Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nr. 1163 , 24.04.2015 30.04.2015
Numarul curent
Arhiva
Abonamente
Publicitate
Newsletter
Contact
Asul de inima Lumea romaneasca Medicina naturii Spiritualitate Enigme Sanatate Medicina populara
Cauta
Formula AS
› Arhiva
› Anul 2013
› Numarul 1091
› Spiritualitate
› Călugărul matematician
Spiritualitate
Călugărul matematician
Părintele Ieremia
În anul 2009, Annales de L'Institut Fourier publica o teză de doctorat în matematică având o notă de subsol stranie "Autorul doreşte să mulţumească
Sfintei Mânăstiri Putna pentru asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, în timpul cât acest articol a fost revizuit".
Savanţii francezi se vor fi mirat de această aserţiune a autorului Ioan Berbec, un tânăr matematician român, cu studii doc torale la Berkeley. Ei nu aveau de unde să
ştie că, la data la care apă
rea teza, el îm bră
ţi
şase deja calea mo nahală, deve nind părintele Ieremia. Dru mul lui prin viaţă trece printre formule algebrice compli ca
te, în
care a întrezărit, para
doxal, frumuseţea existenţei dumne zeieşti.
"Matematica es te extraordinar de fru moasă! Sunt ade vărate minu nă
ţii în ea, pe care nu le poţi explica. Am mai în cercat să le povestesc şi altora din afară, dar nu prea
ai cum. E ca şi cum ai fi explo rator şi ai ajunge întro ţară exotică unde ai ve dea flori pe care nu leai mai întâlnit ni
că
ieri pe pământ. Când te întorci îna
poi de acolo,
le povesteşti celor de acasă şi poţi să le trans
miţi experienţele tale, însă doar în parte. Poate le de senezi acele flori, dar cum să le re produci mireas ma? Că să le în‐
ţelegi splendoarea, trebuie să mergi acolo, să le vezi cu ochii tăi şi să te minunezi de ele. Personal, în matematică am deschis nişte uşi şi am văzut o lume
extraordinară. Am putut face asta pentru că am studiat la Berkeley, în Statele Unite, şi am avut contact cu avangarda matematicii mondiale, cu mari savanţi, care mi
au folosit mult. A fost un mare privi legiu pentru mine şi îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru acest dar".
Părintele Ieremia este înalt, are o barbă lungă, roş cată, şi privire adâncă. Zâmbeşte mereu. E bucuria călugărilor noştri, pe care lumea nedusă la mânăstiri îi crede
îmbufnaţi şi trişti. De fapt, ei nu sunt aşa nicio dată. Mai degrabă vii, sprinteni, deschişi la suflet. Şi, mulţi dintre ei, tobă de carte.
Un bunic venit din război cu Maica Domnului în inimă
Împreună cu un student
Părintele Ieremia a crescut la umbra luminoasă a unui bunic trecut prin urgiile războiului. În copilărie, îl asculta adeseori povestind de bătăliile prin care trecuse şi
din care fusese salvat doar cu ajutorul Maicii Dom nului. În inima lui de copil sau imprimat adânc aceste două realităţi grozăvia războiului şi dragostea caldă,
învăluitoare, a Prea Curatei.
"Înainte de a pleca pe front, bunicul a mers şi sa închinat la Patriarhie, la Sfântul Dimitrie Basarabov, iar acolo, un părinte ia dat o icoană cu Maica Dom nului:
http://www.formula-as.ro/2013/1091/spiritualitate-39/calugarul-matematician-16995 1/6
5/4/2015 Călugărul matematician - Spiritualitate - Numarul 1091 - Anul 2013 - Arhiva - Formula AS
«Uite, ţineo şi Ea te va păzi!» Şi aşa a fost. Mu rea lumea în jurul lui, iar el, în urgia aceea a luptei, prin
tre obuzele care explodau lângă el şi gloanţele carei şuierau
pe la urechi, scotea icoana, o săruta şi se ruga fierbinte Maicii Domnului. Ne povestea că nu mai ştia ce să facă, era o groază aşa de mare, încât îţi venea să sapi cu
mâinile goale o gaură şi să te bagi în pământ! Odată sa întâmplat să moară un soldat în dreapta lui şi altul în stânga lui, loviţi de schije, dar el se ruga Maicii
Domnului şi a scăpat. Sa întors sănă tos acasă. Na avut nimic. Atunci sa întărit în credinţă şi a rămas credincios pentru toată viaţa. Dar a rămas marcat de această
experienţă. Ne povestea mereu despre război şi despre ajutorul Maicii Domnului. Iar poveştile lui mau marcat şi pe mine". Au trecut anii şi peste evlavia bunicului
sa aşezat nepăsarea. Părintele Ieremia îmi spune că nu a ajuns niciodată ateu. Doar nepăsător faţă de credin ţă şi faţă de cei care merg la biserică.
"Eram chiar puţin dispreţuitor. Încă din cla sa a patra am început să merg la olimpiadele de matematică, am avut şi rezultate şi am căpătat un orgoliu. Aveam o pă rere
foarte proastă despre nivelul intelectual al celor din Biserică. Îi ve
deam foarte simpli".
Cheia succesului
În biserica Mânăstirii Putna
În clasa a IXa, la faza naţională a olimpia dei de matematică, a luat locul I. Reuşise să fie cel mai bun dintre cei buni, chiar dacă pe primul loc al podiumului au urcat
şi alţii. Era în pragul ado
lescenţei, iar în faţă i se deschidea viaţa, cu toate promisiunile ei. Apoi a venit eşecul, primul, cel mai amar.
"După acel premiu I din clasa a IXa, am mai participat şi la alte con cursuri, unde mam cla sat foarte bine, dar aproa pe imediat, în clasa a Xa, la faza naţională a
olimpiadei de matematică, am avut o cădere faţă de anul anterior: de abia am luat premiul trei. În condi ţiile în care fiecare treaptă a podiumului era ocupată de mai
mulţi elevi, premiul al treilea a însemnat că sunt de abia al treizecilea. Era o mare dezamăgire pentru mine. După aceea, în a XIa, mam ridicat din nou şi am luat
locul I, dar în a XIIa a urmat din nou căderea premiul doi.
De atunci am rămas cu această frământare «Care e cheia succesului? Cum reuşeşti şi, odată ce reuşeşti, cum te menţii acolo?» În viaţa interioară, duhovni cească,
problema sar pune: «Cum dobândeşti harul? Şi odată ce lai dobândit, cum îl păstrezi?».
E greu, pentru că mie, cel puţin, mia rămas aceas tă meteahnă şi acum; imediat mă vedeam sus şi după aceea, invariabil, urma şi căderea. Era o străful gerare de
moment în care mă şi vedeam la final şi ziceam: «Gata, am reuşit», deşi eu eram de fapt abia la început. Când ai succes, intervine o anumită rela xare şi o anumită
orbire, de aia urmează căderea pentru că acest tip de gând te plasează întro realitate care nu există de fapt, este doar în capul tău, generată de o părere bună despre
sine. Eşti orbit de orgoliu şi începi să faci greşeli: nu mai vezi bine pe unde mergi, nu te mai concentrezi, nu mai dai totul din tine, şi atunci, inva riabil, pierzi...
Invariabil! Lecţia asta a fost destul de dureroasă pentru mine, dar am învăţat mult din ea.
Dacă e să mă gândesc bine, ambele miau fost nece sare. Dacă insuccesul mia arătat că orgoliul e nociv, succesul ma învăţat să am încredere. Nu acea încredere
oarbă în tine, propovăduită des de ameri cani, «noi, prin noi înşine», care e asociată cu multă mândrie şi în care nu cred. Nu, ci încrederea pozitivă, de care îmi vorbea
des părintele Arsenie Papacioc încredere în calea pe care te poartă Dumnezeu în lume, în talanţii pe care ţi ia dat, în vocaţia ta, în drumul tău. Dar pe acest drum nu
mergi automat, ci e nevoie şi de conlucrarea noastră liberă. Ca să păşeşti pe el, ai nevoie de curaj. Şi, mergând pe drumul tău, trebuie să ai mereu încredere în
Hristos, chiar dacă e greu, chiar dacă îţi consumă toate resursele şi chiar dacă ai, la un moment dat, un eşec. Să ai încredere că poţi ieşi oricând la liman, căci Hristos
este mereu acolo, gata oricând să ne ridice, dacă Îi cerem ajutorul. Întotdeau na! ÎntreabăL şi El îţi va arăta o cale. Numai să nu te întorci din drum. Pentru un creştin
nu există deznă dejde".
Chemarea
Putna, ctitoria lui Ştefan cel Mare
Drumul către Dumnezeu este chiar drumul existen ţei concrete, de zi cu zi. În cazul părintelui, dragostea şi preocuparea pentru matematică îl vor conduce spre situaţii
în care a fost nevoit să îşi pună acut întrebări importante despre om, viaţă, Dumnezeu. Pasul decisiv a venit după ce, în clasa a XIa, a reuşit să ia din nou premiul I
pe ţară, la olimpiada de matematică. A simţit atunci că reuşise, că revenise pe culme şi a vrut săi mulţumească lui Dumnezeu pentru asta. Apoi a venit întâlnirea cu
părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul de la Mânăstirea Sfânta Maria din Techirghiol "Pre zenţa lui era copleşitoare. Era ca o mărturie mută a existenţei lui
Dumnezeu. Emana ceva indescriptibil din toată persoana lui... Îmi aduc aminte că, redescoperind credinţa, aveam deseori conflicte în mintea mea, un no ian de
întrebări. Şi mă duceam la părintele cu gân durile acestea, să mi le lămurească, dar când ajun geam la el, se topeau toate. Pur şi simplu îţi topea în
do
ie
lile cu prezenţa
lui. Părintele avea pe atunci 60 de ani de călugărie şi era foarte luminos, fericit chiar, cu nişte ochi mereu sclipitori. Când lam întâlnit, miam spus că dacă omul ăsta
nu e nebun (şi era limpede că nu era), atunci el singur e dovada vie a faptului că Dumnezeu există! Aşa am ajuns în Biserică".
Ioan şia luat credinţa în serios. A început să se roa ge şi să se spovedească regulat. Întâlnirile cu părintele Arsenie iau aşezat temeliile vieţii duhovniceşti. Dar
momentul decisiv a venit tot în urma unei crize, con sfin
ţind parcă felul său propriu de a înainta, mereu la extreme. Trecuseră deja câţiva ani de când păşise pe
drumul credinţei. Şi, întruna din zile, una la fel ca celelalte, a îngenuncheat în faţa icoanei Mântuitorului, dar nu a simţit nimic. Era gol, aşa cum fusese cu ani în
urmă.
"Şi atunci am spus: «Doamne, eu nu ştiu de ce stau în faţa icoanei Tale, pentru că de simţit nu simt nimic. Şi nici nu ştiu de ce mă rog Ţie, pentru că, de fapt, eu nu
ştiu dacă exişti sau nu. Poate că sunt aici, în faţa icoanei, pentru că părintele Arsenie, la care ţin mult, spune că Tu exişti. Şi dacă el spune, o fi adevărat. Dar eu, unul,
nu sunt convins de existenţa Ta...» Nu mai ştiu exact cuvintele, dar ştiu că a fost în esenţă un dia log negativ. Atunci a fost un nou început. Dar, e o vor bă a părintelui
Sofronie Saharov: «Dumnezeu nu te aşteaptă cu politeţuri. El vrea să fii sincer». Acum fusesem sincer. Îi pusesem înainte toate negările mele. Iar El lea primit ca pe
un început de dialog, care con tinuă şi astăzi şi, nădăjduiesc, va continua şi în veş ni
cie. Dacă ar fi să dau un sfat, acesta ar fi să ne apro
piem de Dumnezeu sincer,
chiar punânduI înainte necredinţa şi neîncrederea noastră, şi săI cerem «Doamne, aratămiTe şi atunci Te voi sluji!» Sunt convins că Dumnezeu va răspunde.
Negreşit!"
"Maica Domnului, ajutămă să fiu copilul tău!"
http://www.formula-as.ro/2013/1091/spiritualitate-39/calugarul-matematician-16995 2/6
5/4/2015 Călugărul matematician - Spiritualitate - Numarul 1091 - Anul 2013 - Arhiva - Formula AS
Slujind în biserică
Ioan e singur în faţa biroului. Din vârful creionului se iţesc, încârligate, complicatele lui formule matema tice. Scrie la lucrarea lui de licenţă cu înfrigurare şi,
deodată, se opreşte. Tot castelul construit cu migală se năruie. Crezuse că mai are puţin şi îi poate aşeza cu pola, dar, pe negândite, sau surpat temeliile care fuse
seră
de la început şubrede. Dar nu deznădăjduieşte. În faţă are o icoană a Maicii Domnului. Şi, la fel ca şi bunicul său odinioară, în bătălie, începe şi el să o strige. Îi
vorbeşte aşa cum ia vorbit Domnului cu ani în urmă sincer, direct, fără ocolişuri inutile. Îi spune de pro blema lui, de hăţişul algebrei din care nu poate ieşi
nicicum. În decurs de o lună, pe nesimţite, problema şia găsit rezolvarea.
"De la părintele Arsenie mia rămas în minte evla via la Maica Domnului şi această rugăciune: «Maica Domnului, ajutămă să fiu copilul tău!» Rugăciunea aceasta
nu are un capăt. Pentru că dacă te ajută Maica Domnului să fii copilul ei, atunci ajungi fratele Mân tuitorului Iisus Hristos. Eu aş vedeao ca cea mai frumoasă şi mai
uşoară cale de a fi creştin".
Doctoratul în matematică la Berkeley
Universitatea Berkeley din California este între primele cinci din lume în domeniul matematicii. A ajuns acolo prin absolvenţii şi profesorii ei excepţio nali, din care
20 sunt laureaţi ai Premiului Nobel. Între cei care îi călcau pragul în urmă cu mai bine de 10 ani era şi acest tânăr din România. Slăbuţ, cu o barbă care atunci mijea,
venea aici pentru un doctorat în mate matică şi ca să se cunoască pe sine. Aplicase pentru studii şi la Harvard sau Princeton, dar de primit, îl primiseră cei de la
Berkeley. Poate că a fost la mijloc şi rânduiala lui Dumnezeu, pentru că, aproape de fa cultate, tronează impunătoarea catedrală ortodoxă din San Francisco, unde se
adăpostesc moaştele Sfântului Ioan Maximovici, un episcop smerit, care a trăit în se colul XX întro sărăcie lucie, încreştinând nu doar America, ci şi China. Aici
avea
La Berkley, pe când le preda studenţilor americani
să petreacă nenumărate dumi nici, închinânduse la racla bi nemirositoare. Dar nu doar ca te
drala şi prezenţa sfântului lau ajutat spiritual, ci şi profesorii săi, care, deşi
nu erau oa meni evlavioşi, erau "foarte mo deşti. Foarte inteligenţi, sclipitori chiar, dar şi foarte mo deşti. Noi, studenţii, care aveam enorm de învăţat de la ei, eram
mai îngâmfaţi decât ei. Matematica parcă te şi în deamnă la smerenie, pentru că este foarte grea, dar şi foarte sinceră. În matematică nu poţi să minţi. Îţi dai seama
destul de repede dacă şi unde ai greşit. De asemenea, îţi şi vezi limite le. Un mare matematician, cum e Alain Connes, de pildă, a ţinut o conferinţă ce se chema
«Matematica, şcoala umilin ţei». Spunea el acolo că în momentul în care eşti în faţa lucrului nou de descoperit, eşti pur şi simplu ca un învă ţăcel. O iei din nou de la
ca
păt. Şi această stare de necu noaştere este greu de supor tat pentru tine, marele meda liat Fields care este echiva lentul premiului Nobel în ma tematică cu multele şi
marile tale descoperiri. Prac tic, orice om de ştiinţă, când este pus în faţa situaţiei de a crea ceva nou, trebuie să se facă din nou mic, pentru a putea smulge taina
creaţiei.
Aşa că pentru mine, doc toratul la Berkeley nu a fost doar un drum intelectual, ci şi o cale prin care mam apro piat de Dumnezeu. Părintele Arsenie Papacioc chiar
mia spus când lam întrebat ce să fac eu acolo pentru suflet «Să te cunoşti pe tine însuţi!». Şi să ştiţi că vecinătatea unor mari savanţi ma ajutat mult la asta. Ma
ajutat sămi văd şi limitele mele, dar şi limi tele ştiinţei. În zilele noastre există un mit cum că ştiinţa e atotputernică şi că ar putea explica totul. De aici şi un fals
război al ei cu credinţa, întreţinut de unii intelectuali atei. În fapt, ele nu pot intra în conflict, pentru că ştiinţa ţine doar de universul văzut, nu şi de veş nicie. Se pot
sprijini, însă, şi rezultatele sunt foarte bune. Părerea mea este că niciun savant sincer cu el însuşi nu poa te crede în mitul atotputerniciei ştiinţei. Şi dacă aşa stau
lucrurile cu creaţia, ce poţi să mai spui despre Dumnezeu? El transcende cu mult fizica, matematica şi întreaga creaţie. Eu sunt extraordinar de recunoscător pentru
acest dar al matematicii. Sunt nişte corespondenţe care par de necre zut, adevărate minunăţii: cum dei aşa? Te gândeşti că lea pus Dumnezeu aco lo. Matematica
poate să te trimită spre o altă lume. Ea te invită să descoperi ceva mai mult, acele raţiuni ale univer sului de care vorbesc sfinţii, raţiuni pe care se bazează întreaga
creaţie. Şi când ajungi să le întrezăreşti, aruncând spre ele o ocheadă prin intermediul formulelor, dobândeşti un respect pen tru taină, şi asta te apropie mult de
Dumnezeu. Einstein spunea: «Mă în chin în faţa misterelor universului!»".
Călugăria
Cimitirul mânăstirii
Ne plimbăm prin cimitirul Mânăs tirii Putna. Cruci drepte, de piatră, sunt aici parcă de când lumea. Mormântul maicii Bene dicta, fostă Zoe DumitrescuBuşulenga,
este îngrijit şi înflorat. Monahii de aici o iubesc mult, pentru că a mers înaintea lor, unind cartea cu rugă ciunea. E drumul pe care se străduieşte să meargă şi părintele
Iere
mia. Multe probleme se pot limpezi aici, printre sfinţii Putnei. Ei răspund, tocmai pentru că nu sunt morţi, ci vii, dar în alt fel. Au strâns harul o viaţă întreagă, ca
albinele, şi acum îl revarsă din crisalidele acestea de piatră şi flori în care sau înveşnicit, ca să guste deplin din dragostea Domnului. Cine are ochii interiori des chişi
cred că vede lumina revăr sânduse din mor mintele Putnei.
Părintele Ieremia a ajuns la Put na la sfatul părintelui Arsenie Papacioc, duhovnicul de a cărui pulpană sa ţinut, ca să urce trep tele încrederii în Dumnezeu. Îl
pomeneşte mereu.
"La Berkeley mia venit gân dul călugăriei şi, când lam între
bat pe părinte în ce mânăstire să merg, mia spus direct Putna. Şi ma bucurat, pentru că aici am
devenit ucenic al Domnului". Îl întreb cum se face că în zilele noastre sunt atâţia călugări învă ţaţi. Oameni cu una sau două fa cultăţi, unii chiar cu doctorate în varii
domenii, lasă totul şi apucă pe calea monahală.
"Cred că e vorba de o cău tare care a ajuns până la capăt. Oame nii care studiază mult au mai mari şanse să se apropie de Dumnezeu, decât cei care se opresc la
jumătatea drumului. Când acu mulezi suficientă cultură, inevita
bil ajungi să îţi pui problema credinţei, iar dacă eşti un om sincer, atunci răspunsul este pozitiv. În
http://www.formula-as.ro/2013/1091/spiritualitate-39/calugarul-matematician-16995 3/6
5/4/2015 Călugărul matematician - Spiritualitate - Numarul 1091 - Anul 2013 - Arhiva - Formula AS
plus, cred că spre deosebire de alte perioade din istoria recentă a Bisericii, în ultimul timp sa scris mult despre mo nahi, dizolvânduse astfel multe prejudecăţi ale
intelectua
lilor".
Îl întreb dacă nu ia fost dor de lume, de când a in
trat în mânăstire. Nu de volup tatea ei, ci de lucrurile ei bune, de un concert de muzică clasică, de un spectacol de
teatru.
"Nu simt nicio durere după nimic din ceea ce aveam în lu me, pentru că tot ce am găsit aici îmi este foarte împlinitor.
Toamnă, peste gura de rai a Putnei
Căutarea lui Dumnezeu în mânăstire este o aventură in te
rioară, care nuţi mai dă răgaz să cauţi nimic din cele pe care leai avut sau pe care le puteai avea înainte. Nu
mai simţi nevoia de ele. E o depă
şire a lor, dar nu prin anulare, ci printro completare în care eventualele lipsuri sunt supli
nite de Hristos. Bucuria vie
ţii unui
matematician este mare, dar bucuria vieţii unui călugăr este şi mai mare!".
(Fotografiile autorului)
Cristian Curte
4 Like 2,426 people like this. Be the first of your friends.
Vizualizari (14.912)
Note (1)
Comentarii (0)
Alte articole din acest numar
Noiembrie de abanos
Reconstrucţia dreptei
Proclamaţia de la Câmpeni
Media 5,00 / 5 (1 note)
Popularitate
12,86 %
Trimite prin Yahoo! Messenger
Recomanda unui prieten prin eMail
Aboneazate la newsletter
Tipareste articolul
http://www.formula-as.ro/2013/1091/spiritualitate-39/calugarul-matematician-16995 4/6
5/4/2015 Călugărul matematician - Spiritualitate - Numarul 1091 - Anul 2013 - Arhiva - Formula AS
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
Publicitate
...Cititorii raspund
Accente
Asul de inima
Carte
Cititorii intreaba...
Cititorii multumesc pentru vindecari
Din lumea necuvantatoarelor
Ecologie
Editorial
Enigme
Eveniment
Galeria vedetelor
Lumea romaneasca
Pagina specialistilor
S.O.S.
Scrisoarea saptamanii
Societate
Spectator
Spiritualitate
Sub lupa
Terapii alternative
Contul meu
Cont nou Am uitat parola
Formula AS pe Facebook
http://www.formula-as.ro/2013/1091/spiritualitate-39/calugarul-matematician-16995 5/6
5/4/2015 Călugărul matematician - Spiritualitate - Numarul 1091 - Anul 2013 - Arhiva - Formula AS
Formula AS
Like
116,450 people like Formula AS.
Facebook social plugin
Publicitate
Cele mai citite articole
Călugărul matematician
Din reţetele domnului farmacist BOBARU: Cătina albă şi cătina tibetană, goji
Despre FRICĂ, PANICĂ şi ÎNGRIJORĂRI (I)
"Doresc un tratament pentru tenie şi lamblii"
"Îmi cade părul alarmant. Ce pot face?"
Fundatia Formula AS
Batranii singuri, bolnavii, orfanii asteapta sponsorizarile dumneavoastra...
4
Harta site |
Sus
Numar curent |
Arhiva |
Abonamente |
Publicitate |
Contact
Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor prezentate este interzisa fara acordul nostru scris.
Copyright © 19982013 Formula AS. Va rugam sa cititi cu atentie termenii si conditiile / politica de confidentialitate
http://www.formula-as.ro/2013/1091/spiritualitate-39/calugarul-matematician-16995 6/6