FLEXIBILITATEA SISTEMELOR DE

FABRICAŢIE
• Flexibilitatea a devenit o dominantă în studiul sistemelor de
fabricaţie (în special în ultimii 20-30 de ani), importanţă dobândită în
concordanţă cu diversificarea tot mai accentuată a cererii de bunuri
materiale şi cu acţiunea unor componente economice din ce în ce
mai exigente în spaţiul fabricaţiei.

• Flexibilitatea în sens restrâns, de adaptare la variaţia sarcinii de

producţie, nu este nouă ea fiind specifică şi fabricaţiei pe m-u
universale.

• Actualitatea conceptului de flexibilitate în fabricaţie constă în

termenii sub care se pune problema azi de adaptare în condiţii
economice (în condiţiile creşterii productivităţii).

• Aceste condiţii sunt asigurate de o flexibilitate bazata pe

automatizare şi robotizare, trecând astfel la conceptul de
automatizare flexibilă.
1
• Esenţa semnificaţiilor atributului de flexibilitate este prezentată mai jos

2
• Flexibilitatea elementelor şi caracteristicilor sistemului de fabricaţie
generează, în consecinţă, flexibilitatea de sistem.

3
- Forme de calcul
ale flexibilităţii

-1,2,şi 3 sunt larg

acceptate şi uşor
de cuantificat;

4 este dificil de
stabilit;

5...9 sunt relative

la cheltuieli,
timp şi/sau
tipodimensiuni;

10 centrează
flexibilitatea pe
componentele
sistemului

4
 • Evoluţia sistemelor de organizare a producţiei

1,2,3 – niveluri de
flexibilitate

I,II,III, IV - gradul de
perfecţionare (înzestrare) a
muncii;

O PROVOCARE PENTRU NOUA GENERAŢIE

5
 Producţia între flexibilitate şi eficienţă
economică

Flexibilitate

Posturi Productie
independente manufacturiera

Fabricaţia
Sisteme flexibile
flexibilă
de fabricaţie

Linii automate Productie de

de fabricatie masa

Eficienta
Serie mica Serie medie- Serie masa
economica
mare

6
 CONCEPTE PRIVIND SISTEMELE
FLEXIBILE DE FABRICAŢIE
• Sistemul flexibil de fabricaţie este, acea parte a sistemului de producţie care
transformă efectiv fluxurile de materiale, energie şi informaţii în scopul obţinerii
produselor precizate prin sarcina de fabricaţie.

• Conceptul de fabricaţie flexibilă, face referire la fabricaţia care se bazează pe

automatizarea flexibilă, de tip numeric (digital).

• Sistemul organizatoric care asigură realizarea fabricaţiei bazată pe

automatizarea flexibilă este denumită generic: “sistem flexibil de fabricaţie”
(SFF).

• Acest concept, relativ nou în fabricaţie, s-a impus ca o alternativă la

fabricaţia clasică prin care producătorii de bunuri materiale pot concura
eficient pe o piaţă având un segment important de produse de tip unicat/serie
mică sau personalizate.

• Aceste componente ale pieţii se explică prin interesul tot mai mare al
clienţilor spre produse care să satisfacă interesele proprii în raport de
produsele producţiei de masă. 7
• Astfel de produse pot fi realizate în condiţii de eficienţă numai în cadrul
organizatoric oferit de sistemele flexibile de fabricaţie.

• Sistemele flexibile de fabricaţie şi asamblare sunt alcătuite la bază, în mod

uzual, din mai multe maşini-unelte comandate numeric.

• Există posibilitatea, ca în funcţie de cerinţele pentru fabricarea unei anumite

variante de produs, maşinile să fie “legate” într-o unitate de producţie prin
programe de planificare şi comandă.

• Echipamentele pentru fabricaţie/asamblare împreună cu echipamentele

pentru transport şi manipulare (materiale, scule, semifabricate etc.)
constituie “ingredientele” fabricaţiei flexibile integrate.

• Comanda echipamentelor pentru fabricaţie/asamblare este de tip numeric.

• Aceste echipamente sunt utilizate pentru producerea în mod automatizat a

diferitor piese şi permit o adaptare rapidă la sarcinile de fabicaţie

8
Sistemele flexibile de fabricaţie se deosebesc radical
de cele clasice prin:

– flexibilitate, respectiv capacitatea de adaptare rapidă şi optimală

la prelucrarea pieselor de acelaşi tip sau de tip apropiat;

– capacitatea de a accepta semifabricate într-o ordine aleatoare;

– utilizare în producţia de serie mică şi mijlocie, mai puţin în serie

mare;

– posibilitatea de implementare etapizată;

– autonomie funcţională pentru trei schimburi fără intervenţia

operatorului uman în activităţi direct productive;

– realizarea unui indice sporit de încărcare a utilajelor.

9
 CLASIFICAREA SISTEMELOR
FLEXIBILE DE FABRICAŢIE
Sistemele flexibile de fabricaţie se clasifică după
următoarele criterii:
1. Procesul tehnologic de obţinere a formei
2. Tipul piesei de prelucrat
3. Traseul sistemului de transfer
4. Nivelul de automatizare
5. Ordinea de prelucrare a pieselor
6. Gradul de varietate a pieselor
7. Gradul de închidere a procesului
8. Sistemul de concepţie

10
 1. Procesul tehnologic de obţinere a formei

• După procesul tehnologic de obţinere a formei, sistemele

flexibile de prelucrare se împart în:

– a. sisteme flexibile de prelucrare prin aşchiere – strunjire,

frezare, găurire, rectificare;

– b. sisteme flexibile de prelucrare prin turnare;

– c. sisteme flexibile de prelucrare prin deformare plastică:

matriţare, ambutisare, ştanţare, decupare.

– d. sisteme flexibile de prelucrare prin procedee neconvenţionale:

laser, plasmă, electroeroziune, ultrasunete, electrochimice.

11
 2. Tipul piesei de prelucrat
• După tipul piesei de prelucrat, sistemele flexibile de
fabricație pot fi destinate prelucrării pieselor:

– a. prismatice;

– b. de rotaţie;

– c. tip placă.

• Sistemele flexibile de fabricație sunt proiectate şi

realizate după forma pieselor care se vor prelucra cu
ajutorul lor.
12
 3. Traseul sistemului de transfer
• Sistemele flexibile sunt concepute după modul de dispunere a unităţilor de
lucru funcţie de relaţia acestora cu fluxul de piese, care poate fi:
– a. liniară
• paralel
• serie
• mixt
• reţea

– b. circulară
• în stea
• circulară
• sectoare circulare;

– c. mixtă
• liniară-stea
• liniară-circulară
• liniară-sector circular.

• Unităţile de lucru din cadrul sistemului flexibil de prelucrare sunt dispuse liniar,
circular sau mixt în funcţie de fluxul de piese şi operaţiile care se vor executa.

13
 4. Nivelul de automatizare

• Sistemele flexibile de fabricaţie, după gradul de

automatizare, se pot clasifica astfel:

– a. parţial automatizate, care au staţii de lucru parţial deservite de

operatori umani;

– b. automatizate, cu pregătire exterioară a reechipării de către

operatori umani;

– c. automatizate, care necesită operatori umani în proces numai

pentru supravegherea de avarie şi relansarea rezervei;

– d. automatizate, care necesită implicarea factorului uman numai

în afara procesului, pentru programarea şi întreţinerea
planificată.

14
 5. Ordinea de prelucrare a pieselor

• Sistemele flexibile de prelucrare, în funcţie de ordinea de prelucrare a

pieselor, pot fi:

– a. sistem Random - pentru tratarea aleatoare a semifabricatelor (doar pt.

SFF de nivel evoluat);

– b. sistem în grup - pentru tratarea în grupuri a semifabricatelor (mai des);

– c. sistem în flux – pentru tratarea în ordinea fluxului tehnologic (mai rar).

• Se alege sistemul care oferă avantaje mai mari, precizie ridicată,

productivitate mare, costuri de prelucrare mici şi fiabilitate ridicată.

15
 6. Gradul de varietate a pieselor

• După modul de variaţie a pieselor de prelucrare, sistemele flexibile

de fabricaţie se împart în:

– a. sistem care prelucrează o varietate mare de piese în loturi

mici de producţie (sunt mai compacte şi mai flexibile);

– b. sistem care prelucrează o varietate medie de piese în loturi

medii de producţie (sunt cu flexibilitate şi productivitate medii);

– c. sistem care prelucrează o varietate mică de piese în loturi

mari de producţie (sunt denumite sisteme flexibile de înaltă
capacitate dar cu flexibilitate mai redusă - liniile flexibile de
transfer).

16
 7. Gradul de închidere a procesului

• După gradul de închidere a procesului de producţie,

sistemele flexibile de fabricaţie pot fi:

– a. sisteme care permit închiderea procesului de fabricaţie pentru

sarcina dată;

– b. sisteme care realizează numai o parte a procesului de

fabricaţie pentru sarcina dată.

• Atât sistemele flexibile care permit închiderea procesului

de fabricaţie cât şi sistemele care realizează numai o
parte a procesului de fabricaţie, sunt proiectate şi
realizate pentru sarcina dată.
17
 8. Sistemul de concepţie
• Sistemul de concepţie reprezintă activitatea de utilizare a cunoştinţelor pentru
dezvoltarea de noi produse, procese sau servicii, sau pentru a îmbunătăţi în mod
semnificativ produsele, procesele sau serviciile existente.

• Sistemul de concepţie se poate clasifica în:

– a. sistem la temă;
– b. sistem modular.

• Un sistem de concepţie la temă este şi sistemul flexibil de prelucrare, executat pe

bază de contract, atunci când clientul solicită realizarea acestuia, temă care
presupune existenţa unui element de noutate adus sistemului.

• Sistemul modular este proiectat în aşa fel încât să permită o extindere etapizată,
prin completarea sau multiplicarea unui modul de bază, reprezentat de regulă de
modulul flexibil sau celula flexibilă de prelucrare.

18