5/4/2015 „Ca să creezi, trebuie să rămâi în modestie“ | Ziarul Lumina

arhivă | Duminică, 31 martie 2013

Caută în Ziarul Lumina

Analiză Interviu Cuvânt teologic Repere şi idei Reportaj Fotografii

„Ca să creezi, trebuie să rămâi în modestie“
Interviu  ● Augustin Păunoiu ● Duminică, 31 martie 2013

Meditând

Matematica şi viaţa în Hristos pot părea multora fără nici o legătură una cu alta. Pentru părintele Ieremia de la Putna, cu un doctorat în matematică
dat în SUA, la Berkeley, această lipsă de legătură este doar aparentă. Este ca şi cum două curbe nu se intersectează deloc în planul real –, cel al
privirii superficiale, al prejudecăţii, al ignoranţei –, dar au o multitudine de intersecţii în planul complex – cel al realităţii adevărate, profunde.
Interviul de mai jos e o scurtă pledoarie la studiu şi seriozitate în viaţa duhovnicească.
600

Like Părinte Ieremia, cum a venit pasiunea pentru matematică?

Mi­a plăcut matematica din primii ani de şcoală, deşi în familia mea nu a existat vreo tradiţie în acest sens. Am început să merg la olimpiade
0 începând cu clasa a IV­a. Anii au trecut, am dat, firesc, la matematică în Bucureşti, unde am intrat fără examen de admitere, pentru că eram
olimpic. Am optat pentru Secţia de cercetare. Absolvenţii de după 1989 ai acestei secţii au creat o pârtie către străinătate. S­a creat un renume că
Tweet
0 matematicienii români sunt buni. Şi, într­adevăr, au fost unii foarte buni la început, spărgătorii de gheaţă, care au plecat în America, iar noi am
urmat acest drum deja bătătorit de ei. Este un proces standard de a aplica, trimiţând dosarul la mai multe universităţi din America. Am fost primit
la University of California at Los Angeles (UCLA) şi la University of California at Berkeley (UC Berkeley). Am ales­o pe ultima pentru că avea
un prestigiu mai mare.

După aceea mi­am dat seama că nu întâmplător am obţinut bursa la Berkeley. Acest oraş este aproape de San Francisco, unde se află biserica cu moaştele
Sfântului Ioan Maximovici, despre care citisem înainte să aplic pentru America. Tot timpul cât am stat în America am mers în fiecare săptămână la acea
biserică.

Ca să mă întreţin, a trebuit să predau în cadrul Departamentului de matematică.

http://ziarullumina.ro/interviu/ca-sa-creezi-trebuie-sa-ramai-modestie 1/10
5/4/2015 „Ca să creezi, trebuie să rămâi în modestie“ | Ziarul Lumina

Viaţa în SUA şi apropierea de mănăstire
V­aţi gândit încă de acolo că o să vă faceţi monah?

Într­un anumit fel, da. Viaţa trăită acolo nu a fost mult diferită de cea a unui monah. La ce mă refer? La singurătate, singurătatea pe care o întâlneşti fiind
străin. În general, în America se suferă de singurătate. Producţiile lor de divertisment sunt o încercare de a umple un gol. Orice om care merge în America are
un şoc, în sensul că filmele lor sunt altceva decât viaţa lor. E ca şi cum mergând printr­un deşert vezi un panou, iar în film nu vezi pustiul, ci ţi se arată numai
panoul. E multă singurătate acolo, distanţele fizice sunt mari şi acestea implică distanţe enorme între oameni.

Să vă dau un exemplu. Dacă în oraşele noastre obişnuim să ieşim în oraş, să ne plimbăm prin centru, cum se spune, acolo noţiunea aceasta nu există. În centru
se plimbă mai mult homeless­i (cei fără adăpost), care au ca avere doar un cărucior. Americanul nu se duce să se plimbe, el se duce cu maşina direct unde are
nevoie, la cumpărături, în mall sau oriunde. În California, distanţa de acasă până la magazinul de cumpărături este în medie de 30­40 km. Acolo nu se văd
oameni pe stradă, ca la noi. Singurătatea este foarte apăsătoare şi rămâne o problemă pregnantă.

Pentru mine aceasta a fost o pregătire foarte bună; gândul spre călugărie îl aveam înfiripat, dar îmi era frică să­l exprim chiar şi în interiorul meu.

L­am avut duhovnic pe părintele Arsenie Papacioc începând cu 1996. Pe când eram în clasa a IX­a, au început problemele mari în familia noastră. Atunci
mama a început să se îndrepte spre Biserică, ca la ultima scăpare. Eu nu aveam nici o familiaritate cu Biserica, chiar aveam un dispreţ faţă de nivelul
intelectual al celor din Biserică.

Schimbarea mare cu mine s­a produs după întâlnirea cu părintele Arsenie. Nu a fost ceva spectaculos, ci o influenţă constantă şi eficace duhovniceşte, nu prin
sfaturi de a mă ruga într­un fel anume sau de a citi ceva în mod special, ci mai ales prin rugăciunea părintelui şi prin modul lui de a fi.

Gândul spre monahism l­am mărturisit părintelui Arsenie, dar el aproape că nu­l lua în seamă. Apoi mi­a spus „să mai vedem“ şi, în orice caz, mi­a zis să
păstrez taina, pentru că dacă prinde vrăjmaşul de veste este în stare să răstoarne întreaga lume ca să mă oprească. De aceea eu am fost tot timpul cu frică la
gândul de a deveni monah, atât pentru cuvântul părintelui, dar şi din motive interioare. Era de negândit pentru mine, privind din afară. Acum mi se pare uşor,
dar din exterior privind, făgăduinţa aceasta este copleşitoare. Când am început să merg la biserică, mi se părea un lucru de negândit să­ţi păstrezi fecioria până
la căsătorie, cu atât mai mult să fii total abstinent ca monah. Nu îndrăzneam să gândesc prea sus, ci Îl rugam pe Dumnezeu să rânduiască să­I slujesc şi să fiu
al Lui. În ce mod, asta ştia doar El. Pasul acesta este mult prea mare ca să­l putem face singuri.

Câţi ani aţi stat în SUA?

Cinci ani: 2002­2007. Acasă, la familie, veneam în fiecare an. Părintele Arsenie nu­mi impunea nimic în privinţa căii de urmat în viaţă. Din când în când îi
pomeneam despre gândul meu de mănăstire, iar el părea că­l aude pentru prima dată, nepărând a­şi aduce aminte de sfaturile legate de monahism pe care mi le
dăduse deja. Când l­am întrebat într­un an la ce mănăstire să mă duc, mi­a răspuns categoric: „La Putna!“.

În ultimul an de doctorat am venit acasă pentru că mama era bolnavă, apoi m­am întors peste vară în America pentru a preda nişte cursuri; mi­am vizitat
prietenii, pe 4 septembrie m­am întors în ţară, iar pe 7 septembrie am venit la Putna.

Deşi ştiam că doctoratul se termină, voiam cumva să o mai lungesc. Mă tenta asta pentru că puteam să îi ajut cu bani şi pe cei de acasă. În SUA este un salt
calitativ consistent în privinţa veniturilor între doctoranzi şi post­doctoranzi. Aşa că am aplicat pentru o poziţie de post­doctorand. Dar a rânduit Dumnezeu ca
atunci să nu fiu primit nicăieri. De­abia după ce am plecat la Putna m­a contactat profesorul meu prin e­mail ca să­mi spună că mi­a găsit o bursă nu ştiu pe
unde. Apoi un prieten care rămăsese în Berkeley m­a sunat: „Nelule, ai primit nişte plicuri. Nu vii să vezi ce faci cu bursa asta?“

În toamna lui 2006, de sărbătoarea Thanksgiving, am mers în Arizona, la părintele Efrem Filotheitul, ucenic al lui Gheron Iosif, un om de o mare putere
duhovnicească. Nu am reuşit să vorbesc între patru ochi cu părintele Efrem, dar mi­a spus că se va ruga pentru mine. Sunt convins că şi pentru rugăciunile
părintelui Efrem desprinderea de carieră şi venirea la mănăstire au decurs lin pentru mine.

„Am trăit o răstignire a minţii…“
Cum se împacă matematica cu călugăria?

Eu aş întreba ce legătură are matematica cu Dumnezeu. Atunci când eram în liceu, prin clasele IX­XI, prezenţa lui Dumnezeu creştea în viaţa mea. Dar nu
vedeam nici o legătură între matematică şi Hristos. Eram deci tentat să renunţ la matematică. Însă părintele Arsenie mi­a zis: „Nu, nu trebuie să renunţi. Mergi
cu amândouă înainte“. După aceea am aflat cât de multe te învaţă personal matematica despre Dumnezeu. Şi nu doar despre El, ci şi despre tine, despre lume
şi relaţia între toate acestea.

Descoperirea mea personală este că practic tot ce facem are legătură cu Dumnezeu. Mai mult, ne descoperă multe despre noi, despre lume.

Lucrurile sunt profunde. Matematica ne învaţă să facem lucrurile temeinic. Aşa ajungem să le facem şi pe cele ale lui Dumnezeu foarte bine.

În matematică eu am lucrat în geometrie algebrică şi teoria numerelor, deci matematică cu grad mare de abstractizare. Începând cu facultatea şi terminând cu
doctoratul, abstractizarea în studiul matematicii creşte. Matematica din liceu este destul de departe de matematica modernă (părintele râde). Complexitatea
operaţiilor şi nivelul de abstractizare al noţiunilor sunt de negândit pentru un om nefamiliarizat. Am trăit o răstignire a minţii.

Gândiţi­vă doar, cum se pot defini riguros numerele naturale? Noi avem 1, 2, 3…, le enumerăm pe degete ca la clasa I. Dar să le defineşti, să spui ce sunt ele,
îţi stă mintea în loc… În primul rând, în matematică este o axiomă existenţa unei mulţimi cu un număr infinit de elemente. Nu se poate demonstra existenţa
infinitului, el este acceptat ca axiomă. În natură, nimic nu ne spune că infinitul există. Nu avem nici o probă. Totuşi, un matematician lucrează foarte mult cu
infinitul. Deşi nu poate demonstra că există, îl ia ca atare – „prin credinţă“ am spune noi. Ei bine, pornind de la această mulţime cu un număr infinit de
elemente, se alege un prim element – „1“, apoi printr­un anumit procedeu se desemnează un „succesor“ – notat „2“, apoi pentru fiecare element „n“ deja
definit se construieşte un „succesor“, notat „n+1“ şi tot aşa… Şi aşa se definesc numerele naturale. Apoi vin numerele raţionale, cele reale, cele complexe – cu
definirea acestora ne aflăm abia la nivelul primului semestru de facultate – şi toată multitudinea de concepte matematice.

http://ziarullumina.ro/interviu/ca-sa-creezi-trebuie-sa-ramai-modestie 2/10
5/4/2015 „Ca să creezi, trebuie să rămâi în modestie“ | Ziarul Lumina
Aşadar matematica, prin generalizări şi abstractizări succesive, mi­a răstignit mintea şi mi­a pregătit­o pentru a primi revelaţia lui Dumnezeu, cu reverenţă.
Nu te mai întrebi de ce Dumnezeu este în trei Persoane, şi nu în două sau una, sau mai multe, sau orice altceva legat de tainele lui Dumnezeu, atunci când tu
nici realitatea văzută nu o poţi surprinde cum trebuie, matematic vorbind, nu o poţi conceptualiza.

Ştiinţa lucrează doar cu aproximări ale realităţii
Matematica te învaţă o cuminţenie, un respect faţă de taină, de taina realităţii. Una dintre provocările matematicii este cum să modeleze realitatea. Din
Antichitate până astăzi, asta se încearcă. Constant, fizicienii cer modele de la matematicieni: „Am problema asta, am experimentul acesta, explicaţi­l voi,
fundamentaţi­l riguros“. Aceasta a făcut­o Einstein, care a folosit pentru Teoria Relativităţii un model matematic descoperit cu 50 de ani înaintea lui de un
mare matematician, Bernhard Riemann. Matematica vine să modeleze realitatea. Toţi ştim că matematica este grea. Şi asta pentru că realitatea este greu de
modelat. Nici acum nu putem să o modelăm cum trebuie. Ştiinţa lucrează doar cu aproximări ale realităţii.

Şi dacă atunci când te referi la realitatea naturală nu eşti încă pe teren solid, cum e în faţa lui Dumnezeu? Ce pretenţie poţi să ai în faţa Lui?

Asta m­a învăţat matematica, buna­cuviinţă, respectul faţă de taină, aşa cum ne îndeamnă şi Sfinţii Părinţi: „Cinsteşte taina în tăcere“.

Să vă mai vorbesc şi despre altceva ce am învăţat făcând matematică. O trăsătură comună nouă, oamenilor, este aceea că ne minţim foarte uşor. Dacă ne place
ceva, imediat tindem să credem acel lucru. Şi ne aducem o mulţime de argumente ca să susţinem propriile noastre voinţe, propriile noastre păreri. Se întâmplă
frecvent acest lucru în zilele noastre.

Or, matematica nu te lasă să faci aşa ceva. Să mă explic. La doctorat am avut o problemă pe care nici nu vreau să mă gândesc de câte ori am zis că am
rezolvat­o, ca să descopăr ulterior că mă înşelasem. Intuiţia de la început era bună, adică simţeam că o să­mi iasă, că o s­o scot la capăt. Aceasta, în particular
fie spus, e mare lucru. Dar când intram în detalii, lucrurile se complicau. Îmi spuneam: „Trebuie că drumul trece pe aici, pentru că e mai scurt“. Dar nu era
aşa. Realitatea nu era cum voiam eu să fie. Eu sunt un om tare la cerbice, aşa că mi­au trebuit câţiva ani ca să descopăr drumul, care era mult mai sinuos. Din
fericire, matematica nu te lasă să te minţi singur, nu te lasă să falsifici realitatea, ci, dacă eşti sincer, îţi arată unde ai greşit.

Până la urmă am ajuns aproape să­mi fie frică să spun că am rezolvat problema. Am realizat că exaltarea, mândria nu ne sunt de folos; după ce te mândreşti,
imediat, obligatoriu, vine coborârea. Deci matematica te educă în smerenie. Să nu te bucuri până când lucrurile nu sunt gata.

„Mergi înainte cu nădejde mai presus de orice nădejde“
Mai e ceva. Distanţa dintre proiect sau iluminare, faptul că tu intuieşti cum ar ieşi problema, şi împlinirea propriu­zisă a proiectului este foarte mare. În
matematică, rezolvarea unei probleme poate să îţi ia şi doi ani de zile şi pe parcursul rezolvării pot apărea surprize – nu ai cum să observi toate detaliile de la
început.

Cam la fel sunt lucrurile şi în viaţa duhovnicească. Chemarea lui Dumnezeu există. Pe acolo este drumul. Când ai văzut drumul din exterior, îţi părea într­un
fel, dar atunci când păşeşti pe el, vezi că drumul trece şi prin pădure, uneori şi prin mlaştină, se mai lasă ceaţa, te poate prinde şi întunericul. De multe ori îţi
vine să renunţi, să te întorci. Sunt momente în viaţă în care practic ai făcut tot, ai încercat şi încoace, şi încolo, ai epuizat tot ce îţi stătea la îndemână şi nu mai
ştii ce să faci. Ai senzaţia că ai pierdut drumul. Şi totuşi: „Măi, parcă ştiam că pe aici e drumul…“ La fel ca Apostolii pe drumul Emausului: „Noi nădăjduiam
că El este Mesia…“ (Lc. 24, 21). Şi, dacă renunţi în momentul acela, ai pierdut totul. Trebuie să­ţi zici: „Măi, am ajuns până aici. Ce mai am de pierdut? Merg
înainte! Oricum altceva mai bun nu am de făcut.“ Dar lucrurile acestea se fac în nişte tensiuni foarte mari. Dacă după patru ani de doctorat nu ţi­a ieşit
problema, nu mai ai cum să fii detaşat. Şi aşa se naşte discernământul, ajungi să te cunoşti pe tine însuţi. Acesta era de fapt sfatul pe care mi­l dăduse părintele
Arsenie înainte de a pleca la doctorat: „Cunoaşte­te pe tine însuţi!“.

Un element extrem de valoros al vieţii duhovniceşti este acesta: să mergi mereu înainte, să nu renunţi, să crezi chemării dintâi şi să mergi înainte cu nădejde
mai presus de orice nădejde, cum spune părintele Zaharia de la Essex, parafrazându­l pe Sfântul Apostol Pavel (Rom. 4, 18). Doar dacă mergi până la capăt îţi
iese. Nu trebuie să renunţi cu nici un chip. Momentul acesta de cumplită deznădejde e foarte aproape de vârf. Dacă reuşeşti să depăşeşti momentul, ai învins.
Dacă dai înapoi, ai pierdut totul. E un prag pe care trebuie să­l treci, dincolo de care este uşa.

Acest moment nu e mincinos, acolo nu se joacă teatru, nimic nu e regizat. E un moment de totală nesiguranţă, ţi­ai terminat toate resursele, nădejdea. Atunci e
nevoie să mai mergi puţin şi afli răspunsul tău; cu rugăciune multă. Am avut colegi care s­au întors din drum – mă refer la calea matematicii.

Printre medaliaţi Fields
Cum a fost mediul în care aţi studiat la Berkeley?

Matematica mi­a deschis uşile spre a cunoaşte oameni importanţi de ştiinţă, genii matematice. Am avut ocazia să cunosc medaliaţi Fields (medalia Fields este
echivalentul premiului Nobel pentru cercetări matematice). La Berkeley i­am întâlnit pe aceşti oameni, deosebit de modeşti, smeriţi, pe care văzându­i, nu te
mai poţi lăuda cu vreun lucru din viaţa ta.

Cunoaşterea ştiinţifică este îngemănată cu necunoaşterea; orice nouă descoperire aduce cu sine şi o mulţime de noi necunoscute. Odată am întrebat un
profesor medaliat Fields, care de câţiva ani buni lucra la fundamentarea matematică a câmpului cuantic din fizică: „Înţelegeţi mecanica cuantică?“ La care el a
răspuns: „Nimeni nu înţelege mecanica cuantică!“

Einstein avea un respect extraordinar pentru tainele universului. Omul de ştiinţă sincer cu el însuşi este foarte conştient de cât nu cunoaşte, de cât nu
stăpâneşte. De aceea, când aud de tot felul de experienţe genetice care se fac, mă înfior.

Cu ştiinţismul, cu politizarea aceasta a ştiinţei în care absolutizăm ştiinţa, făcând din ea o credinţă mondială, dogma vieţii noastre (pentru că atunci când ai
justificare ştiinţifică, ai închis gura oricui), ne aflăm foarte departe de adevăr. Realitatea, Dumnezeu, oamenii – toate lucrurile sunt mult mai fine, mai
personale, mai nuanţate. Iar dacă tu intri cu bocancii şi vrei să trasezi un drum aşa, pe unde crezi tu că ar trebui să treacă, nu e în regulă.

Mândria, spune Gabriel Liiceanu, este „înţepenirea în proiect“. Dacă începi să te mândreşti, înseamnă că te­ai oprit şi îţi admiri opera. Or, omul care creează

http://ziarullumina.ro/interviu/ca-sa-creezi-trebuie-sa-ramai-modestie 3/10
5/4/2015 „Ca să creezi, trebuie să rămâi în modestie“ | Ziarul Lumina
nu are timp de asta. Se uită la ce a făcut, dar nu se blochează acolo, ci continuă cercetarea lui. Politizarea ştiinţei apare la oamenii care s­au înţepenit în
proiect. Ca să produci, ca să creezi, trebuie să rămâi în modestie, în respect faţă de taină. Altfel, chiar geniu fiind, adopţi o postură cumva politică, ca să
propagi anumite iluminări parţiale drept adevăr imuabil. Un exemplu este Stephen Hawking.

Acestea sunt numai câteva dintre lucrurile pe care le­am învăţat din experienţa mea cu matematica. Am această convingere: Dumnezeu ni Se descoperă, ne
vorbeşte şi ne învaţă pe limba noastră, aşa cum a făcut­o cu Sfântul Apostol Petru prin pescuirea minunată (Lc. 5, 1­11). De aceea mi se pare foarte important
să facem bine ceea ce facem, ca pentru Dumnezeu, pentru că aşa vom dobândi o cunoaştere corectă a realităţii, a lumii, a noastră şi a lui Dumnezeu.

➥ adăugaţi un comentariu

Comentarii

interviu
Trimis de florea la 31 martie 2013 17:09

Un exemplu de adevarat om.
răspunde acestui comentariu

Bine spus
Trimis de Serafim la 4 aprilie 2013 12:14
Stephen Hawking este de fapt politician. Foarte potrivită alegerea de termeni. Mereu am zis că om de știință cinstit nu este. Îmi place însă formularea
părintelui Ieremia.
răspunde acestui comentariu

Felicitari pentru darul primit!
Trimis de Stefan la 7 aprilie 2013 22:50

Dumnezeu v­a daruit o lectie de cunoastere minunata! A matematicii, a celor mai buni oameni din domeniu, a vietii in America. Dumnezeu este Cunoastere!
Slava Lui!
răspunde acestui comentariu

minunat!
Trimis de lucia la 8 aprilie 2013 11:52
Slava Domnului pentru astfel de daruri!!!!
răspunde acestui comentariu

matematica te poate umili dar daca nu accepti aceasta umilinta n
Trimis de telegaru iulia la 11 mai 2013 02:23

Eu nu am ajuns la nivelul de cunoastere al Parintelui Ieremia dar inteleg ce vrea sa spuna. Am sa povestesc o intamplare: in urma cu doi ani ma chinuiam sa
scriu lucrarea pentru gradul didactic I, am scris 3 capitole, cand am ajuns la al patrulea "Patrulatere inscriptibile si circumscriptibile" m­am blocat. Aveam
toata bibligrafia pe masa si nu puteam sa inaintez. Daca as fi copiat demonstratia din Liviu Nicolescu, Al Bumbacea, Ghe. G. Niculescu si ceilalti...probabil ca
nu mi­ar fizis nimeni nimic, dar eu m­am gandit asa: daca as sta face to face cu autorii si m­ar intreba "ce ai inteles tu din demonstratia asta?" n­as fi stiut ce
sa raspund decat ca ei au citit foarte mult iar eu foarte putin. Si atunci m­am gandit sa renunt. O saptamana si mai bine n­am mai scris nimic, am pierdut
vremea pe net. dupa ce m­am saturat de starea mea jalnica am zis "Doamne ajuta­ma, Doamne lumineaza­ma, Maica Domnului tu stii solutia, aratami­o!" Si
asa am iesit din impas si am terminat lucrarea cu ajutorul Maicii Domnului.
răspunde acestui comentariu

Briliant
Trimis de Alex la 11 mai 2013 09:05

Nu am mai citit un material asa bun despre matematica si viata. Multumesc Ioane!
răspunde acestui comentariu

Degeaba...
Trimis de Bogdan Botez la 12 mai 2013 01:06

Degeaba ați studiat matematica superioară dacă nu reușiți sa intelegeti realitatea. Dacă tot sunteți atât de religios, ați citit măcar o singura data Biblia cu
atenție si in mod obiectiv/sceptic? Nu ați găsit nimic in Biblie care sa fie ilogic? Mă mir... Este adevărat ca o parte din fizica foloseste modele matematice dar
diferența e ca la baza stau experimentele si observatiile stiintifice si nu niște termeni abstracti. Am mai văzut persoane derutate din lumea matematicii. De
exemplu prof. Lennox care a avut si o dezbatere pe tema religiei cu Hitchens, dar care nu a reușit sa argumenteze existența lui Dumnezeu. Pentru el "La
început a fost cuvântul" era o explicație atât de logica si suficientă încât mă indoiesc de sănătatea lui mintala. Explicati dumneavoastră matematic sau in ce
mod doriți cum poate fi Dumnezeu in același timp un judecător drept dar si iertator (asta presupunand ca ar exista). Cum poate sa judece corect un criminal
(de exemplu) si sa ii dea ceea ce merita, iar in același timp sa îl ierte si sa îl primească in rai (cu conditia ca el sa­l fi acceptat pe Dumnezeu in suflet pe patul
de moarte).
răspunde acestui comentariu

http://ziarullumina.ro/interviu/ca-sa-creezi-trebuie-sa-ramai-modestie 4/10
5/4/2015 „Ca să creezi, trebuie să rămâi în modestie“ | Ziarul Lumina

Daca puteti dumneavoastra sa
Trimis de cineva la 22 septembrie 2013 01:36

Daca puteti dumneavoastra sa­mi demonstrati ca existati ca ceva exterior de fiinta mea, va voi felicita, insa imi pare rau sa va spun ca singurul mod in care
puteti demonstra asta este cel empiric care pe mine nu ma impresioneaza in niciun fel. Puteti foarte usor sa fiti o creatie a mintii mele (pentru referinte,
puteti viziona A Beautiful Mind ­ film despre viata unui mare matematician din vremurile noastre). Faptul ca niste cercetatori fac niste experimente si de
acolo trag concluzii si formuleaza teoreme cred ca nu e inteles intru totul de dvs, nu de parinte: teoremele acelea sunt o aproximatie (da, o aproximatie,
natura nu functioneaza dupa legile pe care le inventam noi, ca doar nu le­am gasit intr­un cufar intitulat "Legile naturii"; noi am tras niste concluzii pe
baza a ce am observat; de asta legile astea sunt rescrise din cand in cand, pentru ca reusim sa gasim ceva ce ne­a scapat inainte) si deci ar putea foarte usor
sa existe cazuri particulare ale acelor legi, puncte in care nu se intampla asa cum credem noi. Ma mira acest mod de a gandi, de a crede ca intelectul uman
ne poate duce la absolut de unul singur. Ne­am dat singuri premiul pentru "cea mai potenta fiinta din univers".
răspunde acestui comentariu

Intr­adevăr, pentru dvs. e degeaba...
Trimis de unu la 6 aprilie 2014 04:53

Să argumentezi existența lui Dumnezeu? Să argumentezi inexistența lui Dumnezeu? Nu s­a născut încă omul care să argumente logic ­ obiectiv fără drept
de tăgadă oricare din cele două poziții. De aceea, există credință. Credincios este cel care crede că există Dumnezeu nu cel care știe că există Dumnezeu.
Acela nu mai crede, știe că există, așa cum știe că există masa din sufragerie.
răspunde acestui comentariu

MATEMATICA
Trimis de Adriana Gurgui ... la 29 august 2013 01:59

Matematica este regina stiintelor....si tu ai confirmat acest fapt, Ionut.... Ai ramas la fel de pasionat de ceea ce faci! Ma bucur mult pentru tine!!! Desi ti­am
fost profesoara de...matematica, cred ca ....mai am destul de invatat de la tine. Sper sa ajung cat mai curand la Putna....
răspunde acestui comentariu

Superb
Trimis de Om Simplu la 3 octombrie 2013 12:32

Superb articolul si superb tot acest interviu! E un om desavarsit acest parinte si il felicit pentru gandirea profunda si in acelasi timp foarte clara.Ma inclin in
fata lui.
răspunde acestui comentariu

Din comentariile domnilor
Trimis de roxi la 16 ianuarie 2014 01:14

Din comentariile domnilor Bogdan Botez si urmatorul rezulta, probabil, tineretea dumnealor. Va veni si ziua ­ sper pt. dvs. ­ cand veti intelege. Dar faptul ca
ati ajuns pe aceasta pagina spune multe despre framantarile si cautarile dvs.
răspunde acestui comentariu

Adăugaţi un comentariu

Nume  

E­mail  
Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.

Titlu  

Comentariu *

Trimite

Alte articole despre:

matematică   viaţa în Hristos   University of California at Berkeley   monah   părintele Ieremia   Putna

Pe aceeaşi temă

http://ziarullumina.ro/interviu/ca-sa-creezi-trebuie-sa-ramai-modestie 5/10
5/4/2015 „Ca să creezi, trebuie să rămâi în modestie“ | Ziarul Lumina
Interviu

„Printre ambiguităţi poţi să descoperi adevăruri mari“
8 iulie 2014

Actualitate

Elevii români au ocupat locul I la Olimpiada balcanică de Matematică
4 iulie 2013

Cele mai citite din 31 martie 2013

Repere şi idei

Teologia Sfântului Grigorie Palama ­ preeminenţa vieţii asupra discursului

Reportaj

Lăcaşul Sfântului Grigorie Palama, cel căutat de tineri

Analiză

E nevoie de o educaţie religioasă confesională?

Cuvânt teologic

„Calea spre lumina dumnezeiască la Sfântul Grigorie Palama“*

Repere şi idei

Respectul pentru trup, ceva desuet?

Evanghelia de duminică

http://ziarullumina.ro/interviu/ca-sa-creezi-trebuie-sa-ramai-modestie 6/10
5/4/2015 „Ca să creezi, trebuie să rămâi în modestie“ | Ziarul Lumina

Vindecarea slăbănogului ­ o arvună a
învierii noastre
3 mai 2015

Urmăriţi­ne pe

       

2015 ­ Anul omagial al misiunii
parohiei şi mănăstirii azi şi
Anul comemorativ al Sfântului
Ioan Gură de Aur

Ani omagiali anteriori

Top articole

azi 7 zile 30 zile

„Mă bucur că am
învăţat să dăruiesc“
4 mai 2015

Un slujitor
conştiincios şi
demn al Bisericii
noastre
4 mai 2015

1150 de ani de la
creştinarea
poporului bulgar
4 mai 2015

Bucuria
continuităţii
credinţei şi a
comuniunii în Hristos
4 mai 2015

Bucuria unei lucrări pastorale bogate
4 mai 2015

http://ziarullumina.ro/interviu/ca-sa-creezi-trebuie-sa-ramai-modestie 7/10
5/4/2015 „Ca să creezi, trebuie să rămâi în modestie“ | Ziarul Lumina

Ultimele accesate Populare

Cortegiul funebru
format rudele
defunctului în jurul
catedralei patriarhale
Like 1

Datare: 14 martie 1939

Biserica din satul
Pietreni, jud. Constanţa
Like 1

Datare: 1967

Mănăstirea Verbila, jud.
Prahova  Like 0

Datare: 1900

Reproducere de pe o
stampă realizată de
Raffet reprezentând
Biserica „Hanul
Grecilor” din Bucureşti
Like 0

Datare: 1836

Monahia Teodosia Gologan,
de la mănăstirea Bistriţa­
Vâlcea, la vârsta de 60 de ani
Like 1

mai multe fotografii

Agenţia de ştiri Basilica

Vestitorul Ortodoxiei

Lumina Pelerinului

Arhiva

4 mai 2015

Mergi la ediția selectată

«   mai »  
D L M M J V S
1 2

3 4 5 6 7 8 9

10 11 12 13 14 15 16

17 18 19 20 21 22 23

24 25 26 27 28 29 30

31

Din aceeaşi categorie: Interviu

http://ziarullumina.ro/interviu/ca-sa-creezi-trebuie-sa-ramai-modestie 8/10
5/4/2015 „Ca să creezi, trebuie să rămâi în modestie“ | Ziarul Lumina

Dorul lui Dumnezeu care poate învinge
„Acum adunăm în suflet mănunchi de
„gravitaţia căderii“
virtuţi“
Interviu | 3 mai 2015
Interviu | 2 Apr 2015

„Credinţa ajută mult la dezvoltarea
atenţiei“
Interviu | 29 Apr 2015

„Credinţa în Înviere, găsirea plinătăţii
vieţii“
Ieromonahul Macarie Simonopetritul
Interviu | 12 Apr 2015

„Împreună cu Hristos este cel mai
„Ţine­te după lumină! Nu ai cum să
sănătos mod de a trăi“
rătăceşti“
Foto: Raluca Brodner
Interviu | 22 Mar 2015
Interviu | 19 Mar 2015
„Când regăseşte sensurile vieţii, omul se
poate vindeca“
Prof. dr. Adrian Restian
Interviu | 11 Mar 2015

„Şcoala nu­şi poate reveni fără apel la
vechile ei tradiţii“
Prof. univ. dr. Alexandru Zub la
Academia de Științe a Republicii
Moldova, octombrie 2014 (Foto:
Nu putem gândi o lume fără educaţie
http://www.history.asm.md)
religioasă
Interviu | 6 Mar 2015
Interviu | 4 Mar 2015

Europa şi conştiinţa creştină azi
Biserica Mănăstirii Putna, ctitoria
„atletului lui Hristos“, Sfântul Ştefan cel
Mare
Interviu | 1 Mar 2015
Vederea lui Dumnezeu întrece toată
cunoaşterea
Interviu | 8 Mar 2015

„Societatea de azi ne împinge spre o
utopie impusă“
Interviu | 19 Feb 2015

Cotidianul Ziarul Lumina şi săptămânalul Lumina de Duminică sunt parte integrantă a Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române

Bucureşti  Bdul Regina Maria nr.1 
secretariat/fax: 0376.203.024 
redacţie: 0376.203.025 
distribuţie: 0376.203.024

Iaşi  Str. Petru Movilă nr. 69; 
telefon: 0232.406.224, 0232.244.302 
fax: 0232.406.225

Sibiu  str. Mitropoliei nr. 35, Arhiepiscopia Ortodoxă Sibiu

http://ziarullumina.ro/interviu/ca-sa-creezi-trebuie-sa-ramai-modestie 9/10
5/4/2015 „Ca să creezi, trebuie să rămâi în modestie“ | Ziarul Lumina
Craiova  Str. Mitropolit Firmilian nr. 3, Mitropolia Olteniei

Timişoara  Str. C.D. Loga nr. 7, Mitropolia Banatului

e­mail: info@ziarullumina.ro

Despre noi  Contact  Contul meu  RSS

© 2014 Ziarul Lumina. Toate drepturile rezervate. 
Termeni şi condiţii.

       

Ziarul Lumina
Like

12,336 people like Ziarul Lumina.

Ziarul Lumina

Urmărește

Facebook social plugin + 364
 

         

         

http://ziarullumina.ro/interviu/ca-sa-creezi-trebuie-sa-ramai-modestie 10/10