Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ROMÂNIA EDUCATĂ
PROFILUL ABSOLVENTULUI
1/26
CUPRINS
Introducere p. 3
Anexe:
Agenda evenimentului p. 28
INTRODUCERE
Dezbaterea Regională privind „Profilul absolventului” a fost prima dintre cele 8 dezbateri
regionale anunțate în cadrul proiectului România Educată. Evenimentul a fost organizat în data
de 29 martie 2016, la Universitatea din Craiova, de către Administrația Prezidențială, cu
sprijinul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice.
În acest context, prin dezbaterea regională privind „Profilul absolventului” ne-am propus să
oferim o primă imagine asupra rezultatelor parcursului educațional, în diferite etape ale acestuia.
La eveniment au fost invitați să participe toți cei interesaţi – elevi, studenţi, profesori, părinţi și
organizațiile reprezentative ale acestora, sindicate, reprezentanți ai mediului privat, organizații
neguvernamentale active în zona educației, instituţii publice centrale şi judeţene cu atribuții în
domeniu sau interesate de acesta.
Lumea se află într-o continuă schimbare, devenind din ce în ce mai complexă, interconectată și
fluidă. Educația trebuie să țină pasul cu aceasta pentru a oferi absolvenților și societății
maximum de oportunități și opțiuni. Astfel, instituțiile de învățământ s-ar putea constitui într-un
promotor de idei noi, emergente, de valori, cunoștințe, teorii și practici puternic interconectate
cu realitățile secolului 21 și cu viitorului educației.
Din această perspectivă, viziunea asupra școlii poate porni prin redefinirea beneficiarului direct
al educației: absolventul. Profilul acestuia reprezintă o formă elocventă de a comunica societății
și de a oferi educatorilor o imagine unitară a modului în care arată un absolvent orientat spre
viitor. În loc să cerem educabilului să se adapteze sistemului, am putea construi sistemul și
curriculumul în jurul acestuia.
Profilul absolventului descrie setul de competențe pe care cel care învață trebuie să le aibă, în
diferite etape ale formării sale educaționale, pentru a-și cunoște și maximiza potențialul, pentru a
face față diferitelor contexte din afara spațiului școlar/universitar.
Formularea profilului ar trebui să fie sintetică, proiectivă și clară pentru a fi înțeleasă atât de
specialiști cât și de practicieni, părinți, elevi etc.
Exemplu: Andrei/Ioana este un absolvent de învățământ general care:
- știe să caute informații relevante în mediul online, pe care le analizează critic;
- are un set de cunoștințe generale pe care le aplică în mod corect în situații reale;
- dezbate problemele curente din societate/comunitate cu colegii săi, ascultând opiniile
diferite și încercând să găsească soluții.
Indiferent de modul în care va arăta societatea românească în 2030, un om educat va trebui să
fie apt pentru:
Învățare – pe tot parcursul vieții și din toate situațiile de viață; în context
formal, nonformal și informal – inclusiv prin dezvoltare personală continuă
Muncă – într-un mediu definit, din ce în ce mai mult, de tehnologie
„A trăi împreună” – relații, identitate, familie, cultură
Activitate politică (în sensul originar) – participarea la decizie, la conducerea
”cetății”, la vot, la construcția și funcționarea instituțiilor publice
Distracție / joc– inclusiv consumul și producția artistică
Desigur, aceste domenii se suprapun parțial, după cum o demonstrează și următoarele situații:
învățarea cu distracția (exemplu: ”edutainment”), învățarea cu munca (exemplu: conceptul de
”corporate curriculum”), învățarea cu ”a trăi împreună” și cu activitatea politică (exemplu:
voluntariatul) etc.
II. MODALITATEA DE DERULARE ȘI PROFILUL PARTICIPANȚILOR
Pentru a contextualiza profilul absolventului din mai multe perspective, au fost invitați o serie de
vorbitori cheie, cu expertiză în diverse domenii de activitate, care au susținut prezentări
introductive. Este vorba despre domnul Valeriu Nicolae, Secretar de Stat în Ministerul Muncii,
Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, doamna Mona Nicolici, Head of
Sustainability Department – CSR, OMV Petrom și doamna Alina Andronescu, Ambasador
Teach for Romania.
Ulterior, participanții au fost împărțiți pe 5 grupuri de lucru tematice, definite cât mai flexibil,
astfel încă discuțiile să nu fie restricționate de vârsta potențială a educabilului, de structura
actuală a sistemul educațional, de nivelul de calificare obținut etc. Temele alese au fost
următoarele:
Au existat 2 runde de discuții pentru fiecare temă iar componența grupurilor a fost diferită de la
o rundă la alta (repartizarea a fost inițial aleatorie și apoi în funcție de expertiză și opțiuni). În
primă rundă, participanții au identificat principalele probleme și au stabilit întrebările
prioritare care trebuie adresate pentru a putea defini profilul absolventului din 2030, pe
diferitele teme supuse dezbaterii. În runda a doua, participanții au identificat răspunsurile la
întrebările stabilite anterior, agregându-le într-o variantă unitară. Scopul demersului a fost
acela de a coagula o imagine orientativă asupra profilul absolventului în anul 2030.
Vă prezentăm în continuare o situație schematică a repartizării pentru fiecare grup de lucru și
rundă3:
Participanți Participanți
Grup de lucru
Descrierea temei în prima în a doua
tematic
rundă rundă
1. Care este echilibrul între cunoştinţele teoretice - abilităţile practice - stare de bine
ale absolventului?
2. Care ar trebui să fie rolul tehnologiei în definirea profilului absolventului de educaţie
timpurie?
3. Care este rolul familiei în conturarea profilului copilului la final de educaţie timpurie?
4. Cum se formulează profilul care răspunde nevoilor copiilor din medii diferite (rural vs
urban, medii vulnerabile, nevoi speciale de educaţie etc)?
În cea de-a doua rundă, participanții care au optat pentru educația timpurie, au oferit următoarele
răspunsuri la aceste întrebări:
Întrebarea 1: Care este echilibrul între cunoştinţele teoretice - abilităţile practice -
stare de bine ale absolventului?
Întrebarea nr. 4: Cum se formulează profilul care răspunde nevoilor copiilor din medii
diferite (rural vs. urban, medii vulnerabile, nevoi speciale de educație etc.)?
Este important să se dezvolte în rândul copiilor, încă de timpuriu, un spirit tolerant, care îi
acceptă şi îi respectă pe ceilalți, în diversitatea lor. Copiii trebuie să fie capabili să ofere și la
rândul lor să primească sprijin, fără a se simți timorați/speriați în a recunoaște nevoile/limitările
personale. Din această perspectivă este important să știe că au cui să ceară ajutorul, cu încredere
și fără teamă. Totodată este esențial ca reușitele și faptele bune ale copiilor să fie apreciate și
recunoscute. Referitor la profilul copilului cu nevoi educaționale speciale, din perspectiva
diferențelor care apar între tipurile de dizabilități, participanții nu au realizat un profil în cadrul
grupului de lucru.
Profilul absolventului de educație timpurie, ca urmare a discuțiilor, poate fi sintetizat în felul
următor (după descrierea făcută de una din grupele de lucru din atelier pe o foaie de flipchart):
”Maria are 6 ani, este absolventă de educație timpurie iar valorile ei sunt:
adevăr, respect pentru diversitate, curaj, integritate, compasiune/ toleranţă”.
Despre Maria se știe că:
Este deşteaptă şi fericită, fiind
caracterizată printr-o stare naturală de bine
(echilibru cognitiv – socio-emoţional);
Este un copil alfabetizat, vesel şi frumos,
are noţiuni de bază despre sănătatea corpului și
înţelege diferenţele de gen;
Are deprinderi elementare de viaţă în
raport cu tot ce e în jur (igienă, comunicare,
socializare);
Îşi cunoaşte părinții, familia, rădăcinile,
comunitatea;
Ştie să se joace cu copiii, să se
împrietenească cu alţi copii, să dezvolte relaţii;
Ştie să mănânce și să se îmbrace singură, să îşi aranjeze lucrurile și să facă ordine în camera
ei;
Are cunoștințe de bază despre natură , poate face adunări şi scăderi simple, ştie cuvinte de
bază în engleză şi franceză, vorbeşte corect gramatical limba română;
Urmează adesea exemplul părinţilor, care o învaţă să se comporte frumos;
Are acces la opţiuni/variante de învăţare, joacă, interacţiune, poate alege și se adaptează la
cerinţele societăţii, foloseşte tehnologia;
E un partener de discuţie, alături de părinţi şi gradiniţă, în chestiunile ce o privesc;
Ştie că are îndatoriri în familie şi la grădiniță;
Este tolerantă, îi pasă de colegii ei, de animale și de natură;
Înţelege destul de bine valoarea banilor;
Face diferența între adevăr și falsitate, între fantasme și curaj.
CONCLUZIILE GENERALE ALE GRUPULUI DE LUCRU:
Grupul de lucru a identificat drept o temă majoră de discuţie echilibrul dintre cunoştinţele
teoretice, abilităţile practice şi starea de bine a copilului, agreând că este nevoie de o educaţie
timpurie care favorizează competenţele practice şi sociale (precum respectul faţă de diversitate,
disponibilitatea de a-l înţelege pe “celălalt”). La fel de important, educaţia trebuie să vizeze
fericirea şi starea de bine a copiilor (“Ne dorim copii deştepţi, dar şi fericiţi”).
Progresul tehnologic va avea impact asupra educaţiei timpurii – copiii vor fi familiarizaţi cu
tehnologia şi dispozitivele inteligente, dar e important să existe un dialog real între furnizorii de
educaţie timpurie, familie şi copil, ca beneficiar, referitor la utilizarea în dozele potrivite a
tehnologiei în educaţie, atât în instituţia de învăţământ, cât şi în afara ei.
Tema 2: Profilul absolventului de învățământ general
Clarificarea elementelor constitutive ale unui profil oferă tuturor actorilor educaționali un punct
de reper și o oportunitate de a colabora, explicitând așteptările participanților (deseori foarte
diferite) de la ceea ce ar trebui să reprezinte finalitatea învățământului general.
Cuvântul care a apărut cel mai des în această primă rundă a fost PRACTICĂ, fiind deseori
ridicat acest aspect, fie individual (ex. insuficientele activități practice din timpul învățământului
general) fie în relație cu partea teoretică.
În cea de-a doua rundă, participanții au atins următoarele elemente de consens cu privire la
întrebările identificate anterior:
Întrebarea nr. 3: Care ar fi rolul școlii în orientarea pentru profesie și viață a unui
absolvent de învățământ general?
Participanții au considerat că școala ar trebui sa fie un loc care oferă posibilitatea unei abordări
transdisciplinare, care mai apoi sa fie compensată de o serie de interacțiuni cu actori din rândul
angajatorilor sau a mediului universitar etc. Orientarea și consilierea în carieră a elevilor ar
trebui sa fie asigurată atât de psihologul școlar cât și de consilierul școlar.
Întrebarea nr. 4: Care ar trebui să fie ponderea potrivită între cunoștințele teoretice și
cele practice pe care le dobândește un absolvent de învățământ general?
Participanții au considerat că teoria trebuie să fie îmbinată cu practica pe tot parcursul învățării,
chiar din clasele primare, cu o înclinarea a balanței în favoarea pregătirii practice.
Ex: furnizarea de informații relevante pentru orientarea în carieră; realizarea de
parteneriate pentru activități practice cu autoritățile locale, operatori economici etc.
Au fost ridicate și o serie de alte aspecte relevante, pentru care însă nu a fost atins consensul la
nivelul grupului. Primul îl reprezintă teama la nivelul comunității școlare, generată de motive
extrem de diverse (poate fi înțeleasă ca teamă ce poate apărea în relația elev-profesor, elev-elev,
profesor-conducerea școlii, profesor – părinte) precum și teama de eșec (ex. elevul se teme că nu
a luat note suficient de bune, că va fi certat de profesor dacă nu răspunde corect sau în
parametrii stabiliți, că nu va intra la un liceu bun etc). Al doilea aspect ridicat pe parcursul
discuțiilor a fost rolul de model/mentor al profesorului, care să reprezintă pentru elevi un
reper profesional, moral și vocațional, să îi inspire și să îi sprijine în maximizarea propriului
potențial, în finalizarea învățământului general și intrarea în următoarea etapă.
CONCLUZII:
Mihaela (numele generic dat absolventei), la finalul învățământului general știe cine este pentru
că a trecut printr-un proces adecvat de consiliere și dezvoltare personală, știe ce i se potrivește
mai departe, are priorități și știe/poate să și le urmărească. În școală a avut parte de o
proporție bună de cunoștințe teoretice și practice, putând să își consolideze comportamente de
viață independentă, oriunde va alege să muncească sau să învețe mai departe.
Tema 3: Profilul absolventului la tranziția către învățământul superior
1. Cum arată un absolvent aflat în poziția de a tranzita spre învățământul superior, din
punct de vedere al competențelor ”soft”/transversale?
2. Cum arată un absolvent aflat în poziția de a tranzita spre învățământul superior, din
punct de vedere al capacității de înțelegere/engagement cu procesul de învățare?
3. Cum arată un absolvent aflat în poziția de a tranzita spre învățământul superior, din
punct de vedere al cunoștințelor și competențelor ”hard”?
În cea de-a doua rundă, participanții au atins următoarele elemente de consens cu privire la
întrebările identificate anterior:
Întrebarea nr. 1: Cum arată un absolvent aflat în poziția de a tranzita spre
învățământul superior, din punct de vedere al competențelor ”soft”/transversale?
Participanții din a doua rundă au agreat o serie de competențe transversale cheie, majoritatea cu
un rol integrativ în contextul participării absolvenților la viața civică, socială și economică.
Astfel, s-a considerat că un absolvent de studii secundare are următoarele atribute:
Ascultă activ;
Este deschis spre nou;
Colaborează în echipă;
Este echilibrat și comunicativ;
Este curios și își stabilește propriile obiective de învățare;
Poate discerne informațiile preluate din mediu (managementul informației și
comunicării);
Este rezistent la stres.
S-a considerat că este importantă și existența unui oarecare focus pe competențe specifice. Din
punct de vedere al competențelor specifice domeniului de studiu, s-a considerat că un absolvent
are următoarele atribute:
CONCLUZII:
Definirea profilului absolventului aflat în etapa de tranziție către piața muncii presupune
clarificarea rolului învățământului care asigură profesionalizare în cadrul sistemului național de
educație și formare și relația cu învățământul general, cel liceal și învățământul terțiar. O analiză
a necesității unei etape anterioare de orientare și pre-profesionalizare este de asemenea
importantă în definirea profilului.
În definirea unui astfel de profil s-a considerat că trebuie avută în vedere nevoia realizării unui
echilibru între competențele generale, care să permită continuarea studiilor către niveluri
superioare și competențele specializate, corespunzătoare tranziției către piața muncii.
Prima rundă a pornit cu o discuție despre cum va arăta România la orizontul 2030 iar dintre
caracteristicile identificate menționăm: creșterea semnificativă a gradului de tehnologizare și
digitizare, scăderea demografică, îmbunătățirea avantajelor competitive, accentuarea
discrepanțelor dintre mediul rural și mediul urban, evoluțiile pe piața forței de muncă.
În cea de-a doua rundă, participanții au atins următoarele elemente de consens cu privire la
întrebările identificate anterior:
Întrebarea nr. 1. Ce tip de abilități trebuie să aibă absolventul la tranziția către piața
muncii?
Din această perspectivă, participanții au ridicat problema unor modele de succes, care să inspire
pasiunea pentru muncă și introducerea unor instrumente specifice pentru eliminarea
analfabetismului funcțional.
La tranziția către piața muncii s-a considerat că absolventul trebuie să aibă capacitatea necesară
pentru a înţelege ce presupune un job înainte de prima zi de muncă; competențe în folosirea
limbajului de specialitate în cel puţin o limbă de circulaţie internațională; noţiuni generale de
utilizare a tehnologiei digitale specifice domeniului de activitate.
Competențele conexe legate de muncă în general (legislaţie, tendințe, piaţă etc) au reprezentat
un punct de discuție la fel ca și implicarea absolvenților în activități de voluntariat.
Întrebarea nr. 3. Ce elemente trebuie să conțină profilul, astfel încât absolventul să
decidă în mod informat privind traiectoria profesională, tipul de job (consiliere,
orientare, etc.)?
Pentru o alegere informată absolventul trebui să știe la ce este bun dar și ce anume îi place (tip
de specializare, job etc); să aibă competențe practice diverse, inclusiv să învețe să înveţe; să știe
să îşi valorizeze traiectoria pe baza încrederii în sine. Din această perspectivă a fost identificată
nevoia de a dezvolta capacitatea absolventului de a se adapta la evoluțiile ce pot să apară pe
piața forței de muncă precum și de învățare pe tot parcursul vieții.
S-a agreat că un absolvent trebuie să deţină competențe practice și tehnologice, atât cu caracter
general cât şi specific domeniului în care a obținut calificarea; competențe în asigurarea calităţii
muncii pe care urmează să o facă; competențe digitale specifice. Este important să existe un
raport optim între competențele practice și cele teoretice iar comunicarea, ca abilitate practică,
trebuie dezvoltată pentru a-i maximiza impactul pozitiv în evoluția profesională ulterioară.
Întrebarea nr. 5. La tranziția către piața muncii, absolventul trebuie să aibă abilități
de antreprenoriat și de ce tip?
Răspunsul a fost în mod clar, da, trebuie să aibă abilități antreprenoriale, care să se reflecte prin
spirit de iniţiativă; abilităţi de relaţionare; abilităţi de planificare şi gestionare a bugetelor
(inclusiv personale). S-a considerat că leadership-ul și asociabilitatea ar trebui stimulate de-a
lungul parcursului educațional prin metode specifice.
CONCLUZII:
Participanții au conturat profilul absolventului la tranziția către piața muncii ca fiind al unui
tânăr responsabil, care deține abilități sociale de tipul lucrului în echipă și beneficiază de
competențe tehnologice, digitale și lingvistice de specialitate. De asemenea, absolventul este
conștient de propriile abilități și cunoștințe, se adaptează repede la cerințele specifice profesiei
dar și la evoluțiile pieței forței de muncă (pe care o înțelege și despre care îi place să fie
informat), are o etică a muncii bazată pe un set de valori solide. Știe că abilitățile de
antreprenoriat sunt importante, caută permanent să și le dezvolte, nu se teme să fie creativ și să
își asume leardeship-ul atunci când este nevoie.
Tema 5: Profilul absolventului de învățământ terțiar universitar
1. Care trebuie să fie echilibrul între specializare şi acoperirea tematica? (wide vs.
depth)
2. Care trebuie sa fie echilibrul între pregătirea teoretică şi cea practică pentru piața
muncii?
Întrebarea nr. 1: Care trebuie să fie echilibrul între specializare şi acoperire tematică?
Întrebarea nr. 2: Care trebuie să fie echilibrul între pregătirea teoretică și cea practică
pentru piața muncii?
S-a considerat că este important ca absolvenţii să ştie unde, când și cum să aplice, în practică,
diversele cunoștințe teoretice dobândite în învățământul universitar.