Primul Război Cecen a fost purtat între forțele separatiste cecene și trupele Federației Ruse și a fost un

război de gherilă pentru afirmarea independenței Ceceniei. Războiul a fost unul dintre cele mai
distrugatoare conflicte ale epocii moderne și a avut loc in fostul spațiu ex-sovietic.

Preludiu

În 1994 Moscova a angajat ca un număr de politicieni de origine cecenă stabiliți la Moscova să se

"reîntoarcă" în patrie cu grupuri de oameni înarmați, pentru a prelua puterea în unele sate din nordul
Ceceniei. Guvernul lui Dudaev, foarte slab înarmat la acea perioadă, și fără personal militar
corespunzător a "reușit" în scurtă vreme să piardă aproape întreg nordul republicii până la capitala
Groznîi rebelilor pro-ruși. În august 1994, trei tancuri ale forțelor anti-Dudaev au intrat nestingherite
până în piața din centrul capitalei Groznîi, îndreptându-și demonstrativ turetele spre palatul
prezidențial, dar fără a deschide focul. După ce o persoană în civil s-a apropiat de unul din ele și a
aruncat înăuntru o grenadă, omorându-i pe cei trei soldați ruși aflați în interior, echipajele celorlalte
două s-au retras în grabă. Însă numărul foarte mic de susținători pe care le avea fiecare din aceste patru
grupuri pro-ruse, conflictele dintre liderii lor (Ruslan Khasbulatov, Umar Avturkhanov, Doku Zavgayev,
Yaragi Mamodaev), precum și lipsa totală a suportului din partea populației locale, nu le-a permis să
preia controlul asupra capitalei. În micro-bătălia care a avut loc în septembrie 1994 la intrarea în Groznîi,
trupele lui Dudaev, fără tehnică militară, au fost înfrânte de către cele ale coaliții Khasbulatov-
Avturkhanov (reunite sub denumirea de Consiliul Provizoriu Cecen, care controlau raionul
Nadterechnyi), capitala rămânând complet deschisă. Totuși, rebelii pro-ruși s-au temut să intre în oraș
pentru a nu provoca lupte de stradă cu populația locală ostilă lor.

Pentru a redresa această situație penibilă guvernul lui Elțîn a transmis rebelilor unități regulate (inclusiv
recruți) ai armatei ruse. Între timp Dudaev a reușit să adune resurse umane pentru contracararea noii
obensive, începute la sfârșitul lui noiembie 1994, astfel încât forțele anti-Dudaev au pierdut 20 de
tancuri, 350 de uciși, iar 120 de soldați ai armatei ruse, în special recruți au devenit prizonieri.
Ultimatumul dat de Dudaev pe 7 decembrie 1994 (ne-dus la împlinire) pentru ca forțele anti-Dudaev să
depună armele și să obțină amnistie, ori altfel cei 120 de prizonieri vor fi executați, a dus la un conflict
armat între forțele cecene ale guvernului nerecunoscut a lui Dudaev și armata și trupele de interne ale
Federației Ruse, care a decis să invadeze deschis Cecenia pe 11 decembrie 1994

Desfășurarea războiului

În decursul Primului Război Cecen (1994-1996) trupele ruse au cucerit Cecenia, provicând zeci de mii de
morți populației civile și distrugeri materiale imense, pentru ca din iunie 1995 războiul să se transforme
în unul de gherilă. În august 1996 rebelii separatiști anti-ruși au reușit recucerirea capitalei Groznîi și
anihilarea unui număr mare de trupe ruse prinse în lupte. În mod oficial, primul război cecen s-a încheiat
prin semnarea acordurilor de la Khavsa-Yurt la 31 august 1996. Ele stabileau că statutul Ceceniei urma să
fie decis până la sfârșitul anului 2001, dar acordau Republicii Cecene Ichkeria independență de-facto
până în acel moment.

La 12 mai 1997, la Moscova, președintele rus Boris Elțîn și președintele cecen separatist din acea vreme
Aslan Maskhadov au semnat un Tratat de Pace între Federația Rusă și Republica Cecenă Ichkeria, care
după spusele lui Elțîn avea "însemnătate istorică, menit să încheie 400 de ani de război".
Guivernul separatist, decimat în decursul primul război de cele mai influente si capabile autoritați,
inclusiv primul său președinte Djokhar Dudaev, nu a reușit să țină sub control situația de securitate. Un
șir de bande armate operau din Cecenia răpiri, răscumpărări, trafic ilegal de petrol. Una din acestea era
condisă de fostul lider spiritual al musulmanilor din Cecenia în timpul puterii sovietice, Akhmad Kadyrov.
O adevărată bătălie a avut loc pentru ca guvernul cecen să recapete controlul asupra celui de-al doilea
oraș ca mărime, Gudermes, din mâinele acestor bande. În 1999, Kadyrov, care în primul război a luptat
împotriva rușilor, a trecut cu forțele sale de partea lor, devanind liderul (pro-rus) al Ceceniei.

În august 1999, folosindu-se de situația extrem de complicată pentru ruși din Dagestan, un grup cecen
disident, condus de liderul militar Shamil Basayev și compus din 600 de luptători ceceni, daghestanezi și
arabi, a întreprins o incursiune armată în zona Botlikh din Dagestan, preluând fără luptă toate satele.
Acest eveniment a dus la demiterea prim-ministrului rus Sergei Stepashin, înlocuirea sa cu Vladimir Putin
și desemnarea unlimului ca succesor al lui Elțîn la alegerile din primăvara 2000. În paralel cu operațiunea
rusă de anihilare a celor 600 de rebeli din Dagestan, în septembrie 1999, 4 bombe pe bază de hexogen
au fost plasate în blocuri din Buinaksk în Dagestan, Moscova și Volgodonsk în Rusia, și aceste locuințe au
fost aruncate în aer, provocând sute de morți în totalitate civili. O a cincea bombă a fost depistată de
locatari în timp ce era instalată, însă ancheta asupra celor doi colaboratori ai Serviciului Federal de
Securitate Rus care au plasat bomba a fost încetată. Guvernul rus a dat vina imediat pe teroriști ceceni.

Trupe rusești au fost plasate de-a lungul frontierei Ceceniei. Invazia din Dagestan, combinate cu șocul
provocat de aceste acte teroriste, au fost justificări suficiente în ochii opiniei publice pentru o acțiune
militară rusească în Cecenia, deschizând astfel al Doilea Război Cecen (1999-prezent). În 1999-2000
trupele rusești au cucerit din nou Cecenia, provocând alte zeci de mii de morți si o criză umanitară de
proporții. Începand din 2000 are loc un razboi continuu de gherilă