PROTEINE CONJUGATE

• Cromoproteine

HEMOGLOBINA

1
 Proteine conjugate
• FOSFOPROTEINE: conțin H3PO4 legat la grupările –OH ale serinei și treoninei.
Exemplu: -cazeina (lapte)
-ovovitelina (gălbenuș de ou), rol de rezervă
• GLICOPROTEINE: au peste 5% glucide
- roluri:
proteine cu rol în apărarea imună - anticorpi
proteine care diferențiază grupele sangvine
intră în structura receptorilor membranari
• LIPOPROTEINE:
- roluri: intră în constituția membranelor celulare
cele serice- rol în transportul lipidelor

• CROMOPROTEINE: conțin grupări colorate, cromofore

• Pigmentul respirator: hemoglobina (Hb)
• Pigmenții vizuali: rodopsina și iodopsina
• Proteine musculare: mioglobina
• Proteine cu rol în procesele redox: citocromii și flavoproteinele 2
 Hemoglobina
cu funcții Citocromii
PORFIRINICE
respiratorii Catalaza
(tetrapirol)
Peroxidaza

fără funcții Clorofila

respiratorii Ficobiline
(alge)
Mioglobina
(mușchi)

Cromoproteine Hemeritrine
cu funcții
(în funcție de natura Hemocianine
respiratorii
grupării prostetice) Flavoproteine
NEPORFIRINICE

fără funcții Caroten

respiratorii proteine
Rodopsina
Iodopsina

3
 Eritrocite - Generalități
• ERITROCITE = HEMATII = GLOBULE ROȘII

Eritrocitele sunt suspensii de hemoglobină

70 kg → volumul sângelui ≈ 5 litri → 800 – 900 g Hb
• Producția medie zilnică: 6,3 g/zi
• Concentrații fiziologice: - bărbați 14-16 g% → 45 % hematocrit
- femei 11,5 – 14,5 g% → 41 %
- copii 11% - 13,5 g%
- nou născuți 15g%-21 g%
• Are funcție de transportor de gaze (oxigen si CO2)
• Este implicată în menținerea echilibrului acido-bazic al sângelui
• Plasticitate deosebită – suferă „in vivo” deformări masive în timpul cât
străbat cele mai mici capilare
• Mișcarea deosebită - „ca tancul pe șenile”
• Deci → Adaptare funcțională la transportul gazelor

4
Forma normală a eritrocitului în stare de
repaus este aceea de disc biconcav !

5
6
• Eritrocitele: sunt celule anucleate, fără mitocondrii, fără microzomi,
specializate in transportul gazelor sangvine
- Deci nu sunt celule adevărate („formă remanentă”)
– Durata de viaţă 120 – 130 zile (apoi - fagocitate)
– Au o bună rezistenţă la agresiuni osmotice, chimice,
oxidative
– Valorile constante ale numărului eritrocitelor circulante sunt
asigurate de echilibrul dintre eritropoieză şi eritroliză
• Număr eritrocite: ≈ 4.500.000/mm3 femei
5.000.000/mm3 bărbați
Variații importante în condiții fiziologice:
Creșteri: - transpirații
- poliurii
- diminuarea presiunii sangvine
- creșterea temperaturii mediului
- efortul fizic moderat
- digestia (10 – 15%)
- activitatea intelectuală
- stresul
Scăderi: - efortul fizic excesiv
7
Sectorul sangvin circulant conține:
- Reticulocite = eritrocite imature (0,1%)
- Eritrocite tinere, diferite vârste
- Eritrocite ajunse la limita supraviețuirii

ERITROPOIEZA (HEMATOPOIEZA) = totalitatea

proceselor citologice și de metabolism ce asigură
formarea, regenerarea globulelor roșii

Proliferarea și diferențierea celulelor care

vor deveni eritrocite mature se realizează
la nivelul măduvei hematoformatoare, și
este stimulată de eritropoietină (hormon
secretat la nivel renal)

8
Etapele procesului de eritropoieză
Eritrocitele sunt specializate în
• Absorbția
• Transportul
• Eliberarea
• Unei cantități maxime de O2 și a altor gaze: CO2 și CO.

Formă de disc biconcav

9
 STRUCTURA HEMOGLOBINEI

• Max Perutz, John Kendrew 1959 – 1962, Premiul Nobel pentru Chimie
• Este pigmentul roșu, respirator al vertebratelor
• Reprezintă 1/3 din masa celulară eritrocitară

CARACTERISTICI:
- partea proteică – globina ≈ 95-96% din moleculă
- partea neproteică – hemul ≈ 4%
- fierul ≈ 0,34% fier porfirinic
HEMUL reprezintă partea neproteică, colorată a Hb
HEMUL – structură tetrapirolică:
- 4 nuclee pirolice I, II, III, și IV, coplanare, legate prin punți metin notate α, β, ɣ, δ
- substituenții: - CH3 în pozițiile 1,3,5,8
- CH=CH2 (vinil) în pozițiile 2,4
- CH2-CH2-COOH (propionil) în pozițiile 6,7

10
 LEGĂTURA HEMULUI CU CATENELE POLIPEPTIDICE
ALE GLOBINEI
-Se leagă de catenele de tip
α ale globinei Globinã
- Se realizează prin His (87 sau 93)
intermediul histidinelor din H3C 1 2
CH = CH2
poziția 58 și 87 I
-Fierul în stare de valență +2  
N CH3
- FIERUL – hexacoordinat H3C 8 3
2+
- este legat diferit: IV N Fe N II HEM
7 4
CH2 N CH = CH2
 
1. DIRECT cu o histidină CH2 III
6 5 O2 (H2O)
(legătură proximală) COOH CH3
CH2
2. Indirect cu altă histidină
(legătură distală) CH2 His (58 sau 63)
Globinã
Cu ajutorul unei legături de hidrogen, COOH
prin intremediul unei molecule de apă
sau oxigen molecular
HEM = Protoporfirina + Fe bivalent, hexacoordinat

11
 Histidină proximală
87 α sau 93 β

Cele 4 inele pirolice sunt coplanare între

ele și coplanare cu atomul de fier.
Din cele 6 legaturi coordinative, 4 sunt
legate în același plan cu cei 4 atomi de azot
ai nucleelor pirolice, una face legatura cu
molecula de globină prin intermediul
atomului de N al unui rest de histidină, iar
ultima este îndreptată de celalata parte a
planului și poate fixa molecula de apă,
Planul hemului oxigen sau CO.

Legarea oxigenului poziționează atomul

12
de Fe în interiorul planului hemului
GLOBINA – Caracteristici structurale
• Proteină bazică- subclasa HISTONE – predomină
aminoacizi cu caracter bazic (histidina, arginina)
• Globina funcțională are o structură cuaternară:
4 lanțuri polipeptidice (TETRAMER)
• 574 aminoacizi : 141 aminoacizi în 2 lanțuri de tip α și 146 de
aminoacizi în 2 lanțuri de tip β (2 monomeri α și 2 monomeri β)
• Lanţurile polipeptidice au un grad ridicat de spiralare
• La nivelul tetramerilor, legăturile între monomerii α și β sunt mai
puternice decât cele între monomerii de același tip
• Structura spațială a catenelor polipeptidice permite înglobarea în
interiorul moleculei de Hb a 4 structuri heminice; fiecare catenă
formează o cavitate hidrofobă în care este inclusă o moleculă de hem
• Fiecare protomer are structură primară, secundară, terțiară
(globulară)
• Lanțurile polipeptidice sunt legate între ele prin legături labile (punți
de hidrogen, forțe Van der Vaals)

13
 GLOBINA – Caracteristici structurale
• Există mai multe tipuri de protomeri:
• Hemoglobina normală: 2 monomeri identici - 2 câte 2: α1α2β1β2
Legăturile dintre protomeri
2 tipuri de legături
Legăturile dintre protomeri și HEM
141 aa
β1 146 aa
α1

β2 146 aa
α2 141 aa
14
H2O
16
 FUNCȚIILE HEMOGLOBINEI (I)
Proteină allosterică! (allos = spaţiu)
Capacitatea de legare a O2 de către Hb crește odată cu saturarea în oxigen a moleculei.
Legarea primei molecule de O2 va influența în mod favorabil forma situsurilor de legare
a următoarelor molecule de oxigen, astfel încât crește afinitatea pentru O2 => EFECT
COOPERANT (situsurile de legare “cooperează” între ele).
1. Se combină reversibil cu O2
+O2 +O2
Hb + O2 HbO2 + O2 Hb(O2)2 Hb(O2)3 Hb(O2)4

Globinã
His Globinã
N His
N

N Fe N + O2 N Fe N + H2O

H2O N
O2 N
His
His
Globinã
Globinã
DEOXIHEMOGLOBINĂ OXIHEMOGLOBINĂ
17
Schimbările conformaționale ale moleculei de
hemoglobină prin legarea moleculei de oxigen

18
 Factorii care influențează capacitatea hemoglobinei de a lega
oxigenul

+O2 +O2
Hb + O2 HbO2 + O2 Hb(O2)2 Hb(O2)3 Hb(O2)4

FACTORI : 1) Presiunea parțială a O2

2) pH –ul
3) Prezența 2,3-difosfogliceratului (2,3-DPG)

1) La pO2 mai mare de 100mm Hg, în alveolele pulmonare, echilibrul este

deplasat spre dreapta; la pO2 mai mică de 35 mm Hg în capilare, echilibrul
este deplasat spre stânga;
2) La pH acid (în capilare) Hb are afinitate mai mică pentru oxigen pe care îl
cedează usor; la pH alcalin afinitatea Hb pentru oxigen este mai mare;
3) cantităţi crescute de acid 2,3 difosfogliceric (2,3-DPG) deplasează echilibrul
spre stânga.

19
Structura spațială a catenelor polipeptidice permite înglobarea în interiorul moleculei
a 4 structuri heminice, de care se leagă câte o moleculă de oxigen; fiecare catenă
formează o cavitate hidrofobă în care este inclusă o moleculă de hem

Oxihemoglobină Deoxihemoglobină
Hem
20
 Legarea și eliberarea oxigenului de hemoglobină

Oxihemoglobină Deoxihemoglobină

Crește
PCO2
2,3-DPG

Crește
PO2

Forma R (Relaxed) - Forma T (Taut sau tense)-

în capilarele pulmonare adiacente la nivelul țesuturilor
alveolelor

21
Structura cuaternară a oxi- și deoxihemoglobinei

“R-state” “T-state”
 FUNCȚIILE HEMOGLOBINEI (II)

2. Se combină reversibil cu 4 molecule de CO2

Prin intermediul grupării –NH2 libere a globinei => carbaminohemoglobină

Hb – NH2 + CO2 Hb – NH – COO- + H+

3. Oxidarea Fe2+ - e- Fe3+ methemoglobină (maxim 6%)

Situații patologice

4. Se combină ireversibil cu CO => carboxihemoglobină

Hb + CO HbCO afinitate > 300 ori

5. Sulfhemoglobina (prin combinare cu H2S)

23
CO2 este transportat de la nivel tisular de către
eritrocite:
• sub formă de gaz dizolvat în plasmă (10%),
• atașat de hemoglobină sub formă de
carbaminohemoglobină (20%) și
• sub formă de acid carbonic și respectiv
bicarbonat (70%)
• H+ protonează Hb și stabilizează forma „Taut”
CO2 este transportat la nivel pulmonar,
unde este eliminat prin aerul expirat;
* ionii Cl- difuzează la schimb cu HCO3-
pentru a menține neutralitatea electrică
(chloride shift)
24
 Efectul H+ asupra capacității Hb de a lega oxigen.

HHb – hemoglobină protonată

A. La nivel tisular, CO2 este B. La nivel pulmonar, reacția este

preluat de eritrocite, generează
acid carbonic, iar protonii
eliberați de acesta se leagă de
Hb determinând astfel
eliberarea oxigenului.
reversibilă. Oxigenul se leagă de Hb
protonată, și determină eliberarea de
protoni, care se leagă de bicarbonat și
generează acid carbonic; acesta clivează și
eliberează apă și CO2 care este expirat.
25
 ROLUL GLUTATIONULUI ÎN
PROTECŢIA ANTIHEMOLITICĂ NAD+
NADH + H+

REGENERAREA Fe3+ → Fe2+

methemoglobin
reductaza I
Nivelurile normale de
METHEMOGLOBINÃ HEMOGLOBINÃ
methemoglobină sunt < 1% (Fe3+) (Fe2+)

methemoglobin
reductaza II
La fumători, nivelurile de
methemoglobină pot ajunge până
la < 10%
GSH GSSG

glutation
reductaza

NADP+ NADPH + H+
26
 +
glucozo -6-P NADP Hb-Fe2+
Suntul
pentozo
G-6-P-DH Met - Hb reductaza I II
fosfatilor
6 - fosfogluconat NADPH Met - Hb-Fe3+

Glucozã

+
lactat NAD Hb-Fe2+

Glicolizã LDH Met - Hb reductaza III

piruvat NADH Met - Hb-Fe3+

SISTEMELE ENZIMATICE CARE INTERVIN ÎN REGENERAREA Fe3+ → Fe2+

27
 Deficiența genetică de glucozo-6 –fosfat dehidrogenază și stresul oxidativ

• Toxicitate crescută a
anumitor medicamente,
pesticide, anumite alimente

• Rezistența la malarie
datorată stresului oxidativ
mărit din eritrocite

28
 Deficitul de glucozo-6 dehidrogenază (G6PDH)

• În absența G6PDH, Hb nu mai poate fi menținută în forma

sa redusă;
• Moleculele de Hb formează legături încrucișate (cross-
linking) și generează astfel agregate puțin solubile,
denumite corpusculii Heinz care se localizează la nivel
membranar;
• Membranele eritrocitare, lezate de corpusculii Heinz și de
speciile reactive de oxigen (care nu mai sunt neutralizate
de GSH) se deformează iar eritrocitele suferă LIZĂ;
• Se instalează astfel anemia hemolitică.
 Deficitul de glucozo-6 dehidrogenază (G6PDH)
Imagine microscopică a
eritrocitelor provenite de la
pacienți cu deficit de G6PDH;
punctele brune reprezintă
agregatele de Hb (corpusculii
Heinz)

Eritrocitele sunt sensibile la

liză dacă sunt expuse la stres
oxidativ (rezultat ca urmare a
metabolismului unor
medicamente – antimalarice,
unele antibiotice,
antihipertensive, nitroderivați
etc)
 Deficitul de G6PDH
• 11% din populația neagră este caracterizată prin acest deficit
• Deficitul de G6PDH poate reprezenta un avantaj în anumite
situații
• De fapt acest deficit are aceeași arie de răspândire ca și malaria,
și reprezintă un factor protector față de instalarea malariei:
– Pentru ca parazitul Plasmodium Falciparum să
supraviețuiască, să crească și să se multiplice are nevoie de
GSH

“WE SEE HERE ONCE AGAIN THE INTERPLAY OF HEREDITY AND

ENVIRONMENT IN THE PRODUCTION OF DISEASE!”
Lehninger Principles of Biochemistry -2008
 Tipuri de globine
Conținutul
Proporția aminoacizilor
• Globinele se deosebesc între ele prin
Aranjamentul

• Importanță practică în studiile de biologie evolutivă

• În cursul evoluției ontogenetice există mai multe variante de

hemoglobine normale:
- Hb embrionară – HbE α2ε2
- Hb fetală – HbF α2δ2 (sintetizată în ficat între lunile 3-8 de sarcină)
- Hb juvenilă
- Hb adultului HbA1 α2β2 (este forma majoritara 97-99%); mai există
o formă minoră HbA2 (α2 δ 2 1-2%) – începe să fie sintetizată din viața
intrauterină. Înlocuiește treptat o bună parte din HbF

32
• Globinele au speciospecificitate (cristalizează diferit în funcție de specie):
-oxihemoglobina de cal – cristale monoclinice
- oxihemoglobina de cobai – cristale tetraedrice
- oxihemoglobina de câine – cristale ortorombice
- oxihemoglobina umana – bipiramide ortorombice simetrice
Importanță în laboratoarele de criminalistică

33
 TIPURI DE HEMOGLOBINE ANORMALE

Hemoglobinopatii/ hemoglobinoze – maladii datorate

unor mutaţii genetice care determină sinteza unor
hemoglobine anormale, sau unei modificări cantitative,
cu sinteza redusă a lanţurilor de globină; rezultă
molecule instabile de Hb care precipită intraeritrocitar

34
 I. DEFICIENȚE GENETICE ÎN SINTEZA GLOBINEI
THALASEMIILE

• Thalassa = mare, apă (limba gracă)

• Grup de maladii produs de mutaţii ale codonilor terminali ai lanţurilor de
globină
• Se caracterizează prin dezechilibrul stoechiometric între sinteza lanţurilor
α şi β din molecula de Hb; în funcţie de lanţul de globină care prezintă
defectul cantitativ de sinteză există α şi β thalasemii
• Ex – thalasemia β0 – nu se sintetizează lanţurile β, lanţurile α nu se pot
asocia pentru a forma Hb, are loc precipitarea proteinei şi hemoliza
• Thalasemia este în general asociată şi cu o persistenţă a Hb F în proporţie
mai mare decât la omul sănătos (0.3-0.6%)

• Se manifestă prin anemie hipocromă asociată cu

hipersideremie şi splenomegalie
• Reducerea vieții hematiilor

35
 II. HEMOGLOBINOPATII și HEMOGLOBINOZE
Siclemia/ anemia trepanocitara/ hemoglobinoza S

• Maladie genetică datorată unei mutaţii ce determina înlocuirea

acidului glutamic din pozitia 6 a lanțului β cu valina; se sintetizează
HbS
• Heterozigoţii (o genă pentru HbA şi una pentru HbS) au 50% HbS dar
nu manifestă boala
• Homozigoţii au 80% HbS restul fiind HbF; HbS suferă un proces de
polimerizare şi precipitare intraeritrocitară ceea ce va determina
apariţia unor hematii în formă de seceră
• Aceste hematii siclizate sunt mai rigide decât cele normale,
determină obstrucţia vaselor mici; de asemenea sunt mai puţin
rezistente şi determină hemoliza intra şi extravasculară

36
Siclemia/ anemia trepanocitara/
hemoglobinoza S
37
 Hemoglobina glicozilată – marker de hiperglicemie cronică
(Diabet zaharat)

• Hb glicozilată A1c se formează spontan la nivelul eritrocitelor

prin formarea unei baze Schiff între grupările NH2 terminale ale
lanţurilor beta şi gruparea aldehidică a glucozei

Glucoză Bază Schiff Produs Amadori

38
Hemoglobina glicozilată – marker de hiperglicemie cronică
(Diabet zaharat)

39
40
 Hemoglobina glicozilată – marker utilizat clinic
pentru evaluarea eficienței terapiei antidiabetice

Concentraţia Hb A1c creşte

până la 12% in cazul
hiperglicemiei cronice;
ca urmare determinarea
cantităţii de Hb A1c permite
evaluarea statusului unui
pacient diabetic (istoricul
bolii, eficienţa tratamentului)

41
42
Anemia hipocromă (feriprivă) Patologia hemoglobinei legată de hem
- datorată carenţei de fier
-eritrocitele au dimensiuni mai mici şi sunt mai puţin pigmentate
-scade saturarea transferinei (glicoproteina ce asigură transportul fierului)
-scad depozitele de fier (feritina şi hemosiderina)
-cauzele: aport insuficient, absorbţie redusă, creşterea necesarului de fier,
afecţiuni sistemice ale organismului (infecţii, inflamaţii cronice), pierderi
crescute (sângerări mici, repetate), tulburări ale proteinei transportoare
- se administrează fier
Anemiile megaloblastice
-cauzate de lipsa factorilor de creştere hematopoetici (vit B12 şi acidul folic)
Hemocromatoza
-se constată o absorbţie anormal crescută a fierului, cu suprasaturarea
transferinei şi depunerea fierului în ţesuturile parenchimatice (ficat,
pancreas, inimă, măduva hematopoetică), ceea ce va determina afectare
funcţionala şi organică
-depozitele de fier ajung la 10-40 de grame, (în 20 de ani de evoluţie a
bolii), faţă de 1-2 g normal
-maladia apare în general la bărbaţi 43
Biosinteza hemoglobinei

44
 •Hemoglobinogeneză
BIOSINTEZA HEMOGLOBINEI •Eritropoieză

Etapele: I. Biosinteza HEMULUI

II. Biosinteza GLOBINEI
III. Cuplarea hemului cu globina
Autoexperiment
David SHEMIN, David RITTENBERG – 1945 cu 15N-glicină

I. Biosinteza HEMULUI. Faze:

1. Sinteza acidului delta – aminolevulinic

2. Biosinteza PORFOBILINOGENULUI
3. Biosinteza PROTOPORFIRINEI – IX
4. Biosinteza HEMULUI

Precursori: - Succinil ~ SCoA

- Glicocol activat cu PLP 45
1) Sinteza acidului delta aminolevulinic (δ – ALA)

N CH2 COOH
COOH
HSCoA
CH H2O PLP
CH2
(se reface)
HO
CH2 O PO3H2 + CH2  - ALAS
O
C ~SCoA ( - aminolevulinat
H3C N
sintetaza)

Glicocol activat cu PLP Succinil~SCoA

COOH COOH

CH2  CH2
CO2
CH2  CH2

 C  C
O  - ALAS O

 HC NH2  CH2
NH2
COOH

Acid  - amino,  - ceto Acid  - aminolevulinic

adipic ( - ALA)
46
 1. Biosinteza acidului delta aminolevulinic

• Reprezintă prima etapă din biosinteza hemului

• Presupune reacţia între succinil~SCoA şi glicocol sub acţiunea δ
aminolevulinat-sintazei (ligază carbon-carbon)
• Este obligatorie prezenţa PLP care activează glicocolul
• Aceasta etapă se desfasoară INTRAMITOCONDRIAL, iar δ ALA trece în
citoplasmă
• Enzima δ ALA sintaza este enzima determinantă de viteză a întregului
proces; hemul acţionează ca inhibitor al activităţii enzimei
• Plumbul inhibă δ ALA sintaza

47
 2) Biosinteza PORFOBILINOGENULUI

porfobilinogen
COOH
COOH sintetaza COOH
COOH CH2
COOH CH2 2 H2O COOH CH2
CH2 CH2
CH2 CH2 CH2 CH2
izomeraza
CH2 + C O C C
( - aminolevulinat
C O CH2 dehidrataza H2C
C CH2 N
NH2 H
H2C H2C N NH2

NH2 Acid  - NH2 PORFOBILINOGEN

aminolevulinic (PBG)
( - ALA)

48
 2. Biosinteza porfobilinogenului (PBG)

• Se realizează prin condensarea a 2 molecule de δ ALA

sub acţiunea enzimei δ aminolevulinat dehidrataza
(sau porfobilinogen sintetaza)
• Porfobilinogenul conţine nucleul pirolic
• Această etapă se desfăşoară în CITOPLASMĂ
• Enzima conţine zinc şi este foarte sensibilă la acţiunea
inhibitorie a metalelor grele, mai ales a plumbului

49
 COOH A P

COOH CH2 P
I
A H2C CH2
CH2 CH2 P N A
porfobilinogen H
dezaminaza
IV NH HN II
4 molecule
H
H2C N A N P
H H2C CH2
4 NH3
NH2 III

PORFOBILINOGEN P A
(4 PBG) UROPORFIRINOGEN
izomer - I

A - CH2 - COOH - acetil

izomeraza
P - CH2 - CH2 - COOH - propionil

A P

H2C CH2
A N A
H
IV NH HN
H
P N P
H2C CH2

3) Biosinteza PROTOPORFIRINEI – IX
P A

UROPORFIRINOGEN
izomer - III 50
 3. Biosinteza protoporfirinei IX

Transformarea porfobilinogenului (PBG) în protoporfirina IX are loc în

CITOPLASMĂ
• PBG este transformat iniţial în uroporfirinogen, sub acţiunea a 2
enzime:
– Porfobilinogen deaminaza (sau uroporfobilinogen sintetaza) care
determină formarea unor punţi metilenice între inelele pirolice =>
CICLUL TETRAPIROLIC
– Are loc izomerizarea ciclului IV (se schimbă radicalul propionil cu
acetil)
– În continuare, uroporfirinogenul este transformat în
coproporfirinogen sub acţiunea uroporfirinogen decarboxilazei

51
 A - CH2 - COOH H3C P

P - CH2 - CH2 - COOH I

H2C CH2
N CH3
uroporfirinogen H3C H
decarboxilaza
UROPORFIRINOGEN - III IV NH HN II
H
P N P
H2C CH2
4 CO2 III
O2
P CH3
coproporfirinogen COPROPORFIRINOGEN
oxidaza 2 CO2 izomer - III
2 H2O
H3C CH = CH2 H3C CH = CH2

I I
H2C CH2 HC CH
N CH3 N CH3
H3C H H3C H
protoporfirinogen
IV NH HN II oxidaza IV N N II

H H
N CH = CH2 P N CH = CH2
P HC CH
H2C CH2
III III
6H CH3
P CH3 P

PROTOPORFIRINOGEN PROTOPORFIRINÃ
izomer - IX izomer- IX 52
ferochelataza
 PROTOPORFIRINÃ
izomer- IX

ferochelataza
4.) Biosinteza HEMULUI Fe
2+

III. Cuplarea hemului cu globina

Globinã
Globinã
His (87 sau 93) 2H

H3C 1 2
CH = CH2

I
 
N CH3
H3C 8 3
2+
IV N Fe N II HEM
7 4
CH2 N CH = CH2
 
CH2 III
6 5 O2 (H2O)
COOH CH3
CH2
CH2 His (58 sau 63)
Globinã
COOH
53
- Fierul este transportat de Biosinteza hemului – localizarea
transferină la nivelul intracelulară a diferitelor etape
reticulocitelor (eritrocite imature)
- Chelatarea fierului de către
protoporfirina IX se
desfășoară intramitocondrial
- Enzima ferochelataza
este sensibilă la acţiunea
inhibitoare a metalelor grele
(mai ales a plumbului)
- În paralel, la nivelul
ribozomilor are lor sinteza
globinei, care se va lega de
hem prin intermediul
resturilor de His din poziţiile
58 si 87, pentru a forma
hemoglobina
54
REGLAREA BIOSINTEZEI HEMULUI 8 GLICINÃ + 8 SUCCINIL~SCoA
 - aminolevulinat
sintetaza 8 HS-CoA + 8 CO2

8 ACID  - AMINOLEVULINIC
porfobilinogen
Enzima δ ALA sintaza este sintetaza 8 H2O
enzima determinantă de viteză 4 - PORFOBILINOGEN
a întregului proces; hemul uroporfirinogen
acţionează ca inhibitor al I sintetaza 4 NH3

activităţii enzimei! UROPORFIRINOGEN I

uroporfirinogen
Izomerizarea
III sintetaza
ciclului IV
feedback (-)
UROPORFIRINOGEN III
uroporfirinogen
decarboxilaza 4 CO2

COPROPORFIRINOGEN III
coproporfirinogen 2 CO2 + 4 H
oxidaza
PROTOPORFIRINOGEN IX
protoporfirinogen
6H
oxidaza
PROTOPORFIRINÃ IX

Fe2+
ferochelataza
Fe3+

APOREPRESOR
HEM 55
 BIOSINTEZA HEMOGLOBINEI - COMENTARII –

=> PRECURSORI : COMPUȘI FOARTE SIMPLI - GLICOCOL

- SUCCINIL~SCOA
- PIRIDOXAL FOSFAT (PLP)
=> Legătura cu CICLUL KREBS prin Succinil ~SCoA
(ciclul KREBS – SHEMIN)

=> Prima enzimă = δ – aminolevulinat sintetaza – este enzimă limitantă de viteză

→ etapă reglatoare a procesului

=> ERITROPOIETINA = hormon ce modulează procesul de biosinteză

=> Proces foarte complex ce se petrece în reticulocit pe toată durata dezvoltării

sale, din stadiul timpuriu de proeritroblast la cea de reticulocit, în măduva osoasă
=> Are loc la nivelul tuturor organitelor subcelulare:
- formarea protoporfirinei IX → MITOCONDRIE
- încorporarea Fe2+ → MITOCONDRIE
- biosinteza globinei → RIBOZOMI
- cuplarea globinei cu hem → CITOPLASMĂ
56
Catabolismul hemoglobinei

57
 Catabolismul hemoglobinei

• Eritrocitele au o durată medie de viaţă de 120 de zile; celulele îmbătrânite sunt

recunoscute datorită modificarilor ce au loc la nivel membranar şi sunt fagocitate
de către celule ale ţesutului reticuloendotelial extravascular (din splină, ficat și
ganglioni limfatici). La un om adult se degradează zilnic în jur de 6 grame Hb.

• Are loc denaturarea globinei şi eliberarea hemului în citoplasmă. Globina este

degradată cu eliberarea aminoacizilor ce vor intra în fondul metabolic al
organismului.

• Hemul este degradat prin intervenţia sistemului enzimatic microzomal; enzima

hem-oxigenaza care scindează ciclul tetrapirolic este dependentă de fier şi de
NADPH; această enzimă rupe una din punţile α metinice care leagă două inele
pirolice, iar C este convertit în CO, aceasta fiind singura sursă endogenă de CO.
Această oxidare se realizează în prezenţa oxigenului molecular.

58
 CATABOLISMUL HEMOGLOBINEI
Globinã Globinã
M V M V

I OH
N M Cit P450 N M
M M
hem oxigenazã
2+ 3+
N Fe N N Fe N II
P N V O2 H2O NADP+ P N V

HEM NADPH2

Globinã P M P M
Globinã
 - HIDROXIHEMINÃ

O2 CO

VERDOGLOBINÃ Compus aciclic oxidat, legat

M V de globină

I Globinã
O
N O M
M H 3+
Fe aminoacizi
IV N HN II
P H
N V
III
BILIVERDINÃ Compus aciclic oxidat, liber 59
P M
 Formarea bilirubinei

• În urma acţiunii hemoxigenazei se formează biliverdina care se va

transforma în bilirubină sub acţiunea biliverdin reductazei.

• Bilirubina rezultă atât din degradarea eritrocitelor îmbătrânite

precum şi din catabolismul celorlalte proteine heminice.

• Bilirubina este puţin solubilă în mediu apos la pH-ul fiziologic; ea este

transportată în plasmă legată de albumină.

• În această formă bilirubina este denumită bilirubină neconjugată/

indirectă, şi nu poate fi determinată (ca marker biochimic) prin
reacţia clasică de diazotare.

60
 M V

I
O
N O M
M H
IV N HN II
P H
N V
III
BILIVERDINÃ
P M

NADPH2
biliverdin reductazã
NADP+

M V M P P M M V

IV III II I
O N N C N N O
H H H2 H H

BILIRUBINÃ
61
 La FICAT:
BILIRUBINÃ
UDP-GLUCURONAT 2 UDP-GLUCURONAT

UDP-GLUCURONIL
transferaza

COOH COOH
O O OC O
1 1
O
O CO O CO COOH

(CH2)2 (CH2)2 (CH2)2

M V P M M V M V M M M V
M

IV III II I IV III II I

O N N C N O O N N C N N O
N H
H H H2 H H H H2 H H

Bilirubinã - monoglucuronid Bilirubinã - diglucuronid

Bilirubina glucuronoconjugată = bilirubina directă

62
• Bilirubina este transportată la ficat unde este separată de albumine, şi
suferă o reacţie de conjugare cu acidul glucuronic, la nivelul grupărilor
carboxilice de la resturile propionice ce substituie inele pirolice;

• Conjugarea are loc în prezenţa enzimei bilirubin: UDP -glucuronil

transferaza.

• Bilirubina glucuronoconjugată (bilirubina directă) este hidrosolubilă, ceea

ce permite excreţia sa la nivel biliar. Bilirubina glucuronoconjugată nu
este absorbită in intestinul subţire; la nivelul intestinului gros, sub
acţiunea hidrolazelor bacteriene, se realizează hidroliza esterilor cu acidul
glucuronic şi eliberarea resturilor propionice. Bilirubina eliberată astfel
este redusă la un compus tetrapirolic liniar, numit urobilinogen (punţile
metinice devin metilenice).

• Bilirubina liberă și cea glucuronoconjugată sunt denumite în laboratorul

clinic „pigmenți biliari” 63
Urobilinogenul poate urma mai multe căi:

- o parte este oxidat la urobilină,

sau redus la stercobilinogen,

compuşi care se elimină prin fecale

Urobilinogen
- o parte este reabsorbit la nivel intestinal,
revine la nivel hepatic şi este din nou
excretat prin bilă (circuitul enterohepatic)

- o cantitate mică de urobilinogen se elimină

ca atare prin urină Urobilină

- urobilina si stercobilina dau culoarea

caracteristică scaunelor

Stercobilinogen 64
 HEMOGLOBINA
ruperea puntii
FICAT
 - metinice
MÃDUVÃ OSOASÃ VERDOGLOBINA
SPLINÃ Fe2+
CELULE RETICULO- globinã
ENDOTELIALE BILIVERDINA
EXTRAHEPATICE Reduceri
Catabolismul BILIRUBINA

hemoglobinei și circuitul
{
BILIRUBINA LEGATÃ DE ALBUMINE
PLASMÃ INDIRECTÃ
enterohepatic al PRIMARÃ (NECONJUGATÃ)

urobilinogenului
FICAT
{ BILIRUBINA DIRECTÃ
CONJUGATÃ (DIGLUCURONID)

BILÃ INTESTIN
(colecist)
Reduceri
BILIRUBINÃ

MEZOBILIRUBINÃ

urobilinogen
stercobilinogen UROBILINOGEN
Reducere
PLASMÃ
STERCOBILINOGEN
Oxidare

RINICHI Oxidare
UROBILINÃ
STERCOBILINÃ
URINÃ { urobilinogen
stercobilinogen
FECALE
65
Circuitul enterohepatic
al urobilinogenului

66
67
Aspecte patologice legate de catabolismul hemoglobinei -
Hiperbilirubinemiile

- Creşterile nivelurilor de bilirubină conjugată în plasmă sunt în general

asociate cu perturbări ale funcţionării hepatice şi/ sau biliare.

- Deficitul enzimei bilirubin UDP glucuronil transferaza se manifestă prin nivele

plasmatice crescute ale bilirubinei neconjugate, ceea ce se traduce prin
icter (simptom caraterizat prin coloraţia galbenă a pielii, a sclerei şi a altor
ţesuturi), mai ales la nou născuți.
- Bilirubina indirectă (neconjugată) are o afinitate mărită pentru lipidele
membranare (la concentraţii mari, de 25mg/dL); aceasta va produce o
tulburare a funcţiilor membranare, mai ales de la nivelul SNC, ce determină
icterul nuclear (depunerea de bilirubină în ganglionii bazali şi în nucleii
trunchiului cerebral). 68
69
 Exemple de subiecte (întrebări)
din cursul de METABOLISM PROTEIC – 3

• Structura hemoglobinei. Structura hemului. Globina – caracteristici structurale

• Funcțiile hemoglobinei
• Formarea hemoglobinei glicozilate și semnificația fizio-patologică
• Enumerați etapele biosintezei hemului. Scrieți reacția catalizată de δ –
aminolevulinat sintetaza. Formarea porfobilinogenului
• Catabolismul hemoglobinei – formarea bilirubinei indirecte și directe (reacții și
enzime)
• Circuitul enterohepatic al urobilinogenului. Schemă și explicații
• Hiperbilirubinemiile
70