-28_____________________________________________
Versetele acestea sunt profunde, încărcate de semnificaţie, însă

ideea principală este că preoţia lui Isus Hristos este superioară preo
ţiei descendenţilor lui Aaron, care au slujit în sanctuarul pământesc.
Acum nu mai avem preoţi pământeşti într-un templu pământesc,
ci un M are-Preot ceresc care slujeşte pentru noi în templul din cer.
Dacă vrem să ştim unde este Isus acum, trebuie să ştim că El este în
sanctuarul ceresc, unde slujeşte ca Mare-Preot.
Marţi, 1 mai Marele nostru Preot
5. Ce mare speranţă ne este dată în versetele următoare?
Evrei 7:24-27 _________________________________________________
Evrei 8:6
Hristos poate să mântuiască „în chip desăvârşit", fiindcă are anu
mite caracteristici pe care nu le putea avea niciun alt preot. El este
Dumnezeu şi are de aceea autoritatea de a ierta păcatele. El slujeşte
ca preot fără întrerupere. El mijloceşte neîncetat pentru poporul
Său, cu tot atâta compasiune şi iubire ca atunci când i-a vindecat
pe bolnavi şi i-a încurajat pe cei singuri. El este totodată om, dar
fără păcat. Şi, fiind curat, a murit sub apăsarea păcatelor tuturor oa
menilor. Doar El, în calitate de Dumnezeu-Om, poate mijloci pentru
păcătoşi în sanctuarul din cer.
Textele acestea ne învaţă, de asemenea, că jertfa lui Hristos a
fost adusă o dată pentru totdeauna. A fost suficient să fie adusă o
singură dată pentru a le aduce mântuire tuturor oamenilor.
70
Dacă ne gândim Cine este Acela care a murit pe cruce, cum ar
fi posibil ca jertfa Lui să nu fie îndestulătoare pentru toate fiinţele
umane?
6. Ce a obţinut Hristos pentru noi prin moartea Sa şi prin slujirea Sa

prezentă din cer?
Evrei 9:11=15__________________________________________
Evrei 9:12 afirmă că Hristos „a căpătat o răscumpărare veşnică".

Cuvântul grecesc pentru „răscumpărare" mai are şi sensurile de
„eliberare" „scăpare". Acelaşi cuvânt este întrebuinţat în Luca 1:68,
unde Zaharia declară că Dumnezeu „a cercetat şi a răscumpărat pe
poporul Său". Referirea la sângele lui Hristos - sângele singurei jert
fe su ficie n te -în se a m n ă că Hristos, ca Miel de jertfă, a fost Cel care
a obţinut răscumpărarea, eliberarea aceasta. Şi marea veste bună
este că El a obţinut-o nu pentru Sine, ci pentru noi şi ea este valabilă
pentru toţi cei care primesc jertfa Sa.
Meditează la ideea că Hristos „a căpătat o răscumpărare veş
nică" pentru noi şi abia după aceea Şi-a început lucrarea din sanc
tuarul ceresc în favoarea noastră. Ce speranţă ne transmite faptul
că El mijloceşte în cer pentru noi?
Miercuri, 2 mai Mijlocitorul nostru
Păcatul a creat între noi şi Dumnezeu o prăpastie înfricoşătoare,

dar Hristos, prin sacrificiul Său, ne-a adus înapoi la Dumnezeu şi
ne-a dat posibilitatea de a avea acces permanent la El (Efeseni 2:18
şi 1 Petru 3:18).

7. Ce a făcut Domnul Isus pentru noi?
Evrei 6:19,20__________________________________________________
Evrei 9:24_____________________________________________________
Isus este înainte-m ergătorul nostru, pentru că a intrat în sanctu
arul ceresc în calitate de Reprezentant al nostru, ca să Se înfăţişeze
acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu, prezentând răscum păra
rea veşnică pe care a câştigat-o pentru noi.
Da, când L-am primit pe Isus, am primit iertare pentru păcate
le noastre şi am stat înaintea lui Dumnezeu iertaţi şi curăţiţi. Dar,
chiar şi după ce am devenit creştini, ni se mai întâmplă să păcătuim,
cu toate că avem atâtea făgăduinţe frum oase despre biruinţa asu
pra păcatului. Isus mijloceşte în cer ca Mare-Preot al nostru tocmai
pentru aceste situaţii. El îl reprezintă pe păcătosul pocăit înaintea
Tatălui, dar nu poate prezenta meritele noastre (pentru nu avem
niciunul), ci meritele Sale: „De aceea şi poate să mântuiască în chip
desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că tră
ieşte pururea ca să mijlocească pentru ei" (Evrei 7:25).
Orice creştin născut din nou este conştient de nevoia sa con
tinuă după harul şi îndurarea lui Hristos. Cine dintre noi, cei care
avem o viaţă nouă în isus şi care am cunoscut atâtea schimbări în
bine, nu-şi dă seama de nevoia permanentă de iertare şi curăţire?
De ce preţuim noi atât de mult adevărul că Hristos este Marele
nostru Preot în cer?
Joi, 3 mai Ziua Ispăşirii
Cartea Evrei ne învaţă că serviciile din sanctuarul evreiesc erau

o ilustrare a celor din sanctuarul ceresc, cel în care a intrat Hristos
şi unde Şi-a început lucrarea de Mare-Preot. Slujba din sanctuarul
pământesc, cu cele două încăperi ale lui şi cu ritualurile lui de adu
cere a jertfelor şi de curăţire, era „chipul şi umbra lucrurilor cereşti,
72 STUDIUL
după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă
cortul" (Evrei 8:5).
Şi, după cum în ritualul din sanctuarul pământesc slujirea se fă
cea în cele două încăperi, Locul Sfânt şi Locul Preasfânt, tot la fel şi
lucrarea lui Hristos este împărţită în două etape. în sanctuarul pă
mântesc, noţiunea de judecată era reprezentată prin Ziua Ispăşirii,
ocazie în care sanctuarul era curăţit, după cum se arată în Leviticul
16. Slujba aceasta avea loc o singură dată pe an, când marele-preot
intra în a doua încăpere, Locul Preasfânt (Leviticul 16:12-14), pentru
a face o lucrare de curăţire şi de ispăşire pentru popor.
8. Ce lucruri trebuiau să fie curăţite şi de ce este aceasta o referire

clară la lucrarea lui Isus din Ziua Ispăşirii?
Evrei 9:20-23_______________________________________________
Cercetătorii au fost surprinşi de afirmaţia că înseşi lucrurile ce

reşti trebuiau curăţite. Dacă înţelegem însă că aceasta este o re
ferire la Ziua Ispăşirii, problema dispare. Evrei 9:23 arată că slujba
făcută de Hristos în sanctuarul ceresc este împlinirea slujbei făcute
de m arele-preot o dată pe an, în Ziua Ispăşirii, în sanctuarul păm ân
tesc israelit. Slujba de curăţire a sanctuarului pământesc prefigura
lucrarea pe care avea să o îndeplinească Hristos în cer. Textul nu
precizează că lucrarea aceasta a început imediat după înălţarea Sa.
Dar, din cartea lui Daniel, ştim că etapa aceasta a slujirii Sale a înce
put în anul 1844. Creştinii din ultimele zile ale istoriei au nevoie să
ştie că trăiesc într-un timp solemn şi să aibă încredere în ceea ce a
făcut Hristos pentru ei în trecut şi în ce face El pentru noi acum, în
Locul Preasfânt din sanctuarul ceresc.
Prima solie îngerească declară: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi
daţi-l slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui...!" (Apocalipsa 14:7).
Sosirea ceasului judecăţii ne arată că sfârşitul este aproape. Ce
efecte ar trebui să aibă această realitate asupra modului în care
trăim?

Vineri, 4 mai Un gând de încheiere
Cartea Evrei arată că sanctuarul pământesc este modelul, sau ti

pul, lucrării pe care Hristos avea să o îndeplinească pentru noi pe
pământ, ca Miel de jertfă, şi în cer, ca M are-Preot al nostru. Sanc
tuarul israelit a avut dintotdeauna menirea de a fi o reprezentare a
Evangheliei. El trebuia să-i înveţe pe evrei despre planul de m ântui
re, care era alcătuit din sacrificiu, mijlocire, judecată şi îndepărtarea
definitivă a păcatului. Cartea lui Daniel ne oferă clarificări cu privire
la dim ensiunea apocaliptică (legată de timpul sfârşitului) a lucrării
finale a lui Hristos în sanctuarul ceresc. „Cu accentul pus pe curăţi
re, judecată şi dezvinovăţire, viziunile apocaliptice din Daniel pro
iectează sim bolurile din Ziua Ispăşirii pe scena evenim entelor din
perioada finală a istoriei pământului. Curăţirea este asociată direct
cu sanctuarul ceresc şi cu lucrarea lui Mesia în calitate de îm părat
şi preot. Viziunile introduc elementul timp, ajutându-l pe cititor să
identifice momentul exact din istoria mântuirii în care Mesia avea
să-Şi înceapă lucrarea finală de curăţire, judecată şi dezvinovăţire
din locaşul ceresc al lui Dumnezeu." - Handbook of Seventh-day
Adventist Theology, Review and Herald Publishing Association,
ed. 2000, p. 394
Biblia: loan 1 7 - Faptele apostolilor 2
1. De ce au spus conducătorii iudei că nu pot să-L omoare pe Isus?

2. Unde scrie că Isus a făcut multe alte semne şi multe alte lucruri,
pe care loan nu le-a scris în „cartea" sa?
3. Cum este exprimată distanţa de la Muntele M ăslinilor până la

Ierusalim?
4. Ce anume a determinat adunarea mulţimii care i-a auzit pe uce

nici vorbind în mai multe limbi?
5. în ce condiţii nu arm ai fi fost pus Avraam la cea mai înfricoşătoare

încercare?

Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să studieze şi să identifice
rolul şi însemnătatea lucrării lui Hristos din sanctuarul ceresc.
La nivelul sentimentelor: Să aprecieze faptul că Hristos le este
Mijlocitor şi vestea că între cer şi pământ există o relaţie strânsă.
La nivel practic: Să explice ce relevanţă are pentru noi, în timpul
sfârşitului, slujirea lui Hristos din cer.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Preotul din cer
A. Ce rol îndeplineşte Isus în sanctuarul ceresc?
B. Ce semnificaţie are mijlocirea pe care o realizează?
C. De ce este lucrarea aceasta necesară în planul de mântuire?
II. Sentimente: Preotul din inima mea
A. De ce este importantă lucrarea lui Hristos din cer?
B. Ce ne spune lucrarea preoţească a lui Hristos despre grija lui
Dumnezeu pentru noi?
C. Ce mă învaţă acest adevăr despre prezenţa lui Dumnezeu în ini
ma mea?
III. Practic: Preotul din viaţa mea
A. De ce este necesar să duc o viaţă sfântă?
B. Ce relevanţă are slujirea lui Hristos din cer pentru viaţa mea pre
zentă?
C. Cu ce mă ajută slujirea lui Hristos din cer în lupta mea împotriva
păcatului?
Rezumat: Hristos slujeşte acum în cer pentru a asigura desfăşura
rea procesului de judecată şi a ne pregăti inimile pentru împărăţia lui
Dumnezeu.
1. MOTIVARE
Pasajul central: Evrei 9:11-14.
Ideea de bază: Hristos, marele nostru model, care S-a rugat pen
tru mântuirea lumii, mă îndeamnă să mă alătur Lui şi să cer venirea
împărăţiei lui Dumnezeu.
76 STUDIUL
Contemplarea slujirii Domnului Hristos în sanctuarul ceresc ne va
face mai sensibili la ticăloşia păcatului şi ne va face conştienţi de res
ponsabilitatea pe care o avem faţă de semenii noştri. Mântuirea este
un proces care priveşte întreaga lume; mântuirea fiecărui om are legă
tură cu mântuirea lumii.
Discuţie introductivă: Medierea realizată de Hristos pentru păcătoşi
este una dintre cele mai dificile doctrine ale noastre, fiindcă este vorba
despre o lucrare desfăşurată în cer şi fiindcă înţelegerea aceasta ne
distinge de aproape toţi ceilalţi creştini şi de ceilalţi oameni religioşi.
Nu este suficient să subliniem importanţa acestui subiect. Este necesar
să ştim şi ce importanţă are el pentru destinul nostru şi pentru destinul
lumii. Discută cu membrii grupei despre lucrarea lui Hristos ca Mare-
Preot şi încearcă să prezenţi ideile principale în mod clar, convingător
şi relevant
De discutat
1. De ce este importantă slujirea lui Isus în cer? Găsiţi relatări sau
pasaje biblice care arată că legătura dintre cer şi pământ este strânsă
(de exemplu, scara din visul avut de lacov la Betel, Geneza 28:12).
2. Potrivit lui Daniel, care este deosebirea dintre Dumnezeul po
porului Israel şi zeii caldeenilor? (Vezi Daniel 2:10,11,28.)
3. Din ce motive este esenţială lucrarea de mijlocire a lui Hristos
pentru noi, ca adventişti de ziua a şaptea, şi pentru destinul lumii în
tregi? De ce ignoră ceilalţi creştini acest aspect al lucrării Sale? Cum
putem reda şi comunica mesajul acesta pe înţelesul oamenilor post-
moderni?
Studiul acesta acoperă toate cele trei faze ale lucrării Domnului
Hristos: (1) jertfa Sa ca Miel de Paşte, (2) slujirea Sa din cer ca Mare-
Preot şi (3) Ziua escatologică a Ispăşirii. Nu te limita la enunţarea aces
tui punct de doctrină, ci prezintă-l creativ, subliniindu-i relevanţa pentru
existenţa şi istoria umanităţii. Leagă prezentarea ta şi discuţia de crize
le pe care le-a cunoscut biserica noastră în clarificarea doctrinei despre
sanctuar (Marea Dezamăgire a pionierilor noştri, învăţătorii mincinoşi
şi efectul teoriilor lor în rândurile noastre etc.). Abordează în cadrul
grupei erorile cu care s-a confruntat biserica în acele situaţii. Deşi con
cepţiile noastre nu sunt acceptate de mulţi creştini, arată că nu suntem

singurii care susţinem această interpretare apocaliptică; şi alte religii
(iudaismul, islamismul) au o interpretare asemănătoare.
Comentariu biblic
I. Mielul lui Dumnezeu
(Revedeţi împreună, în grupă, loan 1:29.)
Sacrificarea mielului de Paşte era o prefigurare, „un tip" care arăta
spre sacrificiul lui Hristos. Graţie sângelui acelui miel, îngerul morţii
„a trecut pe lângă" uşile caselor israeliţilor, pregătindu-i astfel pentru
exod, pentru eliberarea din robie (Exodul 12:13,14). Isaia compară mie
lul adus ca jertfă de ispăşire cu Robul suferind, care avea să mântuiască
omenirea luând asupra Sa păcatele ei (Isaia 53:7, compară cu Faptele
8:32). Această asociere de idei se găseşte şi în Noul Testament. Când
face referire la moartea lui Isus, L.uca foloseşte cuvântul grecesc pentru
„exod" (Luca 9:31), pentru a evoca eliberarea spirituală şi răscumpă
rarea aduse de moartea Sa. însă, când a afirmat că Isus era „Mielul lui
Dumnezeu", loan Botezătorul a adăugat mielului de Paşte o altă dimen
siune surprinzătoare: divinitatea. Mielul acesta avea natură divină. De
fapt, în gramatica ebraică expresia „Mielul lui Dumnezeu" este „Mielul
divin". Pentru loan, Dumnezeu devenise acest Miel sacrificat de Paşte.
Un alt fapt semnificativ este acela că mielul este simbolul cel mai im
portant şi mai frecvent din Apocalipsa, carte în care este menţionat de
la început şi până la sfârşit (5:6; 22:3 etc.). Pentru a mântui omenirea,
Dumnezeul universului S-a identificat cu cea mai vulnerabilă victimă.
De discutat
în lumina afirmaţiei lui Isus din Luca 9:22, discută cu membrii grupei
despre următoarele aspecte:
1. De ce a trebuit ca Dumnezeu să moară pentru păcatele noastre?
2. Nu putea Dumnezeu să ne ierte păcatele fără să moară pe cruce?
3. Care este explicaţia logică pentru sacrificiul adus de Hristos?
II. Preot în veac
(Revedeţi împreună, în grupă, Psalmii 110 şi Evrei 7:20-28.)
în mod paradoxal, Isus este identificat atât cu mielul sacrificat,
cât şi cu preotul care înjunghia mielul- Autorul Epistolei către Evrei,
pornind de la Psalmul 110, îl compară pe Isus cu Melhisedec „preot în
veac" (Evrei 7:21; compară cu Psalmii 110:4), pentru a exprima aspec-
78
tul etern şi cel universal al preoţiei lui Hristos (Evrei 7:24). Autorul cărţii
Evrei face referire aici la slujba preoţească îndeplinită de Hristos în cer.
în noul legământ, mântuirea şi iertarea nu mai sunt limitate în timp şi
spaţiu, ci sunt disponibile oricui şi au efect permanent.
Faptul că preoţia divină, desfăşurată în cer, este în mâinile Fiului
etern al lui Dumnezeu este extraordinar de important. Aceasta în
seamnă că acum avem acces direct la Dumnezeu şi nu mai e nevoie
să aducem jertfe. Şi înseamnă în primul rând că preoţia lui Isus are un
efect asupra istoriei lumii întregi: ea are legătură cu pregătirea pentru
împărăţia cerească a lui Dumnezeu. Jertfa Sa de pe cruce a luat locul
vechilor jertfe levitice şi a mutat astfel procesul de iertare şi de mântu
ire în cer. Noul orizont este cosmic şi urmăreşte împărăţia viitoare a lui
Dumnezeu din cer.
De discutat: De ce s-a mutat mijlocirea preoţească de pe pământ
în cer? Explică de ce nu s-a încheiat procesul mântuirii cu evenimentul
de la cruce. De ce L-a văzut Ştefan pe Isus „stând în picioare la dreapta
lui Dumnezeu" (Faptele 7:56; compară cu Psalmii 110:1)? Ce ne spune
această viziune despre noul legământ (Daniel 9:27)?
III. Ziua Ispăşirii în cer
(Revedeţi împreună, în grupă, Evrei 9:26-28 şi Daniel 8:14.)
Ultima etapă a procesului de mântuire este reprezentată de au
torul cărţii Evrei şi de profeţia biblică prin Ziua Judecăţii/Ziua Ispăşirii
(în ebraică Kippur). După ce vorbeşte despre jertfa lui Hristos, care a
avut drept scop ştergerea păcatului (vezi Evrei 9:26; compară cu Daniel
9:24), autorul cărţii Evrei vorbeşte despre o „judecată" pe care o asoci
ază cu a doua venire: „Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară
o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa Hristos, după ce
S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va
arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea ce
lor ce-L aşteaptă" (Evrei 9:27,28). Pentru autorul cărţii Evrei, moartea
unui om se corelează cu moartea lui Hristos, iar judecata se corelează
cu a doua venire a lui Isus. Cartea lui Daniel prefigurează acelaşi tra
seu. Profeţia celor şaptezeci de săptămâni conduce la jertfa lui Hristos
(Daniel 9:26), iar profeţia despre cele două mii trei sute de seri şi dimi
neţi conduce la Ziua Judecăţii sau Ziua Ispăşirii de la sfârşitul timpului,
care va preceda venirea Fiului Omului (Daniel 8:14; compară cu Daniel

7:9-14). Planul de mântuire nu s-a oprit la cruce. Profeţia vorbeşte şi
despre o Zi a Ispăşirii/Zi a Judecăţii care are loc în cer şi care marchează
timpul sfârşitului, timp anterior revenirii lui Isus.
Acest eveniment în plus al judecăţii preadvente poate veni ca o sur
priză pentru mulţi creştini. însă el este un pas esenţial al procesului de
mântuire. El constituie calea finală de acces laîmpărăţia lui Dumnezeu,
este ultima etapă a istoriei mântuirii. Este deosebit de semnificativ
faptul că profeţia biblică denumeşte acest moment special „Ziua Is
păşirii". După cum Ziua Ispăşirii era necesară „pentru tot poporul adu
nării" (Leviticul 16:33; compară cu versetul 17), ca „să se facă ispăşire
pentru păcatele lor" (Leviticul 16:34), tot la fel această Zi finală a Ispă
şirii este necesară pentru mântuirea tuturor oamenilor. Mesajul trans
mis de Ziua Ispăşirii este acela că, în esenţă, mântuirea constituie un
eveniment cosmic. Mântuirea nu poate avea loc în absenţa unui „cer
nou" şi a unui „pământ nou" (Apocalipsa 21:2; compară cu Isaia 65:17).
De discutat: Din ce motive evenimentul de la cruce şi judecata sunt
complementare?
3. APLICAŢIA
De ce este acest adevăr biblic despre judecată atât de dificil de în
ţeles şi de prezentat? Compară-I cu alte adevăruri importante, precum
adevărurile ştiinţifice (din fizică, medicină etc.).
întrebare
Cum le putem prezenta contemporanilor noştri adevărul despre ju
decată?
4. ACTIVITATE
O lecţie importantă din studiul de săptămâna aceasta este faptul
că lucrarea lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor este complexă
şi frumoasă. Iar complexitatea ei ne arată cu câtă seriozitate şi atenţie
tratează El această lucrare.
Sugestie: Prezintă pe scurt diferitele ideologii propuse pentru func
ţionarea lumii noastre (socialismul, liberalismul, absolutismul, anarhis
mul etc.). De ce au eşuat ele? De ce este crearea de către Dumnezeu
a unei lumi noi singura soluţie la problemele lumii noastre? De ce şi
cum răspunde la această chestiune adevărul biblic al Zilei escatologice
a Ispăşirii?
80
STUDIUL
încumetarea de a schimba Legea

Sabat dupâ-amiazâ
Com pletează şi m emorează: „El va rosti vorbe de hulă îm po-
triva Celui Preaînalt, va _ pe sfinţii Celui Preaînalt
şi se va în cu m e ta ___ vrem urile şi legea, şi sfin-
ţii vor fi daţi în mâinile lui tim p de o vreme, două vremuri şi
o jum ătate de vreme " (Daniel 7:25)
în centrul concepţiei noastre despre evenimentele finale ale is

toriei se află Legea lui Dumnezeu şi, mai exact, porunca a patra, cea
referitoare la ziua a şaptea care este ziua de odihnă. Noi suntem de
acord că mântuirea este doar prin credinţă şi că păzirea Legii, inclu
siv a Sabatului, nu poate aduce mântuire, dar credem totodată că,
în timpul sfârşitului, ascultarea de Legea lui Dumnezeu, inclusiv de
porunca a patra, va constitui semnul distinctiv al credinţei.
Distincţia aceasta va deveni foarte clară în timpul evenim entelor
sfârşitului descrise în Apocalipsa 13 şi 14, când puterile religioase
şi politice se vor uni într-un singur organism despotic cu scopul de
a le impune locuitorilor pământului o formă falsă de închinare. Ac
tul acesta este contrar soliei din Apocalipsa 14:7, prin care oamenii
sunt chemaţi să se închine Creatorului, „Celui ce a făcut cerul şi pă
mântul, marea şi izvoarele apelor''.
12 mai - Dar ADR A (colectă)
81
Duminică, 6 mai Făgăduinţa
în Romani 8:1 găsim una dintre marile făgăduinţe ale Bibliei. Ea

vine ca o încununare, ca o concluzie la ideile exprimate anterior. Şi
o putem înţelege numai dacă studiem ce spune Pavel înainte de ea.
1. Ce situaţie prezentată de apostolul Pavel în Romani 7:15-25 face

atât de bine-venită vestea din Romani 8:1?
S-a dezbătut mult în creştinism dacă Pavel vorbeşte aici despre

starea lui de după sau de dinainte de convertire, dar un lucru este
clar: el vorbeşte despre realitatea păcatului. Toţi oamenii, inclusiv
creştinii, se regăsesc în lupta descrisă de el aici. Cine nu s-a simţit
îm pins, de firea pământească şi de păcatul care „locuieşte" în el, să
facă ce ştie că nu trebuie să facă sau să nu facă ce ştie că ar trebui să
facă? Pentru Pavel, problema nu este Legea, ci firea pământească.
Cui nu i s-a întâm plat să vrea să facă binele, dar să facă răul?
Chiar dacă nu susţine aici inevitabilitatea păcatului în viaţa creştinu
lui născut din nou, Pavel transmite clar ideea că toţi cei care caută
să asculte de Dumnezeu au de dus o luptă permanentă.
De aceea exclamă: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi
de acest trup de moarte?" (Romani 7:24). Răspunsul lui se găseşte
în Isus şi în marea făgăduinţă că „nu este nicio osândire" pentru
cel care crede în Isus şi care, prin har, trăieşte după îndemnurile
Duhului. Da, credincioşii au de dus o luptă, au de înfruntat ispite,
păcatul este real. însă cei care cred în Isus nu mai sunt condamnaţi
de Lege, pentru că ei ascultă de ea. Ei învaţă să trăiască după îndem
nurile Duhului şi nu după îndem nurile firii.
Reciteşte textele pe care le-am studiat astăzi. în ce măsură te
regăseşti în situaţia descrisă de Pavel? Ce însemnătate are pentru
tine făgăduinţa din Romani 8:1 ?
82
Luni, 7 mai Legea şi păcatul
2. Care este legătura dintre Lege şi păcat, potrivit cu Romani 7:1-14?

Ce ni se spune aici despre imposibilitatea de a fi mântuiţi prin Lege?
Din învăţăturile de aici, putem desprinde două idei principale. în

primul rând, Pavel arată că nu Legea este problema. Ea este „sfân
tă, dreaptă şi bună". Problema este păcatul, care duce la moarte.
Cealaltă idee este că Legea nu are nicio putere să ne scape de păcat
şi de moarte. Ea pune în evidenţă problema păcatului şi a morţii, o
face mai vizibilă, dar nu are soluţia.
Numai cititorul superficial poate aduce textele acestea ca argu
ment că Legea (Cele Zece Porunci) ar fi fost desfiinţată, ignorând nu
meroasele texte care arată că Legea este valabilă şi astăzi. Pavel nu
susţine că Legea ar fi fost anulată. Dacă ar susţine aşa ceva, atunci
tot ce spune el în rest nu mai are sens. Argumentul său funcţionea
ză doar pe baza ideii că Legea este obligatorie astăzi, întrucât Legea
este cea care arată că păcatul este o realitate şi că avem nevoie de
Evanghelie.
3. Ce afirmă Pavel în Romani 7:13 despre Lege şi despre faptul că este

necesară şi astăzi?
Nu Legea dă moartea, ci păcatul. Legea nu face decât să arate

că păcatul este fatal. Legea este bună, fiindcă indică păcatul. Doar
că nu are nicio soluţie pentru păcat. Numai Evanghelia are soluţia.
Ideea transmisă de Pavel este că noi, creştinii, cei mântuiţi prin
Hristos, trebuie să slujim „într-un duh nou" (Romani 7:6), adică să
avem o relaţie cu Isus bazată pe credinţă, să avem încredere în me
încumetorea de a schimba Legea 83

ritele Sale şi în neprihănirea Sa, dacă ne dorim mântuirea (acesta
este subiectul tratat în cea mai mare parte a cărţii Romani).
Ce ai învăţat până acum din experienţa ta de păzire a Legii des
pre nevoia de har?
M arţi 8 mai S-a schimbat ziua de odihnă?
îi auzim des pe fraţii noştri creştini din alte confesiuni religioase

afirmând că Legea a fost desfiinţată sau că acum nu mai suntem sub
Lege, ci sub har. De fapt, ei vor să spună că porunca a patra a fost
desfiinţată sau, poate, nici măcar atât. Ei susţin mai degrabă că ziua
de odihnă de sâmbăta a fost înlocuită cu duminica, în cinstea învierii
Lui Isus. Şi sunt convinşi că pot dovedi lucrul acesta cu texte biblice.
Să studiem câteva texte din Noul Testament care, potrivit con
vingerii lor, ar demonstra că ziua de odihnă a fost schimbată din
ziua a şaptea în ziua întâi. în timp ce le citim, să ne întrebăm dacă
ele vorbesc, într-adevăr, despre o astfel de schim bare sau dacă doar
descriu evenim entele petrecute în ziua întâi, fără a merge până în
punctul de a reglementa o schimbare.
4. Citeşte loan 20:19-23. De ce se adunaseră ucenicii în acel loc? Ce

indicii avem în pasaj că nu era un serviciu divin în cinstea învierii lui
Isus, cum pretind unii?
5. Citeşte Faptele 20:6,7. Există în acest pasaj dovezi că ziua de odihnă

de sâmbăta a fost mutată duminica, în prima zi a săptămânii? Vezi
şi Faptele 2:46.
84 STUDIUL
6. Citeşte 1 Corinteni 16:1-4. în afară de îndemnul de a strânge daru
rile acasă în ziua întâi a săptămânii, se găseşte aici vreo învăţătură
legată de schimbarea zilei de odihnă?
Cam acestea sunt, în esenţă, „dovezile" biblice întrebuinţate

pentru a promova doctrina că ziua întâi a săptămânii ar fi luat locul
zilei a şaptea. în afară de faptul că descriu câteva ocazii în care cre
dincioşii s-au adunat în diverse scopuri, nici măcar un singur text nu
lasă să se înţeleagă că adunările acestea ar fi fost servicii de închina
re ţinute în ziua întâi şi că ele ar fi luat locul serviciilor de închinare
din Sabatul zilei a şaptea. Argumentul acesta nu face decât să for
ţeze textul biblic pentru a susţine tradiţia creştină veche de secole
privitoare la păzirea duminicii. Nu face decât să-i dea textului un alt
sens decât cel intenţionat.
Miercuri, 9 mai Ziua a şaptea în Noul Testament
După cum am văzut ieri, textele aduse de obicei ca argument că

duminica ar fi luat locul sâmbetei ca zi de odihnă nu spun nici pe
departe aşa ceva. în schimb, toate referirile la Sabatul zilei a şaptea
din Noul Testament arată că el era încă păzit, ca parte a Celor Zece
Porunci.
7. Ce ne spun pasajele din Luca 4:14-16; 23:55,56 despre păzirea Sa

batului zilei a şaptea înainte şi după moartea Domnului Hristos?
Observăm că femeile care îl urmaseră pe Hristos „în ziua Saba

tului, s-au odihnit după Lege" (Luca 23:56). Evident, aici este vorba
despre Legea Celor Zece Porunci, scrisă pe piatră la Sinai. Nu avem
încumetarea de a schimba Legea 85

niciun indiciu că ele ar fi învăţat de la Isus altceva decât să păzească
poruncile lui Dumnezeu, din care face parte şi porunca despre Sa
bat. Hristos le-a spus ucenicilor clar: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi po
runcile Mele" (loan 14:15). Iar între poruncile Sale, pe care El însuşi
le-a păzit, se afla şi păzirea Sabatului zilei a şaptea. Femeile acestea
nu aveau cunoştinţă de vreo schim bare a zilei de odihnă.
8. Citeşte Faptele 13:14,42-44; 16:12,13. Ce dovezi găsim aici în legă

tură cu păzirea Sabatului zilei a şaptea? Dar cu privire la păzirea
zilei întâi?
Nu găsim în aceste pasaje nicio dovadă că Sabatul ar fi fost mu

tat din ziua a şaptea în ziua întâi a săptăm ânii, ci doar dovada clară
despre practica primilor credincioşi de a păzi Sabatul.
Este interesant şi faptul că la Filipi credincioşii nu se adunau la si
nagogă, ci pe malul unui râu, unde Pavel aflase că era „un loc de ru
găciune". Iar practica închinării în Sabat a continuat mulţi ani după
moartea lui Isus. Textele acestea nu indică aşadar vreo modificare a
zilei de închinare.
Cum le poţi da păzitorilor duminicii mărturie despre Sabatul zi
lei a şaptea cu tact şi fără acuzaţii?
Joi, 10 mai încumetarea de a schimba Sabatul
Legea lui Dumnezeu, Cele Zece Porunci, este obligatorie şi astăzi

(vezi şi lacov 2:10-12) şi cuprinde şi porunca referitoare la păzirea
Sabatului zilei a şaptea. în Biblie nu există niciun argument în favoa
rea păzirii dum inicii. Atunci de ce o păzesc atât de mulţi creştini?
Daniel 7 vorbeşte despre apariţia pe scena lumii a patru mari
imperii: Babilonul, Medo-Persia, Grecia şi Roma. Şi arată că, din ul
86 STUDIUL
timul, se va ridica un corn mic (Daniel 7:8). Acesta face parte tot
din Imperiul Roman, doar că din a doua etapă a lui. Ce altceva să
simbolizeze acest corn mic dacă nu papalitatea, care se trage din
Roma şi care face parte până astăzi din ea? Thom as Hobbes scria în
anii 1600: „Cine va studia geneza acestei mari autorităţi ecleziastice
va observa cu uşurinţă că papalitatea nu este altceva decât fantoma
Imperiului Roman dispărut, care sade încoronată pe cavoul acestu
ia/' (Leviathan, 1996, p. 463)
9. Ce lămuriri găsim în Daniel 7:23-25 cu privire la „atacul"' împotriva

Legii iui Dumnezeu şi a poruncii privitoare la ziua Sa?
Textul original arată că acest corn mic „a intenţionat" să schimbe

Legea, a făcut planuri, dar nu a reuşit. De fapt, ce autoritate păm ân
tească ar putea să schimbe Legea lui Dumnezeu?
Sub Roma papală, Sabatul zilei a şaptea a fost înlocuit cu dum ini
ca, preluată din păgânism, şi acest lucru a devenit o tradiţie creştină
atât de bine înrădăcinată, încât a fost păstrată şi de Reforma Protes
tantă - şi azi, protestanţii păzesc ziua întâi a săptămânii, rânduită
printr-o hotărâre papală, în loc de a şaptea, cum spune porunca
biblică.
10. Compară Apocalipsa 13:1-17 cu Daniel 7:1-8,21,24,25. Ce simbo

luri utilizate în ambele pasaje ne ajută să înţelegem ce se va întâm
pla la sfârşit?

Ce cuvinte şi expresii din Apocalipsa 14:6,7 (în special versetul
7, care preia formularea din porunca a patra, Exodul 20:11) ne aju
tă să arătăm că Sabatul va avea un rol determinant în criza finală
cu privire la închinare?
Acelaşi balaur care a făcut război cu Dumnezeu în cer (Apocalipsa

12:7) face război şi cu poporul lui Dumnezeu de pe pământ, cu cei
care „păzesc poruncile lui Dumnezeu" (Apocalipsa 12:17; vezi şi
13:2,4). Satana devine practic cel căruia i se aduce închinare (vers. 4).
El continuă astfel războiul început în cer, iar punctul principal al ata
cului îm potriva lui Dumnezeu este Legea divină.
„în porunca a patra, Dumnezeu este descoperit ca fiind Creatorul
cerurilor şi al pământului şi, prin aceasta, se deosebeşte de toţi zeii
falşi. Ziua a şaptea a fost sfinţită ca zi de odihnă pentru om, fiindcă
este o amintire a lucrării de creaţie. Ea a fost destinată să-L păstreze
pentru totdeauna în minţile oam enilor pe viul Dumnezeu ca sursă a
existenţei şi ca ţintă a adorării şi a închinării. Satana se luptă să-i în
depărteze pe oameni de la devotamentul faţă de Dumnezeu şi de la
ascultarea de Legea Sa; de aceea îşi îndreaptă eforturile îndeosebi
îm potriva acelei porunci care îl prezintă pe Dumnezeu drept Crea
tor." (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 43)
Noi ne închinăm Domnului pentru că El este Creatorul cerului şi
al pământului, iar Sabatul zilei a şaptea este semnul calităţii Sale de
Creator, semn care îşi are originea în săptămâna creaţiei (Geneza
2:1-3). Nu este de mirare că, în atacul îndreptat îm potriva autorită
ţii lui Dumnezeu, Satana se luptă să desfiinţeze semnul principal al
autorităţii Sale: Sabatul zilei a şaptea.
La sfârşit, Dumnezeu va avea pe pământ un popor care va rămâ
ne neclintit şi statornic în credinţa în El, credinţă manifestată prin
ascultarea de poruncile Sale - de toate, inclusiv de singura care pre
cizează că Domnul este Creatorul, singurul vrednic de închinare.
BIBLIA Şl CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII-S T U D IU LA RÂND
Biblia: loan 17 - Faptele apostolilor 2
1. Ce vârstă avea ologul de la poarta templului, denumită „Fru

m oasă"?
2. Ce anume i-a determinat pe m arele-preot şi pe saduchei să-i

arunce în temniţă pe apostoli?
3. Conform celor spuse de diaconul Ştefan, cine i-a vorbit lui

Moise pe muntele Sinai?
4. Ce au făcut văduvele din lope?
5. Ce răspundere trebuie să simtă părinţii că apasă asupra lor?
Incumetareo de a schimba Legea 39

Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să recunoască importanţa
Legii lui Dumnezeu şi să analizeze rolul central al Sabatului în
Legea lui Dumnezeu.
La nivelul sentimentelor: Să observe cum îşi manifestă Dumnezeu
dragostea prin Legea Sa şi să se deprindă să le placă Legea Sa.
La nivel practic: Să descopere căi de a asculta de Legea Domnului,
fără a aluneca în fanatism.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Sabatul din Lege
A. Cu ce scop a dat Dumnezeu Legea?
B. Ce loc ocupă Sabatul în Decalog?
C. Ce legătură există între harul lui Dumnezeu şi Legea Sa?
II. Sentimente: Legea este dragoste
A. Din ce motive ar trebui să ne placă Legea lui Dumnezeu?
B. De ce echivalează dragostea pentru Dumnezeu cu păzirea po
runcilor Sale?
C. Ce argumente avem că porunca despre Sabat exprimă dragostea
lui Dumnezeu faţă de oameni mai mult decât toate celelalte po
runci?
ML Practic: Manifestarea practică a harului
A. De ce îşi doreşte creştinul să asculte de Dumnezeu?
B. De ce ar trebui să încep Sabatul la timp?
C. De ce au ales mulţi evrei şi creştini mai degrabă moartea decât
neascultarea de Dumnezeu?
Rezumat: Legea lui Dumnezeu este cel mai vizibil şi mai concret ele
ment al religiei biblice. Cu toate acestea, este şi cel mai controversat şi
contestat aspect al ei. Legea, în special Sabatul, constituie punctul în
care a fost şi va fi verificată loialitatea credincioşilor.
1. MOTIVARE
Pasajul central: Daniel 7:25; Apocalipsa 14:9.
90 STUDIUL
Ideea de bază: Pentru viaţa noastră spirituală, Legea lui Dumnezeu
este ceea ce este exerciţiul fizic pentru sângele nostru. Sabatul este
pentru Lege ceea ce este sângele pentru corp. Legea este singura cale
găsită de Dumnezeu pentru a face religia noastră reală şi vie.
Mulţi creştini au respins Legea. Ei confundă păzirea Legii cu legalis-
mul. Realitatea este însă că Legea nu poate fi separată de Evanghelie.
De ce?
Discuţie introductivă: Mulţi creştini consideră că porunca Sabatului
se poate aplica oricărei zile din săptămână. Ei cred că pe Dumnezeu,
fiind veşnic, nu îl interesează o anumită zi sau argumentează că pentru
ei este Sabat în fiecare zi, fiindcă trebuie să ne închinăm în fiecare zi a
săptămânii.
De discutat: De ce ar fi afectat conţinutul spiritual al Sabatului,
dacăar fi ţinut în altă zi decât în ziua a şaptea, stabilită de Legea lui
Dumnezeu?
De ce respectăm noi poruncile lui Dumnezeu: din cauză că le con
siderăm înţelepte şi raţionale sau din convingerea că ele ne vor face
mai fericiţi? în opoziţie cu aceste două motive, Legea însăşi ne prezin
tă singurul motiv valabil: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău" (Exodul
20:2). Noi ar trebui să respectăm poruncile Sale ca dovadă a relaţiei
noastre personale autentice cu Dumnezeul harului, cu Dumnezeul care
ne-a mântuit şi care ne-a iubit, cu Dumnezeul pe care îl iubim la rândul
nostru. Le respectăm pentru că El este Dumnezeul nostru. Dacă am
schimba Legea, motivul nu ar mai fi El, ci noi. A rfi altă raţiune, raţiunea
noastră. Ar însemna să-Lînlocuim pe Dumnezeu cu născocirea noastră.
Biblia numeşte aceasta idolatrie (Isaia 40:19).
Comentariu biblic
I. Decalogul - o lege a harului
(Revedeţi împreună, în grupă, Geneza 2:16 şi Psalmii 119:29.)
Este interesant că primul lucru pe care i l-a spus Dumnezeu ome
nirii (lui Adam şi Evei) a fost o poruncă: „Domnul Dumnezeu a dat
omului porunca" (Geneza 2:16). Porunca nu se referă doar la anumi
te îndatoriri morale sau la respectarea unor ritualuri. După cum ştim,
Dumnezeu a adus lumea la existenţă printr-o poruncă (Psalmii 33:9;

Isaia 45:12). La fel, Legea Sa nu este alcătuită exclusiv din cerinţe, din
ordine, din lucruri care trebuie făcute ori din interdicţii. Ea este şi un
dar. Dumnezeu le-a dăruit oamenilor Legea Sa (Exodul 24:12; Neemia
9:13) ca ei să fie fericiţi şi înţelepţi (Psalmii 19:8; Deuteronomul 4:5,6).
Mai mult, ea este înţeleasă în Biblie ca fiind expresia harului Său. Cum
spune psalmistul: „Dă-mi îndurarea Ta ca să urmez Legea Ta!" (Psalmii
119:29).
îndurarea (sau harul) nu este incompatibilă cu Legea. Harul poate
fi identificat în Lege. Prima poruncă dată de Dumnezeu oamenilor este
un bun exemplu în acest sens. Este semnificativ faptul că ea aminteşte
despre darul de a mânca din toţi pomii: „Poţi să mănânci după plăcere
din orice pom din grădină" (Geneza 2:16). Şi conţine şi o interdicţie,
sau o poruncă, o lege care asigură viaţa, întrucât încălcarea ei duce la
moarte. Astfel, potrivit Scripturii, legile lui Dumnezeu sunt un dar al
Său pentru noi, o expresie a harului şi a iubirii Sale pentru omenire.
De discutat: Legea este un dar de la Dumnezeu, o expresie a iubirii
Sale pentru noi. Din ce motiv şi cum ar trebui atunci să o păzim? Cum
exprimă Sabatul dragostea lui Dumnezeu pentru noi? De ce declară
psalmistul că Legea lui Dumnezeu este o „desfătare" (Psalmii 119:92) şi
de ce spune Pavel că îi „place Legea lui Dumnezeu" (Romani 7:22)? De
ce este numită „desfătare" porunca despre Sabat (Isaia 58:13)?
II. încumetarea de a schimba vremurile şi Legea
(Revedeţi împreună, în grupă, Daniel 7:25.)
Pasajul biblic despre crearea lumii arată că Dumnezeu a stabilit vre
murile, zilele şi anii (Geneza 1:14,17). Fiind Creatorul universului, doar
El are prerogativa aceasta. Profetul Daniel afirmă acest adevăr când
subliniază că Dumnezeu schimbă „vremurile şi împrejurările" (Daniel
2:21). însă, în viziunea sa profetică, lui Daniel i se descoperă că, pe
parcursul istoriei, avea să se ridice o putere, simbolizată de un „corn
mic" cu trăsături umane, care va intenţiona - de fapt, „se va încumeta"
-„ s ă schimbe vremurile şi legea" (Daniel 7:25). Asocierea acestor două
cuvinte, „vremurile" şi „legea" arată către un timp anumit, mai exact
către Sabat, fiindcă el este singura poruncă din Lege care are de-a face
cu timpul. Putem deduce astfel din text că intenţia cornului mic avea să
fie schimbarea Sabatului. Trăsăturile lui umane, un simbol al identităţii
lui religioase şi spirituale (compară cu Daniel 7:4,13), şi locul pe care îl
ocupă în succesiunea împărăţiilor (după Roma păgână) ne sugerează
că el reprezintă papalitatea. Profeţia din Daniel prezice prin urmare
pretenţia bisericii de a lua locul Dumnezeului Creator.
Biserica Romano-Catolică a făcut exact ce este prezis în profeţie
când a înlocuit Sabatul sfânt cu închinarea de duminică. Principala ra
ţiune din spatele deciziei împăraţilor romani şi a autorităţilor catolice
în favoarea păzirii duminicii a fost aceea de a facilita integrarea oame
nilor în Imperiul Roman. Ei se închinau soarelui şi păzeau duminica,
ziua soarelui. Această strategie de „evanghelizare" şi acest compromis
au contribuit în mare măsură la succesul politic al Bisericii Romano-
Catolice.
Ulterior, în eforturile lor de a justifica această schimbare, părinţii bi
sericii au venit cu argumentul teologic că Isus a înviat duminica. Argu
mentul acesta nu era decât expresia vechii filosofii greci dualiste care
separa lumea fizică inferioară de lumea spirituală superioară.
De discutat: Din ce cauză este Sabatul porunca cea mai atacată şi de
ce s-a dorit atât de mult să fie schimbată? Ce concepţii greşite trădează
motivele istorice şi teologice pentru care s-a dorit această schimbare?
Activitate: Discutaţi şi demontaţi argumentele din spatele textelor
pe care le aduc mulţi creştini ca dovadă a faptul că duminica trebuie să
fie respectată ca zi de închinare.
III. Un semn al timpului
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipso 12:17; 14:9,12.)
Cartea Apocalipsa ne înştiinţează că Sabatul, supravieţuind încer
cării cornului mic de a-l schimba, va servi în timpul sfârşitului ca test
al credincioşiei. încă din Vechiul Testament, el a fost dat ca semn în
tre Dumnezeu şi poporul Lui, un semn vizibil că Dumnezeu îşi sfinţeşte
poporul (Exodul 31:13; Ezechiel 20:12). Faptul că el se află în centrul
Decalogului - locul unde era plasat sigiliul în legămintele din vechime
- atestă rolul lui.
Cartea Apocalipsa întrebuinţează simbolul vechitestamentar al cre
dincioşiei faţă de Legea lui Dumnezeu, semnul de pe frunte şi de pe
mână (Deuteronomul 6:8), pentru a-i descrie pe cei care se alătură ta
berei duşmanilor lui Dumnezeu şi care i se închină fiarei (Apocalipsa

14:9). Simbolul acesta sugerează că persoana în cauză s-a supus unei
legi false, aşezate în locul Legii lui Dumnezeu. Faptul că închinarea la
fiară este aşezată în opoziţie cu închinarea la Creator (Apocalipsa 14:7)
ne sugerează că aici este vorba despre Sabat, fiindcă Sabatul exprimă
credinţa în Creator (Exodul 20:11). Versetul următor arată că sfinţii
„păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus" (Apocalipsa 14:12;
compară cu Apocalipsa 12:17).
De discutat: Dacă întrebi un adventist de ziua a şaptea ce este Saba
tul, vei primi probabil răspunsul: „Nu este duminica." Răspunsul acesta
conţine un adevăr important, dar numai jumătate de adevăr. De ce?
3. APLICAŢIA
Deschide o discuţie despre motivele pentru care părinţii bisericii
nu au vrut să păzească Sabatul zilei a şaptea. Subliniază relaţia dintre
apariţia antisemitismului şi respingerea Sabatului-
întrebări
Cum să păzim Sabatul pentru ca el să fie, într-adevăr, semnul lui
Dumnezeu pentru noi?
Discutaţi despre următorul comentariu făcut de un rabin: Voi, ad
ventiştii de ziua a şaptea, păziţi Sabatul, pe când noi, evreii, îl sărbă
torim.
4. ACTIVITATE
Demonstrează-le membrilor grupei că porunca despre Sabat este
deosebită de celelalte porunci- Ajută-i să înţeleagă de ce ea va consti
tui ultimul test al credinţei.
Sugestii
1. Povestiţi în grupă experienţe ale unor persoane care au fost per
secutate din cauza păzirii Sabatului.
2. Gândiţi-vă la următoarea întrebare paradoxală: Este mai greu să
păzim Sabatul într-o societate liberă decât într-o societate opresivă?
De ce?
94 STUDIUL
Mica Apocalipsă - Matei 24 şi 25
Sabat dapâ-amiazâ
Completează şi memorează: „Căci se vor scula hristoşi
_____________şi proroci_______________ , vor face _________
mari ş i _____________, până acolo încât s ă _____ „
dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi." (Matei 24:24)
în Matei 24 şi 25, ne sunt descoperite adevăruri im portante cu

privire la timpul sfârşitului şi la pregătirile necesare pentru acest
timp. Dintr-un punct de vedere, capitolele acestea conţin învăţă
turile lui Hristos despre evenimentele finale. De asemenea, privind
la viitorul apropiat, El vede distrugerea iminentă a Ierusalimului, o
tragedie de proporţii catastrofale pentru poporul Său.
însă, prin aceste cuvinte adresate ucenicilor Săi, El le vorbeşte şi
urmaşilor Săi din generaţiile ulterioare, inclusiv şi mai ales ultimei
generaţii, cea care va fi în viaţă la revenirea Sa. Iar tabloul pe care îl
zugrăveşte nu este unul plăcut. Războaie, veşti de războaie, ciume,
hristoşi mincinoşi şi prigoană - aceasta va fi soarta lumii şi soarta
bisericii Sale. Când studiem istoria, ne uimim de acurateţea cu care
s-au îm plinit profeţiile Sale. Şi înţelegem că putem avea încredere
că se vor îm plini şi celelalte profeţii pe care le-a făcut.
Dar Isus nu S-a limitat totuşi la avertizări. în Matei 25, a spus
câteva pilde despre modul cum ar trebui să se pregătească poporul
Său pentru ziua venirii „Fiului omului". Da, ne aşteaptă vremuri gre
le, însă El îşi va pregăti un popor care să-Lîntâm pine când va reveni.
19 mai - Ziua Vizitatorului Şcolii de Sabat
95
Duminică, 13 mai O împlinire impresionantă a profeţiei
în zilele prem ergătoare răstignirii, ucenicii au stat de vorbă cu

Isus pe Muntele Măslinilor. Im aginează-ţi cum s-au simţit când L-au
auzit spunând că templul va fi dărâmat! întrebările lor dovedesc că
ei legau distrugerea templului de sfârşitul „veacului" mai exact de
sfârşitul lumii (Matei 24:3).
1. Ce avertizări a dat isus cu privire la amăgirile din ultimele zile?
Matei 24:4, 11, 5, 23-26____________________________________________________
Hristos era preocupat, printre altele, şi de contrafacerile care

aveau să-i deruteze pe cei din poporul Său de-a lungul secolelor
şi până la sfârşitul tim pului. Printre aceste contrafaceri se numără
profeţii m incinoşi şi hristoşii mincinoşi. Primii aveau să pretindă că
erau reprezentanţii lui Hristos, iar ceilalţi, însuşi Hristos. Şi, lucru
mai trist, oamenii aveau să-i creadă.
Cuvântul lui Dumnezeu s-a îm plinit de atunci în mod repetat. Din
primul secol şi până în prezent, au venit mulţi impostori care s-au
dat drept Hristos. Ce profeţie remarcabilă! Spre deosebire de con
tem poranii lui Isus, noi avem posibilitatea să studiem evenimentele
trecute şi privilegiul de a vedea cu câtă precizie s-a îm plinit profeţia.
Iar falsurile de acest fel vor fi tot mai dese pe măsură ce ne apropi
em de criza finală!
Legat de subiectul întăririi credinţei, observă cum a descris Isus
starea lumii. în diferite perioade ale erei creştine, oamenii şi-au pus
speranţa în tot felul de lucruri, convinşi că ele vor elimina sau, cel
96
puţin, vor diminua în mare măsură suferinţa şi nenorocirile de pe
pământ. Fie că era vorba de mişcări politice, de tehnologie, de ştiin
ţă ori de raţiune, oamenii s-au aşteptat ca ele să instaureze utopica
fericire aici, pe pământ. Dar, cum a arătat istoria în repetate rânduri,
speranţele lor s-au dovedit false. Lumea de astăzi este exact aşa
cum a prezis Isus că va fi. Cuvintele rostite de El în urmă cu aproape
două mii de ani arată cât de deşarte au fost speranţele lor.
Citeşte Matei 24:25. Ce efect are afirmaţia aceasta asupra cre
dinţei noastre?
Luni, 14 mai Cine va răbda până la sfârşit
2. Ce asemănări există între afirmaţia lui Isus din Matei 24:9 şi decla
raţiile scrise de loan sub inspiraţie în Apocalipsa 13:11-17?
O altă preocupare a Domnului Hristos pentru poporul Său din

timpul sfârşitului este legată de o contrafacere globală care va de
termina naţiunile să se opună credinţei adevărate şi să impună în
lume o închinare falsă. Cei statornici vor avea de înfruntat ura, ne
cazurile şi chiar moartea.
3. Care este condiţia pentru a fi mântuiţi şi pentru a rămâne stator

nici, chiar şi în faţa opoziţiei lumii întregi? Matei 24:13
Mica Apocalipsa - Matei 24 şi 25 97

„Num ai cei care şi-au fortificat mintea cu adevărurile Bibliei vor
rezista în marele conflict final" (Ellen G. White, Tragedia veacurilor,
ed. 2011, p. 488). Aceasta înseam nă că toţi cei care şi-au fortificat
mintea cu adevărurile Bibliei nu vor cădea pradă vreunei contrafa
ceri din timpul sfârşitului. Ei sunt bine întem eiaţi pe adevărul pentru
tim pul prezent şi nu vor accepta contrafacerile.
4. Ce alte condiţii sunt esenţiale pentru a-l rămâne credincioşi lui

Dumnezeu, potrivit cu Matei 7:24-27?
Deşi cunoştinţele temeinice din Cuvântul lui Dumnezeu sunt im

portante, totuşi, potrivit lui Isus, ele nu sunt suficiente pentru a re
zista în timpul încercărilor cu care ne vom confrunta. Este necesar
să şi practicăm ce ştim; este necesar să ascultăm de adevăr, aşa
cum este el în Isus. în pilda de mai sus, atât omul cu judecată, cât
şi omul nechibzuit îi sim bolizează pe cei care au auzit cuvintele lui
Isus. Diferenţa dintre cel care a rezistat şi cel care nu a rezistat este
dată însă de ascultarea de învăţăturile Sale.
Nu uita astăzi sa faci ce ai învăţat din Scriptură!
Marţi, 15 mai „Urâciunea pustiirii"
în cuvântarea Sa despre timpul sfârşitului, Hristos aminteşte

despre „urâciunea pustiirii", expresie preluată din cartea lui Daniel
(9:27; 11:31; 12:11).
Dumnezeu numea „urâciune" un lucru care constituia o încăl
care gravă a Legii Sale, precum idolatria (Deuteronomul 27:15) sau
practicile sexuale imorale (Leviticul 18:22). Prin urmare, această
„urâciune a pustiirii" se referă la un tip de apostazie religioasă.
98 STUDIUL
5. Ce detalii din Matei 24:15 şi Luca 21:20 clarifică sensul expresiei
„urâciunea pustiirii"?
Vedem că profeţia lui Isus include, în plan imediat, groaznica dis

trugere a Ierusalimului, care urma să aibă loc în anul 70 d.Hr., când
Roma păgână avea să distrugă atât cetatea, cât şi templul sfânt.
Există însă o a doua îm plinire a acestei profeţii în care evenim en
tele din planul imediat, legate de distrugerea Ierusalimului, sunt
simbolul evenim entelor din timpul sfârşitului. „Hristos vedea în Ie
rusalim simbolul unei lumi îm pietrite în necredinţă şi răzvrătire, gră-
bindu-se să primească pedepsele lui Dumnezeu." (Ellen G. White,
Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 16)
în Daniel 12:11 şi 11:31, „urâciunea pustiitorului" face referire la
etapa papală a Romei, când a fost înfiinţat un sistem alternativ de
mijlocire şi de mântuire, care uzurpă lucrarea lui Hristos în sanctu
arul ceresc.
Daniel 8, în special versetele 9-12, ne ajută să încadrăm aceste
evenimente în contextul lor istoric - o putere romană în două eta
pe. Prima etapă, în care are loc expansiunea pe orizontală a cor
nului mic (vers. 9), reprezintă vastul imperiu al Romei păgâne. în a
doua etapă (vers. 10-12), cornul creşte pe verticală, înălţându-se
până la stele şi doborând o parte din ele (persecuţia poporului lui
Dumnezeu) şi până la „Căpetenia Oştirii" (vers. 11), Isus. Aceasta
este etapa papală, a Romei ridicate din cenuşa Imperiului Roman.
Judecata din Daniel 7:9,10, curăţirea Sfântului Locaş din Daniel 8:14
şi semnele de pe cer din Matei 24:29, toate anunţă intervenţia lui
Dumnezeu în favoarea poporului Său din timpul din urmă.
Mica Apocalipsă - Matei 24 şi 25 99

Miercuri, 16 mai Parabola pregătirii
6. Ce spune Isus în pilda celor zece fecioare despre cum să ne pregă

tim pentru venirea Lui?
Matei 25:1-13_________________________________________________
Isus introduce această parte a cuvântării Sale prin pilda celor

zece fecioare. Faptul că a folosit cuvântul „fecioare" ne lasă să înţe
legem că ele îi reprezintă pe cei care se declară creştini, care nu sunt
de partea lui Satana în marea luptă. Ele întruchipează îm părăţia ce
rurilor (Matei 25:1). Dar, în timpul sfârşitului, toate adorm (Matei
25:5). Hristos le-a atras deja atenţia ucenicilor să vegheze (Matei
24:42), să rămână treji, ca revenirea Sa să nu-i ia pe nepregătite.
Fecioarele din parabolă îi reprezintă pe creştinii care aşteaptă
întoarcerea lui Hristos, dar nu au suficientă experienţă cu El. Ellen
G. White spune: „Duhul Sfânt lucrează asupra inimii omului, respec
tând dorinţa şi consim ţăm ântul acestuia, sădind în el o fire nouă,
dar cei din categoria reprezentată de fecioarele neînţelepte s-au
mulţumit cu o lucrare superficială. Ei nu îl cunosc pe Dumnezeu.
Ei nu au studiat caracterul Său şi nu au păstrat o comuniune cu El,
prin urmare, nu ştiu cum să se încreadă, cum să privească la El şi
să trăiască. Slujirea pe care o îndeplinesc pentru Dumnezeu de
generează într-o formă exterioară." (Parabolele Domnului Hristos,
ed. 2015, pp. 310-311)
Cum să ne evaluăm şi cum sa ne asiguram că nu facem aceleaşi
greşeli? Iar în cazul în care constatăm că facem parte din categoria
fecioarelor nechibzuite, cum să ne schimbăm?
100
Joi, 17 mai Folosirea talanţilor
7. Ce rol are folosirea darurilor în pregătirea noastră pentru revenirea

Domnului Hristos?
Matei 25:13=30____________________________________________
Pilda aceasta este diferită de cea anterioară, dar ambele vorbesc

despre pregătirea pentru revenirea lui Hristos, despre două catego
rii de oameni: cei pregătiţi şi cei nepregătiţi. Şi amândouă arată că
soarta celor vinovaţi de neglijenţă spirituală va fi pieirea veşnică.
în pilda celor zece fecioare, untdelemnul este simbolul Duhului
Sfânt, iar aici „talanţii" (Matei 25:15), cuvânt provenit din grecescul
talanta, „reprezintă darurile speciale ale Duhului, îm preună cu toa
te înzestrările înnăscute". (The SDA Bible Commentary, voi. 5, p. 510)
Toţi robii din pildă au primit o anumită parte din avuţia stăpânu
lui lor. Să observăm că avuţia îi aparţinea stăpânului (vers. 14) şi că
i s-a dat „fiecăruia după puterea lui" (vers. 15). Darurile le-au fost
încredinţate - robii erau administratorii bunurilor, nu proprietarii
lor şi erau răspunzători pentru ele. De aceea, la întoarcere, stăpânul
„le-a cerut socoteală" (vers. 19).
Darurile spirituale vin de la Duhul Sfânt (1 Corinteni 12:1-11,28-31;
Efeseni 4:11). Există o veste bună pentru cei care cred că au primit
darul cel mai mic: odată cu darul, L-au primit şi pe Dătător. Când
primim un dar, oricât de mic, primim cel mai mare dar: Duhul Sfânt.
Darurile sunt deja ale noastre prin Hristos, dar intrarea efecti
vă în posesia lor depinde de primirea Duhului Sfânt şi de predarea
noastră în stăpânirea Lui. în acest punct a greşit robul netrebnic. El a
primit un dar, însă nu a făcut nimic cu el. Nu şi l-a pus la lucru. Nu a
făcut niciun efort pentru a lua ce îi fusese lăsat în grijă şi a face ceva
cu el. Ca urmare, Isus l-a numit „viclean şi leneş" (Matei 25:26) - o
condamnare aspră.
Mica Apocalipsa - Matei 24 şi 25 101

Isus a spus pilda aceasta în contextul discuţiei despre zilele din
urma şi despre revenirea Sa. Ce ne învaţă ea despre importanţa
folosirii talentelor în pregătirea pentru timpul sfârşitului?
„Cel care a primit un singur talant «s-a dus de a făcut o groapă în

pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său» (Matei 25:18).
Tocmai acela care primise darul cel mai mic şi-a lăsat talantul ne
folosit. Aici le este adresată o avertizare tuturor celor care consideră
că lipsa unor talente însem nate îi scuză de îndatorirea de a-l sluji
Domnului. Ei spun că, dacă ar putea realiza o lucrare importantă,
ar face-o cu bucurie, dar, pentru că pot sluji doar îndeplinind lucrări
mici, se consideră îndreptăţiţi să nu facă nimic. Ei greşesc în această
privinţă. Când le dă daruri slujitorilor Săi, Domnul le testează carac
terul. Cel care a neglijat să-şi folosească talantul a dovedit că este
un rob necredincios. Dacă ar fi primit cinci talanţi, i-ar fi îngropat
aşa cum l-a îngropat pe cel pe care l-a avut. Modul greşit în care şi-a
folosit talantul a dovedit că dispreţuia darurile Cerului.
«Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi
în cele mari» (Luca 16:10). Adesea, importanţa lucrurilor mici este
subestim ată pentru simplul fapt că sunt mici, dar ele au o contribu
ţie importantă în adevărata disciplină a vieţii. în realitate, în viaţa
creştină nu există niciun lucru neesenţial. Dacă subestimăm impor
tanţa lucrurilor mici, formarea caracterului nostru este într-un pe
ricol total/' (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015,
p. 267)
102 STUDIUL
BIBLIA SI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII-S T U D IU LA RÂND
Biblia: Faptele apostolilor 10-16
1. Cine au fost cei care au primit Duhul Sfântînainte de a fi botezaţi?
2. Ce prorocie făcută de Agab s-a adeverit?
3. Pe cine au „întărâtat" iudeii ca să-i alunge pe Pavel şi Barnaba?
4. Despre care cetate se spune că era o colonie romană?
5. Ce efect a avut sfatul rău pe care i l-a dat Rebeca fiului ei lacov?
Mica Apocalipsâ - Matei 24 şi 25 103

M A TE R IA L PEN TRU IN STR U C TO R I
Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să observe în ce perioadă
a istoriei lumii ne aflăm şi să identifice „simptomele" sfârşitului;
în lumina avertizărilor date de Isus.
La nivelul sentimentelor: Să recunoască urgenţa momentului şi
să-şi întărească speranţa.
La nivel practic: Să se pregătească pentru întâlnirea cu Domnul.
Să-şi schimbe priorităţile. Să nu creadă în hristoşii mincinoşi.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Semnele sfârşitului
A. Cum ne putem da seama în ce perioadă din calendarul profetic
ne situăm?
B. Care sunt semnele sfârşitului? Cum să identificăm învăţăturile
false despre sfârşit şi cum să-i identificăm pe hristoşii mincinoşi?
C. De ce nu putem şti timpul exact când va veni sfârşitul?
II. Sentimente: Urgenţa momentului
A. De ce ne înfricoşează atât de mult evenimentele sfârşitului?
Cum să învingem aceste sentimente?
B. De ce nu avem motive să ne temem de aceste necazuri?
C. De ce ne sporesc evenimentele acestea dorul după împărăţia lui
Dumnezeu?
III. Practic: Pregătiţi calea Domnului!
A. Ce ar trebui să faci ca să te pregăteşti pentru venirea Domnului?
B. Ce ar trebui să faci ca să-i pregăteşti pe ceilalţi pentru venirea
Lui?
C. Ce ar trebui să faci pentru a duce vestea venirii Lui în lume?
Rezumat: Cuvintele rostite de Isus înainte de răstignirea Sa sunt
avertizări serioase despre judecată, care privesc timpul sfârşitului şi
destinul întregii lumi.
1. MOTIVARE
Pasajul central: Matei 24:42-44.
104 STUDIUL
Ideea de bază: Vestea venirii Fiului omului nu se referă doar la eve
nimentele extraordinare care o vor preceda; evenimentul în sine are
un efect imediat asupra vieţii noastre spirituale. Acum este timpul să
ne împrospătăm relaţia cu Domnul. Evenimentul viitor al venirii Sale
conferă sens şi valoare călătoriei noastre religioase şi spirituale prezen
te. Cu cât ne apropiem mai mult de Domnul în rugăciune şi în serviciile
de închinare, cu atât mai mult vom dori să-L vedem faţă în faţă.
Studiul acesta va aborda profeţiile şi învăţăturile date de Isus în
ultima Sa cuvântare de pe Muntele Măslinilor. Avertizările Sale sunt
valabile pentru toţi ucenicii Săi din toate generaţiile, dar în mod spe
cial pentru ucenicii Săi din vremea sfârşitului. Istoria umanităţii se va
sfârşi. Isus ne avertizează că sfârşitul acesta va fi dificil şi zguduitor şi ne
îndeamnă să ne pregătim corespunzător. Accentul nu trebuie să cadă
pe înfricoşarea oamenilor, ci pe încurajarea lor de a-şi întări credinţa
şi speranţa şi de a-şi reorganiza priorităţile. Dacă suntem conştienţi că
timpul sfârşitului a sosit, atunci sfatul lui Isus de a căuta „mai întâi îm
părăţia lui Dumnezeu" (Matei 6:33) este mai relevant ca oricând.
Discuţie introductivă: De ce şi cum ar trebui să ne împrospătăm
conştienţa identităţii şi misiunii noastre ca adventişti, care se referă
la timpul sfârşitului şi la venirea foarte apropiată a lui Hristos? Când
ne gândim la istoria noastră, poate că suntem frustraţi şi descurajaţi
şi poate că schimbăm discuţia. Mişcarea adventistă de ziua a şap
tea a trecut prin dezamăgiri; acum, după atâta timp de când vestim
Evanghelia, am devenit o instituţie complexă şi bine organizată şi parcă
ne-am stabilit permanent în lumea aceasta.
De discutat
1. Cum putem îmbina nevoia de acţiune înţeleaptă pe pământ cu
pasiunea pentru împărăţia cerească?
2. Putem îmbina nevoia de confort în viaţă cu nevoia pregătirii ur
gente pentru venirea Sa?
Modul în care vesteşte Isus timpul sfârşitului şi venirea Sa ar trebui
să fie pentru noi toţi o sursă de inspiraţie. El nu-Şi începe predica cu o
afirmaţie, cu un mesaj teologic sau cu o prezentare PowerPoint a unei
doctrine importante. El începe cu o întrebare pornind de la o realitate
Mica Apocalipsă - Matei 24 şi 25 105

prezentă, templul: „Vedeţi voi toate aceste lucruri?" (Matei 24:2). Apoi
îi şochează pe ucenicii Săi cu vestea că templul va fi distrus. Şi abia
după ce ucenicii îi cer amănunte: „Spune-ne, când... şi care...?" (Matei
24:3), le vorbeşte despre situaţia lor prezentă, din care va desprinde
mesajul: „De aceea..." (Matei 24:15). Observă că îşi ia primul argument
din Scriptură, un bine cunoscut verset din cartea lui Daniel: „urâciunea
pustiirii" (Matei 24:15), după care îi încurajează să citească şi să înţe
leagă (Matei 24:15). Primul Său mesaj este o profeţie despre necazul
cel mare (Matei 24:21). Pe profeţia aceasta despre timpul sfârşitului
clădeşte apoi învăţătura despre „împărăţia cerurilor" prin intermediul
pildelor (Matei 24:22 - 25:30).
Comentariu biblic
I. Necazul cel mare
(Revedeţi împreună, în grupă, Matei 24:15-28.)
Când a scris cartea Exodul, Moise a descris procesul construirii sanc
tuarului (Exodul 25-40) după modelul raportului despre crearea lumii
(Geneza 1:1 - 2:4). Ambele evenimente se desfăşoară în şapte etape
şi ambele se încheie cu aceeaşi expresie tehnică: „Astfel... a sfârşit/
isprăvit... lucrarea" (Geneza 2:2; Exodul 40:33).
în mod similar, construirea Templului lui Solomon are loc în şapte
etape şi se încheie cu expresia: „Aşa a sfârşit/Astfel s-a isprăvit toată
lucrarea" (1 împăraţi 7:40,51)- Expresia aceasta apare doar în aceste
trei pasaje. Paralela dintre construirea sanctuarului/templului şi lu
crarea de creare a lumii indică faptul că, pentru Moise, exista o relaţie
între lume şi sanctuar/templu (vezi şi Psalmii 78:69; compară cu 134:3;
150:1,6). De aceea, când Isus a vorbit despre distrugerea templului,
ucenicii au înţeles că El se referea la sfârşitul lumii. Expresia „urâciu
nea pustiitorului" este o expresie foarte rară, utilizată de Daniel pen
tru prezicerea distrugerii Ierusalimului, care a avut loc în anul 70 d.Hr.
(Daniel 9:27; 12:11). Isus aplică această expresie la acest eveniment.
Dar o aplică şi la distrugerea finală a lumii, al cărei simbol era templul.
El Se adresează astfel la două categorii de ascultători: ucenicilor Săi
care aveau să prindă distrugerea templului din Ierusalim şi ucenicilor
Săi din timpul sfârşitului care aveau să prindă evenimentele sfârşitului
- adică noi.
106
La fel ca ucenicii lui Isus şi ca iudeii din timpul acela, şi noi avem
nevoie să acceptăm mai întâi faptul că va exista un sfârşit. Isus declară
că va exista, fără a preciza când anume va veni el. Mesajul Său este
relevant pentru toate generaţiile de creştini. însă Isus are în mod de
osebit în minte generaţia de creştini din perioada sfârşitului. Doar ei
vor reuşi să recunoască şi să „vadă" aceste evenimente (Matei 24:15).
Şi vor reuşi să-L vadă şi să-L recunoască pe Isus ca fiind Hristosul, fiind
că au fost avertizaţi în prealabil de El cu privire la hristoşii mincinoşi
(Matei 24:25).
De discutat: Discutaţi despre metoda pedagogică a lui Isus. Cum
putem aplica metoda Sa în activitatea noastră de evanghelizare? Care
este preocuparea Sa principală? Ce putem învăţa din felul în care Isus
abordează Scriptura? Ce legătură are Scriptura cu viaţa personală şi cu
istoria? Ce să facem ca să nu cădem în capcanele hristoşilor mincinoşi
şi ale interpretărilor mincinoase ale profeţiei?
II. împărăţia cerurilor
(Revedeţi împreună, în grupă, Matei 25:1-30.)
Isus anunţă că va vorbi despre „împărăţia cerurilor" (Matei 25:1,14),
însă nu o descrie în mod direct, ci în mod indirect, prin intermediul
comparaţiei, arătând cu ce „se va asemăna" ea. Apoi zăboveşte asu
pra situaţiei noastre pe pământ, în existenţa cotidiană. Prima pildă, a
fecioarelor, aparţine domeniului personal. A doua pildă, a talanţilor,
aparţine domeniului afacerilor. La o comparare a lor, descoperim lecţii
similare, dar şi lecţii distincte despre cum să ne pregătim pentru îm pă
răţia cerurilor.
O lecţie comună este aceasta: untdelemnul simbolizează darul
Duhului Sfânt care ne ajută să înţelegem Scripturile. Ideea este că noi
nu putem produce lumină singuri. Avem nevoie de lumină de la sursa
divină exterioară. Ar trebui să ne obişnuim să luăm în serios aceste
daruri preţioase. Ar trebui să fim atenţi să păstrăm untdelemnul. Fe
cioarele nechibzuite nu s-au îngrijit de untdelemn la fel cum robul răul
nu s-a îngrijit de talantul primit.
La lecţia despre importanţa credincioşiei şi despre grija pentru da
rurile primite, pilda talanţilor adaugă lecţia creativităţii. Nu este sufici
ent să păstrăm ce am primit, este necesar să găsim metode noi de a le
Mica Apocalipsâ - Matei 24 şi 25 107

înmulţi. Lucrul acesta este adevărat şi cu privire la cercetarea Scriptu
rilor. Nu este destul să repetăm aceleaşi vechi adevăruri; ar trebui să
studiem textul biblic pentru a găsi noi mărgăritare. Lecţia aceasta este
valabilă şi în viaţa bisericii. Nu este suficient ca biserica să-şi păstreze
credincioşii. Este necesar să-i ajute să crească şi să-şi mărturisească
speranţa.
De discutat: De ce nu a descris Isus împărăţia cerurilor în mod di
rect? Ce relevanţă au cele două pilde prezentate de El pentru pregă
tirea noastră pentru împărăţia lui Dumnezeu? De ce nu sunt primite
toate fecioarele şi de ce nu sunt primiţi toţi robii? Cum împăcăm ideea
că Dumnezeu este iubitor şi îndurător cu imaginea stăpânului sau a
mirelui aspru?
3. APLICAŢIA
Isus a vorbit despre împărăţia cerurilor în pilde pentru că Şi-a dorit,
printre altele, ca ucenicii Lui să nu se limiteze la înţelegerea şi aprecie
rea adevărurilor profunde şi valoroase pe care li le prezenta, ci să le şi
integreze în viaţa lor zilnică.
întrebări
1. Ce aplicaţii la viaţa noastră zilnică găsim în pilda talanţilor? Aplică
lecţiile transmise de ea la munca ta sau la viaţa ta personală.
2. Invită-i pe participanţi să compare cele două pilde şi să enumere
lecţiile comune şi lecţiile diferite transmise de ele. Care este imaginea
de ansamblu pe care o creează ele?
4. ACTIVITATE
Isus a prezentat adevărurile cele mai dificile prin intermediul pilde
lor. Şi noi ar trebui să folosim această metodă. Observă că unele pilde
se inspiră din folclorul din zonă. Ce învăţăm din faptul că Isus era fami
liarizat cu cultura din vremea Sa şi din capacitatea Sa de a scoate din
ea idei noi?
Sugestii
1. Cât de bine reflectă pildele acestea viaţa obişnuită? Găsiţi câteva
situaţii concrete care reflectă adevărurile din aceste două parabole.
2. încurajează-i pe membrii grupei să găsească povestiri sau para
bole cunoscute pe plan local care pot ilustra lecţii spirituale.
108 STUDIUL
19-25 mai
închinaţi-wă Creatorului!
Sabat dupâ-amiază
Com pletează şi m em orează: „Şi am văzut un alt înger, care
zbura prin mijSocul cerului cu o _________
pentru ca s-o ____________ __locuitorilor păm ântului, orică
rui neam, oricărei sem inţii, oricărei lim bi şi oricărui norod/'
(Âpocalipsa 14:6)
Unul dintre conceptele biblice în care credem, ca adventişti de

ziua a şaptea, este cel al „adevărului prezent" (n.t. - expresie pre
luată din 2 Petru 1:12, din versiunea în limba engleză KJV; în versiu
nea Cornilescu, „adevărul pe care îl aveţi"). El se referă la faptul că
Dumnezeu îi descoperă omenirii adevărul în momentul când acesta
este necesar, oferind din ce în ce mai multă lumină în decursul secole
lor. Prima făgăduinţă a Evangheliei, cea din Geneza 3:15, i-a dezvăluit
perechii căzute că speranţa avea să vină prin sămânţa femeii. Făgădu
inţa dată lui Avraam, că el „va ajunge negreşit un neam mare şi puter
nic şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului" (Geneza
18:18), este o descoperire mai largă a făgăduinţei Evangheliei. Venirea
lui Isus, care a anunţat că „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să
slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi" (Marcu 10:45),
este, desigur, o descoperire şi mai importantă a adevărului Evangheliei.
Astăzi noi credem că cele trei solii îngereşti din Âpocalipsa 14:6-12
sunt „adevărul prezent" pentru cei care trăiesc în zilele premergă
toare revenirii lui Hristos şi împlinirea tuturor speranţelor creştine.
26 mai -Ziua Grupurilor etnice
109
Săptăm âna aceasta ne vom îndrepta atenţia în mod special asu
pra primei solii îngereşti, fiindcă ea conţine adevăruri esenţiale pen
tru cei care vor să rămână credincioşi în faţa pericolelor din timpul
sfârşitului.
Duminică, 20 mai Universalitatea Evangheliei
1. Cum ne ajută următoarele pasaje să înţelegem cât de importantă

este misiunea pentru existenţa bisericii noastre?
Apocalipsa 1 4 :6 _______________________________________________
Matei 24:14; 28:19
într-un sens, prima solie îngerească echivalează cu Marea Trim i

tere (Matei 28:19) în contextul sfârşitului. Este „adevărul prezent".
De fapt, toate cele trei texte pun accent pe vestirea Evangheliei în
toată lumea, tuturor „locuitorilor pământului, oricărui neam, orică
rei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod". Ea este universală. Toţi
trebuie să o audă.
2. Ce afirmaţie din Galateni 3:22 ne ajută să înţelegem de ce are nevo

ie întreaga lume să audă Evanghelia?
în NTLR, acest verset este tradus astfel: „însă Scriptura spune

că întreaga lume este sub păcat..." Universalitatea păcatului explică
universalitatea misiunii şi chemării noastre. Oamenii din întreaga
lume, din orice neam, seminţie, limbă şi norod au făcut păcate, au
călcat Legea lui Dumnezeu şi au fost „închişi" toţi sub păcat. Căde
rea lui Adam a afectat fiecare fiinţă umană - niciun popor şi niciun
110
grup de oameni nu au fost imune. Toţi suferim consecinţele păcatu
lui. Şi, dacă nu ar fi fost oferit un remediu, am suferi consecinţa lui
finală: moartea veşnică.
Dar remediul a fost oferit: viaţa, moartea, învierea şi slujirea lui
Isus din sanctuarul ceresc. El este unica soluţie la problema păcatu
lui. Toţi trebuie să afle această veste îmbucurătoare despre ce ne-a
oferit Dumnezeu prin Isus Hristos. Ea îi motivează pe adventiştii de
ziua a şaptea să meargă în toată lumea şi să o aducă la cunoştinţă
tuturor celor care nu au aflat-o încă.
De ce este răspândirea Evangheliei benefică spiritual pentru cei
care se implică în această lucrare? De ce este misiunea cea mai
bună cale de a ne pregăti pentru venirea lui Isus?
Luni, 21 mai Tâlharu! de pe cruce şi „Evanghelia veşnică"
în Apocalipsa 14:6, „Evanghelia veşnică" este vestită în toată lu

mea. Ea este un mesaj de speranţă pentru locuitorii unei lumi care,
în sine, nu oferă absolut nicio speranţă.
3. Cum ilustrează relatarea din Luca 23:32-43 schimbările pe care le

produce „Evanghelia veşnică" în viaţa păcătoşilor?
într-un comentariu despre tâlharul de pe cruce, Ellen G. White

arată că el, deşi nu era un criminal îm pietrit, căutase „să-şi înăbuşe
convingerile" despre Isus şi „se cufundase din ce în ce mai adânc în
păcat, până când a fost arestat, judecat ca un criminal şi condam nat
să moară pe cruce" (Viaţa lui lisus, ed. 2015, p. 650).
Şi ce s-a întâm plat mai departe cu el? în timp ce atârna pe cruce,
a început să înţeleagă cine era Isus şi l-a zis: „Doamne, adu-Ţi am in
te de mine când vei veni în îm părăţia Ta!" (Luca 23:42).
închinaţi-vă Creatorului! 111

Cum i-a răspuns Isus? L-a apostrofat cumva: Prietene, aş vrea să
te ajut, dar n-ar fi trebuit să-ţi înăbuşi convingerile şi să te cufunzi
din ce în ce mai adânc în păcat? Sau a repetat ce spusese în una
dintre predicile Sale: „Dacă neprihănirea voastră nu va întrece ne-
prihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în
îm părăţia cerurilor" (Matei 5:20)? A început cumva să-i înşire toate
fărădelegile pe care le săvârşise?
Nu! Şi-a întors privirea către acest nelegiuit, acest tâlhar cu un
caracter rău, care nu avea nimic de oferit în ce priveşte neprihănirea
şi care mai devrem eîl blestemase (Matei 27:44). A văzutîn el un om
nou şi, în esenţă, i-a spus: Eu îţi spun acum, îţi dau acum asigurarea
că păcatul tău, nelegiuirile tale, greşelile tale sunt iertate şi că „vei fi
cu Mine în rai" (Luca 23:43).
Aceasta este „Evanghelia veşnică", temelia primei solii îngereşti.
Fără ea, toate celelalte învăţături ale noastre despre Lege, Sabat sau
starea m orţilorîşi pierd valoarea. La ce ar mai fi bune dacă le-ar lipsi
tocmai „m iezul"?
Ce încurajare găseşti în această relatare?
Marţi, 22 mai Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-l slavă!
După ce vorbeşte despre vestirea „Evangheliei veşnice" tuturor

locuitorilor păm ântului, solia primului înger arată şi conţinutul ei.
Când o proclamăm, trebuie să includem adevărurile care sunt parte
a acestui mesaj pentru timpul de acum. „Adevărul prezent" pentru
timpul sfârşitului include şi Apocalipsa 14:7.
4. Citeşte Apocalipsa 14:7. Ce înseamnă să ne temem de Dumnezeu şi

să-i dăm slavă? Ce loc ocupă aceste concepte în Evanghelie?
112
Există o relaţie între cele două concepte. Dacă ne temem de
Dumnezeu, în sensul biblic al cuvântului, îi vom da slavă. Una trebu
ie să conducă la cealaltă.
5. Ce spun textele următoare că înseamnă „temerea de Dumnezeu" şi

care e legătura ei cu slăvirea lui Dumnezeu?
Geneza 2 2 :1 2 _________________________________________________
Exodul 20:20
Iov 1:9
Eclesiastul 12:13_______________________________________________
Matei 5:16____________________________________________________
în versetele acestea, temerea de Dumnezeu este asociată cu as

cultarea de El, iar când ascultăm de Dumnezeu, când facem ce este
bine, îl slăvim. Se afirmă des că temerea de Dumnezeu înseamnă
veneraţie şi respect, însă sensul ei este mai adânc. îndem nul este
să ne temem de Dumnezeu. Noi suntem decăzuţi, suntem păcătoşi.
Suntem nişte fiinţe care merită moartea. Cine dintre noi nu a con
ştientizat până acum cât rău a făcut şi ce merită să primească din
partea unui Dumnezeu drept şi neprihănit? Aceasta este temerea
de Dumnezeu. Este frica ce ne conduce mai întâi la cruce pentru ier
tare şi după aceea la Dumnezeu, ca să-l cerem să ne curăţească de
răul din cauza căruia, dacă Isus n-ar fi murit în locul nostru, ne-am
pierde sufletul (vezi Matei 10:28).
Ce experienţe ai avut până acum în legătură cu temerea de
Dumnezeu? De ce este benefică din punct de vedere spiritual şi
cum ne ajută ea să ne raportăm la credinţa noastră şi la cerinţele
lui Dumnezeu?

Miercuri, 23 mai A venit ceasul judecăţii
în prima solie îngerească, temerea de Dumnezeu şi slăvirea Lui

sunt asociate cu judecata (Apocalipsa 14:7). Iar Biblia arată clar că
Dumnezeu este un Dumnezeu al dreptăţii şi al judecăţii. într-o zi,
El va face dreptatea şi judecata atât de necesare în lumea noastră.
De aceea trebuie să se teamă oamenii de El. Şi de aceea include
Evanghelia veşnică realitatea judecăţii. Ce relaţie există între aces
tea două? Evanghelia înseam nă „vestea bună" că noi, oamenii, deşi
suntem cu toţii păcătoşi şi am încălcat Legea lui Dumnezeu, la fel
ca tâlharul de pe cruce, nu vom fi pedepsiţi în ziua judecăţii, ci vom
scăpa de condam nare.
6. Citeşte textele următoare şi întreabă-te: Aş reuşi să stau înaintea luii

Dumnezeu doar pe baza meritelor mele?
Matei 12:36________________________________________________
Eclesiastul 12:14____________________________________________
Romani 2 :6 ________________________________________________
1 Corînteni 4 :5 _____________________________________________
Dumnezeul care ştie câte fire de păr avem în cap va judeca lu
mea. însă aceasta este o veste bună, nu una rea. Vine judecata, dar
nu este nicio condam nare pentru urmaşii credincioşi ai lui Isus, pen
tru cei spălaţi, sfinţiţi şi îndreptăţiţi în Numele Lui (1 Corinteni 6:11),
fiindcă El este neprihănirea lor, iar neprihănirea Sa îi trece cu bine
de judecată.
„Omul nu poate să răspundă singur la aceste acuzaţii. El stă îna
intea lui Dumnezeu cu hainele murdare de păcat, mărturisindu-şi
vinovăţia. Dar Isus, Avocatul nostru, prezintă o apărare eficientă în
favoarea tuturor celor care, prin pocăinţă şi prin credinţă, l-au încre
dinţat Lui paza sufletului lor. El pledează pentru cauza lor şi îl învinge
pe acuzatorul lor prin argum entele puternice ale Golgotei. Asculta
114 STUDIUL
rea Sa desăvârşită de Legea lui Dumnezeu, chiar până la moartea pe
cruce, l-a dat toată puterea în cer şi pe pământ şi El cere de la Tatăl
Său milă şi îm păcare pentru omul vinovat." (Ellen G. White, Mărtu
rii, voi. 5, ed. 2016, p. 401)
Ce ne spune realitatea judecăţii despre nevoia noastră de ier
tare? Cum te poţi deprinde să le arăţi celor care îţi greşesc harul şi
iertarea pe care ţi le oferă Dumnezeu prin Isus?
Joi, 24 mai închiraaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul!
7. Care sunt temele principale ale primei solii îngereşti şi ce legătură

există între ele?
Apocalipsa 14:6,7_____________________________________________
îm preună cu Evanghelia, cu chemarea de a da mărturie lumii şi

cu chemarea la temerea de Dumnezeu şi la slăvirea Lui vine che
marea la închinarea pe care o merită El în calitate de Creator. Şi, în
definitiv, ce valoare ar avea toate celelalte aspecte ale „adevărului
prezent" - Evanghelia veşnică, chemarea la mărturie, judecata -
dacă Dumnezeu nu ar fi Creatorul nostru? Adevărurile acestea şi
toate celelalte derivă din adevărul fundam ental că Domnul a făcut
tot ce există. Când ne închinăm Lui, neîntoarcem la lucrurile de bază.
Ne întoarcem la ceea ce înseamnă în esenţă să fim oameni, să fim
în viaţă şi, spre deosebire de toate celelalte fiinţe de pe pământ, să
fim creaţi după chipul lui Dumnezeu. Când neînchinăm Creatorului,
recunoaştem că existenţa noastră şi viitorul nostru depind de El. De
aceea contează atât de mult respectarea Sabatului zilei a şaptea,
care este un mod special de a recunoaşte că El ne-a creat şi prin care
ne închinăm Lui. în concluzie, chemarea de a ne închina Creatorului
primeşte aici o importanţă egală cu Evanghelia şi cu judecata.
închinaţi-vâ Creatorului! 115

8. De ce trebuie să ne închinăm Creatorului?
Apocalipsa _________________________________________
în cadrul evenim entelor finale, se vor face presiuni asupra tutu

ror locuitorilor pământului ca să se închine fiarei şi icoanei ei şi nu
Creatorului. Dacă luăm aminte la avertizarea înfricoşătoare legată
de soarta celor care se închină fiarei şi icoanei ei, înţelegem mai
bine de ce se pune atâta accent pe închinarea înaintea Creatorului,
singurul vrednic de închinare. în criza finală, adevărul acesta va de
veni decisiv.
la-ţi timp să meditezi la minunile întâlnite în lumea creată. Ce
ne învaţă ele despre Creator şi despre motivele pentru care doar
Lui i se cuvine închinarea?
Cercetătorii Bibliei au remarcat de mult timp relaţia dintre apelul

din Apocalipsa 14:7, „închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi păm ân
tul, marea şi izvoarele apelor", şi porunca a patra din Exodul 20:11,
unde Sabatul arată înapoi spre faptul că „în şase zile a făcut Domnul
cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele". Formularea este si
milară, singura diferenţă fiind expresia „izvoarele apelor" din finalul
textului din Apocalipsa.
Scriitorul John Baldwin notează: „Presupunând intenţionalitatea
divină din spatele expresiei «izvoarele apelor», de ce îl inspiră Isus
pe m esager să m odifice enumerarea paralelă a lucrurilor m enţiona
te în Exodul 20:11? De ce menţionează îngerul «izvoarele apelor»
şi nu altă categorie de lucruri create, precum pomii, păsările, peştii
sau munţii?
(...) Poate că Dumnezeu doreşte ca posibila aluzie la potop
prin cuvintele «izvoarele apelor» să sublinieze adevărul că El este
116
într-adevăr un Dumnezeu al judecăţii, în aceeaşi măsură în care este
un Dumnezeu al credincioşiei şi al îndurării veşnice (ambele cali
tăţi fiind evidenţiate în relatarea din Geneza despre potop). Dacă
este aşa, atunci implicaţia personală şi spirituală a aluziei la potop
reieşită din expresia «izvoarele apelor» ar putea fi aceea de a-l în
curaja pe cititor să ia în serios venirea apropiată a unui nou proces
de judecată divină individuală în timpul sfârşitului, anunţată aici de
primul mesager din Apocalipsa 14." (John Baldwin, ed., Creation,
Catastrophe, and Calvary; Why a Global Flood Is Vital to the Doctri
ne of Atonement, 2000, p. 27)
IBUA Şl CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII-S T U D IU LA RÂND
Biblia: Faptele apostolilor 17-23
1. Prin ce anume le-a dat Dumnezeu „o dovadă netăgăduită" tu

turor oam enilor?
2. Cum s-a term inat ultima întâlnire a lui Pavel cu prezbiterii bise
ricilor din Grecia?
3. Din ce situaţie înţelegem că cetăţenia romană era foarte impor

tantă?
4. Cum i-a venit în ajutor lui Pavel nepotul său?
5. Când şi cum l-a visat Esau pe lacov?

Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să analizeze solia primului
înger şi să înţeleagă de ce este ea „adevăr prezent" pentru tim
pul sfârşitului.
La nivelul sentimentelor: Să-şi înnoiască temerea de Dumnezeu,
pentru a manifesta o mai intensă şi mai profundă adorare şi ve
neraţie faţă de El.
La nivel practic: Să proclame această solie în lume şi să se închine
Dumnezeului Creator şi Judecător.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Adevărul prezent din solia primului înger
A. Care este adevărul prezent din solia primului înger?
B. Din ce motive este solia primului înger „adevărul prezent" din
timpul sfârşitului?
II. Sentimente: Temerea de Dumnezeu
A. Ce înseamnă să ne temem de Dumnezeu? De ce ar trebui să ne
temem de El?
B. Ce sentimente avem la gândul că Dumnezeu este Creatorul şi
Judecătorul nostru?
III. Practic: Proclamarea soliei
A. Cum ar trebui să vestim solia despre judecată?
B. Cum ar trebui să vestim solia despre crearea lumii?
Rezumat: Solia primului înger este relevantă şi universală fiindcă
priveşte soarta întregii lumi.
1. MOTIVARE
Pasajul central: Apocalipsa 14:7; Daniel 7:9-11,26.
Ideea de bază: Dacă închinarea este inima vieţii spirituale, atunci
ar trebui ca ea să ne îmbogăţească viaţa spirituală zilnic - rugăciunile,
studiul Scripturii şi viaţa de biserică.
Solia primului înger ne cheamă să ne temem de Dumnezeu. O com
ponentă a temerii de Dumnezeu este conştienţa permanentă a prezen-
118
ţei Sale, Subliniază ideea că această conştientizare a prezenţei Sale ar
trebui să ne influenţeze viaţa zilnică, în orice moment şi în orice loc.
De discutat: Cum se aplică solia despre judecată la istoria omenirii?
Solia primului înger este compusă din două apeluri, fiecare fiind ur
mat de o explicaţie. Primul apel este să ne temem de Dumnezeu şi să-l
dăm slavă (Apocalipsa 14:7) pentru că a venit judecata Lui. Al doilea
apel este să ne închinăm lui Dumnezeu pentru că El a creat lumea. Des
coperiţi motivele acestei referiri la judecată şi la crearea lumii. Ce lecţii
derivă din aceste două noţiuni, în contextul în care apare pasajul? Stu
diaţi şi relevanţa lor pentru viaţa noastră zilnică. Faceţi legătura între
solia primului înger şi capitolului 7 din Daniel. Ce semnifică asocierea
judecăţii cu crearea lumii?
Comentariu biblic
I. Solia despre judecată
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 14:7.)
Chemarea de a ne teme de Dumnezeu şi chemarea de a-l da slavă
transmit acelaşi mesaj: să luăm seama la avertizările Lui. Conceptul
biblic al „temerii de Dumnezeu" nu are nicio legătură cu sentimentele
superstiţioase sau cu ideea absurdă că ar trebui să-l slujim Domnului
din frică. Expresia „frica de Domnul" apare în cărţile de înţelepciune
pentru a-l încuraja pe ucenic să conştientizeze prezenţa Domnului pre
tutindeni (Proverbele 3:7). Este ideea că nu putem ascunde absolut
nimic de El, fiindcă El vede totul. De altfel, cele două verbe, „a vedea"
şi „a se teme" se pare că provin din aceeaşi rădăcină (yra/raah). Ele
apar împreună: „lată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem
de El" (Psalmii 33:18). Dumnezeu este apt să judece tocmai pentru că
vede totul, chiar şi lucrurile ascunse: „Teme-te de Dumnezeu... Căci
Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face
cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău" (Eclesiastul 12:13,14).
Motivaţia apelului este venirea zilei judecăţii. însă primul înger nu
anunţă doar un eveniment, „ceasul judecăţii", ci face şi o chemare la
neprihănire. Mai jos, în acelaşi pasaj, textul aminteşte despre „sfinţii"
care sunt caracterizaţi de ascultarea de poruncile lui Dumnezeu (Apo
calipsa 14:12; compară cu Eclesiastul 12:13).

De discutat: Cum percepem, fiecare, judecata?
II. Solia despre crearea lumii
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocolipsa 4:11; Psalmii 95:6,7 şi
100:3.)
Conform Bibliei, motivul pentru care ne închinăm lui Dumnezeu
este faptul că El a creat lumea. Motivul acesta este invocat în cartea
lui Neemia: „Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor
şi toată oştirea lor... Oştirea cerurilor se închină înaintea Ta" (Neemia
9:6). Şi este invocat în Apocalipsa. El este menţionat în cadrul închină
rii celor douăzeci şi patru de bătrâni în cer: „Vrednic eşti, Doamne şi
Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut
toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!" (Apoca
lipsa 4:11). Nu este o întâmplare că Psalmii - care reflectă viaţa spiri
tuală a israeliţilor şi exprimă sentimentele pe care le aveau în ocaziile
de închinare - plasează creaţiunea în centrul închinării. Verbul ebra
ic pentru „a se închina" (hishtakhaweh), care apare de 25 de ori în
Psalmi, apare întotdeauna în contextul închinării. Pentru psalmist, doar
Dumnezeu poate primi închinare, pentru că „El ne-a făcut, ai Lui sun
tem" (Psalmii 100:3).
Prima închinare consemnată în Biblie vine ca răspuns direct la actul
divin al creaţiunii. închinarea a fost primul gest făcut de oameni şi a
fost primul răspuns al lor faţă de Creator (Geneza 2:3). De aceea, so
lia primului înger face aluzie la porunca despre Sabat, preluând exact
formularea poruncii (Exodul 20:8-11). Oamenii ar trebui să-şi aducă
aminte de la un Sabat la altul că motivaţia fundamentală a închinării
este faptul că Dumnezeu a creat lumea. Cum notează Ellen G. White:
„Importanţa Sabatului, ca monument comemorativ al creaţiei, constă
în faptul că el aminteşte mereu adevăratul motiv pentru care închina
rea I se cuvine lui Dumnezeu" (Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 360).
De discutat: De ce este legată închinarea de actul de creare a lumii?
Din moment ce închinarea este modul în care ne exprimăm credinţa că
Dumnezeu a creat lumea, ce efect ar trebui să aibă acest gând asupra
modului nostru de închinare? Din ce puncte de vedere este Sabatul
zilei a şaptea o recunoaştere a faptului că lumea a fost creată? Ce efect
are asupra Sabatului relaţia dintre Sabat şi închinare?
120 STUDIUL
III. Solia despre judecată şi despre crearea lumii
(Revedeţi împreună, în grupă, Eclesiastul 11:1,6; 12:13,14 şi Apoco-
lipsa 14:6-13.)
Asocierea dintre judecată şi crearea lumii face aluzie la Ziua Ispăşi
rii, singura sărbătoare care corelează cele două evenimente şi care ne
trimite la Daniel 7. Pentru israeliţi, Ziua Ispăşirii era simbolul curăţirii
lumii, al re-creării ei. în pasajul din Leviticul 16, textul-cheie despre
Ziua Ispăşirii, expresia „toate fărădelegile/păcatele" apare ca laitmotiv,
ca temă dominantă, care se repetă (Leviticul 16:21,22,30 etc.). Ziua
Ispăşirii era ocazia de iertare a păcatelor pentru întregul Israel. Era
singura ocazie de curăţire completă a tuturor israeliţilor şi a întregului
spaţiu al sanctuarului (Leviticul 16:17,33,34).
Pentru a indica Ziua finală a Ispăşirii, Daniel foloseşte expresia „seri
şi dimineţi" (Daniel 8:14). Această expresie „tehnică" mai apare doarîn
raportul despre crearea lumii (Geneza 1:5,8,13,19,23,31). Dar pasajul
nostru nu face aluzie doar la crearea lumii. Menţionarea neaşteptată
a izvoarelor apelor, care modifică enumerarea obişnuită a celor trei
elemente tradiţionale ale creaţiei (cerurile, pământul, marea) are o
semnificaţie specială. Izvoarele apelor arată către Noul Ierusalim, locul
unde îşi va conduce Mielul poporul (Apocalipsa 7:17; 22:17). Şi car
tea lui Ezechiel vorbeşte despre apele aducătoare de viaţă care ies din
Sfântul Locaş (Ezechiel 47:1-12).
Un alt aspect interesant este paralela dintre textul apocaliptic care
consemnează soliile celor trei îngeri din cartea Apocalipsa şi textul
apocaliptic din Daniel 7. Iar contextele în care apar sunt similare. Mai
exact, pasajul cu soliile celor trei îngeri este situat în structura viziunii
în acelaşi loc ca şi judecata din Daniel, după pasajul despre fiarele de
pe pământ (Apocalipsa 13:2-18; compară cu Daniel 7:1-8) şi înainte de
scena venirii Fiului omului (Daniel 7:13,14; Apocalipsa 14:14). Plasarea
aceasta arată că proclamarea pe pământ a soliilor celor trei îngeri se
desfăşoară în paralel cu Ziua Ispăşirii din cer.
De discutat
1. Ce lecţii putem desprinde din faptul că proclamarea pe pământ a
soliilor celor trei îngeri se desfăşoară în paralel cu Ziua Ispăşirii din cer?
2. Ce semnificaţie are faptul că timpul sfârşitului este o Zi a Ispăşirii?
3. De ce adaugă loan expresia neaşteptată „izvoarele apelor"?

3. APLICAŢIA
Nu este o sarcină uşoară să demonstrăm că trăim în timpul Zilei
Ispăşirii. Prezintă caracteristicile Zilei Ispăşirii. Subliniază bogăţia de
semnificaţii a acestui adevăr. Pune accent pe aspectul practic al aces
tui mesaj. Studiază Daniel 12:12 cu membrii grupei şi discutaţi despre
partea luminoasă a mesajului despre Ziua Ispăşirii.
întrebări
1. Ce valoare practică are Ziua Ispăşirii pentru viaţa zilnică a creşti
nului?
2. Dacă trăim în Ziua Ispăşirii, înseamnă că este necesar să ducem o
viaţă ascetică, de privaţiuni?
4. ACTIVITATE
Doctrina despre sanctuar şi doctrina despre Ziua Ispăşirii sunt două
dintre cele mai dificile şi mai abstracte convingeri ale noastre. Este bine
să ştii că mulţi tineri şi mulţi pastori le evită. Nu le prezenta dogmatic.
Găseşte metode de a le prezenta într-un mod captivant şi neobişnuit.
Sugestie
1. Adu la grupă o imagine sau o machetă a sanctuarului (dacă este
posibil, realizează aceasta împreună cu câţiva membri ai grupei).
2. Organizează o deplasare la o sinagogă de Ziua Ispăşirii (dacă poţi
obţine aprobările necesare). După vizită discutaţi despre aspectele
interesante ale serviciului religios. O altă posibilitate ar fi să inviţi un
membru al unei comunităţi evreieşti să povestească grupei despre ser
viciile religioase din Ziua Ispăşirii şi semnificaţia lor.
122
STUDIUL
A m ă g irile din tim pul sfâ rşitu lu i

Sabat după-amsazâ
Completează şi memorează: „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă
sufleteşte pe _ _ _ _ _ _ _ voastră
voa preasfântă,
prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în ______________ lui Dumnezeu
şi aşte p ta ţi_______________ Domnului nostru Isus Hristos
pentru viaţa veşnică!" (luda 20,21)
Satana şi-a început eforturile de a-i înşela pe îngeri încă de când

era în cer, înainte de alungarea lui de acolo. „Plecând din prezenţa
lui Dumnezeu, Lucifer s-a dus să răspândească spiritul de nem ul
ţumire printre îngeri. Cu o discreţie misterioasă, ascunzându-şi
pentru un timp adevăratul scop sub aparenţa respectului pentru
Dumnezeu, s-a străduit să trezească nemulţumire faţă de legile care
guvernau fiinţele cereşti, sugerând că ele impuneau restricţii inu
tile." (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 4 0 7 -4 0 8 )
Mai departe, în Eden, s-a deghizat în şarpe şi a prins-o pe Eva în
cursă prin vicleşug. De atunci şi până astăzi şi chiar după încheie
rea mileniului, el se va folosi de înşelătorii (Apocalipsa 20:8) ca să-şi
atingă scopurile.
Din nefericire, el este mult mai isteţ, mai puternic şi mai abil
decât noi. Ca să fim protejaţi de stratagemele lui, avem nevoie să
ne prindem de Isus şi de Cuvântul Său. „Iar voi, care v-aţi alipit de
Domnul, Dumnezeul vostru, sunteţi toţi vii astăzi" (Deuteronomul
4:4). Principiul prezentat aici este valabil şi pentru noi.
Săptămâna aceasta vom vedea care sunt cele mai periculoase
amăgiri ale Diavolului şi cum ne putem proteja de ele.
2 iunie - Sabatul Copiilor i yo

Duminică, 27 mai O mare amăgire
Primul studiu din acest trim estru a tratat despre conflictul izbuc
nit în cer şi coborât pe pământul nostru.
Dar nu toţi oamenii şi nu toţi creştinii cred în existenţa acestei
mari lupte, fiindcă nu cred că Satana este o fiinţă reală. Pentru ei,
referirile făcute în textele biblice la Satana, ori la Diavol, nu sunt
decât form ulări specifice epocii preştiinţifice prin care se încerca ex
plicarea răului şi a suferinţei din lume. Pentru mulţi, ideea existenţei
unei fiinţe supranaturale care are planuri rele cu omenirea ţine de
domeniul ficţiunii.
1. Ce ne spun următoarele texte din Apocalipsa despre realitatea

existenţei lui Satana şi despre rolul pe care îl va avea el în cadrul
evenimentelor finale?
2:13,24_______________________________________________________
12:3,7-9,12,17_________________________________________________
13:2__________________________________________________________
20:2,7,10_____________________________________________________
Apocalipsa ne arată că Satana va exercita către sfârşitul timpului
o putere extraordinară asupra multor pământeni şi că va reuşi să-i
ţină la distanţă de mântuire şi să-i împingă la persecutarea celor
credincioşi lui Isus.
Unul dintre „planurile" - traducerea grecescului noemata (gând)
- lui Satana este să-i convingă pe oameni că el nu există. Dacă el
este un inamic imaginar, cine va mai căuta să se apere de el? Este
uimitor cât de mulţi pretind că sunt creştini şi totuşi nu iau în serios
existenţa lui! Ei ignoră sau reinterpretează în mod liberal numeroa
sele texte din Cuvântul lui Dumnezeu care dezvăluie metodele lui de
lucru şi planurile lui, în special pe cele din timpul sfârşitului. Faptul
că mulţi refuză să creadă că Satana este o fiinţă reală, în ciuda nu
124 STUDIUL
mărului impresionant de dovezi biblice, ar trebui să ne aducă am in
te că este extrem de important să înţelegem foarte bine învăţăturile
Bibliei.
în Apocalipsa ni se dezvăluie amăgirile pregătite de Satana, în
deosebi pentru zilele din urmă, dar ni se oferă şi încurajare (Âpoca-
lipsa 12:11). Care este sursa noastră de putere în faţa Diavolului?
Luni, 28 mai Două mari erezii
2. Ce ne spun textele următoare despre puterea lui Satana de a amăgi?

2 Corinteni 11:13-15_________________________________________
2 Tesaloniceni 2 :3 ,1 0 ________________________________________
Apocalipsa 1 2 :9 _____________________________________________
Apocalipsa 2 0 :1 0 ____________________________________________
Domnul Isus i-a avertizat pe urmaşii Lui cu privire la amăgirile
din timpul sfârşitului. Şi a subliniat în mod special una dintre ele:
hristoşii mincinoşi şi prorocii mincinoşi care îi „vor înşela pe mulţi"
(Matei 24:5).
însă aceasta nu este singura amăgire din timpul sfârşitului la care
trebuie să fim atenţi. Inamicul nostru are multe metode de a-i înşe
la pe cât mai mulţi posibil. Avem nevoie perm anent de călăuzirea
Duhului Sfânt ca să putem să discernem stratagemele lui şi vom pu
tea face aceasta doar dacă cunoaştem Biblia şi dacă ascultăm de
învăţăturile ei.
Ellen G. White arată care sunt aceste două mari amăgiri: „Satana
îi va atrage pe oameni sub influenţa am ăgirilor lui prin cele două
mari erezii: nemurirea sufletului şi sfinţenia duminicii. în timp ce
prima pune tem eliile spiritismului, a doua creează o legătură de
simpatie cu Roma. Protestanţii din Statele Unite vor fi primii care îşi
vor întinde mâinile peste prăpastie ca să prindă mâna spiritismului.
Amăgirile din timpul sfârşitului 125

De asemenea, ei vor trece peste abis pentru a da mâna cu puterea
Romei şi, sub influenţa acestei triple alianţe, această ţară va merge
pe urmele Romei, călcând în picioare libertatea de conştiinţă." ( Tra
gedia veacurilor, ed. 2011, p. 484)
Cât de interesant este să observăm că, după atâţia ani de când
au fost scrise aceste cuvinte, „cele două mari erezii" sunt prevalen
te în lumea creştină!
De ce cunoaşterea adevărului Bibliei şi dispoziţia de a asculta
de el sunt cea mai puternică armă a noastră împotriva amăgirilor
Diavolului, în special în zilele finale?
Marţi, 29 mai Nemurirea sufletului
3. Ce ne învaţă textele următoare despre „starea morţilor"? Cum ne

protejează ele de această erezie?
Eclesiastul 9 :5 ,6 ,1 0 _________________________________________
Psalmii 115:17
Psalmii 146:4
1 Corinteni 15:16-18
Daniel 12:2
în ultimele decade, atenţia publică a fost acaparată de mărturiile

unor oameni care au „murit" - li s-au oprit bătăile inimii şi respira
ţia - , dar au fost resuscitaţi. Ei au povestit experienţe extraordina
re despre o existenţă conştientă avută după ce „au murit". Unii au
126 STUDIUL
povestit că au plutit în aer şi că şi-au văzut trupul de sus. Alţii, că
au ieşit din trup şi s-au întâlnit cu o fiinţă minunată, plină de lum i
nă şi de căldură, care le-a vorbit despre bunătate şi dragoste. Alţii
şi-au amintit că s-au întâlnit cu rude decedate şi au vorbit cu ele.
Fenomenul a devenit atât de comun, încât a căpătat un nume şti
inţific: experienţe din apropierea morţii. Ele rămân controversate,
dar mulţi creştini le aduc ca argument în favoarea ideii că sufletul ar
fi nemuritor şi că, la moarte, s-ar muta pe un alt tărâm al existenţei
conştiente.
însă experienţele din apropierea morţii sunt doar o altă m anifes
tare a ereziei despre nemurirea sufletului. Cine crede că la moarte
sufletul continuă să existe într-o formă sau alta este expus la am ă
girile spiritiste, care promovează direct sau indirect ideea că nu am
avea nevoie de Isus. în general, cei care au avut astfel de experienţe
au spus că fiinţele spirituale sau rudele moarte cu care s-au întâl
nit le-au vorbit despre dragoste, pace şi bunătate, dar nu şi despre
mântuirea prin Hristos, despre păcat sau despre judecata viitoare
- concepţii biblice fundam entale. Ar fi de aşteptat ca presupusa
pregustare a vieţii viitoare să fie însoţită de învăţăturile creştine de
bază, însă ce aud aceşti oameni seamănă mai mult cu dogmele New
Age. Urmarea este scăderea interesului pentru creştinism.
De ce trebuie să ne bazăm pe Cuvântul lui Dumnezeu chiar şi
atunci când simţurile ne spun ceva diferit?
Miercuri, 30 mai Sabatul şi teoria evoluţiei
Un alt lucru cu care Satana înşală lumea, în afară de cel al ne

muririi sufletului, este cel al înlocuirii Sabatului biblic cu duminica
(vezi studiile 6 şi 8) şi a reuşit s-o înşele într-o bună parte a istoriei
creştine. Pentru vremea sfârşitului, a născocit o nouă amăgire care
să şteargă din mintea oam enilor importanţa Sabatului zilei a şaptea:
teoria evoluţiei.

4. Ce ne spune Geneza 1 - 2:3 despre cum a creat Dumnezeu lumea şi
în cât timp?
Chiar şi în urma citirii superficiale a acestei relatări biblice, reies

clar două idei. Prima este că totul a fost planificat şi calculat, că
nimic nu a fost accidental sau arbitrar. Scriptura nu lasă loc hazar
dului în procesul creării lumii. A doua idee este că Dumnezeu a făcut
toate vieţuitoarele după soiul lor, a creat fiecare soi separat şi dis
tinct de celelalte. Biblia nu spune nimic despre un strămoş natural
comun (precum celula elementară) al tuturor form elor de viaţă de
pe pământ.
Aceste două idei, că nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării în actul
creaţiei şi că nu a existat un strămoş natural comun al tuturor specii
lor, pot fi observate clar şi de cei care nu interpretează Geneza literal.
La polul opus se află evoluţionism ul darwinian care, în diferitele
lui variante, susţine două lucruri: hazardul şi strămoşul natural co
mun al tuturor speciilor.
De ce interpretează totuşi atât de mulţi oameni Geneza prin pris
ma acestei teorii care, în esenţă, o contrazice clar? Erezia evoluţio-
nismului a atras m ilioane de oameni nereligioşi, dar şi mulţi creştini
declaraţi, care cred că o pot armoniza cu credinţa creştină, în ciuda
contradicţiilor bătătoare la ochi.
Implicaţiile evoluţionism ului în contextul evenimentelor finale
fac amăgirea şi mai periculoasă. De ce să mai respectăm Sabatul
zilei a şaptea, dacă lumea nu a fost creată în şase zile, ci în trei mi
liarde de ani (cea mai recentă dată probabilă pentru apariţia vieţii
pe pământ)? Evoluţionismul îi răpeşte zilei a şaptea valoarea pentru
că transform ă crearea lumii în şase zile într-o legendă de genul celei
cu Romulus şi Remus, alăptaţi de o lupoaică. Şi care dintre adepţii
Sabatului ar fi dispuşi să înfrunte persecuţia şi moartea de dragul
păzirii lui?
128
Joi, 31 mai Falsa trinitate
Conceptul manifestării trinitare a lui Dumnezeu se regăseşte pre

tutindeni în Biblie. Cartea Apocalipsa ne vorbeşte însă, în capitolul
13, în contextul am ăgirilor şi persecuţiei din timpul sfârşitului, şi
despre o coaliţie între balaur, fiara ieşită din mare şi fiara ieşită din
pământ, un fel de „falsă trinitate".
5. Despre cine este vorba în Apocalipsa 12:17 şi 13:1,2?
Balaurul m enţionat aici a fost interpretat ca fiind contrafacerea

Tatălui, pentru că el deţine controlul. Tot el îi dă putere, stăpânire şi
un scaun de domnie fiarei care se ridică din mare, interpretată ca o
contrafacere a lui Hristos.
6. Care sunt caracteristicile fiarei ridicate din mare?

Apocalipsa 13:2-5______________________________________________
Fiara îşi primeşte autoritatea de la balaur, aşa cum Isus a primit

putere de la Tatăl (Matei 28:18); fiara ridicată din mare a primit o
rană de moarte, care apoi s-a vindecat - trimitere la moartea şi în
vierea lui Isus. De asemenea, ea urma să exercite autoritate, adică
„să-şi facă lucrarea" patruzeci şi două de luni, adică exact trei ani şi
jumătate profetici (pe baza principiului an-zi), asemănare cu cei trei
ani şi jum ătate literali cât a lucrat Hristos pe pământ.
7. Cum este descrisă fiara care s-a ridicat din pământ?

Vers. 11-17__________________________ ____

Fiara aceasta promovează interesele fiarei ieşite din mare, Duhul
Sfânt îl proslăveşte pe Isus (loan 16:13,14). Duhul Sfânt a coborât
sub forma unor „limbi ca de foc" (Faptele 2:3), fiara aceasta coboară
foc din cer (Apocalipsa 13:13).
„La sfârşit, fiara ridicată din pământ realizează o falsă Cinci-
zecime! Cu ce scop? Pentru a dovedi lumii că falsa trinitate este
Dumnezeul adevărat." (Jon Paulien, What the Bible Says About the
End-Time, 1998, p. 111)
De ce alte amăgiri din timpul sfârşitului trebuie să fim conşti
enţi şi cum le putem recunoaşte ca atare?
Vineri, 1 iunie Un gând de încheiere
Să medităm puţin la implicaţiile evoluţionismului asupra eveni

mentelor finale şi, în mod deosebit, asupra rolului Sabatului. Charles
Darwin, iniţiatorul lui, a promovat această teorie din cauză că, ne-
înţelegând marea luptă, i-a fost dificil să îm pace răul şi suferinţa cu
ideea că Dumnezeu este bun şi iubitor. El a căutat atunci răspunsu
rile în altă parte. Nu este o coincidenţă faptul că, în a doua parte
a secolului al XlX-lea, în tim p ce el îşi revizuia şi reformula teoria,
Dumnezeu a adus la existenţă o mişcare, Biserica Adventistă de Ziua
a Şaptea, cu o concepţie exact opusă faţă de cea a lui Darwin. Bise
rica aceasta, a cărei concepţie creaţionistă este dezvăluită chiar de
numele ei, a început să se dezvolte şi să se extindă cam în aceeaşi
perioadă în care a început să se răspândească teoria lui Darwin.
lată însă un citat care îi poate fi de folos oricui se luptă cu în
trebările cu care s-au confruntat oamenii adesea, după căderea în
păcat: „Cu toate că pământul era lovit de blestem, natura rămânea
încă manualul om ului. Acum nu mai putea ilustra doar bunătatea,
căci răul era prezent pretutindeni, întinând pământul, aerul şi marea
cu atingerea lui murdară. Acolo unde, cândva, nu era înscris decât
caracterul lui Dumnezeu - cunoaşterea binelui - , acum era gravat
şi caracterul lui Satana - cunoaşterea răului. Natura, care desco
130 STUDIUL
perea acum cunoştinţa binelui şi a răului, trebuia să fie continuu
o avertizare pentru om cu privire la urmările păcatului/7 (Educaţie,
ed. 2012, p. 23)
V
w --
BIBLIA Şl CARTEA ISTORIA M Â N TU IR II- STU DIU LA RÂND
^ Biblia: Faptele apostolilor 24 - Romani 2
1. Ce lucru fără noimă dorea să evite Festus, în privinţa lui Pavel?
2. Pe ce mare a plutit în derivă corabia în care se afla Pavel?
3. Cum se numea locul unde l-au întâm pinat fraţii din Roma pe
apostolul Pavel?
4. Cum dovedesc cei dintre neamuri că lucrarea Legii este scrisă în

inimile lor?
5. Ce anume nu a uitat Moise niciodată?

Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să remarce avertizările de
a se feri de amăgirile lui Satana.
La nivelul sentimentelor: Să fie vigilenţi pentru a se proteja de cap
canele emoţiilor înşelătoare.
La nivel practic: Să se ferească de amăgirile lui Satana.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Amăgirile lui Satana
A. Care este cea mai eficientă amăgire a lui Satana?
B. Care două mari erori despre natura umană susţin pretenţiile lui?
C. Cum va promova Satana falsa închinare?
II. Sentimente: Capcana emoţiilor
A. De ce suntem mai vulnerabili la atacurile lui Satana în plan emo
ţional?
B. Ce sentimente ne fac cel mai mult să fim vulnerabili la atacurile
lui?
C. Cum ne putem controla emoţiile?
III. Practic: Cum să ne apărăm de atacurile lui Satana
A. Care este cea mai bună apărare împotriva lui Satana?
B. Care sunt cele mai bune arme împotriva lui?
C. Cum putem înfrânge amăgirile sale?
Rezumat: Amăgirile lui Satana cu privire la sine, la Dumnezeu şi la
oameni sunt minciuni care trebuie dezvăluite şi condamnate ca să pu
tem beneficia de protecţia eficientă pe care ne-o oferă Dumnezeu.
1. MOTIVARE
Ideea de bază: Cea mai mare amăgire a lui Satana este iluzia că nu
am avea nevoie de Dumnezeu şi că nu am depinde de El. Ideea evolu
ţiei şi a nemuririi sufletului sunt două forme pe care le ia această amă
gire şi pot conduce la închinarea la fiinţa creată şi nu la Creator. Cel mai
bun mod de a ne apăra de iluzia independenţei noastre este să conşti-
132
entizăm faptul că depindem cu totul de Domnul şi să îl avem continuu
înaintea ochilor noştri, punând deciziile noastre zilnice sub controlul
Său deplin şi aducându-le la îndeplinire după voia Sa. Apoi mai este
necesar să ascultăm şi să aşteptăm îndrumarea şi ajutorul Său.
Săptămâna aceasta vom identifica amăgirile lui Satana ca să nu că
dem pradă lor şi ca să ne apărăm de încercările lui de a ne controla.
Subliniaţi ideea că amăgirile cele mai periculoase se pare că vin din
interiorul nostru, din promovarea unor idealuri egoiste. Ideea evoluţi
ei şi cea a nemuririi sufletului îşi au originea în această concentrare a
atenţiei omului asupra lui însuşi.
Discuţie introductivă: Ce efecte au cele două credinţe false - ne
murirea sufletului şi evoluţia - asupra altor seturi de valori? De ce este
important să fim conştienţi de strategiile „teologice" ale lui Satana?
Prin ce alte erori i-a amăgit Satana pe creştini şi pe oameni, în general?
Satana şi-a dezvoltat tacticile de amăgire pentru a desfăşura un
triplu atac. în primul rând, el vrea să te relaxezi şi să nu te mai simţi
ameninţat de el; el te va determina să crezi că este inofensiv şi chiar
că nu există. în al doilea rând, vrea să te simţi grozav şi puternic; îţi va
da iluzia că nu ai nevoie de Dumnezeu ca să trăieşti şi să fii fericit. Şi, în
al treilea rând, va încerca să umple el vidul rămas după eliminarea din
suflet a lui Dumnezeu.
Comentariu biblic
I. Cea mai perfidă capcană a Diavolului
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 12:9; 20:10.)
în societatea actuală, mulţi oameni resping ideea că Satana este
o fiinţă reală. Ei îl asociază pe Satana cu basmele şi fac glume pe sea
ma lui. Poetul francez Baudelaire făcea următorul comentariu ironic
despre existenţa Diavolului: „Majestatea sa Diavolul i-a mărturisit lui
Baudelaire că nu s-a temut decât o singură dată pentru puterea lui, şi
anume în ziua în care l-a auzit pe un predicator declarând puţin mai
subtil decât alţii: «Dragii mei fraţi, nu uitaţi niciodată, când auziţi des
pre progresul acestui veac luminat, că cea mai perfidă dintre capcanele
Diavolului este păcăleala că el nu există-»" (Chales Baudelaire, Le Spleen
de Paris, oeuvres completes, Bibliotheque de la Pleiade, 1961, p. 101)

în Apocalipsa, loan îl demască pe Satana arătând că el este „şarpele
cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume"
(Apocalipsa 12:9). Pentru loan, Satana nu este un personaj mitic nos
tim, cu coarne şi coadă. El este o fiinţă reală şi rea şi este maestrul de
ghizării. Lui îi place să învelească răul în ambalajul binelui şi invers, să
transforme adevărurile în erori. Aşa a procedat cu Eva când i-a prezen
tat neascultarea drept virtute (Geneza 3:5). Pentru cartea Apocalipsa,
Satana este o persoană reală şi periculoasă.
De discutat: Identifică erorile periculoase prezentate ca fiind ade
văr (de exemplu: carnea dă putere; vinul roşu face bine la inimă; fuma
tul te face mai interesant etc.). De ce sunt ele atât de larg acceptate?
il. Evoluţia şi nemurirea
(Revedeţi împreuna, în grupă, Eclesiastul 9:5 şi Evrei 11:1.)
încă de pe prima pagină a Bibliei, de la relatările din Geneza 1 şi 2,
ne este prezentat adevărul despre originile noastre şi despre natura
umană, ca avertisment împotriva celor două mari erori care îi ţin cap
tivi pe mulţi: evoluţionismul şi nemurirea sufletului.
în opoziţie cu evoluţionismul, textul biblic ne spune că Dumnezeu
a creat universul şi că i-a creat pe primii oameni după chipul Său. Mai
mult, El a binecuvântat Sabatul şi li l-a dat oamenilor ca semn care să
le aducă aminte că lumea a fost creată de El (Geneza 2:1-3; Exodul
20:8-11). Ideea că am fi evoluat este foarte veche. Egiptenii păgâni din
Antichitate credeau că puiul de scarabeu (Scarabaeus sacer, gândacul
de bălegar) apare spontan din bulgărele de bălegar şi au tras concluzia
că viaţa a apărut de la sine, Ei i-au dat de aceea numele kheper, care
înseamnă „a deveni, a se face pe sine", şi i l-au atribuit zeului-creator
Khepri, care întruchipează conceptul evoluţionist. Khepri înseamnă
„acela care ia fiinţă singur, care devine de la sine". Psalmistul ne averti
zează să nu ne înşelăm: „Domnul este Dumnezeu. El ne-a făcut, nu noi
înşine" (Psalmii 100:3; traducere după textul din limba engleză).
în opoziţie cu nemurirea sufletului, Dumnezeu le-a adus la cunoş
tinţă primilor oameni că nu erau nemuritori prin natura lor. Viaţa lor
depindea de El şi, dacă se despărţeau de El şi nu ascultau de El, aveau
să moară negreşit (Geneza 2:17). De atunci încoace, Satana face tot po
sibilul ca să-i convingă pe oameni că sunt eterni: „Şarpele a zis femeii:
134
«Hotărât că nu veţi muri»" (Geneza 3:4). Egiptenii antici credeau că
sufletul îşi continuă existenţa după moartea trupului, se urcă la cer şi
devine zeu. Mai târziu, filosoful grec Platon a dezvoltat teoria nemuririi
sufletului, susţinând că sufletul există separat de corp. Această idee
eronată a influenţat iudaismul şi creştinismul tradiţional. în prezent,
chiar şi oamenii nereligioşi o cred şi o promovează prin tot felul de
teorii „spirituale" şi prin aşa-zise experimente.
Evoluţionismul şi nemurirea sufletului sunt două dintre cele mai
populare şi mai prevalente idei de astăzi. Ele îşi au de fapt originea în
concepţia greşită că oamenii ar fi zei, că ar fi venit la existenţă singuri
şi că, prin procesul de evoluţie, vor deveni în final fiinţe divine. Ele
au la bază minciuna rostită de Satana la început, în Eden: „Veţi fi ca
Dumnezeu" (Geneza 3:5).
De discutat: De ce ocupă un loc atât de important în marea luptă
aceste două idei, evoluţionismul şi nemurirea sufletului? Ce texte bi
blice neagă ideea nemuririi sufletului? De ce păzirea Sabatului zilei a
şaptea are la bază implicit credinţa că lumea a fost creată în şase zile?
III. Coaliţia celor trei puteri
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipso 12:17 -13:18.)
Cartea Apocalipsa îl înfăţişează pe Satana ca parte din coaliţia rău
lui: balaurul, fiara din mare şi fiara din pământ care se ridică împotriva
lui Dumnezeu şi îi asupresc pe credincioşii Lui. Fiarele sunt aşezate în
relaţie una cu cealaltă şi în relaţie cu balaurul. Fiara din mare seamănă
izbitor cu balaurul. La fel ca acesta, ea are şapte capete şi zece coarne
(Apocalipsa 13:1). Şi primeşte putere de la el (Apocalipsa 13:4). Ea re
prezintă o putere religioasă (vezi studiul următor). în mod similar, fiara
din pământ, care vine după fiara din mare, este descrisă ca promovând
închinarea la aceasta din urmă (Apocalipsa 13:12-14) şi susţinându-l
pe balaur (Apocalipsa 13:4). Ea se aliază cu fiara din mare şi reprezintă
o putere politică (vezi studiul următor). Aceste trei fiare formează o
singură tabără şi urmăresc acelaşi ţel.
3. APLICAŢIA
întrebări
Când pierdem o persoană dragă, se ivesc numeroase ocazii de a da
mărturie despre credinţa noastră. Discutaţi despre Eclesiastul 7:1-4.

1. De ce perspectiva morţii ne face mai înţelepţi?
2. Cum poţi să demaşti amăgirea despre nemurirea sufletului şi, în
acelaşi timp, să le oferi încurajare persoanelor îndoliate?
4. ACTIVITATE
Discutaţi în grupă despre punctul comun al celor două mari amăgiri
ale lui Satana: evoluţionismul şi nemurirea sufletului. Ce idei deforma
te transmit ele despre natura lui Dumnezeu, natura omului şi destinul
lumii?
Există în jurul nostru manifestări evidente ale celor trei puteri coali
zate împotriva lui Dumnezeu şi împotriva credincioşilor Lui? Arată prin
ce metode încearcă Satana să-i amăgească, „dacă va fi cu putinţă, chiar
şi pe cei aleşi".
136
STUDIUL
2-8 iunie
Statele Unite si Babilonul

$
Sabat dispâ-amsazâ
Completează şi memorează: „în vremea aceea Se va scula
marele voievod Mihail, ______ _________ copiilor poporului
tău, căci aceasta va fi o vreme de __________ cum
n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceas
ta. Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi __ _____ ____ _,
şi anume oricine va fi găsit scris în carte." (Daniel 12:1)
Săptămâna trecută am discutat despre coaliţia formată din

Satana (balaurul) şi cele două puteri pământeşti care, împreună,
aduc persecuţia asupra poporului lui Dumnezeu.
Una dintre aceste puteri, fiara ridicată din mare (Apocalipsa
13:1-10), este descrisă ca fiind parte leopard, parte urs şi parte leu
(Apocalipsa 13:2) - imagini preluate direct din Daniel 7:4-6. în stu
diul 6, am văzut că, în Daniel 7, ultima putere pământească, Roma,
urmează după Babilon (leul), Medo-Persia (ursul) şi Grecia (leopar
dul). Ea începe cu etapa Romei păgâne şi continuă cu Roma papală,
cornul mic din cartea lui Daniel 7:7,8,19-21,23-25, ieşit direct din
fiara a patra. Am mai văzut că multe dintre trăsăturile Romei papa
le, prezentate în aceste versete din cartea lui Daniel, reapar la fiara
ridicată din mare, descrisă în Apocalipsa 13:1-10.
însă Roma nu acţionează de una singură. Mai apare o putere.
Săptămâna aceasta vom studia Apocalipsa 13 şi puterile înfăţişate
acolo, ca să înţelegem ce evenimente sunt prezentate aici şi cum ne
putem pregăti pentru ele.
9 iunie - Dar proiecte speciale Conferinţă (colectă)

9 iunie - Ziua Misiunii Femeii
137
Duminică, 3 iunie Vindecarea rănii de moarte
1. Recapitulează argumentele din Apocalipsa 13:1-10 care arată că

aici este vorba despre papalitate, în rolul ei proeminent din trecut
şi din viitor. Ce înseamnă aceasta din perspectiva evenimentelor
sfârşitului?
Deşi Dumnezeu are oameni credincioşi în toate bisericile, inclu

siv în cea catolică, Scriptura arată că papalitatea a avut un rol impor
tant în trecut şi va avea un rol important în cadrul evenim entelor
sfârşitului.
2. Despre ce se vorbeşte în Apocalipsa 13:3 şi ce ne spune aceasta

despre rolul proeminent al Romei?
Biserica Romană a fost secole la rând polul religios al lumii apu

sene, dar şi centrul ei politic. Un exemplu grăitor despre puterea ei
este modul în care a fost tratat Henric al IV-lea, îm părat al Sfântului
Imperiu Roman, în urma unui conflict cu papa Grigore al Vll-lea. îm
păratul a venit la castelul papei pentru a face pace şi a fost lăsat să
aştepte trei zile în curte, în gerul iernii, înainte de a fi primit. Bucu
ros de acest triumf, papa s-a lăudat că era de datoria lui să coboare
în ţărână mândria împăraţilor.
în a doua jum ătate a secolului al XVIIl-lea, sub influenţa Refor
mei, a Iluminismului şi a Revoluţiei Franceze, hegemonia politică şi
religioasă a Romei a fost înlăturată. Papa Pius al Vl-lea a fost luat
prizonier de armata franceză în 1798 şi a murit în exil, în anul 1799.
Apocalipsa 13 vorbeşte însă despre o redobândire a puterii -
vindecarea „rănii de moarte". Acum Roma nu dispune de puterea
politică de care s-a bucurat pe timpul lui Grigore al Vll-lea, dar, gra
ţie popularităţii ultimilor papi, este o forţă politică şi religioasă (dis
cursul din 2015 al papei Francisc înaintea Congresului American a
fost o premieră istorică). Conform profeţiei, influenţa ei va creşte.
Cum putem rămâne credincioşi adevărului pe care am fost che
maţi să-l propovăduim fără să-i acuzăm şi să-i jignim pe oameni?
Luni, 4 iunie Statele Unite în profeţie
Este posibil ca Roma să aibă astăzi sau în viitor influenţa arătată

în Apocalipsa 13? A trecut de mult vremea când ea comanda armate!
3. Ce indicii din Apocalipsa 13:11,12 ne ajută să identificăm puterea

descrisă aici?
Despre fiara care o precedă pe aceasta, interpretată de protes

tanţi ca fiind Roma, se afirmă că i s-a dat putere să lucreze patruzeci
şi două de luni (vers. 5). Acestea echivalează cu „o vreme, două vre
muri şi o jum ătate de vreme" (Daniel 7:25), cu trei ani şi jumătate
(Apocalipsa 12:14), o mie două sute şaizeci de zile profetice (Apo
calipsa 12:6) şi reprezintă perioada în care puterea papală i-a opri
mat pe cei care i s-au opus. Perioada aceasta profetică a început cu
supremaţia papalităţii în anul 538 d.Hr. şi s-a încheiat în 1798, când
papa a fost luat prizonier - atunci a primit puterea papală rana de
moarte.
Către finalul celor patruzeci şi două de luni (1798), apare o altă
putere (Apocalipsa 13:1,11), care se ridică din pământ, spre deo
Statele Unite şi Babilonul 139

sebire de alte puteri anterioare, care s-au ridicat din apă (Daniel
7:2,3), simbol al m aselor de oameni. „Apele pe care le-ai văzut...
sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi" (Apocalipsa 17:15). Aceste
indicii arată către Statele Unite, care au apărut într-o zonă a lumii
relativ nelocuită şi care nu au fost nevoite să înlăture de la putere
un alt mare imperiu pentru a-i lua locul.
„Ce naţiune din Lumea Nouă se ridica la putere în anul 1798,
având perspectiva forţei şi măreţiei şi atrăgând atenţia întregii lumi?
Interpretarea sim bolului nu lasă loc vreunui dubiu. O singură naţi
une, şi numai una, corespunde descrierii din această profeţie, care
face referire indiscutabil la Statele Unite ale Americii." (Ellen G.
White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 363)
Textul spune că puterea aceasta avea două coarne ca de miel şi
vorbea „ca un balaur", referire la o perioadă de persecuţie sim ila
ră cu cea din tim pul domniei puterii anterioare. Aşadar, versetele
11-17 ne arată cum e posibil ca Roma să exercite marea influenţă
anunţată de profeţie: prin intermediul Statelor Unite.
Marţi, 5 iunie O problemă de închinare
De-a lungul istoriei sacre, Domnul i-a mustrat în mod repetat pe

cei care au căzut în idolatrie şi în diferite forme de închinare falsă
(Matei 4:8-10). în criza finală, descrisă în Apocalipsa 13, problema
închinării va reapărea. Poporul lui Dumnezeu va fi din nou în situaţia
de a alege cui să se închine şi să-i slujească (losua 24:15).
La studiul 2 s-a am intit experienţa celor trei tineri evrei cărora li
s-a ordonat să se închine statuii de aur (Daniel 3:5). Şi am văzut apoi
că Apocalipsa 13 preia limbajul din Daniel 3 când descrie persecuta
rea poporului lui Dumnezeu din timpul sfârşitului. Putem considera
că evenim entele din Daniel 3 prefigurează evenim entele finale aşa
cum sunt prezentate în contextul imediat al ridicării puterilor din
Apocalipsa 13. Toţi au primit atunci porunca de a se închina chipului
de aur, sub ameninţarea pedepsei cu moartea în cuptorul cu foc. La
140
fel, „toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei" vor fi ameninţaţi cu
moartea.
4. Ce ne spune Apocalipsa despre problema închinării?

14:9-11_______________________________________________________
16:2__________________________________________________________
1 9 :2 0 ________________________________________________________
20:4__________________________________________________________
Babilonul a fost dintotdeauna simbolul falsei închinări. Turnul

Babei arăta că intenţia constructorilor era, asemenea intenţiei lui
Lucifer, să se suie „pe vârful norilor" (Isaia 14:14) şi să se salveze în
eventualitatea unui nou potop global. Ei nu au crezut promisiunea
lui Dumnezeu că nu va mai veni alt potop pe pământ (Geneza 9:8-11).
Imperiul Neo-Babilonian a elogiat lucrarea mâinilor omeneşti.
Nebucadneţar se lăuda cu „Babilonul cel mare, pe care mi l-am zi
dit" (Daniel 4:30). Mai târziu, îm păratul Belşaţar a folosit la un ospăţ
vasele de aur din Templul lui Solomon şi invitaţii „au băut vin şi au
lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fier, de lemn
şi de piatră" (Daniel 5:3,4). Vasele sfinte din templu erau pline cu
vin ameţitor. Vinul mortal al Babilonului ne poate fi servit sub înfă
ţişarea adevărului, „în vasele de la templu", şi ne poate amăgi. în
chinarea falsă şi ideile false sunt valuta forte în împărăţia lui Satana.
Cum putem fi siguri că nu participăm acum la o formă de închi
nare falsă?
Miercuri, 6 iunie „Babilonul cel mare"
5. Ce ne spun textele următoare despre Babilon?

Ieremia 51 :6,7,53,57_____

Zaharia 2 :7 ______
Apocalipsa 17:5,6
Apocalipsa 18:2,3
Babilonul are o istorie îndelungată de capitală a închinării false
şi e simbolul potrivit pentru puterea de la sfârşit care-i amăgeşte pe
locuitorii pământului.
6. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre balaur, fiara ridicată din

mare şi fiara de culoare stacojie?
Apocalipsa 1 2 :3 _______________________________________________
13:1-3________________________________________________________
17:3
Fiarele descrise în aceste versete au şapte capete şi zece coarne
-to ta lu l capetelor şi coarnelor fiarelor din Daniel 7. Fiecare imperiu
s-a ridicat pe ruinele im periilor anterioare. Fiara de culoare stacojie
reuneşte elemente ale balaurului, ale fiarei ridicate din mare (sim
bolul Romei păgâne şi, ulterior, papale) şi ale fiarei ridicate din pă
mânt, grupând „toate cele trei puteri - toţi duşmanii lui Dumnezeu
-în t r -o adevărată coaliţie" (Jacques B. Doukhan, Secrets of Revela-
tion, The Apocalypse Through Hebrew Eyes, 2002, p. 162). Un ele
ment în plus în Apocalipsa 17 este femeia care stă pe fiara stacojie,
simbolul relaţiei dintre puterea religioasă şi cea politică. Femeia
aceasta este exact opusul femeii curate din Apocalipsa 12:
Femeia curată Femeia desfrânată
In cer Pe ape
învăluită în soare îm brăcată cu purpură şi stacojiu
Cununa de douăsprezece stele îm podobită cu aur, cu pietre
scumpe şi cu mărgăritare
Atacată de balaur Susţinută de balaur
Mama rămăşiţei Mama desfrânatelor
în postura de „mamă a desfrânatelor" Babilonul are multe fiice
apostate. Dar Dumnezeu nu îşi asumă ereziile susţinute şi atrocităţi
le comise de creştinismul apostat. Poporul Lui adevărat, deşi atacat
mereu de Satana, supravieţuieşte.
Apocalipsa 14:8 anunţă deja căderea Babilonului, adică aposta
zia lui, care conduce, în cele din urmă, la amăgirea finală - la prim i
rea semnului fiarei (vers. 9-11). Avertizarea va fi repetată atunci cu
mai mare forţă şi va culmina cu un ultim apel ca aceia din poporul
lui Dumnezeu aflaţi încă în Babilon să iasă din el şi să se alăture bi
sericii rămăşiţei (Apocalipsa 18:1-4).
Joi, 7 iunie Ieşiţi din mijlocul ei, poporul SVleu!
De-a lungul timpului, cercetătorii profeţiilor biblice au urmărit cu

mare interes evenimentele mondiale, mai ales pe cele care aveau
vreo legătură cu timpul sfârşitului. Gândeşte-te, de exemplu, la rolul
Statelor Unite. Unii adventişti au susţinut încă din 1851 că Am eri
ca este a doua fiară (Apocalipsa 13:11-15), fapt remarcabil dacă ne
gândim la situaţia Statelor Unite la acea dată. La mijlocul secolului
al XVIII-lea, marile puteri ale lumii erau tot cele din Lumea Veche:
Prusia, Franţa, Austro-Ungaria şi Anglia. America deţinea o armată
de circa douăzeci de mii de soldaţi, mai puţin de a zecea parte din
numărul com batanţilor din Bătălia de la Waterloo (1815). în 1814,
britanicii au invadat şi au incendiat oraşul Washington. în 1867, tri
burile de am erindieni, conduşi de Sitting Bull, au anihilat Regim en
tul 7 de cavalerie al generalului Custer. Când au fost identificate ca
fiind fiara ce avea să impună în lume semnul primei fiarei, Statele
Unite se mai luptau cu băştinaşii de pe propriul teritoriu şi nu au
ieşit învingătoare de fiecare dată!
Avem certitudinea că evenim entele mondiale se vor derula aşa
cum spune profeţia. însă, înainte să vină sfârşitul, trebuie să mai
aibă loc o serie de evenimente. Este important ca, atunci când dis

cutăm despre sem nul fiarei, să subliniem că doar atunci când va fi
impus oficial se va şti cine l-a primit şi cine nu.
7. Ce eveniment este descris în Apocalipsa 18:1-4? Ce ne spune acest

pasaj despre misiunea noastră în lume?
Starea lumii din punct de vedere politic, moral şi spiritual este

descrisă aici în imagini sumbre. Lumea se află sub influenţa nefastă
a învăţăturii religioase false. Găsim totuşi în pasajul acesta o mare
speranţă - biserica sim bolizată de îngerul care luminează „tot pă
mântul" cu slava lui! Oamenii credincioşi lui Dumnezeu care nu au
aflat încă adevărurile salvatoare sunt chemaţi să iasă din sistemele
false de închinare simbolizate prin Babilon. Aceasta înseamnă că
poporul lui Dumnezeu care a ieşit deja din „Babilon" are de făcut
până la sfârşit o lucrare pentru cei aflaţi încă în el.
Ce înseamnă faptul că Domnul îi numeşte „poporul Meu" pe
unii oameni aflaţi încă în Babilon? De ce este important să ţinem
cont de acest lucru în relaţiile noastre cu oamenii?
Vineri, 8 Iunie Un gând de încheiere
Atacul lui Satana îm potriva Legii lui Dumnezeu este practic un

atac îm potriva lui Dumnezeu însuşi, îm potriva autorităţii şi con
ducerii Sale. în ultim ele zile, în timpul evenim entelor culminante
ale crizei finale, Satana îi va ataca pe cei care păzesc „poruncile lui
Dumnezeu" (Apocalipsa 12:17; 14:12), pentru că ei vor fi singurii
locuitori ai pământului care vor refuza să-i aducă omagiu prin re
prezentaţii lui de pe pământ. Lupta pe care a început-o împotriva
lui Dumnezeu în cer cu mult tim p în urmă se va continua aici, pe
pământ, dar el va fi înfrânt încă o dată. „încă de la începutul marii
lupte din cer, scopul lui Satana a fost acela de a desfiinţa Legea lui
144
Dumnezeu. Tocmai pentru a-şi atinge acest obiectiv s-a revoltat îm
potriva Creatorului şi, deşi a fost expulzat din cer, a continuat ace
laşi război pe pământ. Scopul urmărit în mod constant a fost acela
de a-i induce în eroare pe oameni şi a-i determina să calce Legea lui
Dumnezeu. Fie că acest lucru se realizează prin respingerea Legii în
întregim e, fie prin eliminarea unuia dintre principiile ei, rezultatul
va fi acelaşi în final. Omul care calcă «o singură poruncă» manifestă
dispreţ faţă de toată Legea, iar influenţa şi exemplul lui sunt în di
recţia neascultării. El «se face vinovat de toate» (lacov 2:10)." (Ellen
G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 479)
BIBLIA SI CARTEA ISTORIA M ÂNTUIRII-S T U D IU LA RÂND
Biblia: Romani 3-9
1. Unde scrie că Avraam avea aproape o sută de ani, când a crezut

făgăduinţa lui Dumnezeu?
2. Ce trebuia să aducă porunca şi ce a adus ea, în schimb?
3. Care este indiciul că cineva nu este al lui Hristos?
4. Cum va îm plini Domnul cuvântul Lui pe pământ?
5. Ce au făcut egiptenii când au văzut pregătirile israeliţilor pentru

ultima plagă?

Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să identifice cele două pu
teri reprezentate de cele două fiare şi să recunoască evenimen
tele asociate cu ele.
La nivelul sentimentelor: Să conştientizeze cât de mare este miza
aflată în joc şi să se asigure că sunt continuu sub protecţia divină.
La nivel practic: Să aducă dovezi că profeţia se împlineşte şi să des
copere motive de a se încrede că Dumnezeu conduce istoria.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Babilonul şi America
A. Ce elemente din descrierea fiarei ieşite din mare ne conduc la
concluzia că ea reprezintă Biserica Romano-Catolică?
B. Ce elemente din descrierea fiarei ieşite din pământ ne conduc la
concluzia că ea reprezintă Statele Unite ale Americii?
II. Sentimente: Controlul emoţiilor
A. De ce nu e sentimentul de bine dovada sigură a prezenţei divine?
B. Ce poţi face pentru a te asigura că sentimentele pe care le ai în
cadrul închinării sunt în armonie cu Dumnezeul adevărat?
C. De ce trebuie să-i iubim pe toţi oamenii, chiar şi pe cei care nu
ne sunt binevoitori?
iii. Practic: Rămâi lângă Dumnezeu
A. Care este ispita cea mai comună a închinării false?
B. Cum poate ieşi cineva din Babilon?
C. De ce nu este ieşirea din Babilon suficientă pentru a scăpa de
influenţa lui?
Rezumat: Ambiţia Babilonului este ca toţi locuitorii pământului „să
se închine fiarei şi icoanei ei".
1. MOTIVARE
Ideea de bază: Viaţa spirituală nu are în centru eul, ci implică ex
perienţa adevăratei închinări înaintea lui Dumnezeu şi a unei tota
le încrederi în El. închinarea adevărată nu înseamnă doar părtăşie şi
146
timp petrecut cu alţi credincioşi. Nici faptul că te afli printre închinătorii
adevăraţi nu înseamnă că te închini cu adevărat. închinarea adevărată
trebuie să conducă la devoţiunea sinceră, personală, faţă de Dumnezeu.
Identificarea puterilor reprezentate de cele două fiare din Apoca-
lipsa 13 ar trebui să ne ajute să înţelegem în ce perioadă a profeţiei
trăim şi să ne ducem viaţa aşa cum o cere această perioadă. Analizează
împreună cu grupa dovezile istorice care susţin identificarea fiarelor.
Alege, pe cât posibil, surse recunoscute, chiar şi manuale de religie,
pentru a asigura obiectivitatea şi credibilitatea. Obiectivul principal al
studiului acesta este să încurajeze consacrarea faţă de Dumnezeu şi
închinarea la Dumnezeul adevărat.
Discuţie introductivă: Nu au existat nicicând în istorie atâtea religii
şi biserici care să pretindă a fi biserica adevărată a lui Dumnezeu. Des
chide o discuţie în grupă în legătură cu faptul că reacţia automată la
această înmulţire a bisericilor este refugierea în biserica tradiţională în
care am crescut, pe motivul legitimităţii ei istorice.
De discutat
1. Cum putem explica înmulţirea bisericilor?
2. De ce nu este de folos să ne refugiem în bisericile tradiţionale
pentru că ele au „legitimitate istorică"? (Legitimitatea unei biserici este
dată de vârstă sau de doctrină?) Cum putem demonstra inutilitatea
acestui demers fără să cădem în capcana mândriei şi autosuficienţei,
trăsăturile principale ale bisericii din Laodiceea (Apocalipsa 3:17)?
Este important să prezinţi cu tact materialul din studiul acesta. Ara
tă cine sunt cele două fiare, din perspectiva evenimentelor contempo
rane. Apoi, arată care este miza principală şi discutaţi de ce este im
portant pentru viaţa noastră spirituală să ştim de ce suntem în această
biserică şi nu în alta. Fii creativ şi relevant! Adu dovezi puternice şi folo
seşte cele mai bune argumente în favoarea ideii pe care o susţii!
Comentariu biblic
I. Babilonul şi aliaţii lui
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 13:12.)
Fiara ieşită din mare este o combinaţie între cele patru fiare din
Daniel 7 - primele trei fiind leul, ursul şi leopardul (Apocalipsa 13:2;

compară cu Daniel 7:2-6). în centrul atenţiei se află însă fiara a patra
(Apocalipsa 13:1; compară cu Daniel 7:7). Fiara aceasta are un element
care îi atrage atenţia lui loan: cornul mic. Aidoma cornului mic, fiara ie
şită din mare uzurpă puterea lui Dumnezeu şi pretinde închinare. între
barea: „Cine se poate asemăna cu fiara?" pusă de cei ce i se închină ei
(Apocalipsa 13:4) este o replică la întrebarea pusă de Israelul din vechi
me în cadrul închinării la Dumnezeu: „Cine este ca Tine..., Doamne?"
(Exodul 15:11; Psalmii 35:10). De asemenea, fiara aceasta îl persecută
pe poporul lui Dumnezeu tot atâta timp cât îl persecută cornul mic,
patruzeci şi două de luni sau o vreme, două vremuri şi o jumătate de
vreme (Apocalipsa 13:5; Daniel 7:25), perioadă care a început în anul
538 d.Hr. (anul în care papalitatea, a cărei supremaţie ecleziastică fu
sese recunoscută de împăratul lustinian încă din 533, a fost eliberată
de ultimii oponenţi - ostrogoţii care stăpâneau în Italia) şi s-a încheiat
în 1798 d.Hr. (când papa a fost luat prizonier de generalul Bertier). Prin
urmare, fiara ridicată din mare reprezintă aceeaşi putere ca şi cornul
mic: papalitatea. Viziunea din cartea Apocalipsa adaugă un alt semn de
identificare pentru cornul cel mic: fiara din mare (din care a ieşit cornul
mic) va primi o rană de moarte şi îşi va pierde prestigiul un timp, dar
după aceea îşi va reveni şi va primi laude din nou (Apocalipsa 13:3,8).
Rana aceasta se referă la presiunea Revoluţiei Franceze şi, mai precis, la
lovitura dată bisericii de Napoleon, în 1798, când l-a luat prizonier pe
papă şi l-a întemniţat. Vindecarea rănii se referă la revenirea bisericii,
începând cu secolul al XlX-lea când a fost rostită printre altele dogma
infailibilităţii papei (1870). Popularitatea şi influenţa politică a papali
tăţii sunt mereu în creştere în vremea noastră.
De discutat: Potrivit cărţii Apocalipsa, ce trăsături ale fiarei a patra
fac din ea o putere persecutoare?
li. Miza este închinarea
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 13:16,17.)
După viziunea despre fiara ieşită din mare, loan vede o fiară care se
ridică din pământ. Aceasta o susţine pe prima şi îi încurajează pe oameni
să i se închine (Apocalipsa 13:12), la fel ca balaurul (Apocalipsa 13:4).
Odată cu apariţia fiarei ieşite din pământ, pretenţia fiarei care a ie
şit din mare de a primi închinare este reînnoită. Fiara ieşită din pământ
148
face tot ce ţine de autoritatea ei politică pentru a promova închinarea
la fiara ridicată din mare. Modul de exprimare al lui loan ne trimite cu
gândul la istoria din Daniel 3, în care Nebucadneţar ridică o statuie ca
replică a statuii din visul său (Daniel 2) şi le porunceşte tuturor oame
nilor să se închine ei, sub ameninţarea pedepsei cu moartea (Daniel
3:4,7). La fel, fiara ieşită din pământ va face „să fie omorâţi toţi cei ce
nu se vor închina icoanei fiarei" (Apocalipsa 13:15).
Textul biblic din Apocalipsa precizează cum se va manifesta această
închinare la fiara apărută din mare: închinătorul va primi un semn pe
mână sau pe frunte (Apocalipsa 13:16). Pe evreul credincios, formularea
aceasta îl duce cu gândul la obiceiul străvechi (Deuteronomul 6:8) al pur
tării tefilinului (filacteriilor) pe braţ şi pe cap, ca simbol al supunerii faţă
de poruncile lui Dumnezeu în mod complet (vezi Proverbele 3:3; 6:21;
7:3), cu acţiunile (mâna) şi gândurile (fruntea). Acelaşi simbol apare în
Apocalipsa 14:9, unde este asociat cu crearea lumii şi face astfel referire
clară la Sabat (vezi Studiul 6). O serie de indicii conduc la concluzia că
fiara ridicată din pământ reprezintă Statele Unite ale Americii. Profeţia
aceasta nu s-a împlinit deocamdată sub toate aspectele. Indiciile urmă
toare te vor ajuta să arăţi cine este fiara care iese din pământ:
1. Puterea aceasta diferă de fiara cealaltă: nu este religioasă; nu pri
meşte închinare (Apocalipsa 13:12,15). Este o putere exclusiv politică;
este capabilă să ucidă (Apocalipsa 13:15); funcţionează ca putere econo
mică; stabileşte cine poate să cumpere şi să vândă (Apocalipsa 13:17).
2. Cronologic, ea devine proeminentă după fiara ieşită din mare şi
începe să acţioneze imediat după ce aceasta primeşte rana de moarte
(Apocalipsa 13:12), deci către finalul secolului al XVIII-lea.
3. Puterea aceasta pare inofensivă. Arată ca un miel (Apocalipsa
13:11), simbolul vulnerabilităţii lui Isus Hristos, dar vorbeşte ca un ba
la u r - deţine o putere uriaşă. De asemenea, ea se ridică din pământ,
adică dintr-o zonă foarte puţin populată, spre deosebire de fiara ieşită
din mare (vezi Apocalipsa 17:15).
4. Puterea aceasta exercită o influenţă politică şi culturală impor
tantă asupra lumii; este o superputere.
Profetul biblic dezvăluie mişcările de pe scena istoriei nu pentru a-i
judeca pe oameni şi a-i arăta cu degetul, ci intenţia lui este să-i che
me să iasă din Babilon (Apocalipsa 18:2), să le întărească credinţa şi

speranţa (Apocalipsa 13:10), să le consolideze încrederea în Cuvânt şi
în conducerea lui Dumnezeu şi să-i îndemne să I se închine doar Lui.
De discutat: Ce trăsături ale fiarei ieşite din pământ corespund ca
racteristicilor Statelor Unite ale Americii? Ce evenimente actuale arată
că America îşi îndeplineşte rolul prezentat în Apocalipsa? De ce este Sa
batul testul ideal de verificare pentru închinare? Ce înseamnă să ieşim
din Babilon? Ce efect are împlinirea profeţiei asupra vieţii tale spiritu
ale? De ce este combinaţia paradoxală dintre miel şi balaur potrivită
pentru descrierea Statelor Unite? Ce asociere putem face între această
imagine şi cea a cornului mic din cartea lui Daniel?
3. APLICAŢIA
Deşi internetul abundă în prezentări despre profeţie, totuşi oame
nii sunt mai interesaţi de horoscop. Observăm un fenomen paradoxal:
mulţi resping credinţa în Dumnezeu pentru că li se pare un lucru naiv,
însă citesc horoscopul şi îi consultă cu curiozitate pe prezicători. De ce?
întrebări
1. Cum ne putem feri de interpretările forţate ale cărţii Apocalipsa?
2. De ce există azi atâtea interpretări contradictorii ale Apocalipsei?
4. ACTIVITATE
Discutaţi despre următorul fragment de articol în care este descrisă
vizita papei Francisc în Statele Unite, în 2015:
„A venit ca un păstor şi şi-a îngrijit turma peste tot, cu atingerea
umană care i-a fermecat chiar şi pe sceptici... Am mai întâlnit unele
crâmpeie ale acestei manifestări: Paul al Vl-lea a fost primul papă care
a vizitat SUA, în anul 1965, când Vatican II tocmai îşi începuse lucrări
le... loan Paul al ll-lea a efectuat şapte vizite în SUA în cei douăzeci şi
şapte de ani cât a ocupat această funcţie... Dar niciuna dintre acestea
nu a avut loc în epoca Instagramului, când fiecare dintre milioanele de
oameni care au venit să-l vadă a putut să-şi împărtăşească experienţa
cu alte milioane de oameni... Este primul papă care a folosit aplica
ţia Google Hangouts şi primul care a adunat douăzeci de milioane de
followers pe Twitter." {Time, 5 octombrie 2015, pp. 36, 40)
Sugestie: Hotărâţi cu grupa un timp de rugăciune în cursul săptămâ
nii pentru înţelegerea evenimentelor pe care le trăim şi pentru a cere
protecţia specială a lui Dumnezeu în faţa amăgirilor zilelor din urmă.
sau semimufi fiarei
Sabat după-amiazâ
Completează şi memorează: „Mari şi minunate sunt
_____________ Tale, Doamne Dumnezeule atotputernic!
Drepte şi adevărate su n t_________ Tale, împărate al nea
murilor!" (Apocalipsa 15:3)
Cu aceste cuvinte începe cântarea lui Moise şi a Mielului. Ea este

cântată de „biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui
ei" (Apocalipsa 15:2) când stau înaintea lui Dumnezeu. Cum putem
ajunge şi noi printre aceşti biruitori?
Un sem nalm ent clar după care putem identifica poporul adevă
rat al lui Dumnezeu din timpul sfârşitului este faptul că el procla
mă solia celui de-al treilea înger, care avertizează solemn împotriva
acceptării semnului fiarei. însă semnul fiarei a primit nenumărate
interpretări de-a lungul anilor: el ar fi, după unii, un cod de bare
aplicat pe frunte, numărul unui cârd de credit sau un cod biometric.
Această proliferare a ideilor derutante în Babilon nu ar trebui să
ne surprindă. în definitiv, numele Babilon sugerează ideea de „în
curcătură". însă poporul rămăşiţei lui Dumnezeu are nevoie de o
cunoaştere clară a acestui subiect pentru a vesti cu putere solia în
gerului al treilea. Săptămâna aceasta vom încerca să înţelegem mai
bine ce este semnul fiarei şi ce putem face ca să nu-l primim, ci să
primim sigiliul lui Dumnezeu.
16 iunie - Ziua Slujirii pastorale
151
Duminică, 10 iunie Identificarea poporului lui Dumnezeu
1. în Vechiul Testament, existau două semne distincte de identificare

a poporului adevărat al lui Dumnezeu,, Unul dintre ele era circumci
zia., Cui i s-a dat pentru prima oară acest semn?
Geneza 17:9-11___________________________________________
Dumnezeu le-a poruncit lui Avraam şi descendenţilor lui să se cir-

cumcidă, ca semn al legământului dintre El şi ei. Copiii de sex mas
culin trebuiau circum cişi în ziua a opta (Leviticul 12:3). Dar ritualul
acesta avea şi o sem nificaţie mai profundă: el reprezenta nevoia de
înnoire a inimii (vezi Deuteronomul 30:6). De aceea scrie Pavel: „Ci
iudeu este acela care este iudeu înăuntru, şi tăiere îm prejur este
aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lau
dele nu de la oameni, ci de la Dumnezeu" (Romani 2:29).
Texte precum 1 Corinteni 7:19, Galateni 5:6 şi 6:15 arată că pen
tru urmaşii lui Hristos circum cizia şi-a pierdut obligativitatea. în
schimb, ceea ce evidenţiază convertirea, transformarea într-o „făp
tură nouă", moartea faţă de păcat şi începutul unei vieţi noi este bo
tezul (vezi Romani 6:3,4). De aceea declară Pavel că circumcizia nu
este nimic şi că doar două lucruri au valoare: „credinţa care lucrează
prin dragoste" şi „păzirea poruncilor lui Dumnezeu".
2. Care este al doilea semn dat de Dumnezeu pentru identificarea po

porului Său şi din ce motiv a fost dat?
Exodul 31:13,17_________________________________________
Ezechiel 20:12,20_________________________________________
Sabatul a fost dat ca semn încă de la crearea lumii (vezi şi Geneza
2:2,3), în timp ce circum cizia a fost dată pe vremea lui Avraam. De
aceea, făcând referire la Geneza, Isus a afirmat că „Sabatul a fost
făcut pentru om" (Marcu 2:27). Sabatul arată că noi suntem ai lui
152
Dumnezeu fiindcă El ne-a creat şi ne-a răscumpărat, socotindu-ne
neprihăniţi şi sfinţindu-ne. Tăierea împrejur, spune Pavel, nu are ni-
cio valoare pentru mântuire, deci nu mai este obligatorie. Dar nu
spune acelaşi lucru despre păzirea poruncilor lui Dumnezeu (inclu
siv porunca a patra, despre S a b a t-v e z i Evrei 4:9).
Dovedesc gândurile şi intenţiile tale câ eşti într-adevăr „o făp
tura nouă"?
Luni, 11 iunie Fiara şi falsa închinare
3. De ce trebui să ne ferim să primim „semnul fiarei"?

ApocaSipsa 14:9,10____________________________________________
16:2__________________________________________________________
Spre deosebire de cei care refuză semnul fiarei şi care vor sta
înaintea tronului şi îl vor lăuda pe Dumnezeu şi pe Miel cântând
triumfători, cei care vor primi semnul fiarei vor avea parte de mânia
lui Dumnezeu, vor suferi pedeapsa celor şapte plăgi şi, la sfârşit, vor
fi aruncaţi în iazul de foc.
Dar ce este acest semn pe care nimeni nu şi-ar dori să-l prim eas
că? Versetele citate îl asociază cu închinarea falsă. Puterea sim boli
zată prin fiara a patra din Daniel 7, în a doua ei etapă (aceeaşi cu fia
ra ridicată din mare, din Apocalipsa 13), „se va încum eta să schimbe
vremurile şi legea" (Daniel 7:25). O lege pe care a intenţionat să o
schimbe este Sabatul, porunca a patra, singura dintre cele zece care
se referă la timp şi precizează că Dumnezeu „a făcut... cerurile, pă
mântul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit"
(Exodul 20:11).
Prima solie îngerească ne îndreptă atenţia către această porun
că, pe care fiara a încercat să o schimbe, şi care ne cere să ne închi
năm doar Domnului, pentru că El este Creatorul. Din totalul de şapte
Sigiliul lui Dumnezeu sau semnul fiarei 153

versete care fac referire ia închinare în Apocalipsa 12-14, versetul
din 14:7 este singurul care vorbeşte despre închinarea adevărată;
celelalte şase avertizează îm potriva închinării false, care înseam
nă supunere faţă de cerinţele celor două puteri - fiara şi icoana ei
(Apocalipsa 13:4,8,12,15; 14:9,11). Iar în a treia solie îngerească,
imediat după ce este descrisă soarta închinătorilor la fiară, cei care
I se închină lui Dumnezeu sunt prezentaţi astfel: „Aici este răbda
rea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus"
(Apocalipsa 14:12).
Deci vestirea celor trei solii separă omenirea întreagă în două ca
tegorii: cei care I se închină Creatorului prin păzirea tuturor porun
cilor Lui, inclusiv porunca despre Sabatul zilei a şaptea, şi cei care
se închină fiarei şi icoanei ei. Prin urmare, falsa formă de închinare
este un substitut al închinării la Creator prin păzirea poruncii refe
ritoare la Sabat.
Ce aspecte ale închinării sunt esenţiale pentru a face dovada
loialităţii noastre faţă de Dumnezeu?
Marţi, 12 iunie Sigiliul lui Dumnezeu
Sigiliul, la fel ca sem nătura, este utilizat pentru validarea unui

document. în trecut, el era ca o ştampilă aplicată pe o bucată de
ceară sau de lut moale, făcând dovada autenticităţii unui act sau
a faptului că un obiect aparţinea cuiva, era semnul proprietarului.
4. Ce spun următoarele texte despre sigiliul lui Dumnezeu şi aplicarea

Iui?
Efeseni 1:13,14________________________________________________
Efeseni 4:30
2 Timotei 2:19
Apocalipsa 7:1-4; 14:1
Sigiliul lui Dumnezeu este un semn al faptului că El este proprie

tarul şi protectorul poporului Său. Pavel vorbeşte despre pecetluire,
legând-o de convertire şi de primirea darului Duhului Sfânt, pe care
îl numeşte „o arvună", un acont oferit tuturor credincioşilor ca o
garanţie a răscumpărării depline şi a moştenirii viitoare, pe care o
vor primi la venirea lui Isus.
Apocalipsa descrie o alto sigilare care are loc imediat înainte de
revenirea Domnului. Acest sigiliu le este aplicat celor o sută patru
zeci şi patru de mii prin revărsarea Duhului Sfânt în ploaia târzie. Ei
„poartă pe frunte" Numele lui Dumnezeu, adică reflectă caracterul
Lui, graţie lucrării Duhului Sfânt în viaţa lor.
5. Compară sigiliu! lui Dumnezeu cu semnul fiarei. Ce deosebiri sunt

menţionate?
Apocalipsa 7 : 3 ________________________________________________
Apocalipsa 14:9
Sigiliul le este aplicat adevăraţilor închinători ai lui Dumnezeu,

pe când semnul le este aplicat închinătorilor fiarei. Sigiliul este
pus doar pe frunte, indiciu al deciziei raţionale de a I se închina lui
Dumnezeu aşa cum a poruncit El. Semnul fiarei este pus fie pe frun
te, fie pe mână. Aceasta înseamnă că oamenii i se închină fiarei fie
pentru că încuviinţează la nivel mintal acest lucru, crezând că se în
chină de fapt lui Dumnezeu, fie fără să încuviinţeze, doar de teama
repercusiunilor - imposibilitatea de a cumpăra şi de a vinde şi, în
final, pedeapsa cu moartea (Apocalipsa 13:17,15).

„Cei care se unesc cu lumea sunt modelaţi după tiparul lum esc şi
se pregătesc pentru semnul fiarei. Cei care nu se încred în ei înşişi, ci
se umilesc înaintea lui Dumnezeu şi îşi curăţesc sufletul prin păzirea
adevărului, sunt modelaţi după tiparul ceresc şi se pregătesc să pri
mească pe frunte sigiliul lui Dumnezeu/' (Ellen G. White, Mărturii,
voi. 5, ed. 2016, p. 182)
Miercuri, 13 iunie Semnul fiarei
Ce este deci acest semn pe care suntem avertizaţi să nu-l pri

mim? Am văzut într-un studiu anterior că fiara a patra din Daniel 7,
în a doua ei etapă (aceeaşi cu fiara ridicată din mare în Apocalipsa
13), „se va încum eta să schimbe vrem urile şi legea" (vers. 25). O
lege pe care a intenţionat să o schimbe este Sabatul, porunca a pa
tra, singura dintre cele zece care se referă la timp şi care precizează
că Dumnezeu „a făcut... cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în
ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit" (Exodul 20:11).
Solia p rim u lu iîn g e r-c a re neîndreaptă atenţia tot către porunca
a patra, pe care fiara a încercat să o schim be - face apel să ne închi
năm doar lui Dumnezeu, pentru că El este Creatorul. Apoi, după o
avertizare despre soarta care îi aşteaptă pe cei ce aleg să i se închine
fiarei şi icoanei ei se prezintă o caracterizare a poporului credincios
al lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:9,12).
6. Dat fiind contextul imediat, ce ne spune această caracterizare des

pre importanţa Sabatului în cadrul evenimentelor finale?
Apocalipsa 14 :1 2 ______________________________________________
Din „poruncile lui Dumnezeu" face parte şi porunca a patra, Sa

batul, care arată că Dumnezeu este Creatorul şi singurul vrednic de
închinare. Mulţi văd o legătură directă între semnul fiarei şi închina
rea în ziua de duminică, falsul sabat, a cărui păzire nu a fost porun
cită în Biblie, spre deosebire de păzirea sâmbetei.
înseam nă că toţi creştinii care I se închină acum lui Dumnezeu
duminica poartă semnul fiarei? Nu. Apocalipsa 13:15 spune că aceia
care vor refuza să participe la această închinare falsă vor fi pedepsiţi
cu moartea. La sfârşit, închinarea va deveni o chestiune de viaţă şi
de moarte. Semnul fiarei va fi aplicat doar după ce fiecare om va fi
avut ocazia de a lua o decizie definitivă. Deocamdată, nimănui nu
i-a fost impus încă semnul fiarei.
Poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus - de ce sunt acestea
chiar şi în momentul de faţă trăsăturile distinctive ale creştinului
adevărat?
Joi, 14 iunie Sabatul ca sigiliu
Sabatul zilei a şaptea a fost semnul poporului adevărat al lui

Dumnezeu pe tot parcursul istoriei, începând de la Adam şi Eva şi
până la israeliţi. El s-a perpetuat în biserica din Noul Testament,
fiind respectat şi de Isus, şi de apostoli şi fiind semnul distinc
tiv al „sfinţilor" din timpul sfârşitului, care „păzesc poruncile lui
Dumnezeu şi credinţa lui Isus" (Apocalipsa 14:12).
7. De ce este Sabatul atât de important şi ce semnificaţie specială are

el pentru creştini?
Exodul 20:8-11______ _______
Evrei 4:9,10
Sabatul apare „în inima" Decalogului. El a fost dat de Creator ca

semn, sau sigiliu al autorităţii Sale. El îl identifică pe Dumnezeu pe
nume: „Dom nul, Dumnezeul tău". Identifică teritoriul asupra căru
ia El are jurisdicţie: „cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în
ele". Şi identifică temeiul autorităţii Sale: „Căci în şase zile a făcut
Domnul cerurile, pământul..., iarîn ziua a şaptea S-a odihnit."

Noul Testament arată că Dumnezeu a creat toate lucrurile prin
Isus (loan 1:1-3; Coloseni 1:16; Evrei 1:1,2). Aşadar, Isus a creat lu
mea noastră în şase zile şi S-a odihnitîn ziua a şaptea! Iar faptul că El
a zis: „S-a isprăvit!" (loan 19:30), în tim p ce atârna pe cruce în acea
vineri după-am iază, este foarte semnificativ. Aşa cum S-a od ih nitîn
Sabat la finalul lucrării de creare a lumii, El S-a odihnitîn mormânt
pe parcursul Sabatului, la încheierea lucrării de răscumpărare. Saba
tul a fost astfel binecuvântat la începutul lumii şi confirmat la cruce.
De aceea, potrivit cărţii Evrei, prin odihna în Sabat, creştinul arată
că „se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de
lucrările Sale" (Evrei 4:10). Sabatul este simbolul perfect al faptu
lui că nu ne putem mântui singuri, că mântuirea este de la început
şi până la sfârşit lucrarea lui Hristos, făcută posibilă prin credinţă
(compară cu Evrei 12:2).
Dacă păzirea Sabatului înseamnă respectarea autorităţii lui
Dumnezeu, ce înseamnă păzirea duminicii?
„Im ediat ce copiii lui Dumnezeu primesc pe frunte sigiliul - nu

este un sigiliu sau un semn care să poată fi văzut, ci o stabilire defi
nitivă în adevăr, atât intelectual, cât şi spiritual, astfel încât ei nu mai
pot fi clintiţi - im ediat ce poporul lui Dumnezeu primeşte pe frunte
sigiliul şi este pregătit pentru cernere, va veni cernerea. într-adevăr,
ea a început deja; judecăţile lui Dumnezeu sunt acum peste ţară...,
ca să ştim ce urmează să se întâmple." (Ellen G. White, The Faith I
Live By, p. 285)
„Sabatul va constitui marele test al loialităţii, deoarece el este
partea de adevăr în mod deosebit combătută. Când oamenii vor fi
supuşi încercării finale, atunci va fi trasă linia de demarcaţie între
cei care îi slujesc lui Dumnezeu şi cei care nu-l slujesc. în timp ce
păzirea sabatului fals - în conformitate cu legea statului, dar con-
158
trar poruncii a patra - va constitui o dovadă de supunere faţă de
puterea opusă lui Dumnezeu, păzirea Sabatului autentic, în ascul
tare de Legea lui Dumnezeu, va fi o dovadă de fidelitate faţă de
Creator. în timp ce o parte din oameni va primi semnul fiarei, prin
acceptarea semnului de supunere faţă de puterile pământeşti, cea
laltă parte va primi sigiliul lui Dumnezeu prin alegerea semnului de
loialitate faţă de autoritatea divină/' (Ellen G. White, Tragedia vea
curilor, ed. 2011, pp. 497-498)
\ . BIBLIA SI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII-STUDIU LA RÂND
Biblia: Romani 10-16
1. Pentru cine este Domnul bogat în îndurare?
2. Cine şi de ce sunt atât vrăjmaşi, cât şi iubiţi?
3. Care sunt cele trei practici pe care este bine să le evităm?
4. Cum se numea bărbatul care era ruda lui Pavel?
5. Ce au făcut israeliţii, când credinţa lor în Dumnezeu a fost în

cercată?

Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să descopere semnificaţia
sigiliului lui Dumnezeu, semnul de identificare al poporului lui
Dumnezeu, şi semnificaţia semnului fiarei, semnul de identifica
re al închinătorilor fiarei din ultimele zile ale istoriei lumii.
La nivelul sentimentelor: Să accepte semnificaţia spirituală a sigiliu
lui ca semn al relaţiei personale cu Dumnezeul căruia se închină.
La nivel practic: Să I se consacre Creatorului şi Mântuitorului pentru
a se asigura că fac parte din tabăra lui Dumnezeu şi nu din tabăra
vrăjmaşului.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Semnificaţia sigiliului
A. Ce reprezintă sigiliul lui Dumnezeu?
B. De ce este semnul fiarei pus pe frunte ori pe mână?
C. Care sunt deosebirile dintre sigiliul lui Dumnezeu şi semnul fia
rei?
II. Sentimente: Esenţa închinării
A. De ce ne închinăm?
B. De ce este credinţa că Dumnezeu a creat lumea expresia depen
denţei noastre de El?
C. De ce este respectarea Sabatului semnul închinării adevărate?
III. Practic: închinarea este viaţă
A. Cum să păzim Sabatul ca să fie semnul închinării adevărate?
B. De ce închinarea nu se reduce la respectarea Sabatului în ziua
corectă?
C. Cum ne este influenţată viaţa zilnică de păzirea Sabatului?
Rezumat: Sigiliul lui Dumnezeu indică apartenenţa la Dumnezeul

Creator şi Mântuitor şi, de aceea, este un semn al vieţii şi al speranţei.
De cealaltă parte, semnul fiarei indică apostazia şi este astfel semnul
pierderii şi al morţii.
160
1. MOTIVARE
Pasajul central: Efeseni 1:12-14.
Ideea de bază: Sigiliul lui Dumnezeu este de fapt un întreg proces
care are la bază lucrarea Duhului Sfânt de întărire a credinţei noastre în
„cuvântul adevărului" (Efeseni 1:13). El nu este un ecuson magic, obţi
nut întâmplător. Asemenea circumciziei şi botezului, el este un semn
al legământului dintre Dumnezeu şi poporul Său. El reflectă starea in
terioară de sfinţenie şi are legătură cu viaţa de credinţă. El este purtat
de credincioşii lui Dumnezeu în inimă, în gânduri şi în sentimente; el
vorbeşte despre dragostea lor pentru Dumnezeu. Şi se vede din acţiu
nile lor, care sunt dovada autenticităţii relaţiei lor cu El.
Studiul de săptămâna aceasta se ocupă de pregătirea pentru con
flictul final care îi va separa pe oameni în două categorii. Misiunea ta
este să le prezinţi membrilor grupei şi să le explici care sunt semnele
de identificare pentru cel două categorii (sigiliul lui Dumnezeu şi sem
nul fiarei). Pe parcursul studiului, examinaţi împreună rolul Sabatului.
Discuţie introductivă: Unii creştini interpretează literal semnul fia
rei, considerând că el ar fi, de exemplu, un cod de bare, numărul unui
cârd de credit sau o identificare biometrică. Enumeră câţiva reprezen
tanţi ai acestei concepţii şi prezintă câteva dintre argumentele lor.
De discutat: De ce nu concordă interpretările acestea ale semnului
fiarei cu descrierile lui din cartea Apocalipsa? Ce indicii din text susţin
interpretarea spirituală a semnului fiarei?
loan, profetul din cartea Apocalipsa, foloseşte o serie de imagini şi
de noţiuni împrumutate din Vechiul Testament pentru a sugera con
trastul izbitor dintre cei care primesc sigiliul lui Dumnezeu, ca semn
al apartenenţei lor de El, şi cei ce primesc semnul fiarei, ca semn al
devotamentului lor faţă de fiară. Explică limbajul simbolic şi discutaţi
în grupă, pornind de la următoarele întrebări:
1. Ce înseamnă faptul că semnul fiarei este pus pe frunte ori pe
mână?
2. Ce ne spune locul de aplicare a semnului despre legătura pe care
o au cu fiara cei ce primesc semnul ei?

3. Ce idei legate de problema închinării putem desprinde din aceste
simboluri?
4. Ce loc ocupă Sabatul în drama care se va desfăşura la sfârşitul
timpului?
5. Ce legătură are Sabatul cu sigiliul lui Dumnezeu şi cu semnul fiarei?
Comentariu biblic
I. Sigiliul lui Dumnezeu
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 7:1-4; 9:4.)
în viziunea despre cele şapte peceţi (Apocalipsa 6:1 - 8:1), imediat
după pecetea a şasea, care începe cu vărsarea mâniei lui Dumnezeu
(Apocalipsa 6:17), profetul loan vede „pecetea lui Dumnezeu", care le
este aplicată supravieţuitorilor mâniei divine (Apocalipsa 7:3). Pecetea
aceasta este diferită de celelalte şapte peceţi. Ea nu aduce un mesaj de
distrugere şi de moarte ca ele, ci aduce asigurarea mântuirii şi a vieţii.
De asemenea, nu este un semn de confidenţialitate pentru o scrisoare,
ca ele, ci este un semn de proprietate. Anticii obişnuiau să aplice o
pecete pe un obiect pentru a arăta că le aparţinea. Pecetea (echivalen
tul de odinioară al ştampilei de azi - n. r.) era o bucată de metal sau o
piatră preţioasă (Exodul 28:11; Estera 8:8) pe care era gravat numele
proprietarului sau însemnul lui. Ea se aplica pe o bucată de lut sau de
ceară, pe care rămâneau semnele gravate în ea, pentru a sigila docu
mentul sau produsul. în viziunea profetică a lui loan, pecetea este pusă
pe fruntea slujitorilor lui Dumnezeu pentru a-i feri de dezastrele care
urmează să vină (Apocalipsa 7:3; 9:4). Şi profetul Ezechiel vorbeşte
despre acest rol protector al semnului aplicat pe frunte (Ezechiel 9:4-6;
compară cu Geneza 4:15). în acest pasaj din Ezechiel, semnul este făcut
doar pe fruntea celor care se închină Dumnezeului viu, Creatorului, în
scopul delimitării lor de cei care „se închinau înaintea soarelui, spre
răsărit" (Ezechiel 8:16).
Viziunea din Apocalipsa 7 transmite aceeaşi idee. Ea conţine o suc
cesiune de elemente care ne trimit cu gândul la relatarea despre cre
area lumii. Cele trei elemente - pământul, marea şi copacii - , apar în
aceeaşi ordine ca în raportul Genezei (vezi Apocalipsa 7:3; compară cu
Geneza 1:9-13). Menţionarea lor în această ordine sugerează ideea că
sigiliul le este aplicat celor care îl recunosc pe Dumnezeu drept Creator
162
al lor, celor care îi aparţin Lui (Psalmii 24:1,1; 89:12,13; 100:3). Cei
sigilaţi sunt cu toată fiinţa lor ai Dumnezeului care a creat tot ce există.
De discutat: „Pecetea lui Dumnezeu" este un semn vizibil? De ce?
II. Semnul fiarei
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 13:15,16; 14:9.)
Pentru a contraface semnul lui Dumnezeu şi pentru a-i duce în eroa
re pe oameni, duşmanul lui Dumnezeu, reprezentat de „fiară", şi-a con
ceput şi el un semn ca marcă a loialităţii. Semnul acesta este aplicat,
potrivit cărţii Apocalipsa, pe mâna dreaptă sau pe frunte (Apocalip
sa 13:16). Simbolul acesta este împrumutat din cartea Deuteronomul
unde reprezintă credincioşia faţă de Legea divină. Ca să se asigure că
israeliţii nu aveau să uite să păstreze în inimă cuvintele şi poruncile
Sale, Dumnezeu a apelat la o imagine: „Să le legi ca un semn de aduce-
re-aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi" (Deuterono
mul 6:8; compară cu Exodul 13:9).
Evreii aplică literal acest text şi îşi leagă tefilinul („filacteriile") pe
mână şi pe frunte ca să-şi reamintească să se supună cu totul Legii lui
Dumnezeu, atât cu acţiunile (mâna), cât şi cu gândurile lor (fruntea).
După cum „pecetea lui Dumnezeu" pusă pe fruntea celor din poporul
lui Dumnezeu este un semn care le aminteşte să asculte de poruncile
Sale, tot la fel „semnul fiarei" pus pe mână sau pe frunte este un semn
al loialităţii faţă de fiară. Obiectul disputei este aici închinarea, după
cum arată de altfel îngerul al treilea. Avertizarea „dacă se închină cine
va fiarei" este explicată în afirmaţia paralelă „şi primeşte semnul ei pe
frunte sau pe mână" (Apocalipsa 14:9). Conjuncţia „şi" (kai', în greacă)
din introducerea acestei afirmaţii corespunde ebraicului waw, care are
rol explicativ (epexegetic) şi indică existenţa unei relaţii directe între
închinarea la fiară şi primirea semnului.
De discutat: De ce este „semnul fiarei" o marcă a închinării? Com
pară „semnul fiarei" cu „pecetea lui Dumnezeu". Din ce motiv este în
chinarea miza principală în ultima etapă a marii lupte?
III. Sabatul, semnul închinării
(Revedeţi împreună, în grupă, Geneza 2:1-3 şi Exodul 20:8-11).
Istoria umanităţii a început cu Sabatul, cu timpul de închinare. Sa
batul marchează primul act de închinare al omului din istorie, primul

răspuns al omului faţă de tot ce crease Domnul pentru el. Un alt fapt
semnificativ este acela că Sabatul, care aminteşte de crearea lumii, se
află în centrul Decalogului. Poziţia aceasta corespunde şi subiectului
abordat de porunca referitoare la el: Sabatul vorbeşte despre relaţia
noastră cu Dumnezeu (la fel ca primele trei porunci) şi, concomitent,
despre relaţia noastră cu semenii (la fel ca ultimele şase porunci).
Este interesant că, în Antichitate, pecetea era aşezată în centrul
actului care consemna un acord, ca să nu poată fi falsificată sau ştear
să. Plasarea Sabatului în centrul Decalogului este un indiciu că el are
rolul de pecete a Creatorului (vezi Studiul 6, la Aprofundarea studiului,
secţiunea 3, „Un semn al timpului").
De discutat
1. Sabatul este o poruncă din Decalog care a fost contestată (şi
schimbată) în creştinismul tradiţional. De ce a fost şi este contestată?
2. Ce efect a avut schimbarea Sabatului asupra relaţiei dintre creş
tini şi evrei?
3. APLICAŢIA
Sabatul zilei a şaptea aminteşte de crearea lumii, potrivit poruncii a
patra, pe când duminica aminteşte de înviere în tradiţia romano-cato-
lică. Deschide o discuţie cu membrii grupei despre modul în care le-au
afectat aceste două poziţii concepţia despre ziua care trebuie păzită.
întrebări
1. Cum să păzim Sabatul în familie ca să fie semnificativ pentru noi
şi ca să reflecte rolul lui de sigiliu al lui Dumnezeu?
2. Ce deosebiri există între modul în care păzesc alţi creştini dumini
ca şi modul în care păzesc Sabatul adventiştii de ziua a şaptea?
4„ ACTIVITATE
în cadrul grupei, observaţi şi analizaţi serviciile de închinare din bi
serica voastră şi comparaţi-le cu serviciile religioase din alte biserici
sau din alte religii. Discutaţi despre semnificaţia închinării.
Sugestie: Pregătiţi împreună un serviciu divin care să exprime teo
logia închinării în concepţia adventiştilor de ziua a şaptea.
164
Babilonul şi Ârmaghedonyl
Sabat dapă-amsazâ
Com pletează şi memorează: „Voi sunteţi păziţi d e __________
lui Dumnezeu, p r in ____________ , p e n tru ________________
gata să fie descoperită în vrem urile de apoi." (1 Petru 1:5)
Cum am afirmat deja, cartea Apocalipsa abundă în imagini şi ex

presii preluate direct din Vechiul Testament. De exemplu, ea folo
seşte de şase ori numele „Babilon". Dar nu se referă la imperiul lui
Nebucadneţar din Antichitate, care nu mai exista pe scena lumii de
sute de ani. Ci loan întrebuinţează imagini din Vechiul Testament
pentru a exprima un adevăr. în acest caz, Babilonul - o mare putere
politică şi religioasă care asuprise poporul lui Dumnezeu - reprezin
tă aici marile puteri religioase şi politice care vor urmări acelaşi scop
în timpul sfârşitului.
în mod similar, cuvântul Arm aghedon, care apare doar în Apoca
lipsa, derivă dintr-o expresie care se pare că are sensul „muntele din
Meghido", o referire la un loc din vechiul Israel. S-au făcut nume
roase speculaţii cu privire la Arm aghedon, mulţi oameni aşteptând
ca, la sfârşitul lumii, să aibă loc un mare conflict armat în Meghido.
Săptămâna aceasta vom studia despre Babilon şi despre Arm a
ghedon şi vom încerca să aflăm ce ne spune Biblia despre ele.
23 iunie - Ziua împotriva drogurilor
165
Duminică, 17 iunie „Vinul mâniei ei"
lo Ţinând cont de istoria Babilonului consemnată în Vechiul Testa

ment, ce ne învaţă Apocalipsa despre Babilon, în contextul eveni
mentelor finale?
1 4 :8 _________________________________________________________
1 6 :1 9 ________________________________________________________
1 7 :5 _________________________________________________________
18:2,10,21____________________________________________________
în Biblie găsim istoria a două cetăţi-simbol: Ierusalimul şi Babi-

lonul. Ierusalimul era simbolul cetăţii lui Dumnezeu şi al poporului
Său (Psalmii 102:21; Isaia 52:9; 65:19; Apocalipsa 3:12), iar Babilo-
nul era simbolul oprimării, al violenţei, al religiei false şi al răzvrătirii
făţişe îm potriva lui Dumnezeu.
Gândeşte-te la Turnul Babei (Geneza 11:9). Din term enul ebraic
pentru „Babei" derivă şi numele Imperiului Babilonian. în 1 Petru
5:13, Petru le trim ite credincioşilor salutări din partea bisericii „care
este în Babilon", ceea ce se consideră a fi o referire nu la vechiul
imperiu, aflat în ruine în Irakul de astăzi, ci la Roma, cea care avea
să devină în tim p scurt asupritoarea bisericii. Denumirea aceasta
este interesantă din perspectiva cărţii Apocalipsa şi din perspectiva
rolului pe care declară că avea să-l joace Roma.
2. Ce ne descoperă profeţia despre influenţa nefastă exercitată de

Babilon asupra lumii şi asupra poporului lui Dumnezeu?
Apocalipsa 1 4 :8 _______________________________________________
Apocalipsa 18:3
166
Nu încape nicio îndoială că puterea pe care o reprezintă Babilo
nul, aşa cum este descrisă în cartea Âpocalipsa, este foarte coruptă,
influenţa ei corupătoare extinzându-se, într-o măsură mai mare sau
mai mică, în toată lumea. Expresia „vinul mâniei curviei ei" (Apoca-
lipsa 14:8) face referire evidentă la doctrina falsă, la practici corupte
şi la urmările acestor practici. Babilonul este o forţă care răspândeş
te răul la „toate neamurile". Toţi trebuie să fie atenţi să nu se lase
corupţi de el.
în lumea contemporana, peste tot există corupţie, confuzie,
oprimare. Ce ne spune aceasta despre nevoia de a fi ancoraţi în
isus şi în Cuvântul Său?
Luni, 18 iunie A căzut Babilonul!
3. Ce ne spune pasajul din Âpocalipsa 18:1-10 despre „Babilonul cel

mare"?
A doua solie îngerească (Âpocalipsa 14:8) cu privire la căderea

Babilonului este repetată în Âpocalipsa 18:2 pentru a sublinia cât
de corupt a ajuns. „Biblia declară că, înainte de venirea Domnului,
Satana va acţiona prin «tot felul de minuni, de semne şi puteri min
cinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii». Cei care «n-au primit dra
gostea adevărului ca să fie mântuiţi» vor fi lăsaţi să accepte «o lu
crare de rătăcire, ca să creadă o minciună» (2 Tesaloniceni 2:9-11).
Până când nu se va ajunge la acest nivel şi nu se va realiza unirea
deplină a bisericii cu lumea în toată creştinătatea, căderea Babilo
nului nu va fi completă. Schimbarea este progresivă, iar împlinirea
perfectă a profeţiei din Âpocalipsa 14:8 este încă în viitor." (Ellen G.
White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 320)
Dacă a venit deja „împlinirea perfectă" a acestei profeţii, doar
Dumnezeu ştie. Ce ştim noi este că, potrivit acestor texte, Babilonul
Babilonul şi Armaghedonul 167

spiritual va fi judecat într-o zi de Dumnezeu pentru faptele sale foar
te rele. „Pentru că păcatele ei s-au îngrăm ădit şi au ajuns până la cer
şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei" (Apocalipsa 18:5).
Cuvintele acestea reflectă limbajul folosit în Vechiul Testament cu
referire la Babilonul antic (leremia 51:9) şi arată că şi Babilonului
modern îi va veni, cu siguranţă, timpul de judecată. Şi Babilonul de
odinioară a fost judecat (Daniel 5). Scriptura arată foarte clarîn mai
multe locuri că, într-o zi, toţi vor da socoteală pentru faptele lor.
Noi, creştinii, avem un M ijlocitor care ne va reprezenta la aceas
tă judecată (1 loan 2:1; Daniel 7:22). Cât de încurajator este gândul
acesta! Altfel, nici soarta noastră nu ar fi deloc mai bună decât a
Babilonului!
Ce înseamnă pentru tine faptul că toate nedreptăţile şi nelegiu
irile care rămân nepedepsite acum vor fi pedepsite de Dumnezeu
la sfârşit?
Marţi, 19 iunie Ârmaghedonul
Oamenii în general, dar, din păcate, şi mulţi creştini, nu cunosc

bine cartea Apocalipsa, dar au auzit totuşi, măcar în treacăt, des
pre Arm aghedon. în cultura secularizată, Ârm aghedonul a devenit
simbolul conflictului final, în care atârnă în balanţă soarta întregului
pământ. De pildă, în filmul hollywoodian Armageddon, un asteroid
uriaş ameninţă să distrugă planeta. într-o anumită măsură, ideea de
sfârşit al lumii le este cunoscută maselor.
Mulţi creştini familiarizaţi cu cartea Apocalipsa şi care cred în ea
consideră că bătălia de ia Arm aghedon se referă la un conflict armat
efectiv care va avea loc în Orientul Mijlociu la sfârşitul lumii. O astfel
de interpretare susţine că o armată de două sute de milioane de
asiatici va invada nordul Israelului. Alţii fac o obsesie din diversele
conflicte militare şi politice desfăşurate în acea zonă a lumii care,
potrivit lor, vor pregăti terenul pentru lupta armată finală de la Ar
maghedon, undeva în zona Meghido.
168
Biblia ne spune însă cu totul altceva. Arm aghedonul va constitui,
într-adevăr, apogeul conflictului, dar nu va fi o înfruntare între naţi
uni inamice, ci între cele două tabere între care se dă marea luptă.
Nu va fi un conflict econom ic sau politic, ci unul religios, cu unele
aspecte econom ice şi politice.
4. Ce descoperim în Apocalipsa 16:12-16 despre Armaghedon?
Limbajul folosit aici este figurat: nişte duhuri necurate care sea
mănă cu nişte broaşte ies din gura balaurului, din gura prorocului
mincinos şi din gura fiarei (puterile din Apocalipsa 13). Bătălia deci
sivă se dă când nişte „duhuri de draci" (Apocalipsa 16:14) îi strâng
pe toţi îm păraţii pământului pentru „războiul zilei celei mari a
Dumnezeului celui Atotputernic". însă aici este vorba de un conflict
cosmic desfăşurat între forţele lui Hristos şi forţele lui Satana. Nu
este o bătălie limitată la zona Meghido, după cum nici Babilonul din
Apocalipsa nu se limitează la Irakul modern.
Ce implicaţii are aceasta lupta pentru fiecare dintre noi?
Miercuri, 20 iunie Armaghedonul şi muntele Cârmei (1)
Ce reprezintă totuşi acest loc numit „Arm aghedon"? Numele

pare a însemna „muntele din Meghido". însă, în zona cunoscută sub
numele Meghido, nu există niciun munte. Doar în vecinătatea ei se
află muntele Cârmei. Unii cercetători au dedus astfel că expresia
„muntele din Meghido" ar face referire la Cârmei. Mai mult, cerce
tătorii Bibliei au văzut în experienţa lui llie de pe muntele Cârmei un
simbol al evenim entelor descrise în Apocalipsa 13.

După cum am remarcat ieri, Apocalipsa 16:13, cu referirea lui
la balaur, fiară şi prorocul m incinos, arată către evenimentele din
Apocalipsa 13.
în Apocalipsa 13, acţiunea începe să se intensifice în versetele
13 şi 14, unde se spune că fiara a doua făcea lucruri supranaturale -
„făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oam enilor"
(vers. 13). Evenim entele acestea duc apoi la confruntarea dintre cei
care I se închină Dumnezeului adevărat şi cei care se închină „icoa
nei fiarei" (vers. 14).
5. Ce eveniment relatat în 1 împăraţi 18:1-18 reflectă parţial eveni

mentele finale descrise în cartea Apocalipsa?
Evenimentul prezentat aici are un elem ent comun cu marea

luptă - recunoaşterea autorităţii Dumnezeului creator. Ilie arată
care este problema: oamenii au părăsit Legea lui Dumnezeu şi se
închină dumnezeilor falşi şi ascultă de ei. N-a fost aceasta problema
dintotdeauna a oamenilor, în diferitele forme pe care le-a luat ea
de-a lungul istoriei? Noi ne închinăm fie „Celui ce a făcut cerul şi
pământul, marea şi izvoarele apelor" (Apocalipsa 14:7), fie altcuiva
sau la altceva. în cazul descris în Apocalipsa 13, oamenii se închină
fie Domnului, fie fiarei şi icoanei ei. Nu există decât două posibili
tăţi. Suntem fie de partea lui Dumnezeu, fie de partea lui Satana.
Este o chestiune extrem de importantă în prezent, dar va fi mai ales
în conflictul final, unde, aşa cum s-a întâm plat pe muntele Cârmei,
linia de demarcaţie dintre cele două categorii va deveni foarte clară.
170
Joi, 21 iunie Armaghedonul şi muntele Cârmei (2)
6. Ce s-a întâmplat în continuare pe Cârmei, care a fost deznodămân

tul şi (fără a forţa textul) ce aspecte întâlnite aici se vor repeta, la
scară mai mare, la sfârşitul timpului, când marea luptă va atinge
punctul culminant?
1 împăraţi 18:18-40____________________________________________
Controversa de pe muntele Cârmei a fost între Mie, profetul lui

Dumnezeu, şi sutele de preoţi ai lui Baal. (Reprezentanţii răului
erau mult mai numeroşi decât reprezentanţii binelui.) Ea a constat
dintr-un test prin care se urmărea să se vadă cine este Dumnezeul
a d e v ă ra t- Dumnezeul care a creat cerul şi pământul sau Baal, un alt
chip al „balaurului" şi al m ijloacelor prin care el încearcă să înşele
lumea (Apocalipsa 12:9).
Preoţii i-au cerut lui Baal să trimită foc ca să ardă animalul de
jertfă. Au strigat la el de dimineaţă până la amiază. „Strigaţi tare",
le-a spus llie cu sarcasm. „Poate că doarme" (1 îm păraţi 18:27). Pre
oţii au intrat în delir şi şi-au făcut tăieturi cu săbiile, până le-a curs
sânge. în cele din urmă, la momentul jertfei de seară, au renunţat
epuizaţi.
7. Citeşte Apocalipsa 16:13; 19:20,21 şi compară cu textele care vor

besc despre soarta profeţilor mincinoşi ai lui Baal. Ce concluzie pu
tem trage de aici?
Sunt multe lucruri pe care nu le cunoaştem, cel puţin deocam da

tă, despre Arm aghedon, însă ştim care va fi deznodământul: anihi

larea duşm anilor lui Dumnezeu şi scoaterea lui Dumnezeu şi a sfin
ţilor Lui de sub acuzare.
Citeşte 1 Corinteni 15:1,2. Pasajul acesta nu tratează despre
Armaghedon, dar are legătură cu pregătirea noastră pentru eve
nimentele viitoare. Ce îndemn al apostolului Pavel este relevant
pentru noi aici? Citeşte şi Apocalipsa 16:15, care vorbeşte despre
Armaghedon. Care este mesajul comun al acestor texte pentru noi
astăzi?
„în câteva locuri din relatarea bătăliei de la Arm aghedon, crea

turile hidoase şi evenim entele urâte se refugiază pentru o clipă în
culise şi ne este oferită o frântură de adevăr personal. După cum am
văzut, un asem enea loc este Apocalipsa 16:15: «lată, Eu vin ca un
hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble
gol şi să i se vadă ruşinea.» Textul acesta, situat în centrul singurului
pasaj din Biblie în care apare numele Arm aghedon, reia în ecou nu
meroasele pasaje din Noul Testament legate de pregătirea persona
lă pentru revenirea lui Isus şi pentru evenim entele finale.
Un alt text este Apocalipsa 17:14: «Ei se vor război cu Mielul, dar
Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi împăratul
împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi care sunt cu El, de
asemenea, îi vor birui.» în acest mare război de la sfârşit este im pli
cată o armată de oameni al cărei scop principal nu este distrugerea
altor oameni cu arme, ci credincioşia faţă de chemarea şi alegerea
divină. Este o luptă foarte diferită de cele pe care le poartă astăzi
naţiunile şi rebelii. După cum am afirmat în mod repetat, bătălia
de la Arm aghedon este o bătălie pentru cucerirea minţii. Este şi o
bătălie pentru cucerirea inimii - o chemare la credinţa sinceră în
Mielul care a fost înjunghiat (Apocalipsa 5:9,10,12; 13:8)/' (Jon
Paulien, Armageddon at the Door, ed. 2008, p. 193)
172 STUDIUL 1
Biblia: 1 Corinteni 1-7
1. Cum sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei

ce-L iubesc?
2. Cu privire la cine le-a vorbit Pavel „în icoană de vorbire"?
3. Despre ce fel de om le-a scris Pavel corintenilor că nici nu trebu

ia să mănânce îm preună?
4. Cu privire la ce subiect a scris Pavel, folosind expresia „după

părerea mea"?
5. în ce privinţă nu este Domnul mai puţin meticulos astăzi?
Babilonul şi Armoghedonul 173

Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să descopere lupta finală
în care se vor confrunta tabăra lui Dumnezeu şi tabăra Babilo-
nului.
La nivelul sentimentelor: Să conştientizeze că este vorba despre un
conflict spiritual şi să accepte ideea că acest conflict vizează în
mod direct credinţa în Dumnezeu.
La nivel practic: Să folosească „echipamentul" pus la dispoziţie de
Dumnezeu ca să se opună şi să lupte împotriva duşmanului şi să
se pregătească astfel pentru ultimul conflict.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Bătălia de la Armaghedon
A. Ce înseamnă numele ebraic „Armaghedon"?
B. Când şi unde va avea loc această bătălie?
C. Ce armate se vor confrunta?
II. Sentimente: O luptă spirituală
A. Ce argumente avem că este o luptă spirituală?
B. Cum crezi că îţi va afecta viaţa personală această luptă spirituală?
C. Prin ce se va deosebi bătălia aceasta spirituală de luptele tale
spirituale prezente?
Ilh Practic: Pregătirea pentru bătălie
A. De ce arme spirituale vei avea nevoie ca să supravieţuieşti aces
tei bătălii?
B. Către ce alte subiecte ne abate atenţia interpretarea literală a
acestei bătălii?
C. Cum ar trebui să te pregăteşti astăzi pentru Armaghedon?
Rezumat: Războiul de la Armaghedon este de natură spirituală şi va

aduce faţă în faţă toate forţele răului şi tabăra împărăţiei lui Dumnezeu.
1. MOTIVARE
Pasajul central: Efeseni 6:10-18.
174
Ideea de bază: Bătălia de la Armaghedon este de natură spirituală,
dar aceasta nu înseamnă că va fi mai puţin dură sau reală decât conflic
tele armate din prezent: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi
sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stă-
pânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care
sunt în locurile cereşti" (Efeseni 6:12). Pentru prima oară în istorie, toa
te forţele răului îşi vor uni eforturile şi îşi vor dezvălui mai clar adevă
rata faţă şi adevăratele intenţii. Lupta aceasta spirituală are amploare
cosmică. Atunci, luptele noastre zilnice se vor intensifica.
Studiul de săptămâna aceasta introduce subiectul ultimei bătălii de
la Armaghedon. Ai misiunea de a le prezenta şi explica participanţilor
în ce va consta ea şi de a o raporta la luptele noastre spirituale de as
tăzi. Deschide o discuţie despre lupta spirituală, despre „marea luptă"
aşa cum este ea descrisă în Scriptură. Prezintă texte-cheie din Vechiul
şi din Noul Testament care vorbesc despre lupta spirituală (Numeri 24;
Daniel 10 - 11; Matei 26:36-42 etc.).
Discuţie introductivă: Mulţi creştini evanghelici cred că războiul de
la Armaghedon va fi un conflict efectiv care se va desfăşura în Israel şi
la care vor participa armate reale. Discutaţi despre diversele interpre
tări evanghelice răspândite astăzi.
De discutat: De ce nu este validă interpretarea literală a Armaghe-
donului? Ce argumente avem că războiul de la Armaghedon nu va fi
unul literal?
2. APROFUNDAREA STUDIULU!
Istoria Turnului Babei a rămas în memoria profeţilor biblici ca para
digmă a nebuniei aroganţei omului. Reciteşte istoria aceasta împreu
nă cu membrii grupei (Geneza 11:1-9). Dacă este posibil, prezintă-le o
imagine cu ruinele Marelui Zigurat din Ur (din vecinătatea Bazei Aeri
ene Aii din Irak).
Pentru loan, Babelul (sau Babilonul) reprezintă puterea răului care
vrea să-l ia locul lui Dumnezeu. Motivul Babilonului, numele grecesc
al Babelului, se repetă în cartea Apocalipsa (este folosit de şase ori,
număr asociat cu Babilonul) şi culminează în profeţia despre Arma
ghedon. Asemenea constructorilor Turnului Babei, forţele răului se
strâng şi se aliază pentru a lupta împotriva împăratului ceresc. Marea
confruntare se încheie, la fel ca în istoria Turnului Babei, cu coborârea

Dumnezeului cerului şi cu prăbuşirea Babilonului spiritual. Prăbuşirea
este descrisă în cuvinte care amintesc de căderea Babilonului antic.
Comentariu biblic
I. Adunarea din Babilon
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 16:16 şi Daniel 11:43.)
Cartea Apocalipsa arată că ultimul eveniment din istoria omenirii
va fi un război de proporţii, care va „strânge" laolaltă toate forţele ră
ului (Apocalipsa 16:16), reunind balaurul şi cele două fiare (Apocalip
sa 16:13; compară cu 12:17; 13:1,11; vezi studiul precedent). Această
coaliţie a răului îi atrage pe „împăraţii pământului" (Apocalipsa 16:14).
Tabăra aceasta este numită „cetatea cea mare" (Apocalipsa 16:19), ex
presie folosită pentru a desemna Babilonul (Apocalipsa 14:8).
Profetul Daniel a avut aceeaşi viziune. în profeţia lui despre împă
răţii, prezentată sub forma unei statui cu chip uman, el vede la sfâr
şit o mare adunare a împăraţilor pământului (Daniel 2:43,44). Scena
aceasta reapare în profeţia lui despre „un mare război" (Daniel 10:1;
traducere literală) care se termină tot cu strângerea tuturor forţelor de
la miazănoapte, împreună cu cele de la miazăzi (Daniel 11:40).
Conform acestor profeţii, ultimele evenimente din istoria umanită
ţii vor fi caracterizate de mişcări de unire. Nu este clar cum vor apărea
aceste mişcări. Interesant este însă că scena aceasta a început să fie
pregătită chiar sub ochii noştri: toate puterile lumii năzuiesc către uni
re, pentru ca lumea noastră să devină una din toate punctele de vede
r e - o sigură cultură, religie şi economie, un singur sistem politic şi un
singur sistem militar. Tindem să vorbim aceeaşi limbă, să ne îmbrăcăm
la fel, să cântăm aceleaşi cântece, să mâncăm aceeaşi mâncare şi chiar
să gândim şi să credem la fel. Lumea nu a fost niciodată atât de inter
conectată ca acum. Ea devine pe zi ce trece „un sat global".
De discutat: Ce instituţii mondiale confirmă trendul unităţii globa
le? Ce instituţii mondiale manifestă mentalitatea Babilonului? Cu ce
instituţii mondiale putem fi de acord şi de ce? Care este experienţa ta
cu „satul global"?
II. Bătălia din Babilon
(Revedeţi împreună, în grupă, Daniel 2:35,45; 11:45.)
în ambele profeţii ale lui Daniel, alianţa forţelor răului apare în
opoziţie cu muntele sfânt al lui Dumnezeu. La fel, cartea Apocalipsa
176 STUDIUL i:
poziţionează această ultimă alianţă la polul opus faţă de templul din
cer (Apocalipsa 16:17), care se află tot pe un munte sfânt, fapt indi
cat de prefixul har („munte") din numele Armaghedon. Zona numită
„Maghedon", numele străvechi al Meghidoului, a fost martora multor
conflicte (Judecătorii 7; 2 împăraţi 10:11; 23:29,30). Profeţia se referă
la Ierusalimul ceresc, nu la Ierusalimul pământesc din statul modern
Israel. Nu se referă la conflicte militare dintre armate pământeşti ina
mice şi nici la conflictul din Orientul Mijlociu, cum cred unii creştini
evanghelici.
Bătălia de la Armaghedon este de natură spirituală, aducând faţă în
faţă doi inamici spirituali: Babilonul şi Ierusalimul ceresc. Tabăra Babi-
lonului este reprezentată de trei fiare: balaurul, fiara din mare şi fiara
din pământ. Ultima fiară primeşte un nume nou „prorocul mincinos",
titlu care îi confirmă rolul de suporter al instituţiei pământeşti a pa
palităţii (leremia 5:30,31; 23:14) şi de înşelător (leremia 5:13; 23:16).
Profeţia precizează că puterile acestea fac uz de metode paranormale,
de „duhuri de draci" pentru a-i atrage pe „împăraţii pământului" (Apo
calipsa 16:14).
De discutat: Găseşte pe hartă cetatea Meghido. La ce distanţă de
Meghido se găseşte muntele Cârmei? Cum explici faptul că nu există
niciun munte cu numele Meghido? Ce lupte consemnează Biblia că au
avut loc la Meghido? Din ce cauză nu putem afirma că bătălia de la
Armaghedon se va da pe „muntele" sau în valea Meghido?
III. Căderea Babilonului
(Revedeţi împreună, în grupă, Daniel 2:35,45; 11:45; Apocalipsa
16:17-21.)
Şi în viziunile lui Daniel, şi în viziunea lui loan, deznodământul este
acelaşi: Dumnezeu coboară şi distruge toată adunarea forţelor răului.
Autorul cărţii Apocalipsa descrie această distrugere ca pe o împărţire a
Babilonului, pe care îl numeşte „cetatea cea mare" (Apocalipsa 16:19;
compară cu 14:8). Biblia leagă cucerirea Babilonului de către Cirus, în
anul 539 Î.Hr., de secarea Eufratului: „Eu zic Adâncului: «Usucă-te şi
îţi voi seca râurile.» Eu zic despre Cirus: «El este păstorul Meu şi el va
împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: 'Să fie zidit iarăşi!'
şi despre Templu: 'Să i se pună temeliile!'»" (Isaia 44:27,28; leremia

50:38). Istoricul antic Herodot (484-425 Î.Hr.) descrie astfel strategia
lui Cirus de cucerire a Babilonului: „[Cirus] şi-a postat armata în zona
unde râul intră în cetate şi o altă parte, în zona unde iese din ea şi i-a
îndemnat pe oamenii lui să pătrundă în cetate prin albia Eufratului,
când vedeau că putea fi trecută... Când a fost posibil, perşii... au intrat
în Babilon prin albia Eufratului, unde, în acel moment adâncimea apei
era cât jumătate din înălţimea unui bărbat." [Herodotus /, Books I and
II, 1975, p. 239)
De discutat: Observă faptul că expresia „a căzut Babilonul" foloseş
te timpul trecut pentru a descrie evenimentul viitor al căderii Babilo
nului spiritual.
1. De ce era vestea căderii Babilonului atât de importantă pen
tru iudeii din vremea aceea? Care împărat păgân a fost numit „Unsul
Său"(Mesia) şi de ce?
2. Ce asemănări există între căderea Babilonului istoric şi căderea
Babilonului spiritual?
3. APLICAŢIA
Biblia foloseşte de multe ori timpul trecut pentru a face referire la
un eveniment ce urmează să aibă loc. Dă câteva exemple din Vechiul
Testament, dar şi câteva din Noul Testament.
întrebări
1. Ce metodă pedagogică putem învăţa din această practică a scri
itorilor Bibliei, de a se referi la un eveniment bine cunoscut din trecut
pentru a vorbi despre unul viitor?
2. De ce folosesc profeţii biblici această metodă? Ce alte exemple
din Biblie mai poţi da?
4. ACTIVITATE
în mass-media sunt multe referiri la Armaghedon. Enumeră câteva
la grupă.
Sugestie:
Alegeţi împreună, în grupă, un imn despre biruinţa lui Isus. Propu-
neţi-l ca imn al săptămânii şi nu uitaţi de ora de rugăciune a grupei!
178
Sabat dupâ-amiazâ
Com pletează şi memorează: „Căci, cum iese________
de l a ____________ şi se vede până l a ________ , aşa va fi şi
_____________ Fiului omului." (Matei 24:27)
Numele „adventist de ziua a şaptea" exprimă două învăţături

biblice fundam entale: cuvântul „adventist" face referire la a doua
venire a lui Isus, când toate făgăduinţele din Scriptură, inclusiv cea
despre viaţa veşnică, îşi vor găsi împlinirea; iar expresia „de ziua a
şaptea" se referă la Sabat, memorialul săptămânal al creării vieţii
pe pământ.
Crearea lumii noastre (începutul) are legătură cu a doua venire a
lui Isus (sfârşitul, sfârşitul existenţei păcatului), chiar dacă cele două
evenimente sunt situate la mare distanţă în timp. Dumnezeul care
va reveni şi, „într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă
trâmbiţă" (1 Corinteni 15:52), ne va transforma este Dumnezeul
care ne-a creat (loan 1:1-3).
Săptămâna aceasta vom discuta despre sfârşitul ultim elor eveni
mente ale istoriei: a doua venire a Domnului Isus.
Duminică, 24 iunie Ziua Domnului
De obicei, asociem învăţătura despre a doua venire a lui Isus cu

Noul Testament, dar lucrul acesta nu este drept. Este adevărat că
179
abia după prima venire a lui Isus, după moartea, învierea şi înălţa
rea Sa am primit o descoperire mai amplă a acestui adevăr. însă,
la fel ca în cazul altor învăţături din Noul Testament, Vechiul Testa
ment face aluzie la acest adevăr esenţial. Scriitorii Noului Testament
nu ne-au adus la cunoştinţă un adevăr nou, ci ne-au oferit detalii
despre un adevăr deja existent în Scriptură. Fiindcă abia după răs
tignirea şi învierea Mântuitorului putem înţelege şi aprecia la ade
vărata valoare a doua Sa venire.
1. Ce ne învaţă textele următoare despre a doua venire a lui Isus?
Isaia 13:6,9___________________________________________________
Zaharia 14:9
Daniel 12:1
„Ziua Domnului" va fi o zi de distrugere, de întristare şi de chin

pentru cei pierduţi. Va fi însă o zi de eliberare pentru toţi cei din
poporul lui Dumnezeu, pentru „oricine va fi găsit scris în carte" (vezi
şi Filipeni 4:3; Apocalipsa 3:5; 13:8). Tema aceasta, a zilei Domnului
ca timp de judecată pentru cei răi şi ca timp de salvare şi de răsplă
tire a celor credincioşi, este abordată şi în Vechiul Testament. Din el
aflăm că unii vor suferi atunci „mânia aprinsă a Domnului", dar toţi
cei smeriţi, care îm plinesc poruncile Domnului vor fi „cruţaţi în ziua
mâniei Domnului" (Ţefania 2:1-3).
2. Ce se spune în Matei 24:30,31 că se va întâmpla la a doua venire a

lui Isus cu cele două mari categorii de oameni - cei pierduţi şi cei
mântuiţi?
180
Pe măsură ce se vor derula evenimentele finale, va deveni tot
mai clar de partea cui suntem. Ce decizii poţi şi trebuie să iei acum
ca să te găseşti atunci în categoria oamenilor mântuiţi?
Luni, 25 iunie Daniel şi a doua venire a lui Isus
Mulţi iudei contemporani cu Domnul Isus se aşteptau ca Mesia

să-i alunge de la putere pe romani şi Israel să devină cea mai puter
nică naţiune de pe pământ. însă prima venire a lui Mesia avea cu
totul alt scop. Dumnezeu îşi dorea pentru copiii Săi credincioşi cu
totul altceva decât doar un trai mai bun în această lume păcătoasă
şi decăzută.
Capitolul 2 din cartea Daniel arată probabil mai bine ca oricare
pasaj din Vechiul Testament că lumea nouă nu va apărea din cea ve
che, ci va fi creată de la zero şi va fi radical diferită. Profeţia amintită
ne prezintă ridicarea şi căderea a patru mari imperii m ondiale - Ba-
bilonul, M edo-Persia, Grecia şi Roma. Aceste mari imperii, ilustrate
în visul lui Nebucadneţar printr-o statuie, îşi încheie existenţa într-un
mod dramatic, arătând astfel marea discrepanţă dintre lumea
aceasta şi lumea viitoare, de după revenirea Domnului Isus Hristos.
3. Ce ne învaţă Daniel 2:34,35,44,45 despre soarta acestei lumi şi des

pre natura lumii noi?
Versetele aceasta nu lasă loc la ambiguitate cu privire la ce se

va întâm pla la a doua venire a lui Isus. în Luca 20:17,18, Isus Se
identifică cu această piatră care spulberă tot ce a mai rămas din
lumea noastră. Daniel 2:35 spune că, după ce s-au sfărâmat, aurul,
argintul, lutul, fierul şi arama „s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a
luat vântul şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele". Altfel spus, după
Revenirea Domnului nostru Isus Hristos 181

revenirea lui Isus, va dispărea tot ce există în lumea aceasta veche.
Iar piatra care a distrus lumea aceasta „s-a făcut un munte mare şi a
umplut tot pământul". Şi îm părăţia aceasta instaurată după reveni
rea lui Isus „nu va fi nimicită niciodată" şi „va dăinui veşnic" (Daniel
2:44).
Nu există decât două posibilităţi pentru orice om care a trăit vre
odată pe planeta aceasta. Fie va fi cu Isus pentru veşnicie, fie va dis
părea definitiv îm preună cu păcatul şi amintirea lui. Şi într-un caz, şi
în celălalt, destinul este etern.
Marţi, 26 iunie Viitorul pe termen lung
4. Care este marea noastră speranţă şi de ce?

Tiî 2:13
Un conferenţiar şi-a prezentat odată concepţia despre originea

universului spunând că, în urmă cu circa treisprezece miliarde de
ani, „o masă minusculă cu o densitate infinit de mare a ieşit din
nimic, apoi a explodat şi, în urma acelei explozii, a venit la existenţă
universul nostru". Nu a explicat şi cum a reuşit să apară din nimic
acea „masă minusculă cu o densitate infinit de mare". Doar a presu
pus, prin credinţă, că aşa s-a întâmplat.
Un poet spunea că în originea noastră se găseşte destinul nos
tru. Atunci, potrivit teoriei de mai înaninte, nu ne aşteaptă un des
tin prea frum os, cel puţin nu pe termen lung. Universul apărut din
această „masă minusculă cu o densitate infinit de mare" ar fi con
damnat în final la dispariţie, îm preună cu tot ce se găseşte în el,
inclusiv cu omenirea.
Spre deosebire de această teorie, concepţia biblică despre
originea noastră este raţională şi plină de speranţă. Prin harul
Dumnezeului Creator, viitorul nostru pe termen lung este foarte lu-
182
minos. Viitorul ne rezervă multe bucurii şi toate speranţele noastre
se bazează pe făgăduinţa revenirii lui Isus.
5. Despre ce vorbeşte Pavel în 2 Timotel 4:6-8 şi în ce îşi pune el spe

ranţa?
Pavel, deşi conştient că urmează să fie executat, are asigurarea

mântuirii şi speranţa venirii lui Hristos (vers. 8). Ştie că-l aşteaptă
„cununa neprihănirii". în ciuda circum stanţelor imediate, care erau
cel puţin dezolante (era în temniţă, în aşteptarea execuţiei), el ştia
că perspectivele lui de viitor erau foarte bune. Şi aceasta pentru că
se uita la imaginea de ansamblu, nu doar la circumstanţele imediate.
Cum poţi avea speranţa pe care a avut-o Pavel, indiferent de
circumstanţele în care te găseşti? Cum ne putem deprinde să ve
dem imaginea de ansamblu şi speranţa pe care ea ne-o inspiră?
Miercuri, 27 iunie Pe norii cerului
6. Ce ne spun textele următoare despre cum va fi revenirea lui Hristos?
Matei 2 4 :3 0 _________________________________________________
1 Tesaloniceni 4:16
Matei 26:64
Apocalipsa 1:7

2 Tesaloniceni 1:7-10
„Cerul pare să se deschidă şi să se închidă. Slava tronului lui

Dumnezeu parcă străluceşte prin el. Munţii se clatină ca o trestie
bătută de vânt şi stânci colţuroase sunt îm prăştiate pretutindeni. Se
aude un vuiet ca de furtună. Marea se dezlănţuie cu furie. Urletul
uraganului pare o voce de demon aflat într-o misiune de distrugere,
întreg pământul se ridică şi se coboară ca valurile mării. Suprafa
ţa lui se crapă şi pare că tem eliile îi cedează. Lanţuri de munţi se
scufundă. Insule populate dispar. Oraşele portuare, care au devenit
ca Sodoma din cauza depravării, sunt înghiţite de apele furioase.
«Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea po
tirul de vin al furiei mâniei Lui.»" (Ellen G. White, Tragedia veacuri
lor, ed. 2011, p. 523)
Revenirea lui Isus va fi un evenim ent de amploare care va pune
capăt lumii pe care o ştim. Toţi oamenii vor fi martori. Tot ce a făcut
Isus pentru noi la prima Sa venire va fi descoperit pe deplin la a
doua Sa venire.
Ce efect ar trebui sa aibă asupra vieţii noastre realitatea reve
nirii Domnului Isus? Ce lucruri contează cu adevărat în viaţă, din
perspectiva acestei realităţi?
Joi, 28 iunie Viii şi morţii
înainte să-l cheme afară din m ormânt pe prietenul Său Lazăr,

Isus a rostit următoarele cuvinte: „Eu sunt învierea şi Viaţa. Cine
crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi" (loan 11:25). Şi, în loc
să le ceară celor prezenţi să-L creadă pe cuvânt, l-a înviat pe Lazăr,
care, fiind mort de patru zile, mirosea greu (vers. 39).
1. Ce se va întâmpla la a doua venire cu cei care au murit în Hristos?
Romani 6:5__________________________________________________
1 Tesaloniceni 4:16
1 Corinteni 15:42-44,53-55
Şi cei care cred în Isus mor. Dar, potrivit cuvintelor Domnului,

chiar dacă mor, vor trăi din nou. Aceasta înseamnă învierea m orţi
lor. Acesta este motivul pentru care ne-am legat toate speranţele de
a doua Sa venire.
Marea speranţă a revenirii lui Hristos este că experienţa învierii
Sale din morţi va fi şi experienţa urmaşilor Săi credincioşi din toate
secolele. învierea Sa este garanţia învierii lor.
8. Ce se va întâmpla cu oamenii care vor fi în viaţă?

Filipeni 3 :2 1 _________________________________________________
1 Tesaloniceni 4:17
Corpul celor credincioşi care vor fi în viaţă atunci va fi transfor

mat în mod supranatural în corp nedegradabil, de acelaşi fel cu cor
pul pe care îl vor primi cei înviaţi din morţi. „Drepţii care sunt în
viaţă vor fi transformaţi «într-o clipă, într-o clipeală din ochi». La
glasul lui Dumnezeu, au primit un corp nou. Acum sunt făcuţi ne
muritori şi, îm preună cu sfinţii înviaţi, sunt ridicaţi pentru a-Lîntâlni
pe Domnul lor în atmosfera planetei Pământ/7 (Ellen G. White, Tra
gedia veacurilor, ed. 2011, p. 530)

Ce lucruri din lumea aceasta sunt extrem de importante pentru
tine? Pentru care dintre ele ai f i dispus să renunţi la viaţa veşnică?
A doua venire a Domnului Isus nu este epilogul, apendicele sau

postfaţa istoriei triste a păcatului şi a suferinţei oam enilor în lumea
aceasta căzută. Ea este marele apogeu, marea speranţă a credinţei
creştine. Fără ea, ce s-ar întâm pla? Istoria omenirii ar continua nea
bătută, suferinţă după suferinţă, tragedie după tragedie şi, în final,
toţi ar muri. Dacă n-ar exista speranţa revenirii lui Isus, viaţa ar fi,
în cuvintele lui W illiam Shakespeare, „o poveste spusă de un idiot
furios şi gălăgios, dar care n-are nicio noimă". Noi avem o speranţă
pentru că ne-o confirm ă Cuvântul lui Dumnezeu în mod repetat.
Noi avem o speranţă pentru că Isus ne-a răscumpărat cu viaţa Sa
(Marcu 10:45) şi pentru că El vine să ia ce a răscumpărat. Stelele de
pe cer nu ne spun nimic despre a doua venire. Păsările care ciripesc
în pomi nu o vestesc. Stelele şi păsările sunt bune în ele însele, dar
nu ne transm it adevărul că, într-o zi, la revenirea lui Isus, „trâmbiţa
va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schim baţi"
(1 Corinteni 15:52). Ele nu ne spun că într-o zi, când ne vom ridica
privirea spre cer, îl vom „vedea pe Fiul omului şezând la dreapta
puterii şi venind pe norii cerului" (Marcu 14:62). Noi ştim lucrurile
acestea, dar nu de la ele, ci din Cuvântul lui Dumnezeu şi avem con
vingerea că el se va împlini!
186
Biblia: 1 Corinteni 8-14
1. De unde ştim că ceilalţi apostoli şi fraţii Domnului erau căsătoriţi?
2. Ce obicei spune Pavel că nu aveau bisericile lui Dumnezeu?
3. Conform celor scrise de Pavel corintenilor, care era cauza bolii,

a neputinţei şi a somnolenţei din biserică?
4. în ce situaţie ar putea crede cei necredincioşi că cei din biserică

sunt nebuni?
5. în ce condiţii nu ar fi avut nevoie omul de ritualul circumciziei?

Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să recunoască realitatea şi
importanţa revenirii Domnului Isus.
La nivelul sentimentelor: Să aştepte cu nerăbdare şi cu bucurie în
tâlnirea cu Domnul lor.
La nivel practic: Să nutrească această speranţă, în ciuda perspecti
vei morţii şi în ciuda tristei realităţi prezente.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Sfârşitul este începutul
A. De ce instalarea împărăţiei cereşti atrage după sine distrugerea
împărăţiilor pământeşti?
B. De ce putem susţine că revenirea lui Isus este o realitate şi nu o
alegorie (parabolă)?
C. De ce este logică revenirea lui Isus?
II. Sentimente: Dor de El
A. Ce sentimente ai când te gândeşti la a doua venire?
B. Ce efecte are ea asupra concepţiei tale despre lume şi viaţă?
C. De ce revenirea lui Isus e singura soluţie reală la suferinţa noastră?
III. Practic: Speranţă contra speranţă
A. Cum te ajută revenirea Domnului să faci faţă nedreptăţilor pre-
zente?
B. Cum te ajută să înfrunţi moartea?
C. Cum te ajută a doua venire să iei decizii corecte în viaţa zilnică?
Rezumat: Revenirea lui Isus este credinţa fundamentală care dă
sens religiei creştine. Este evenimentul care împlineşte toate visurile
şi speranţele omenirii.
1. MOTIVARE
Pasajul central: 2 Timotei 4:7,8.
Bdeea de bază: A doua venire a lui Isus nu este doar un adevăr dog
matic care trebuie repetat într-un crez. Ea este piatra unghiulară a vie
ţii noastre spirituale. Cererea lui Isus, „vie împărăţia Ta" (Matei 6:10)
188
constituie cea mai importantă parte din modelul de rugăciune pe care
ni l-a lăsat. Vechii israeliţi se rugau cu faţa către Ierusalim (Daniel 6:10),
fiindcă aşa îşi exprimau ei speranţa.
A doua venire a Domnului Hristos înglobează toate celelalte puncte
de credinţă creştine. Studiază împreună cu membrii grupei semnifica
ţia numelui „adventist de ziua a şaptea". Invită-i să se gândească ce
sens au cele două elemente ale lui şi să observe tensiunea dintre ele.
Apoi împărtăşeşte-le următorul citat: „Numele nostru este format din
două elemente opuse... în timp ce expresia «de ziua a şaptea» ne co
nectează la experienţa pământească şi la istoria umană, cuvântul «ad
ventist» ne leagă de viitor, de ceea ce va urma după istoria umanităţii,
şi aparţine domeniului profeţiei, arătând către orânduirea cerească. în
timp ce expresia «de ziua a şaptea» ne aşază în faţă realitatea prezentă
a cetăţii pământeşti şi ne face să respirăm în ritmul timpului «de sub
ceruri» (Eclesiastul 3:1), cuvântul «adventist» ne duce de aici şi ne de
termină să visăm, să ne rugăm şi să sperăm la venireaîmpărăţiei cerului
şi întăreşte în inima noastră speranţa «veşniciei» (Eclesiastul 3:11)."
(Jacques Doukhan, „The Tension of Seventh-day Adventist Identity:
An Existenţial & Eschatological Perspective", Journal of the Adventist
Theological Society, 26 ianuarie 2015, pp. 29-30)
Discuţie introductivă: Studiază împreună cu participanţii relaţia
dintre a doua venire şi alte două sau trei puncte de doctrină ale Bise
ricii Adventiste de Ziua a Şaptea. Dacă nu am avea această speranţă,
ce s-ar întâmpla cu celelalte adevăruri? Ce legătură există între a doua
venire şi porunca despre Sabat?
De discutat
1. De ce începe Biblia cu geneza lumii şi se încheie cu instalarea îm
părăţiei lui Dumnezeu? Ce alte exemple poţi aduce ca să dovedeşti că
există o relaţie între aceste două evenimente?
2. De ce este imposibil să fim adventişti buni dacă nu păzim Sabatul?
Şi de ce este imposibil să fim adventişti buni dacă nu avem speranţa
revenirii lui Isus?
în ultimul secol, mulţi teologi creştini au subliniat importanţa
întâlnirii personale cu Isus Hristos. în opinia lor, tot ce contează este

relaţia personală cu El, viaţa morală şi credinţa că El ne iubeşte acum şi
aici. Studiul acesta va aborda această concepţie nocivă. Speranţa bibli
că nu este legată de viaţa aceasta, ci de o lume radical diferită, care va
fi adusă la existenţă prin intervenţia reală şi directă a lui Dumnezeu şi
în care nu va mai exista ameninţarea morţii.
Comentariu biblic
I. împărăţia viitoare
(Revedeţi împreună, în grupă, Daniel 2:34,35.)
Profeţiile lui Daniel ne arată că împărăţia lui Dumnezeu se va deo
sebi net de toate celelalte împărăţii pământeşti. Istoria omenirii este
prezentată în profeţie ca o succesiune de împărăţii care apar şi dispar,
dar care păstrează fiecare puţin din împărăţiile anterioare.
în schimb, împărăţia lui Dumnezeu este înfăţişată ca apărând deo
dată din cer, fără să aibă vreo legătură cu împărăţiile pământeşti pre
cedente. Mai mult, instalarea ei atrage după sine distrugerea comple
tă, din temelii a acestora: „Nici urmă nu s-a mai găsit din ele" (Daniel
2:35). Actul acesta nu este rodul vreunui război dintre oameni sau al
vreunui dezastru ecologic. După cum crearea lumii a fost lucrarea uni
că a lui Dumnezeu, la fel, distrugerea lumii va avea loc „fără ajutorul
vreunei mâini" (Daniel 2:45). De asemenea, „Dumnezeul cerurilor va
ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată" (Daniel 2:44). îm pă
răţiile pământeşti nu durează şi nu au viitor, darîmpărăţia lui Dumnezeu
este veşnică.
Perspectiva aceasta de viitor a împărăţiei lui Dumnezeu conţine
secretul înţelepciunii biblice. Dacă înţelepciunea lumii este orientată
către prezent, înţelepciunea împărăţiei lui Dumnezeu este orientată
către viitor. Tot ce facem trebuie verificat din acest unghi. Ellen G. White
ne sfătuieşte: „Niciun proiect de afaceri sau plan de viaţă nu poate fi
sănătos sau complet dacă are în vedere numai anii scurţi ai vieţii de
acum şi nu are soluţii pentru viitorul fără sfârşit. Tinerii să fie învăţaţi să
includă şi veşnicia în calculele lor." (Educaţie, ed. 2012, p. 124)
De discutat: Prin ce se deosebesc împărăţiile pământeşti (reprezen
tate de metale) de împărăţia cerului (reprezentată de piatră) în vizi
unea din Daniel 2? De ce este imposibil de împăcat adevărul despre
revenirea lui Isus cu ideea evoluţiei?
190
II. Ca un hoţ
(Revedeţi, în grupă, 1 Tesaloniceni 5:4; Apocalipsa 3:3; 16:15.)
Perspectiva biblică asupra speranţei este radical diferită de perspec
tiva oamenilor. Toate filosofiile umane despre speranţă se aşteaptă ca
soluţia la suferinţa actuală să fie rodul eforturilor oamenilor. însă Biblia
promite că soluţia la problema noastră va veni de la Dumnezeu, din cer.
De aceea ea declară că Mântuitorul şi Mesia va veni „pe norii cerurilor"
(Daniel 7:13; vezi Matei 24:30; Apocalipsa 14:14). Noi nu ne putem
salva singuri, după cum nici nu ne putem crea singuri!
Şi nici nu putem prezice data revenirii. Potrivit Bibliei, „sfârşitul"
nu va fi un proces gradat, rezultatul maturării progresive. Ebraicul qets
pentru „sfârşit" derivă din verbul ebraic qatsots care înseamnă „a tăia"
(Deuteronomul 25:12) şi se referă la un eveniment brusc, care nu are
nicio legătură cu evenimentele precedente. De aceea, venirea lui Isus
va fi o surpriză şi va cădea ca o lovitură fulgerătoare şi decisivă.
Biblia aseamănă venirea lui Hristos cu venirea unui hoţ. Deducem
că lumea pe care o va lua El nu se află în prezent în mâinile Sale, ci în
mâinile duşmanului (Matei 13:28; compară cu Iov 1:11,12). Ca să ne
salveze, Dumnezeu este nevoit să pătrundă brusc în lumea noastră, „ca
un hoţ", şi să ne ia la Sine aşa cum i-a „scos" pe israeliţi din mâna fara
onului sau pe oamenii posedaţi din mâna Diavolului (Matei 12:28,29).
De discutat
1. De ce nu pot oamenii să se salveze singuri?
2. Ce filosofii omeneşti despre speranţă cunoşti? Din ce cauză sunt
ele nefondate?
3. De ce va fi a doua venire a Domnului Hristos o surpriză pentru
lumea întreagă, inclusiv pentru poporul lui Dumnezeu?
4. De ce este necesar ca Dumnezeu să intervină brutal pentru sal
varea lumii?
5. Ce lecţii despre pregătirea pentru revenirea lui Hristos putem des
prinde din asemănarea ei cu venirea unui hoţ? (Citeşte Matei 24:44.)
III. Un cer nou şi un pământ nou
(Revedeţi împreună, în grupă, Isaia 65:17-25.)
Dumnezeu nu doar va lua, ci va şi oferi lucruri noi. Va nimici împărăţia
BabiIonului şi va crea Noul Ierusalim. Va înlocui moartea cu viaţa veşnică.

învierea morţilor va fi primul eveniment care va avea loc cu ocazia reve
nirii. Daniel este cartea din Vechiul Testament care vibrează cel mai tare
de această speranţă (Daniel 12:2,3,13). Vom trăi veşnic într-un trup nou.
împărăţia lui Dumnezeu va fi un loc dincolo de orice imaginaţie (1 Corin-
teni 2:7-9). Aceasta nu înseamnă totuşi că va depăşi capacitatea noastră
de a o percepe. Promisiunea lui Dumnezeu este reală, chiar dacă depă
şeşte puterea noastră de a ne-o imagina. „Hoţul" este real, nu unul plăs
muit de mintea noastră. Raiul este un loc real, pregătit de Isus pentru noi
(loan 14:2). Viaţa în împărăţia Sa va fi reală, diferită de viaţa pe pământ,
pentru că, pentru prima oară după Eden, nu va mai exista umbra morţii.
De discutat: De ce nu suntem în stare să ne imaginăm cum va fi
împărăţia lui Dumnezeu? De ce motiv învierea morţilor exclude ideea
nemuririi sufletului?
3. APLICAŢIA
Autorul ediţiei pentru instructori a studiilor biblice de trimestrul
acesta a fost intervievat odată la un radio public francez. în timpul emi
siunii, a vorbit despre speranţa în împărăţia lui Dumnezeu. Ca să-l con
trazică şi să sugereze că lucrurile în care credea invitatul nu sunt reale,
tehnicianul muzical, un ateu, a transmis o melodie foarte cunoscută
despre o pasăre care zboară pe cer. Pentru tehnician, raiul însemna
doar păsări şi cer literal. Cum putem arăta că a doua venire şi tot ce are
legătură cu ea sunt lucruri reale?
întrebări
1. De ce nu putem da mărturie despre împărăţia cerească a lui
Dumnezeu atât timp cât nu trăim ca nişte cetăţeni ai ei aici şi acum?
2. Ce lucruri prezente ne distrag atenţia de la împărăţia lui Dumnezeu?
4. ACTIVITATE
Discută cu grupa despre problemele cu care ne confruntăm atunci
când le vestim celor care nu cred în Dumnezeu adevărul despre reve
nirea lui Hristos.
Sugestii
1. încurajează-i pe participanţi să le împărtăşească şi altora speranţa lor
că Isus va reveni şi întreabă-i Sabatul viitor care a fost reacţia oamenilor.
2. încurajează-i pe membrii grupei la introspecţie: Ce îşi propun să
facă în urma studiilor din acest trimestru?
192
Program SperanţaTV
d u m i n i c ă _______________ 22:00 Duelul ideilor (religioasă)

23:00 Din toata inima r (educativă)
00:00 Lecţia de viaţă r (educativă)
23:30 Confluenţe spirituale r (religioasă)
01:00 Dialog pe scara Richter r (religioasă)
02:00 Invincibilii r (divertisment)
03:00 Popas de suflet r (divertisment) LUNI _______________
03:30 Pomul vieţii r (religioasă) 00:00 Academica r (educativă)
04:00 Punctul de plecare r (culturală) 00:50 GPSr (religioasă)
05:00 Străinul din Galileea r (religioasă) 01:00Tinereţea e o artă r (educativă)
06:00 Sola Scriptura r (religioasă) 02:00 Duelul ideilor r (religioasă)
07:00 Oglindiri r (religioasă) 03:00 Matematica cerului r (religioasă)
08:00 Invincibilii r (divertisment) 03:30 Buletin ANN r (informativă)
09:00 Punctul de plecare r (educativă) 04:00 Academica r (educativă)
10:00 Lumea copiilor (divertisment) 05:00 Al 12-lea ceas r (religioasă)
11:00 Pas cu pas r (religioasă) 06:00 Convorbiri de seară r (educativă)
12:00 Al 12-lea ceas (religioasă) 07:00 Dincolo de cuvinte (educativă)
13:00 Academia Jesus Market (religioasă) 07:30 ABC-ul sănătăţii (educativă)
14:00 Dor de libertate (educativă) 08:00 Dimineaţa cu Speranţă (informativă)
15:00 Dincolo de cuvinte (educativă) 10:00Tinereţea e o artă r (educativă)
15:30 ABC-ul sănătăţii (educativă) 11:00 Duelul ideilor r (religioasă)
16:00 Străinul din Galileea r (religioasă) 12:00 Trăieşte înţelept! (educativă)
17:00 Academica (educativă) 13:00 Bunăstare r (religioasă)
18:00 Bunăstare (religioasă) 14:00 Confluenţe spirituale r (educativă)
19:00 Convorbiri de seară (educativă) 14:30 Semne şi simboluri r (culturală)
20:00 Matematica cerului (religioasă) 15:00 Convorbiri de seară r (educativă)
20:30 Semne şi simboluri (culturală) 15:50 GPSr (religioasă)
21:00 Tinereţea e o artă (educativă) 16:00 Al 12-lea ceas r (religioasă)
193
17:00 Educaţie pentru viaţă (educativă) 18:00 RăsCruce (Ib: magh:, religioasă)
18:00 RăsCruce (Ib: magh:, religioasă) 18:55 Creştinismul la minut (religioasă)
18:55 Creştinismul la minut (religioasă) 19:00 Fii sănătos! (educativă)
19:00 Fii sănătos! (educativă) 19:50 GPSr (religioasă)
19:50 GPSr (religioasă) 20:00 în obiectiv (informativă)
20:00 in obiectiv (informativă) 21:00 Adevăruri & Perspective (religioasă)
21:00 Adevăruri & Perspective (religioasă) 22:00 Provocările vieţii (educativă)
22:00 Provocările vieţii (educativă) 22:55 Creştinismul la minut (religioasă)
22:55 Creştinismul la minut (religioasă) 23:00 Popas de suflet (divertisment)
23:00 Popas de suflet (divertisment) 23:30 Revelaţii contemporane (religioasă)
23:30 Revelaţii contemporane (religioasă)
M iERCURI_________
MARŢI _________________ 00:00 Educaţie pentru viaţă r (educativă)
00:00 Educaţie pentru viaţă r (educativă) 00:50 GPSr (religioasă)
00:50GPSr (religioasă) 01:00 în obiectiv r (informativă)
01:00 în obiectiv r (informativă) 02:00 Adevăruri & Perspective r (religioasă)
02:00 Adevăruri & Perspective r (religioasă) 03:00 Popas de suflet r (divertisment)
03:00 Popas de suflet r (divertisment) 03:30 Revelaţii contemporane r (religioasă)
03:30 Revelaţii contemporane r (religioasă) 04:00 Dor de libertate r (educativă)
04:00 Loma Unda r (religioasă) 05:00 Repere r (religioasă)
05:00 Trăieşte înţelept r (religioasă) 06:00 Provocările vieţii r (educativă)
06:00 Provocările vieţii r (educativă) 07:00 Fii sănătos! r (educativă)
07:00 Fii sănătos! r (educativă) 08:00 Dimineaţa cu Speranţă (informativă)
08:00 Dimineaţa cu Speranţă (informativă) 10:00 în obiectiv r (informativă)
10:00 în obiectiv r (informativă) 11:00 Adevăruri & Perspective r (religioasă)
11:00 Adevăruri & Perspective r (religioasă) 12:00 E bine să ştii (educativă)
12:00 Repere (religioasă) 13:00 Răscruce r (religioasă)
13:00 Răscruce r (religioasă) 14:00 Popas de suflet r (divertisment)
14:00 Popas de suflet r (divertisment) 14:30 Revelaţii contemporane r (religioasă)
14:30 Revelaţii contemporane (religioasă) 15:00 Provocările vieţii r (educativă)
15:00 Provocările vieţii r (educativă) 15:00 GPSr (religioasă)
15:50 GPSr (religioasă) 16:00 Repere r (religioasă)
16:00 Trăieşte înţelept r (educativă) 17:00 Educaţie pentru viaţă (educativă)
17:00 Educaţie pentru viaţă (educativă) 18:00 RăsCruce (Ib: magh:, religioasă)
194 P ro gra m Spera nţaTV

18:55 Creştinismul la minut (religioasă) 19:00 Şcoala Cuvântului (religioasă)
19:00 Fii sănătos! (educativă) 19:50 GPS (religioasă)
19:50 GPSr (religioasă) 20:00 Ediţie specială (religioasă)
20:00 în obiectiv (informativă) 22:00 Provocările vieţii (educativă)
21:00 Adevăruri & Perspective (religioasă) 22:55 Creştinismul la minut (religioasă)
22:00 Provocările vieţii (educativă) 23:00 Popas de suflet (divertisment)
22:55 Creştinismul la minut (religioasă) 23:30 Revelaţii contemporane (religioasă)
23:00 Popas de suflet (divertisment)
23:30 Revelaţii contemporane (religioasă) VIN ERI_____________ _
00:00 Educaţie pentru viaţă r (educativă)
JOI_________________ _ 00:50 GPSr (religioasă)
00:00 Educaţie pentru viaţă r (educativă) 01:00 Ediţie specială r (religioasă)
00:50 GPSr (religioasă) 03:00 Popas de suflet r (divertisment)
01:00 în obiectiv r (informativă) 03:30 Revelaţii contemporane r (religioasă)
02:00 Adevăruri & Perspective r (religioasă) 04:00 Dialog pe scara Richter r (religioasă)
03:00 Popas de suflet r (divertisment) 05:00 Vremea întrebărilor (religioasa)
03:30 Revelaţii contemporane r (religioasă) 06:00 Provocările vieţii r (educativă)
04:00 Lecţia de viaţă r (educativă) 07:00 Şcoala Cuvântului r (religioasă)
05:00 E bine să ştii r (educativă) 08:00 Dimineaţa cu Speranţă (informativă)
06:00 Provocările vieţii r (educativă) 10:00 Ediţie specială r (religioasă)
07:00 Fii sănătos! r (educativă) 12:00 Lecţia de viată (educativa)
08:00 Dimineaţa cu Speranţă (informativă) 13:00 RăsCruce r (Ib: magh:, religioasă)
10:00 în obiectiv r (informativă) 14:00 Popas de suflet r (divertisment)
11:00 Adevăruri & Perspective r (religioasă) 14:30 Revelaţii contemporane r (religioasă)
12:00 Vremea întrebărilor (educativă) 15:00 Provocările vieţii r (educativă)
13:00 RăsCruce r (Ib: magh:, religioasă) 15:50 GPSr (religioasă)
14:00 Popas de suflet r (divertisment) 16:00 Vremea întrebărilor r (religioasă)
14:30 Revelaţii contemporane r (religioasă) 17:00 Academia Jesus Market r (religioasă)
15:00 Provocările vieţii r (educativă) 18:00 Imagini de viaţă (religioasă)
15:50 GPSr (religioasă) 18:55 Lumini din trecut (religioasă)
16:00 E bine să ştii r (educativă) 19:00 Pâinea cea de toate zilele (religioasă)
17:00 Educaţie pentru viaţă (educativă) 19:30 Buletin ANN (informativă)
18:00 RăsCruce (Ib: magh:, religioasă) 20:00 Orizontul credinţei (religioasă)
18:55 Creştinismul la minut (religioasă) 20:55 Lumini din trecut r (religioasă)
195
21:00 Jurnal de credinţă (religioasă) 11:00 Viaţa din Cuvânt (religioasă)
22:00 Popas de suflet (divertisment) 12:00 Străinul din Galileea (religioasă)
22:30 Pomul vieţii (religioasă) 13:00 Oglindiri (religioasă)
23:00 Destinaţii (religioasă) 14:00 Sola Scriptura (religioasă)
14:55 Lumini din trecut (religioasă)
SÂM BĂTĂ____________ _ 15:00 Din toată inima (educativă)
15:30 Confluenţe spirituale (religioasă)
00:00 Sola Scriptura r (religioasă)
16:00 Destinaţii r (religioasă)
01:00 Jurnal de credinţă r (religioasă)
02:00 Oglindiri r (religioasă) 17:00 Orizontul credinţei r (religioasă)
03:00 Popas de suflet r (divertisment) 18:00 Pas cu pas (religioasă)
03:30 Pomul vieţii r (religioasă) 18:55 Lumini din trecut r (religioasă)
04:00 Viaţa din Cuvânt r (religioasă) 19:00 Punctul de plecare (culturală)
05:00 Imagini de viaţă r (religioasă) 20:00 Dialog pe Scara Richter (religioasă)
06:00 Orizontul credinţei r (religioasă) 20:55 Lumini din trecut r (religioasă)
07:00 Dilemele credinţei (religioasă) 21:00 Invincibilii (divertisment)
07:30 Pâinea cea de toate zilele r (religioasă) 22:00 Popas de suflet (divertisment)
08:00 Loma Linda (religioasă) 22:30 Pomul vieţii (religioasă)
09:00 Jurnal de credinţă r (religioasă) 23:00 Emisiune în limba engleză (religioasă)
10:00 Şcoala Cuvântului r (religioasă) 23:30 Buletin ANN r (informativă)
196 P ro gra m S p e ra n ţa T V
Program Radio Vocea Sp eran ţei
DUMINICĂ LUNI
06:30 Biblia, lectură zilnică 06:30 Biblia, lectură zilnică
07:00 Matinal 07:00 Ştiri RRA
10:00 Curioşii 07:15 Matinal
10:30 Nume cu renume 08:00 Dimineaţa cu speranţă
11:00 Viitorul obiectiv 10:00 Tu ce crezi?
11:30 Detalii care contează 11:00 Muzică
12:00 Tu hotărăşti 12:00 Trăieşte înţelept!
13:00 Şedinţă cu părinţii 13:00 Ştiri RRA
14:00 Muzică 13:15 Muzică
15:00 Dincolo de cuvinte 14:00 Prietenii Speranţei
15:30 Din toată inima 16:00 Străinul din Galileea
16:00 Educaţie pentru viaţă 17:00 Muzică
17:00 Iubeşte viaţa! 18:00 Speranţă la ceas de seară
18:00 Speranţă la ceas de seară 20:00 Lumea religioasă azi
20:00 Standarde reglabile 20:30 Vorba cu minte
21:00 Tinereţea eo artă 21:00 Adevăruri şi perspective
22:00 Dialog pe scara Richter 22:00 Provocările vieţii
23:00 Popas de suflet 23:00 Popas de suflet
23:30 Confluenţe spirituale 23:30 Revelaţii contemporane
01:00 Anii de acasă 01:00 Tu hotărăşti
01:30 Roman-foileton 02:00 Muzică
02:00 Muzică 02:30 Standarde reglabile
02:30 Sola Scriptura 03:30 Muzică
03:30 Muzică
197
M ARŢI 12:00 E bine să ştii
13:00 Ştiri RRA
06:30 Biblia, lectură zilnică
13:15 Muzică
07:00 Ştiri RRA
14:00 Prietenii Speranţei
07:15 Matinal
16:00 Nu eşti singur!
08:00 Dimineaţa cu speranţă
17:00 Muzică
10:00 Nu eşti singur
18:00 Speranţă la ceas de seară
11:00 Muzică
20:00 Lumea religioasă azi
12:00 Repere
20:30 Din toată inima
13:00 Ştiri RRA
21:00 Adevăruri şi perspective
13:15 Muzică
22:00 Provocările vieţii
14:00 Prietenii Speranţei
23:00 Popas de suflet
16:00 Tu ce crezi
23:30 Revelaţii contemporane
18:00 Speranţă la ceas de seară 01:00 Repere
20:00 Lumea religioasă azi 02:00 Muzică
20:30 Dincolo de cuvinte 02:30 Al 12-lea ceas
21:00 Adevăruri şi perspective 03:30 Muzică
22:00 Provocările vieţii
23:00 Popas de suflet
JOS_________________
23:30 Revelaţii contemporane
24:00 Muzică 06:30 Biblia, lectură zilnică
01:00 Trăieşte înţelept! 07:00 Ştiri RRA
02:00 Muzică 07:15 Matinal
02:30 Dialog pe scara Richter 08:00 Dimineaţa cu speranţă
10:00 între noi, bunicii
03:30 Muzică
11:00 Muzică
12:00 Vremea întrebărilor
M IER C U R I
13:00 Ştiri RRA
06:30 Biblia, lectură zilnică 13:30 Muzică
07:00 Ştiri RRA 14:00 Prietenii Speranţei
07:15 Matinal 16:00 Paşi în doi
08:00 Dimineaţa cu speranţă 17:00 Muzică
10:00 Paşi în doi 18:00 Speranţă la ceas de seară
11:00 Muzică 20:00 Ediţie specială
198 P ro gra m R a d io Vocea Speranţei

23:00 Popas de suflet 01:00 Vremea întrebărilor
23:30 Revelaţii contemporane 02:00 Muzică
24:00 Muzică 02:30 Predica de Sabat
01:00 E binesă ştii 03:30 Muzică
02:00 Muzică
02:30 Şcoala Cuvântului SÂM BĂTĂ_________
03:30 Muzică
06:30 Biblia, lectură zilnică
07:00 Matinal
VIN ERE______________ 09:00 Jurnal de studiu
06:30 Biblia, lectură zilnică 09:30 Muzică
07:00 Ştiri RRA 10:00 Şcoala Cuvântului
07:15 Matinal 11:00 Predica de Sabat
08:00 Dimineaţa cu speranţă 12:00 Anii de acasă
10:00 Străinul din Galileea 12:30 Roman-foileton
11:00 Muzică 13:00 Sola Scriptura
2:00 Lecţia de viaţă 14:00 Muzică
13.00 Ştiri RRA 15:00 Lista de prieteni
13:15 Muzică 16:00 Standarde reglabile
14:00 Prietenii Speranţei 17:00 Cuvinte cu har
16:00 între noi, bunicii 18:00 Speranţă la ceas de seară
17:00 Muzică 20:00 Ediţie specială
18:00 Speranţă la ceas de seară 23:00 Popas de suflet
20:00 Predica 23:30 Pomul vieţii
21:00 Jurnal de credinţă 24:00 Muzică
22:00 Destinaţii 01:00 Lecţia de viaţă
23:00 Popas de suflet 02:00 Muzică
23:30 Pomul vieţii 02:30 Şedinţă cu părinţii
i
199
DIVIZIUNEA NORD-AMERICANĂ O C E A N U L
ARCTICv
U N IU N I BISERICI MEMBRI POPULAŢIE
U. Atlanticului 581 119.275 35.281.560
U. Canadei 384 69.545 36.225.000
U. Columbiei 703 146.768 52.259.004
U. din Lago 499 87.087 36.136.084
U. Centrala 454 69.418 27.494.143
li. Paoiiculul de Nord 445 100.210 14.577.317
U. Pacificului 710 225.820 53.244.305
U. Sud 1.122 286.686 64.337.833
ti. Sud vest 572 114.989 40.625.754
Misiunea din Guam şi Micronezia 22 5500 4 24 .00 0
Biserica Armatei (Diviziunea) 1 19 0
TOTAL 5.493 1.225317 3 60 .60 5.0 00
©
GUAM
STATUL FEDERAL
AL MICRONEZIE! OCEANUL
PACIFIC
STATELE UNITE Washington D.C..
ALE AMERICI1
INSULELE
BERMUDE
INSULELE
MIDWAY PROIECTE DE MISIUNE:
PAPUA 1. Centrul "Viaţă Nouă". Şcoala adventistă centru indigeni la Holbrook, Artzona. Statele Unite aie Ameridi. OCEANUL
NOUA
GUINEE 2. Şcoală pentru nativii "Mamawi Atosketan" in Alberta, Canada. ATLANTIC
ATOLUL 3. Şcoala misionară de l3 Ebeye. Insulele Marshall. Misiunea din Guam şi Micronezia.
JOHNSTON BAHAMAS
APRILIE MAS IUNIE
1. D. Psalmii 104:33 1. M. Tit 3:7 1. V. Matei 26:28
2. L. Ţefania 3:17 2. M. 2Timotei 2:15 s. a. B20:52, CT20:43, IS20:57, MS21:06,
3. M. 1 Tesaloniceni 5:18 3. J. Faptele 9:17 SM21:18, DJ 21:01, AR21:18
4. M. lacov 1:2-4 4. V. Matei 12:37 2. S. Apocalipsa 21:8
5. J. Matei 19:26 s. a. B20:23, CT20:12, IS20:24, MS20:34,
s. a. B20:53, CT20:44, IS20:58, MS21:07,
6. V. Psalmii 14:2 SM20:44, DJ 20:32, AR20:46
s. a. B19:48, CT19:38, IS 19:45, MS 19:57, SM21:19, DJ 21:02, AR21:19
5. S. Psalmii 117:1,2
SM20:05, DJ 19:57, AR20:09 3. D. 1 împăraţi 13:8,19
s. a. B20:24, CT20:13, IS20:25, MS20:36,
7. S. Psalmii 61:1-4 4. L. Psalmii 102:1,2
SM20:46, DJ 20:33, AR20:48 5. M. Galateni 6:2
s, a. B19:50, CT19:39, IS19:47, MS19:58,
6. D. Luca 4:18,19 6. M. Matei 7:7
SM20:06, DJ 19:59, AR20:11 7. L. loan 14:27 7. J. Matei 16:26
8. D. Psalmii 71:1,7,8 8. M. loan 14:1-3 8. V. loel 2:26
9. L. Ieremia 33:3 9. M. 2 Corinteni 4:17 s. a. B20:58, CT20:48,1521:03, MS21:12,
10. M. Filipeni 4:13 10. J. Isaia 50:4 SM21:24, DJ 21:06, AR21:24
11. M. 2 Corinteni 2:14-16 11. V. lacov 5:16 9. S. Estera 4:14
12. J. loan 6:35 s. a. B20:31, CT20:20, IS20:33, MS20:43,
s. a. B20:58, CT20:49, IS21:03, MS21:13,
13. V. Psalmii 51:7 SM20:54, DJ 20:40, AR20:55
s. a. B19:57, CT19:46, IS 19:55, MS20:06, SM21:25, DJ 21:07, AR21:24
12. S. Efeseni 4:32
SM20:15, DJ 20:06, AR20:19 IO. D. Marcu 14:62
s. a. B20:32, CT20:21, IS20:34, MS20:44,
14. S. 1 loan 4:11 11. L. Efeseni 5:20
SM20:55, DJ 20:41, AR20:56 12. M. Isaia 41:10
s. a. B19:58, CT19:48, IS19:56, MS20:07,
13. D. 2 Corinteni 12:9 13. M. loan 12:32
SM20:16, DJ 20:07, AR20:20 14. L. Marcu 11:24 14. J. Psalmii 91:15
15. D. loan 3:16 15. M. Ieremia 31:13 15. V. Apocalipsa 3:20
16. L. Filipeni 4:19 16. M. 2 Corinteni 9:7 s.a. B. 21:01, CT20:52, IS 21:07, MS21:16,
17. M. Psalmul 59:16-17 17. J. Filipeni 4:8 SM21:1>8, DJ 21:10, AR21:27
18. M. Psalmii 27:14 18. V. Leviticul 26:6 16. S. Isaia 26:3
19. J. 1 Petru 1:18,19 s. a. B20:39, CT20:28, IS20:42, MS20:52, s. a. B21:02, CT20:52, IS21.07, MS21:16,
20. V. loan 4:14 SM21:03, DJ 20:48, AR21:04 SM21:28, DJ 21:10, AR21:28
s. a. B20:06, CT19:55, IS20:05, MS20:16, 19. S. Filipeni 4:4-7
SM20:25, DJ 20:15, AR20:28 17. D. Romani 12:29
s. a. B20:40, CT20:29, IS20:43, MS20:53, 18. L. Apocalipsa 22:4
21. S. Apocalipsa 21:4 SM21:04, DJ 20:49, AR21:05 19. M. loan 3:16
s.a. B20:07, CT19:56, IS20:06, MS20:17, 20. M. Ezechiel 36:26
20. D. lSamuel 16:7
SM20:26, DJ 20:16, AR20:29 21. J. 1 Petru 5:7
21. L. Matei 28:20
22. V. Ieremia 38:20
22. D. Psalmii 46:10 22. M. Evrei 12,2
s. a. B21:03, CT20:54, IS21:09, MS21:18,
23. L. Matei 25:40 23. M. Romani 8:16
SM21:10, DJ 21:12, AR21:30
24. M. 1 Petru 5:8 24. J. Iov 19:25-27
25. M. Proverbele 21:1 25. V. Matei 10:31 23. S. Psalmii 34:1
26. J. Psalmii 52:1 s. a. B20:46, CT20:35, IS 20:50, MS21:00, s. a. B21:04, CT20:54, IS21:09, MS21:18,
27. V. Luca 16:15 SM21:11, DJ 20:55, AR21:11 SM21:(39, DJ 21:12, AR21:30
s. a. B20:14, CT20:03, IS20:14, MS20:25, 26. S. Isaia 49:25
SM20:35, DJ 20:23, AR20:37 24. D. Plângerile 3:22,23
s.a. B20:47, CT20:36, IS20:51, MS21:01, 25. L. Neemia 9:17
28. S. Psalmii 103:13 SM21:12, DJ 20:56, AR21:12 26. M. Psalmii 33:6-9
s. a. B20:15, CT20:05, IS20:16, MS20:26, 27. M. Maleahi 3:10
27. D. lacov 3:13
SM20:36, DJ 20:24, AR20:38 28. J. Psalmii 32:8
28. L. Filipeni 3:14
29. V. Matei 26:41
29. D. Matei 10:29-31 29. M. Coloseni 1:27
s. a. B21:04, (120:54, IS21:09, MS21:18,
30. L. Proverbele 3:5 30. M. Matei 12:42
SM21::30, DJ 21:12, AR21:30
31. J. Ieremia 1:18-19
30. S. Matei 25:40
s. a. B21:04, CT20:54, IS21:09, MS21:18,
SM21:30, DJ 21:12, AR21:30

SB Trim2 - v2 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SB Trim2 - v2 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STRIDII B IB L IC E

aprilie - mai - iunie 20 18

181i 111i I s111H181î Sţi a81;ll

aprilie - mai - iunie

Traducere: Loredana Sîrbu

Autor: Norman R. Gulley

Textele biblice sunt preluate din traducerea Cornilescu,

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

2. Daniel şi timpul sfârşitului..............................................................25

3. Isus şi cartea A pocalipsa..................................................................39

4. Mântuirea şi tim pul sfârşitului........................................................53

5. Hristos în sanctuarul ceresc............................................................ 67

6. încumetarea de a schimba Legea.................................................. 81

7. Mica Apocalipsă - Matei 24 şi 2 5 ..................................................95

8. închinaţi-vă Creatorului!................................................................ 109

9. Amăgirile din timpul sfârşitului....................................................123

10. Statele Unite şi Babilonul...............................................................137

11. Sigiliul lui Dumnezeu sau semnul fia re i..................................... 151

12. Babilonul şi Arm aghedonul.......................................................... 165

13. Revenirea Domnului nostru Isus Hristos.................................... 179

Program Speranţa T V .............................................................................193

Program Radio Vocea Speranţei........................................................... 197

în ceasurile finale ale călătoriei Sale în trup omenesc pe pământ,

Norman R. Gulley este profesor-cercetător

Obiceiul de a-i aprecia pe ceilalţi pentru munca sau pentru reuşitele

PĂRTAŞIE (5-10 minute)

DEZBATERE (20-25 de minute)

M ISIUNE (5-10 minute)

Cineva din familie

Cineva dintre rude

Cineva dintre prieteni

Cineva dintre vecini

Cineva din biserică

Aprilie Mai Iunie

Disputa cosmică denumită şi „marea luptă" constituie perspec­

7 aprilie - Sabatul Colportorului

Din moment ce disputa cosmică constituie concepţia-cadru a

1. Ce ne spun următoarele pasaje despre căderea lui Lucifer şi despre

Lucifer era o fiinţă desăvârşită care locuia în cer. Cum a apărut

Luni, 2 aprilie Mai mult decât cunoştinţe teoretice

Noi nu cunoaştem cauza apariţiei răului, dar ştim din Scriptură că

2. Ce declaraţii ne arată că Âdam şi Eva au avut partea lor de vină în

Realitatea tristă este că Eva avea cunoştinţă de porunca lui

Marţi, 3 aprilie Război în cer şi pe pământ

Căderea primilor noştri părinţi a azvârlit lumea în păcat, nenoro­

3. Ce lupte sunt descrise ca având loc în cer şi pe pământ?

Miercuri, 4 aprilie Cu voi până la sfârşit

Apocalipsa a prevestit persecuţia cu care avea să se confrunte

4. Vorbind despre pericolele din zilele din urmă, ce făgăduinţă a făcut

Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu. Hristos

Numele pe care îl purtăm, adventişti de ziua a şaptea, spune

5. Care este relaţia dintre Lege şi Evanghelie?

Evanghelia este vestea bună că, prin credinţa în lucrarea înde­

6. Cum exprimă Apocalipsa 14:12 legătura dintre Lege şi Evanghelie?

Vineri, 6 aprilie Un gând de încheiere

Citeşte Apocalipsa 12:9-12 şi din Ellen G. White, Patriarhi şi pro­

1. Cine L-a(u) sfătuit pe Isus să plece, ca să Se protejeze de am e­

2. Ce atitudine este o urâciune înaintea lui Dumnezeu?

3. După care afirmaţie a lui Isus l-au cerut apostolii să le mărească

4. Ce făcea norodul cu vorbele care ieşeau de pe buzele lui Isus?

Istoria mântuirii, cap. 6

5. Până la a câta generaţie le-a povestit Adam copiilor şi nepoţilor

Daniel şi timpul sfârşitului

Disputa cosmică denumită şi „marea luptă" constituie perspec

Căderea primilor noştri părinţi a azvârlit lumea în păcat, nenoro

Evanghelia este vestea bună că, prin credinţa în lucrarea înde

Citeşte Apocalipsa 12:9-12 şi din Ellen G. White, Patriarhi şi pro

1. Cine L-a(u) sfătuit pe Isus să plece, ca să Se protejeze de am e

Cercetătorii Bibliei au remarcat relaţia dintre Daniel 3 - expe

b. Ce incidente din acest capitol ne trimit cu gândul la evenim en

c. Pune-te în locul lui Daniel. Ce scuze ar fi putut aduce ca să evi

4. De ce nu avea Isus încredere în cei care au crezut în El la Ieru

Toate elementele cărţii Apocalipsa, de la structură până la conţi

în Apocalipsa, Hristos este prezentat sub titlurile „Domnul îm