CAPITOLUL 2 Bazele organizării contabilității în domeniul turismului

2.1. Noțiuni specifice contabilității în turism

Un prim aspect pe care îl voi trata în acest capitol este o definire a noțiunii de turism
din perspectivă etimologică și economică.
2.1 1. Etimologic, cuvântul turism își are originea în grecescul tournos și latinescul
tournos. El a fost preluat în limbile europene. Pe la 1700 în Anglia se folosește frecvent
termenul tour cu sensul de călătorie. Practic termenul se referă la călătoriile englezilor în Europa
sau mai precis în Franța. Tour cu sensul de călătorie, folosit de englezi, provine din franțuzescul
tour cu sensul de călătorie, mișcare. Se pune problema clarificării unor aspecte legate de
termenul turist. Clasificarea sintagmei este dificil de realizat pentru că există o sumedenie de
paliere ale grupării. Ca să respectăm tematica capitolului vom opera o clasificare cu accent pe
agenții economici prestatori în turism.
Turismul este o activitate care se înscrie în sfera comerțului invizibil. Agenții
economici al căror obiect de activitate este turismul aparțin unei palete largi de definire. Ei pot fi
persoane fizice sau persoane juridice. Agenții economici din turism pot avea capital de stat,
capital privat, capital cooperatist sau capital mixt. Din punct de vedere organizatoric, agenții
economici pot exista în societăți comerciale, asociații familiale sau doar persoane fizice.
Agenții economici din turism pot fi grupați în două categorii distincte în funcție de
natura activității desfășurate1
A Agenţi prestatori direcţi de servicii turistice. În această categorie se înscriu
două tipuri de agenți economici.
1. agenţi economici prestatori de servicii în totalitate turistice;
2. agenţi economici cu activitate turistică parţială.
B Agenţi de turism cu rol de intermediar între agenţii economici prestatori
direcţi de servicii şi turişti. Din această categorie fac parte:
- agenţi touroperatori specialişti numai în organizarea de aranjamente turistice pe care le
comercializează pe bază de contracte prin intermediul altor agenţi de turism;
- agenţi de turism cu activitate de vânzare a aranjamentelor turistice organizate de
touroperatori;
- agenţi cu activitate mixtă de touroperatori şi de vânzare directă către turişti a aranjamentelor
turistice proprii sau ale altor touroperatori.
O altă componentă a clasificării agenților de turism este sfera acestora de activitate.
Această componentă are două categorii de activitate, respectiv turismul intern și turismul extern
sau internațional.
În funcţie de sfera de activitate, agenţii de turism pot fi cu activitate de turism intern şi
internaţional.

1
Gabriela Stănciulescu – Tehnica operaţiunilor de turism, Ed. All, Bucureşti, 1995, p.9

24
 În ceea ce privește turismul internațional, acesta poate fi clasificat în două componente:2
- turism de primire sau exportul turistic care se referă la sosirile de turişti străini într-o
ţară (în vederea consumului de mărfuri sau servicii);
- turism de trimitere sau importul turistic, care se referă la plecările de turişti într-o altă
ţară (unde li se pun la dispoziţie mărfuri sau li se prestează servicii turistice).
Gestiunea și contabilitatea unităților turistice este legată și influiențată de produsul
turistic. Acesta este motivul pentru care vom proceda la o sumară definire a noțiunii de produs
turistic.
Produsul turistic este format dintr-o sumă de servicii prestate turistului care includ
transportul, vize, taxe de aeroport, transferuri, cazarea, regimul de masă.
Din punct de vedere contabil produsul turistic ține evidența cheltuielilor și veniturilor
unei entități economice de profil. Din definiția sumară prezentată mai sus, se vede foarte clar că
produsul turistic are drept componente activități diverse. Produsul turistic se finalizează cu
încheierea contractului pe baza negocierilor. Căutarea celui mai bun raport între calitate şi preţ
are în vedere două elemente principale şi anume: competitivitatea şi gama de produse. produsul
turistic are trei caracteristici. Este vorba despre inelasticitate, complementaritate și
eterogenitate.
Inelasticitatea vizează faptul că produsele turistice sunt puţin adaptabile la
modificările cererii pe termen scurt şi pe termen lung. O variaţie a cererii turistice pe termen
scurt poate să influenţeze pe termen foarte întins componentele produsului turistic şi preţul său
Complementaritatea se referă la faptul că produsul turistic este format dintr-un
singur dintr-un ansamblu de servicii complementare care influiențează calitatea produsului
turistic.
Eterogenitatea decurge din faptul că este imposibilă producerea unor servicii
turistice identice.
Produsul turistic este furnizat prin acțiunea turistică. Acțiunea turistică presupune
vânzarea biletelor turistice pentru turismul intern, extern, turismul de relaxare, turismul de
tratament. Un alt aspect este cazarea. Cazarea se face cu sau fara regim de masă. Cazarea
implică sau nu alte servicii adiacente destinate turistului (Spa, frizerie Wifi etc). Cazarea cu
regim de masă activitatea de desfacere a mărfurilor, care cuprinde alimentația publică și
desfacerea mărfurilor cu amanuntul prin alte unitati comerciale.
În cadrul unității de cazare care oferă și un regim de masă pot fi incluse diverse
activități de producție cum ar fi carmangerie, laborator de patiserie-cofetărie brutărie, etc.
Noțiunile specifice contabilității în turism sunt conexe duratei relativ scurte a
acțiunii turistice. În acest context rezultatele eficienței economice sunt mai ușor de stabilit. În
cazul ofertei unui produs turistic cu anticipație foarte mare unde acțiunea turistică va fi în curs
de executare cheltuielile și veniturile nu se înregistrează în contabilitate. Excepție fac plățile
făcute în avans.
2. 2. Activități contabile în unitățile de cazare
În turismul organizat veniturile și cheltuielile se vor evidenția în contabilitatea
unității contractante. În cazul turismului neorganizat veniturile și cheltuielile vor fi înregistrate
în contabilitatea unității organizatoare care încasează contravaloarea serviciilor turistice.
De notat faptul că în contextul turismului organizat pot participa mai multe unități.
Ele pot fi unități organizatoare și unități prestatoare.
2
Mihaela Dumbravă, Magdalena Negruţiu – Contabilitatea în comerţ şi turism, Ed. Maxim, Bucureşti, 1996, p.199

24
 Activitatea de cazare presupune activitatea de rezervare și activitatea de înregistrare.
Activitatea de rezervare este distinctă conform tipului de cazare. Turiștii pot apela la o agenție
de turism care face rezervarea, pot face rezervare direct prin telefon sau online. În funcție de
tipul de cazare plata se face prin agenție sau direct la unitatea de cazare.
Cazarea în sine presupune completarea unor documente specifice. Completarea
documentelor intra în atribuțiile recepționerului. El înregistrează în Registrul de evidență al
comenzilor, datele pasagerilor, durata cazării, numărul locurilor aferente și modalitatea de plată.
Înregistrarea turiștilor se face pe baza actelor de identitate specifice spațiului în care se află.
Dacă este vorba despre un grup se întocmește o Diagramă a grupului. Datele înscrise în
Diagrama grupului sunt tariful, numărul de zile aferente cazării, suma de încasat. Aceste date se
înscriu și în Situația prestărilor și decontărilor.
Pe baza datelor înscrise în Situația prestărilor și decontărilor se întocmește Nota de
plată. La sfârșitul zilei toate notele de plată se centralizează în Borderoul notelor de plata.
Documentele aferente evidenței operative vor fi Situația prestărilor și decontărilor Diagrama
locurilor libere și ocupate și Raportul de gestiune. Primul document reflectă sumele datorate de
turiști și modalitatea de plată. Ultimul document stabilește zilnic situația realizărilor și
încasărilor pe capitole de gestiune.
Alte documente specifice cazării se referă la stațiunile balneo-climaterice. Este
vorba despre Evidenta sosirilor și plecărilor, Situația realizarilor și decontarii prestărilor pe
beneficiari și perioade. Se mai pot adăuga aici State de plată a salariilor, Bonuri de consum
materiale, Situații de calcul a amortizării.
2.3. Activități contabile în unitățile de alimentație publică și comerț
Activitățile contabile din domeniul alimentației publice și comerțului presupun o serie mai mare
de documente întocmite. Un exemplu în acest sens este modul în care este urmărit consumul de
materii prime. Consumul de materii prime se urmărește operativ cu ajutorul următoarelor
documente Centralizatorul de produse finite realizate, Situației privind consumul pentru
producția realizată, Situația comparativă a consumurilor normate și efective.
2.3.1. Documentele aferente aprovizionării sunt diferite în funcție de tipul
aprovizionării. Documentația privind aprovizionarea din piețele agroalimentate presupune
Factura și Nota de recepție și constatare de diferențe. Dacă aprovizionarea se face prin
magaziile proprii documentele sunt borderoul de achiziții și Nota de predare-transfer-restituire
la aprovizionarea prin intermediul depozitelor de repartizare.
Factura și Nota de recepție și constatare de diferențe pentru aprovizionarea pe
răspunderea furnizorului. Nota de predare-transfer-restituire la aprovizionarea prin intermediul
depozitelor de repartizare.
Borderoul de achiziții urmat de Nota de recepție pentru aprovizionarea de pe piata
agroalimentara.
Materiile prime pot intra direct în laborator sau prin intermediul magaziilor de materii prime. în
cel de-al doilea caz aprovizionarea este urmata de eliberarea materiilor prime spre consum
2.3.2. Cheltuielile cu materiile prime se înregistrează pe baza normelor de consum
din rețetele de fabricație. Documentele aferente sunt Notele de predare-transfer-restituire și
Facturi cu prețul de materie primă antecalculat pentru fiecare produs.
Predarea produselor se face prin consemnarea în Nota de predare-restituire pentru transferul
produselor către unități proprii, sau Facturi de vânzare către terți.

24
Alte documente sunt Statul de plata a salariilor, Bonuri de consum de materiale, Situația de
calcul a amortizarii.
Activitatea contabilă se desfășoară pe baza Conform
unor principii.
reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice
Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, principiile contabile generale
sunt:3
1. Principiul continuităţii activităţii presupune că întreprinderea îşi continuă
în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea
continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia.
2. Principiul permanenţei metodelor care presupune continuitatea aplicării
aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea
elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a
informaţiilor contabile.
3. Principiul prudenţei desfășurate conform unor reguli se vor lua în
considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar,
se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat
naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior,
chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data
întocmirii bilanţului;se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate
deprecierilor, chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere.
4. Principiul independenţei exerciţiului constă în luarea în considerare toate
veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face
raportarea, fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.
5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv În vederea
stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat
valoarea aferentă fiecărui element individual de activ şi pasiv.
6. Principiul intangibilităţii Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să
corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent.
7. Principiul necompensării constă în imposibilitatea de a face compensări
între posturile de activ și de pasiv între creanţe şi datorii, între cheltuieli şi venituri.
Există și situații în care se admit compensări. Important este ca instituția să nu fie silită
să își asume riscuri inutile.
8. Principiul prelevanţei economicului asupra juridicului 4 Orice element care
are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare.
Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare
trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.
3
xxx OMFP nr. 94/2001 publicat în M.O. nr. 85/2001, cap. I, secţiunea a 5-a, pct.5.2 – 5.10, OMFP nr. 306/2002 publicat în
M.O. nr. 279/2002, cap.II, secţiunea a –2 a, pct. 2.2. – 2.8 (Apud Mihaela TULVINSCHI Contabilitate în comerț și turism p.13-
14)
4
Conform Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare (vol. 2, paragraful 29 şi 30) (Apud Mihaela
TULVINSCHI Contabilitate în comerț și turism p.13-14) www.scribd.com/doc/98657775/contabilitate-in-comert-si-turism

24
 9. Principiul pragului de semnificaţie Orice element care are o valoare
semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. Elementele cu
valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate,
nefiind necesară prezentarea lor separată.5

5
Mihaela TULVINSCHI op.cit. p.13-14

24
II.2. Conturi utilizare în turism
Ipoteza de lucru de la care pornim este că operațiunile contabile desfășurate într-o
unitate turitică se concretizează în trei categorii. Cele trei categorii trebuie să se înregistreze în
contabilitate pe anlitice distincte și specifice.
Este vorba despre înregistrarea care reflectă în mod deosebit, realizarea de venituri.
În cazul unei unități turistice a cărei activitate este tripartită, adică turoperator,
cazare, restaurant-bar conturile analitice pe care se va înregistra informația contabilă se vor
clasifica în funcție de prestări servicii, venituri din comerț și produse preparate.
Ideea centrală a cărei informație este absolut pertinentă se individualizează pe o
evidență clară a realizării de venituri.
Un alt palier al înregistrării contabile se referă la achiziția și consumul unor stocuri.
Ne referim aici la produse finite, materiiale consumabile, mărfuri etc.
II.2.1 Noțiunea contabilă de cont
Înainte de a face un inventar al conturilor folosite în turism vom face o scurtă
prezentare a noțiunii de cont.
Din punct de vedere teoretic, contul aparține contabilității în măsura în care într-un
cont se oglindește evoluția și modificările unui segment specific determinat. Contul este un
procedeu specific cunoaşterii contabile prin care se stabilesc existentul iniţial, modificările
ulterioare şi situaţia finală a unei substanţe patrimoniale determinate.6
Modelul contului este prevăzut de Normele metodologice de întocmire şi utilizare a
formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi modelele acestora7.
Revenind la agențiile de turism trebuie să menționăm că în sfera costurilor unei
astfel de instituții se încadrează costurile pentru livrarea bunurilor, costurile pentru serviciile
prestate în beneficiul direct al clientului- respectiv călătorul, costurile generate de serviciile de
transport, cazare masă, taxe de vize etc. Tot aici se încadrează și taxa pe valoare adăugată taxă
facturată de furnizorii de servicii. Elementele folosite pentru stabilirea costurilor sunt exprimate
în lei sau în valută. În acest ultim context, stabilirea costurilor va ține cont la rata la care se face
cursul de schimb valutar.
2.2.2 Lista conturilor/descriere pentru sectorul de turism turoperator
2.2.2.1. Contul 411 Clienți este un cont de active, face parte din grupa 41 Clienţi şi
conturi asimilate. În cont se ține evidența produselor și serviciilor oferite clienților.
Subconturile aferente sunt 4111 Clienţi 4118 Clienţi incerţi sau în litigiu În debitul contului 411
Clienți se înregistrează valoarea la preț de vânzare a produselor, și serviciilor prestate, precum și
taxa pe valoarea adăugată aferentă (701 la 708, 4427). Evidența TVA. înregistrarea încasărilor se
contabilizează în conturile subsecvente la la 531.
2.2.2.2. Conturile 701-708 Acestea sunt conturi pasive. In creditul contului Venituri
din lucrari executate si servicii prestate. Aici se înregistrează tarifele serviciilor prestate
facturate clienților aferente contului 411, tarifele serviciilor prestate încasate în numerar aferente
contului 531 Casa în lei/valută.

6
Horomnea, E., Bazele contabilităţii. Concepte şi aplicaţii, ediţia a II-a revăzută şi actualizată, Editura Sedcom
Libris, Iaşi, 2004, pp. 102-103.
7
***Ministerul Finanţelor, Normele metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor comune privind
activitatea financiară şi contabilă şi modelele acestora, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.55.

24
Conturile acestea pot fi debitate în cursul perioadei cu veniturile realizate din operații transferate
coparticipanților. La sfârșitul perioadei soldul acestor conturi se transferă contului de venit și
pierdere, 121.
2.2.2.3. Contul 512 Conturi curente în bănci este un cont bifuncțional. În debitul
contului se înregistrează sumele încasate de la Clienți - 411, sumele depuse sau virate în cont,
rezultate din încasările în numerar, din cecuri, din alte conturi bancare, din acreditive respectiv
contul Contul 581 Viramente interne.
2.2.2.4. Contul 531 Casa este un cont activ. Aici se înregistrează sumele ridicate din
bănci (cont 581), sumele primite de la clienți (411) sumele încasate din servicii prestate (704)
etc. Componentele contului sunt clasificate conform monedei în care se face plata respectiv
5311 Casa în lei și 5314 Casa în valută. Contul ține evidența numerarului aflat în caseria
entității economice precum și mișcarea numerarului.2I.2.2.5. Contul 462 Creditori diverși este
un cont de pasiv. În debitul contului se înregistrează sume achitate creditorilor (512, 531), costul
facturii de la furnizorul de pachete turistice, diferența favorabilă de curs valutar la sfârșitul
exercițiului financiar (765)
Contul 401 Furnizori care este un cont de pasiv. Este contul prin care se ține evidența datoriilor
și decontărilor în relațiile cu diverși furnizori. Emiterea facturii va fi înregistrată în contul 411.
În contul 704 se va înscrie valoarea comisionului. În momentul înregistrării facturii de la
furnizor pentru pachetul de servicii turistice facturat clientului rezultatele din contul 401 se trec
în 462 sau 463 analitic.
2.2.2.6. Contul 628 Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți este un cont cu
funcție de activ. În turism, în acest cont se înregistrează cheltuielile aferente transportului. În
debitul contului 628 Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți se înregistrează sumele
datorate sau achitate pentru alte servicii executate de terți aferente conturilor 401, 512, 531. La
sfârșitul perioadei sumele se transferă în contul 121 ca venit sau pierderi.
2.2.3. Lista conturilor/descriere pentru unități hoteliere
În cazul în care agenția de turism efectuează operațiuni referitoare la activitatea
hotelieră conturile folosite se diversifică în conformitate cu tipurile de activitate. Vom grupa
tipurile de activitae pe trei paliere distincte, respectiv alimentație publică (restaurant), comerț
(bar) și prestări servicii (cazarea în hotel).
2.2.3.1. Conturile în care se ține evidența serviciilor vor fi grupate conform
specificului sectorial. Alimentația publică și Comerțul vor utiliza conturile 401 Furnizori, 371
Mărfuri, 302 Materiale consumabile, 303 Materiale de natura obiectelor de inventar pentru
serviciile aferent aprovizionării.
2.2.3.2. Comerțul va mai utiliza conturile 371 Marfuri/analitic distinct 401
Furnizori 378 Diferențe de preț la măfuri (adaosul comercial) și 4428 TVA neexigibilă.
Realizarea porțiilor alimentare folosește conturile 301 Materii prime, 302 Materiale
consumabile, 345 Produse finite, 711 Variația stocurilor. 2I.2.3.3. Descărcarea gestiunii
aferente vânzării de mărfuri (bauturi alcoolice si nealcoolice) se face folosind conturile 607
Cheltuieli cu mărfurile 371 Mărfuri. Înregistrarea notei de plată întocmite clientului respectiv
contul 411 și conturile 701 Venituri din vânzări de produse finite 707 Venituri din vânzări de
mărfuri 4427 TVA colectat.
Concluzia care se impune de la sine este că evidența contabilă din turism utilizează
conturile aferente în funcție de domeniul de activitate specific. Cu cât o agenție are o deschidere
mai mare de piață cu atât operațiunile contabile vor fi mai complicate.

24
23. Documente justificative și financiar contabile
2.3.1. Documente justificative
2.3.1.1. Registrul jurnal este un document tipizat. Este un document de înregistrare contabilă.În
el se înregistrează cronologic toate operațiunile legate de mișcarea patrimoniului.registru se
parafează la încetarea activității unității economice sau sectorului pentru care se ține registrul.
Are două forme Registrul jurnal general și Registru jurnal auxiliar. Registru jurnal auxiliar este
utilizat pentru operațiunile de casă și bancă, pentru decontările cu furnizorii, pentru situația
încasării și achitării facturilor, pentru avansurile spre decontare. Este utilizat ca primă
verificarecu balanța sintetică. Totalul registrului jurnal trebuie să corespundă cu totalul
rulajelor debitoare, respectiv creditoare, din balanța conturilor sintetice, întocmită pentru luna
curentă
2.3.1.2. Registrul inventar se întocmește la sfârșitul anului, într-un singur exemplar. Întocmirea
lui presupune rezultatele inventarierii patrimoniului. În Registrul inventar sunt înscrise toate
elementele patrimoniale din listele de inventariere sau alte documente care justifică conținutul
fiecărui post din bilanțul contabil. Se parafeaza de organul fiscal teritorial la începerea
activitații, în cazul epuizarii filelor, când este necesară deschiderea unui registru nou, precum și
la încetarea activității.
2.3.1.3. Registrul cartea mare servește la înregistrarea operațiilor în evidența sistematică, la
stabilirea rulajelor lunare și a soldului final debitor sau creditor pentru fiecare cont sintetic. In
activitatea practică, formularele acestui registru, concretizate în foi volante.
2.3.1.4. Cartea mare șah care se utilizează de catre unitațile care aplică forma de înregistrare
contabilă pe jurnale. Acest registru se întocmește la sfârșitul lunii la compartimentului financiar-
contabil. 8
2.3. 2.Documente financiar contabile
2.3.2.1. Contractul cu furnizorul de produse Acest document vizează toate activitățile care
presupun contractarea unui furnizor. Aici se pot aminti cheltuielile generate de aprovizionare,
cheltuielile generate de închirieri spații, cheltuieli cu publicitatea etc.
Materialele promotionale distribuite cu ocazia participarii la targul de turism sunt de natura
cheltuielilor de reclama și publicitate.
2.3.2.2. Documente în organizarea contabilității generale
1. Balanța de verificare prin care se verifică concordanța dintre contabilitatea sintetică și
contabilitatea analitică. Se verifică exactitatea înregistrărilor contabile. Balanța de verificare
cuprinde patru paliere respectiv simbolul și denumirea conturilor, în ordine, din planul de
conturi în vigoare, totalul sumelor înregistrate în debit, totalul sumelor înregistrate în credit și
soldul contului. Balanța de verificare se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
2. Circulația documentelor se face în conformitate cu două reguli. prima regulă este ca circuitul
documentelor să respecte căile cele mai scurte. A doua regulă se referă la rezolvarea
problematicii documentelor. Ea trebuie să fie corect, completă și să respecte termenele de
execuție.
2.3.2.3. Documente în organizarea contabilității mijoacelor bănești
1. Foaia de vărsământ este formular tipizat. Ea este specifică fiecarei banci. Cu Foaia de
vărsământe se depun la banca banii care sunt peste plafonul prevăzut de lege. Documentul este
întocmit de casiera bancii în doua exemplare. Unul rămâne la banca celalalt va fi vizat de banca
și va rămâne la registrul de casa.

8
cf. Marius Deac, Bazele contabilității, Cluj-Napoca, 2014, p. 26-31

24
2. CECul de numerar este document cu regim special. Cu el se ridică banii din bancă pentru a
plăti salarii, furnizori etc. Se completează de casiera instituției economice și cu aprobarea și
semnătura directorului economic. Se pune ștampila unitatți.
3. Dispoziția de plată/ încasare este un formular tipizat pentru plăți sau încasări. Este întocmit
de contabil. Se înregistrează într-un registru de numere. este semnat de contabil. Documentul
rămâne în Registrul de casa ca document justificativ.
4. Chitanța se eliberează de casiere când se încasează diverse sume.
5. Registrul de casa lei și valuta este un formular tipizat. în el se ține evidența încasărilor și
plăților. Evidența se ține zilnic. Are două exemplare. Un exemplar rămâne la caserie. Celălalt se
arhivează la serviciul financiar contabil.
II.3.2.4. Documente privind drepturile salariale
1. Stat de salarii cuprinde datele referitoare la salariați. Aici se include numele si prenumele,
meseria, calificarea, gradul calificării și modul de plată (plata pe oră, plata pe lună, etc.) Statul
de salarii este semnat de lucrătorul care a primit salariul. Se întocmește în două exemplare. Este
semnat de persoana care îl întocmește și de Directorul Economic. 2. Stat de concedii de odihna
folosește la caseria unității pentru plată. Va fi act justificativ pentru înregistrarea în registrul de
casă.
3. Fișa individualaă este un document întocmit pentru fiecare salariat în parte. Fișa individuală
are notate datele aferente salariului pentru un an calendaristic.Este fisa care contine toate datele
legate de salarii pe un an de zile . Pentru ficare salariat se genereaza o fisa individuala care se
arhiveaza la sfarsitul anului.
4. Ordin de deplasare este dat acelui salariat care face o deplasare în contul instituției. Este un
document individual. Folosește pentru justificarea și decontarea cheltuielilor. Se prezintă la
caseria instituției economice. Este semnat de directorul economic.
2.3.2.5. Documente în organizarea contăbilității veniturilor și cheltuielilor
1. Jurnal de vânzări este un formular tipizat fără regim special. Vizează toate vânzările
înregistrate în contabilitate. Este necesar pentru stabilirea TVA. Se arhivează la compartimentul
financiar-contabil.
Jurnal de cumpărări este un formular tipizat fără regim special. Jurnalul stabilește TVA
deductibil.. Circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea sumelor înscrise în
conturi și a respectarii dispozițiilor legale referitoate la TVA. Se arhiveaza la compartimentul
financiar-contabil.
3. Factură este un formular tipizat cu regim special de tiparire și numerotare. Pe baza facturii se
face decontarea. Însoțește Document de însoțire a mărfii. Factura este document justificativ de
înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumparatorului. Se arhiveaza la furnizor la
departamentul vânzări și la compartimentul financiar-contabil. La cumpărator se înregistrează la
compartimentul financiar-contabil.
2.3.2.6. Documente justificative pentru regimul contabil al imobilizărilor
1. Fișa mijlocului fix este documentul în care se ține evidența analitică a mijloacelor fixe aflate
în uintatea economică la un moment dat
2. Bonul de mișcare a mijlocului fix în care se înregistrează predarea - primirea mijlocului fix
la un moment dat.
3. Procesul-verbal de punere în funcțiune a mijlocului fix se intocmeste pentru utilajele și
instalațiile care necesita montaj și probe tehnologice. Se întocmește de către secretarul comisiei
numite pentru receptionarea obiectivului de investiții în prezența membrilor comisiei

24
4. Procesul-verbal de scoatere din funcțiune a mijloculi fix se întocmește când mijlocul fix
este uzat fizic sau moral. Procesul-verbal de scoatere din funcțiune a mijloculi fix este un
document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor (depozitelor ) și în contabilitate.
2.3.2.7. Documente justificative pentru regimul contabil al materialelor.
1. Nota de intrare în recepție este documentul întocmit document pentru recepția bunurilor
aprovizionate. Bunurile recepționate vor fi astfel înregistrate în gestiunea compartimentului care
a făcut recepția mărfii. reglementarea diferențelor se face la compartimentul financiar-contabil.
Nota de recepție este atașată Facturii sau Avizului de însoțire a mărfii.
2. Bonul de consum înregistrează eliberarea unui singur material din magazia instituției
economice. El este folosit ca document justificativ pentru scădere din gestiune. Documentul se
înregistrează în evidența magaziei și a contabilității în partidă simplă.
3. Aviz de însoțire a mărfii este un formular tipizat cu regim special de tiparire, inscriere și
numerotare, comun pe economie. După cum arată și numele se folosește în cazul transferului
unor mărfuri. Aviz de însoțire a mărfi este documentul de bază pentru întocmirea facturii.
4. Fișe de magazie este documentul în care se înregistrează intrările și ieșirile din magazie.
Fiecare material din magazie are propria lui fișă întocmită într-un singur exemplar.
Fișa de magazie a formularelor cu regim special este formular tipizat cu regim special de
tiparire, inscriere și numerotare, comun pe economie, executat pe carton securizat.
2.4.Iinventarierea patrimoniului
2.4.1.Definirea conceptului de inventariere
Esențialul într-o unitatea economică este concordanța între datele înregistrate în
conturi și realitatea faptică existenta în unitate. principiul concordanței dintre datele înregistrate
și realitatea obiectuală se concretizează în activitatea de inventariere.9
Contabilitatea este cea care trebuie să asigure informații reale asupra activității patrimoniale, din
cadrul unei unități economice. În acest context mijlocul prin care se poate cunoaște situația reală
a patrimoniului îl reprezintă inventarierea. Datele obținute în urma procesului de inventariere
sunt comparate cu datele existente în contabilitate.
Inventarierea este un procedeu contabil. Inventarierea este compusă din suma
operațiunilor prin care se constată existența cantitativă și valorică a elementelor de activ și de
pasiv aflate în patrimoniul unitații economice la data la care se face inventarul. În concluzie,
scopul inventarului este acela de a evalua anumite elemente supuse inventarierii și de a pune în
acord datele contabilității cu realitatea faptică constatată.
Necesitatea inventarierii patrimoniului unităților economice are la bază două motive esențiale.
se explica prin importanta deosebita pe care o prezinta pentru activitatea practică a acestora.
În primul rând inventarierea constitue baza de pornire pentru deschiderea și
organizarea evidenței operative și contabile la unitatile patrimoniale nou înființate. Aici trebuie
menționat faptul că la începutul activității, inventarierea stabilește și evaluaează elementele
patrimoniale care constituie aporturile în natură și/sau în bani ale asociaților/acționarilor sau
întreprinzatorului particular, conform formei de organizare a unității economice.
În al doilea rând inventarierea făcută în decursul exercițiului financiar este utilă în
măsura în care stabilește relația exactă între datele din contabilitate și realitatea din teren.
diferențele dintre cele două componente pot apărea datorită unor cauze naturale (uscarea,
evaporarea, scaderea în greutate etc.), datorită unor cauze subiective (măsurari inexacte;

9
cf.Marius Deac, op. cit. p.151-153

24
sustrageri de mijloace economice. Diferențele mai pot apărea și din cauza unor înregistrări
eronate sau din cauza unor înregistrări neefectuate.
2.4.2.Rolul inventarierii
1. Realizează concordanța datelor contabilității și a celorlalte forme de evidență economică cu
realitatea obiectivă.
2. Este un mijloc de control și verificare asupra integrității mijloacelor economice, a bunei
gospodăriri a patrimoniului.
3. Se înregistrează provizioanele pentru deprecieri cu ocazia inventarierii.
4.Se determină mărimea unor indicatori economici cuprinși în contabilitate. Pe aceasta baza are
loc determinarea producției neterminate care influențează calculul exact al costurilor și
rezultatelor finale.
5. Inventarierea este o lucrare premergatoare, obligatorie, întocmirii bilanțului contabil anual.
contribuind la realizarea imaginii fidele a patrimoniului reprezentata prin bilant.
6. Inventarierea contribuie la respectarea disciplinei financiare și la desfășurarea normală a
decontarilor, prin descoperirea creanțelor neîncasate, respectiv, a datoriilor neplătite la timp.
2.4.3. Obiectul inventarierii îl constituie toate elementele de activ și pasiv de care dispune
unitatea patrimonială, în momentul efectuării inventarierii.
Evaluarea se va face cu respectarea principiului permanenței metodelor, potrivit căreia modelele
și regulile de evaluare trebuie menținute, asigurand comparabilitatea în timp a informațiilor
contabile.
2.4.4. Tipuri de evaluare la inventariere
2.4.4.1. Evaluarea activelor imobilzate și a stocurilor
Se face la valoarea actuală a fiecarui element, denumită valoare de inventar, stabilită
în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței. La stabilirea valorii de inventar a
bunurilor se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia se va ține seama de toate ajustările de
valoare datorate deprecierilor. înscrierea datelor se face prin raportare la utilitatea bunului
inventariat, prețul pieței și prețul înscris în contabilitate. În cazul în care se constată că valoarea
de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului pentru unitate și prețul pieței, este mai mare
decât valoarea cu care acesta este evideniat în contabilitate, în listele de inventariere se vor
înscrie valorile din contabilitate. În cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai mică
decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar.
2.4.4.2. Evaluarea imobilizarilor necorporale
Imobilizările necorporale care sunt depreciate se vor evalua la valoarea actuală
stabilită în funcție de utilitate și prețul pieței. Corectarea valorii contabile a imobilizărilor
necorporale și aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează conform tipului de
depreciere constatat la momentul inventarierii. Deprecierea reparabilă se contabilizează prin
inregistrarea unei amortizări suplimentare. Deprecierea inreversibilă se contabilizează prin
constituirea sau suplimentarea unor provizioane pentru depreciere
2.4.4.3. Evaluarea imobilizarilor corporale
Evaluarea imobilizarilor corporale la data bilanțului se efectuează la cost, mai puțin
amortizarea și provizioanele cumulate din depreciere.
2.4.4.4. Evaluarea stocurilor
Evaluarea stocurilor se face la valoarea contabilă. De aici se elimină deprecierile
constatate. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de
inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea

24
unui provizion pentru depreciere. Provizioanele pentru deprecieri sau amortizarea suplimentară
se înregistrează în contabilitate indiferent de situația economică a unității, inclusiv în cazul
inregistrării pierderii contabile.
2.4.4.5. Evaluarea titlurilor de valoare
Evaluarea titlurilor de valoare (titluri de participare, titluri de plasament, alte titluri)
se efectuează, în cazul celor cotate pe piețe reglementate și supravegheate de Comisia Nationala
a Valorilor Mobiliare, pe baza prețului mediu ponderat, calculat pe ultimele 12 luni
calendaristice, pentru titlurile tranzacționate în respectivul interval de timp, iar în cazul titlurilor
netranzacționate pe piețele reglementate și supravegheate, în funcție de valoarea activului net pe
acțiune.
2.4.4.6. Evaluarea creanțelor și datoriilor
Evaluarea creanțelor și datoriilor are în vedere moneda de plată, respectiv lei sau
valută.
Evaluarea creanțelor și a datoriilor în lei se face la valoarea lor probabilă de încasare
sau de plată conform reglementărilor contabile aplicabile. Diferențele constatate în minus dintre
valoarea de inventar stabilită și valoarea contabilă net a creanțelor se înregistrează în
contabilitate la provizioane pentru deprecierea creanțelor.
Evaluarea creanțelor și a datoriilor exprimate în valută se face la cursul de schimb valutar
comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru data încheierii exercițiului financiar.
Diferențele de curs valutar favorabile sau nefavorabile între cursul de schimb valutar la care sunt
înregistrate creanțele sau datoriile în valută și cursul de schimb valutar de la data încheierii
exercițiului se înregistreaza potrivit reglementarilor contabile aplicabile.
Scăderea din evidență a creanțelor și datoriilor ale caror termene de încasare sau de plată sunt
prescrise se efectuează numai după ce au fost întreprinse toate demersurile juridice, potrivit
legii, pentru decontarea acestora. Stabilirea lipsurilor și plusurilor de valori materiale constatate
cu ocazia inventarierii se efectuează în cadrul listei de inventariere centralizatoare (cod 14-3-
12), prin preluarea din listele de inventariere, varianta simplificată, numai a pozițiilor cu
diferente.
2.4.5. Întocmirea documentelor de inventariere
Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în cadrul gestiunii
inventariate, în fișete, casete, dulapuri, etc. încuiate și sigilate. Listele de inventariere se
semnează, pe fiecare filă, de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar. Pe
ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menționeze dacă toate valorile materiale
și bănești din gestiune au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în prezența lui
și daca are obiecții legate de procesul de inventariere.
În Procesul verbal de inventariere se vor consemna toate rezultatele inventarierii.
Datele înscrise în Procesul verbal de inventariere sunt perioada și gestiunile inventariate, și
persoanele care au efectuat inventarierea, plusurile și minusurile constatate, compensările
efectuate; bunurile depreciate, creanțele și obligațiile incerte și în litigiu; valorificarea
rezultatelor inventarierii; constituirea și regularizarea provizioanelor concluziile și propunerile
referitoare la inventariere.
2.4.6.Valorificarea inventarierii
Un prim aspect al valorificării inventarierii este acela de a stabili caracterul
diferențelor constatate. Acest lucru se face prin analizarea profundă a cauzelor care au produs

24
diferențele. Se cer explicații în scris de la gestionar. La final se formulează propuneri de
regularizare a diferențelor constatate și se înregistrează ca diferențe de inventar.
Potrivit art. 48 din Ordinul Ministrului Finantelor nr. 2388/1995, rezultatele
inventarierii trebuie înregistrate, atât în evidența tehnic-operativă, cât și în contabilitate, în
termen de cel mult 5 zile de la data terminării operațiunilor de inventariere.
Valorificarea inventarierii se face prin înregistrarea plusurilor și imputarea
minusurilor. Dacă lipsurile nu se datorează vinovăției unei persoane acestea se trec pe
cheltuielile unitătți patrimoniale. Se admit compensări cantitative ale lipsurilor cu plusurile
numai când există riscul de confuzie, când se referă la aceleași bunuri, aceeași perioada de
gestiune și la același gestionar, fără a diminua valoric patrimoniul unitătți.
Listele cu valorile materiale care întrunesc condițiile de compensare din cauza
riscului de confuzie se aprobă anual de administratori sau de ordonatorii de credite.
Lipsurile peste normele stabilite și pierderile cauzate de proasta gestiune se pot
imputa celor vinovați la valoarea de înlocuire reprezentată de costul de achiziție, care cuprinde
prețul de cumpărare din piață, taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport și
alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate a bunului respectiv. Dupa ce
s-au efectuat înregistrârile privind plusurile și minusurile constatate la inventariere, valoarea
totală a stocurilor din listele de inventariere trebuie să corespundă cu soldurile conturilor de
elemente de natura stocurilor și cu stocurile cantitative ale elementelor respective din evidenta
operativă de la depozite (fișele de magazie).

2.5. Situații financiar anuale

Situaţiile financiare anuale presupun întocmirea lor după expirarea exercițiului

financiar. Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile
financiare anuale de către entitățile prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, și de regulă coincide cu anul calendaristic. Baza legală
pentru închiderea unui an financiare se concretizează în Ordinul Ministrului de Finanțe. Un
exeplu în acest sens este anului financiar 2016. Ordinul Ministrului Finanțelor publice nr.
166/2017 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare
anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unitățile teritoriale ale
Ministerului Finanțelor Publice, precum și pentru modificarea și completarea unor reglementări
contabile, intrat în vigoare la data de 31 ianuarie 2017 coordonează și reglementează întocmirea
situațiilor financiare anuale.
Potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, au obligația
să întocmească situații financiare anuale:
a. societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale
de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice;
b. instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial;
c. subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor incluse
în categoriile de mai sus, cu sediul în România, precum și subunitățile fără personalitate juridică
din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate;
d. organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt
prevăzute în legislația pieței de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii
administrate privat și alte entități organizate pe baza Codului civil.

24
 Situaţiile financiare reprezintă un sistem de indicatori economico-financiari care
caracterizează situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute la un moment dat de către entitatea
economică. Pe baza informaţiilor prezentate în situaţiile financiare ale unei entităţi economice
pot fi calculaţi o serie de indicatori care să reflecte imaginea fidelă a poziţiei financiare, a
performanţelor financiare şi a altor activităţi desfăşurate în cadrul entităţii pe parcursul unui
exerciţiu financiar.
Situaţiile financiare anuale se întocmesc şi se raportează în conformitate cu cerinţele
Legii contabilităţii nr.82/1991, modificata si republicată, si cerintele O.M.F.P. nr.3055/2009
pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor
Economice Europene şi cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a
Comunităţilor Economice Europene.
Persoanele juridice întocmesc situaţii financiare anuale, cu toate componentele lor
bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii, situaţia fluxurilor
de trezorerie, anexele la situaţiile financiare care includ notele explicative şi politicile contabile
care după ce au fost semnate de persoanele împuternicite în acest sens, sunt supuse potrivit legii
operaţiilor de auditare sau verificare în vederea depunerii lor ulterioare la Direcţia Judeţeană a
Finanţelor Publice.10
Categoriile de entități conform OMFP nr. 1.802/2014 care corespund criteriilor de la
pct. 9 alin. (2), (3) și (4) din reglementările contabile aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014.
Unitățile economice vor întocmi bilanțul conform categoriei în care se încadreaza.

  Se depășesc limitele a cel puțin două dintre cele

Categoriile de criterii trei criterii
Da Nu
I. ✔ totalul activelor: 1.500.000 lei Entități mici Microentități
✔ cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei (dacă nu se încadrează
✔ numărul mediu de salariați în cursul în categoria entităților
exercițiului financiar: 10 mijlocii și mari)

II. ✔ totalul activelor: 17.500.000 lei Entități mijlocii Entități mici

✔ cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei și mari (dacă nu se încadrează
✔ numărul mediu de salariați în cursul în categoria
exercițiului financiar: 50 microentităților)

Tabel 25.1. Categoriile de entități conform OMFP nr. 1.802/2014

Tipulde Elementele componenteale setului de situații financiare
societate

Microentități  bilanț prescurtat (cod 10), în structura prevăzută la pct. 599 din OMFP nr.

10
cf. Marius Deac, op.cit. p.153-154

24
 1.802/2014
✔ cont prescurtat de profit și pierdere (cod 20), în structura prevăzută la pct.
601 din OMFP nr. 1.802/2014
✔ formularul „Date informative” (cod 30), în structura prevăzută la pct. 6 din
anexa nr. 4 la OMFP nr. 166/2017
✔ formularul „Situația activelor imobilizate” (cod 40), în structura prevăzută la
pct. 8 din anexa nr. 4 la OMFP nr. 166/2017
✔ informații suplimentare restrânse*
Entități mici ✔ bilanț prescurtat (cod 10), în structura prevăzută la pct. 599 din OMFP nr.
1.802/2014
✔ cont de profit și pierdere (cod 20), în structura prevăzută la pct. 600 din
OMFP nr. 1.802/2014
✔ note explicative la situațiile financiare anuale
✔ formularul „Date informative” (cod 30), în structura prevăzută la pct. 7 din
anexa nr. 4 la OMFP nr. 166/2017
✔ formularul „Situația activelor imobilizate” (cod 40), în structura prevăzută la
pct. 8 din anexa nr. 4 la OMFP nr. 166/2017
Opțional, ele pot întocmi:
✔ situația modificărilor capitalului propriu și/sau
✔ situația fluxurilor de trezorerie
Entități mijlocii ✔ bilanț (cod 10), în structura prevăzută la pct. 598 din OMFP nr. 1.802/2014
și mari ✔ cont de profit și pierdere (cod 20), în structura prevăzută la pct. 600 din
OMFP nr. 1.802/2014
✔ situația modificărilor capitalului propriu
✔ situația fluxurilor de trezorerie
✔ note explicative la situațiile financiare anuale
✔ formularul Date informative (cod 30), în structura prevăzută la pct. 7 din
anexa nr. 4 la OMFP nr. 166/2017
✔ formularul „Situația activelor imobilizate” (cod 40), în structura prevăzută la
pct. 8 din anexa nr. 4 la OMFP nr. 166/2017
Tabel 25.2. Cerințele privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare anualepentru
entitățile care aplică OMFP nr. 1.802/2014
2.5.1. Bilanțul
Bilanțul contabil este o sinteză a situației financiare la un moment dat pentru o
societate comerciale. Bilanțul conține informații despre activele și pasivele unității economice
care întocmește bilanțul. Bilanţul contabil este documentul oficial de gestionare a patrimoniului.
Cu ajutorul etalonului monetar, el evidenţiaza echilibrul dintre bunurile economice şi sursele lor
de finanţare. La întocmirea bilanţului contabil se vor avea în vedere următoarele:
1) înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiunilor consemnate în documente justificative;
2) ultima balanţă de verificare a conturilor sintetice la 31 decembrie anul întocmirii bilanțului,
pusă de acord cu balanţele de verificare ale conturilor analitice;
3) analiza soldurilor conturilor contabile, astfel încât acestea să reflecte operaţiunile
patrimoniale ale instituţiei economice şi să corespundă funcţiunii stabilite în planul de conturi;

24
4) clarificarea sumelor care se menţin nejustificat în conturile: 232 Avansuri acordate pentru
active fixe corporale, 234 Avansuri acordate pentru active fixe necorporale, 401 Furnizori,
404 Furnizori de active fixe, 409 Furnizori-debitori, 411 Clienţi, 428 Alte datorii şi creanţe în
legătură cu personalul, 461 Debitori, 462 Creditori, 473 Decontări din operaţii în curs de
clarificare etc., urmărindu-se achitarea obligaţiilor şi încasarea creanţelor în lei şi în valută,
după caz. Sumele înregistrate în contul 473 Decontări din operaţii în curs de clarificare trebuie
clarificate de către instituţie în termen de 3 luni, în sold putând fi păstrate numai sumele ce se
justifică în mod obiectiv, prevăzute în normele metodologice specifice.
5) în situaţia în care operaţiunile îşi extind efectele pe mai mulţi ani, iar veniturile şi cheltuielile
trebuie să fie atribuite anului în care au fost realizate, se impune utilizarea conturilor 471
Cheltuieli în avans şi 472 Venituri în avans, după caz;
6) înregistrarea dobânzilor de primit aferente disponibilităţilor pentru care Trezoreria Statului
sau instituţiile de credit acordă dobânzi, potrivit legii (51807 = 44801 sau 51807 = 766, după
caz). Pentru dobânzile datorate de Trezoreria Statului se utilizează documentul Situaţia
dobânzilor acordate la data “, eliberat de unităţile Trezoreriei Statului;
7) Contul 117 Rezultatul reportat cuprinde veniturile și cheltuielile provenite din corectarea
erorilor contabile aferente exerciţiilor precedente, apărute în urma unor greşeli matematice, a
greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a tranzacţiilor şi
altor evenimente, se efectuează în conturile corespunzătoare de active. Pentru contabilizarea
tranzacţiilor efectuate în ultima zi a perioadei de raportare, cursul de schimb utilizat este cursul
comunicat de BNR din ultima zi bancară anterioară operaţiunii, disponibil ca informaţie la
momentul efectuării operaţiunii. Pentru evaluarea creanţelor şi a datoriilor în valută, a
disponibilităţilor în valută şi a altor valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în valută,
acreditivele şi depozitele în valută, existente în sold la sfârşitul lunii, cursul de schimb utilizat
este cursul comunicat de BNR din ultima zi bancară a perioadei de raportare.
Operațiuni de centralizare care prezintă imaginea reală a patrimoniului unității economice
1) eliminarea conturilor 481 Decontări între instituţia superioară şi instituţiile subordonate şi
482 Decontări între instituţii subordonate din activele şi datoriile bilanţului centralizat la
nivelul instituţiei superioare pentru instituţiile subordonate;
2) compensarea soldurilor creditoare şi debitoare ale conturilor 117 Rezultatul reportat şi 121
Rezultatul patrimonial la nivelul ordonatorului principal şi secundar de credite, astfel încât în
bilanţul şi contul de rezultat patrimonial centralizate ale ordonatorului principal şi secundar de
credite conturile respective să prezinte numai sold creditor sau debitor;
3) compensarea soldurilor creditoare şi debitoare ale conturilor 117 Rezultatul reportat şi 121
Rezultatul patrimonial la nivelul Ministerului Finanţelor Publice pentru bilanţul, contul de
rezultat patrimonial şi situaţia modificărilor în structura activelor nete/ capitalurilor proprii
agregate pe fiecare subsector al administraţiei publice şi pe total administraţie publică, astfel
încât conturile respective să prezinte numai sold creditor sau debitor;
4) compensarea contului 489 Decontări privind încheierea execuţiei bugetului de stat din anul
curent la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, din bilanţul centralizat al subsectorului
administraţiei centrale, precum şi din bilanţul centralizat al instituţiilor publice.
5) opţional, se pot compensa soldurile conturilor privind taxa pe valoarea adăugată de plată,
respectiv de recuperat.
Situaţiile financiare anuale se semnează de conducătorul instituţiei publice şi de conducătorul
compartimentului financiar-contabil sau de altă persoană împuternicită să îndeplinească această

24
funcţie. Toate situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de o declaraţie scrisă a acestora prin care
îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi confirmă următoarele
aspecte:
a. politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt conforme cu
reglementările contabile aplicabile;
b. situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei
financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;
c. persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.
Ordonatorii principali de credite anexează la situaţiile financiare centralizate declaraţia pentru
activitatea proprie, iar în Raportul de analiză pe bază de bilanţ se va preciza dacă instituţiile
subordonate au întocmit şi anexat declaraţiile la situaţiile financiare proprii.
2.5.2 Contul de rezultat patrimonial sau Contul de profit şi pierdere face parte din structura
situaţiilor financiare. Este întocmit pe baza rulajelor cumulate a conturilor de venituri şi
cheltuieli din ultima balanţă de verificare sintetică, acesta furnizând diferitelor categorii de
utilizatori informaţii referitoare la performanţa financiară a unităţilor economice şi la modul
cum s-a format rezultatul reflectat in bilanţ. Contul de profit şi pierdere face parte din situaţiile
financiare de închidere a exerciţiului financiar, este un document contabil de sinteză, care
prezintă rezultatul activităţii întreprinderii şi astfel măsoară performanţele firmei în cursul unei
perioade de gestiune.
Dacă se are în vedere conţinutul informaţional, există două forme de prezentare a contului de
profit și pierderi:
a. contul de profit şi pierdere cu prezentarea veniturilor şi cheltuielilor după natura lor,
b. cont de profit şi pierdere cu prezentarea după destinaţie a cheltuielilor de exploatare.
dacă se are în vedere forma de prezentare sunt:
a. sub formă de listă (vertical) care prezintă formarea treptată a rezultatului exerciţiului,
b. sub formă de cont (tablou bilateral) unde ,în partea stângă, se prezintă cheltuielile şi profitul,
iar , în partea dreaptă, veniturile şi pierderile.
Aceste modele sunt recomandate de Directiva a IV-a a Uniunii Europene.
Modelul, în formă tabelară
A. CHELTUIELI B.VENITURI
1.Reducerea stocului de produse finite şi 1. Mărimea netă a cifrei de afaceri
lucrări în curs
2. a) Cheltuieli cu materiile prime şi 2. Creşterea stocurilor de produse finite şi
materialele consumabile lucrări în curs
b) Alte cheltuieli externe
3. Cheltuieli cu personalul 3. Lucrări efectuate de întreprinderi pentru
sine şi capitalizate
a) Salarii
b) Cheltuieli sociale,cu menţionarea separată
a celor care acoperă pensiile
4. a) Corectările de valoare privind 4. Alte venituri de exploatare
cheltuielile de constituire, imobilizări
corporale şi necorporale
b) Corectările de valoare privind elementele
activului circulant

24
5. Alte cheltuieli de exploatare 5. Venituri care provin din participaţii, cu
menţionarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
6. Corectările de valoare privind imobilizările 6. Venituri ce provin din alte valori mobiliare
financiare şi valorile mobiliare aparţinând şi din alte creanţe ale activului imobilizat, cu
activului circulant menţionarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
7. Dobânzi şi cheltuieli asimilate, cu 7. Alte dobânzi şi venituri asimilate, cu
menţionarea separată a celor ce provin de la menţionarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate întreprinderile asociate
REZULTATUL CARE PROVINE DIN
ACTIVITĂŢILE CURENTE, DUPĂ
IMPOZITARE (PIERDERE)
8. Dobânzi şi cheltuieli asimilate, cu 8. Venituri extraordinare
menţionarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
9. Dobânzi şi cheltuieli asimilate, cu
menţionarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
10. Impozitul asupra rezultatului care provine
din activităţile curente
11. REZULTATUL CE PROVINE DIN
ACTIVITĂŢILE CURENTE, DUPĂ
IMPOZITARE (PROFIT)
12. Cheltuieli extraordinare
13. Impozitul asupra rezultatului extraordinar
14. Alte impozite ce nu figurează la posturile
anterioare
REZULTATUL EXERCIŢIULUI (PROFIT) REZULTATUL EXERCIŢIULUI
(PIERDERE)
Tabel 25.3. Contul de profit şi pierdere sub formă tabelară
Schema listă a contului de profit şi pierdere după destinaţia cheltuielilor se prezintă astfel:
1. Cifra de afaceri netă
2. Costul de producţie aferent afacerilor
3. Profitul-pierdere(1-2)
4. Costul de distribuţie
5. Cheltuieli generale de administraţie (inclusiv amortizările şi provizioanele)
6. Alte venituri de exploatare
7. Venituri financiare
8. Cheltuieli financiare
9. Impozitul asupra profitului curent al exerciţiului
10. Profitul(pierderea) netă din activitatea curentă
11. Venituri extraordinare
12. Cheltuieli extraordinare

24
În România, conţinutul contului de profit şi pierdere este 11
1.Cifra de afaceri netă ce cuprinde sumele ce rezultă din vânzarea bunurilor şi serviciilor din
activităţi curente a TVA şi altor impozite,
2. Variaţia stocurilor de produse finite, produse reziduale, semifabricate şi produse în curs, ce
reprezintă variaţia(în plus sau minus) dintre valoarea la costurile de producţie efective, a
stocurilor de produse şi producţie în curs de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale
ale produselor în curs
3. Producţia imobilizată costul lucrărilor şi cheltuielile efectuate de firmă pentru
ea însăşi
4. Alte venituri din exploatare (venituri din creanţe recuperate şi alte venituri)
5. Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile: costul de achiziţie al obiectelor de
inventar consumate, costul de achiziţie a materialelor nestocate trecute direct asupra
cheltuielilor, contravaloarea energiei şi apei consumate, costul de terţi, redevenţe, locaţii de
gestiune şi chirii, prime de asigurare, studii şi cercetări, comisioane şi onorarii, cheltuieli de
protocol, reclamă şi publicitate, deplasări, detaşări şi transferări, cheltuieli poştale, servicii
bancare, taxe telecomunicaţii,
6. Cheltuieli cu personalul:
a) salarii
b) cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, cu menţionarea distinctă a celor
referitoare la pensii
7. a) ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale cu acele cheltuieli de exploatare
privind amortizările şi provizioanele
b) ajustarea valorii activelor circulante
8. Alte cheltuieli din exploatare(pierderi din creanţe şi debitori diverşi, despăgubiri, amenzi şi
penalităţi, cheltuieli privind activele cedate)
9. Venituri din interese de participare
10. Venituri din investiţii financiare şi creanţe care fac parte din activele imobilizate
11. Venituri din dobânzi şi alte venituri similare , cu menţionarea separată a celor care privesc
societăţile din cadrul grupului
12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active
circulante
13. Cheltuielile cu dobânzi şi cheltuieli asimilate, cu menţionarea separată a celor ce privesc
societăţile din cadrul grupului
14. Profitul(pierderea) din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul(pierderea) din activitatea extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite ce nu apar în elementele de mai sus
20. Rezultatul exerciţiului financiar
3. situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă informaţii cu privirela poziţia financiară a unei
entităţi, performanţa financiară şi situaţia fluxurilor de trezorerie, utile în cadrul proceselor
decizionale de alocare şi de utilizare a resurselor, de obţinere şi de distribuire de rezultate.
11
cf OMFP 94 ⁄ 2001 privind reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV–a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate precum şi cu OMFP 1725 ⁄15.11.2005

24
4. situaţia modificărilor în structura activelor nete/capitalurilor proprii
5. conturile de execuţie bugetară
6. anexe la situaţiile financiare care includ politici contabile şi note explicative.
Notele explicative12 nu sunt limitative, acestea urmând să conțină cel puțin informațiile cerute de
acest capitol. Prin intermediul lor se prezintă informații despre reglementările contabile care au
stat la baza întocmirii situațiilor financiare anuale și despre politicile contabile folosite; se oferă
informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, în contul de profit și pierdere și, după
caz, în situația modificărilor capitalurilor proprii și/sau în situația fluxurilor de numerar, dar sunt
relevante pentru înțelegerea oricărora dintre acestea.
Notele explicative se prezintă sistematic și respectă ordinea în care sunt evidențiate elementele
în bilanț și în contul de profit și pierdere.
2.5.3. Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă informaţii cu privire la poziţia financiară a unei
entităţi, performanţa financiară şi situaţia fluxurilor de trezorerie, utile în cadrul proceselor
decizionale de alocare şi de utilizare a resurselor, de obţinere şi de distribuire de rezultate.
Conform IAS 713 Situaţia fluxurilor de trezorerie furnizează informaţii despre
modul în care firma generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar. Variaţia
trezoreriei nete reprezintă flux de numerar, şi permite evidenţierea fluxurilor obţinute de entitate
în ultimul exerciţiu financiar pe tipuri de activităţi respectiv exploatare, investiţii, finanţare şi
modul în care au fost utilizate şi s-a apelat la alte surse decât din exploatare.
Conform abordării funcţionale a activităţii întreprinderii, fluxurile sunt grupate în 3 categorii: a.
fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare;
b. fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii;
c.fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare.
Toate fluxurile de trezorerie în monede străine sunt convertite la cursul zilei plăţii
sau încasării. Lichidităţile şi echivalentele de lichidităţi în monede străine la sfârşitul exerciţiului
sunt convertite la curul de închidere. Dobânda plătită cât şi dobânda şi dividendele de încasat
pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din exploatare, deoarece intră în calculul rezultatului
net. Ca alternativă, dobânzile vărsate şi dobânzile şi dividendele primite pot fi clasificate drept
fluxuri de finanţare şi respectiv de investiţii, deoarece ele reprezintă costuri ale atragerii surselor
de finanţare sau remunerarea investiţiilor. Fluxurile de trezorerie provenite din impozitul pe
profit vor fi prezentate separat şi vor fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din activitatea de
exploatare, cu excepţia situaţiei în care ele pot fi alocate în mod specific activităţilor de finanţare
şi de investiţii. 14
2.5.3. Contul de execuție bugetară15
Contul de execuție bugetară cuprinde toate operațiunile financiare din timpul
exercițiului financiar cu privire la veniturile încasate și plățile efectuate, în structura în care a
fost aprobat bugetul, și include:
12
cf. capitolul 6 Note explicative la situațiile financiare anuale din OMFP nr. 1.802/2014
13
Standardul International de Contabilitate 7
14
cf www.universitatea-cantemir.ro/CursuriRei/Cap 9 Analiza fluxurilor de trezorerie
15
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 529/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor
financiare trimestriale ale instituțiilor publice, precum și a unor raportări financiare lunare în anul 2016, pentru modificarea și completarea
Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și
instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005, precum și pentru modificarea și
completarea altor norme metodologice în domeniul contabilității publice, publicat în Monitorul Oficial nr. 299/19.04.2016.

24
a) informații privind veniturile:
b) informații privind cheltuielile:
c) informații privind rezultatul execuției bugetare (încasări realizate minus plăți efectuate).
Contul de execuție bugetară se întocmește pe baza datelor preluate din rulajele
debitoare și creditoare ale conturilor de disponibil, care trebuie să corespundă cu cele din
conturile deschise în trezorerie sau la bănci, după caz.

Concluzii
Ipoteza de la care am pornit este că turismul aparține sectorului terțiar alături de
transporturi, comunicații, bănci etc. Bazele organizării contabilității în turism se înscriu în tipul
de organizare al agentului economic. Ceea ce este comun tuturor agenților aparține palierelor
Conturi utilizate, documentelor justificativeși situațiilor financiare anuale.Specific activității
turistice este consumarea produsului turistic. produsul turistic este oferit, este preluat, vândut,
achitat și consumat. Toate aceste etape presupun un timp scurt de desfășurare.
Aici se înscriu cele trei caracteristici ale produsului turistic, respectiv produsul turistic
inelasticitate, complementaritate și eterogenitate.Dintre cele trei trăsături vom reține aici, în
domeniul concluziilor, complementaritatea. Complementaritatea produsului turistic face ca
operațiunile contabile din turism să nu fie specifice ci să se înscrie într-o contabilitate diversă.
Pentru a fi explicită voi da un exemplu banal. O unitate hotelieră, oferă cazare, masă în regimul
ales de client și diverse alte activități care se înscriu în sfera distracției, sănătății, esteticii
corporale etc. Evidența contabilă va fi specifică fiecărei ramuri în parte. În acest context cred că
trebuie să amintim la concluzii o altă trăsătură a contabilității în turism. Este vorba despre
eterogenitate. Un produs turistic nu va avea servicii identice cu alt produs turistic.
Un alt aspect care se impune notat la concluzii este cel legat de inventarierea
patrimoniului. procesul de inventariere este distinct pe ramura care asigură serviciile turistice. În
contabilitatea turistică trebuie să se inventarieze și să se evalueze activele financiare și creanțele.

24