Clement Alexandrinul

Viata.

Clement Alexandrinul se naste pe la 150, probabil la Atena, din

parinti pagani. Nu se stie cand s-a crestinat. Dupa convertire el
face calatorii de studii in Italia de Sud, in Siria, Palestina si Egipt.
El cauta pretutindeni oameni invatati si profesori vestiti de la care
sa se instruiasca. El vorbeste cu entuziasm despre dascalii sai,
cinci la numar, dar nu pomeneste decat numele celui de pe urma:
Panten. Cu putin inainte de 180, Clement vine la Alexandria, unde
face cunostinta cu albina siciliana si unde ramane sa o asculte.
Pe la 190, el ajunge colaboratorul lui Panten, iar dupa moartea
acestuia preia conducerea scolii. Clement a fost si preot, cum
reiese din propriile sale afirmatii si dintr-o scrisoare a lui
Alexandru, episcop de Ierusalim. In scoala catehetica l-a avut ca
elev pe Origen si pe Alexandru de Ierusalim. Sub persecutia lui
Septimiu Sever, Clement pleaca in pribegie, parasindu-si scoala
pe la 202-203.

Adoarme in Domnul inainte de 215-216, cum reiese din

scrisoarea aceluiasi episcop Alexandru catre Origen.

Opera

A fost foarte intinsa, variata si erudita. Ea se ocupa atat cu Sf.

Scriptura, cat si cu problemele stiintei profane. Ni s-a pastrat:

- o trilogie - alcatuita din "Cuvant indemnator catre Greci",

"Pedagogul", "Covoare"

- o omilie - "Ce bogat se va mantui"

Trilogia este o propedeutica crestina, adica un ansamblu de

lucrari pregatitoare pentru primirea crestinismului:
- Cuvant indemnator - trateaza despre convertirea, adica
aducerea omului de la idolatrie la Hristos - in 12 capitole, e o
apologie care-i indeamna pe pagani sa asculte de glasul
Logosului, glas nou, superior aceluia al lui Orfeu. El S-a intrupat si
ne-a mantuit aducandu-ne pacea, ca izvor al vietii si revarsandu-
se peste tot pamantul. El a subjugat moartea. El este oceanul
bunatatilor. E scrierea lui Clement cea mai stilizata.

- Pedagogul - se face educarea practica a sufletului si trupului, de

unde se trece la stadiul cunoasterii sau al stiintei, prin ascultarea
invatatorului, care reveleaza si explica lucrarile credintei - in trei
carti, continua scrierea precedenta. E un manual de educatie si
morala crestina. In prima carte se vorbeste despre Hristos ca
educatorul model al crestinilor, in cartile a doua si a treia se dau
instructiuni amanuntite asupra felului de trai zilnic al crestinului:
mancare, bautura, imbracaminte, plimbare, casatorie etc.
Scrierea sfarseste cu un frumos imn adresat lui Hristos.

- Covoarele de comentarii stiintifice la adevarata filozofie - titlul

acesta este expresia modestiei autorului, dar si o formula care
acoperea un continut ce nu putea fi expus decat cu greu in
conferinte publice - in opt carti, lucrarea cea mai intinsa si mai
importanta a lui Clement. Cuprinsul "Covoarelor" e foarte variat,
nelegat si, deci, greu de rezumat. Una din problemele principale
este raportul dintre crestinism si cultura profana, indeosebi
filosofia greaca. Acest raport, care pune la randu-i problema
legaturii dintre credinta si stiinta si pe aceea a legaturii dintre
proorocii Vechiul Testament si filosofia greceasca, nu este un
raport de dusmanie, ci unul de prietenie. Ceea ce a fost Scriptura
Vechiului Testament pentru evrei, aceea a fost filosofia pentru
pagani, adica pedagog catre Hristos. O alta problema e aceea a
deosebirii dintre gnosticul eretic si gnosticul cu adevarat crestin.
O alta e aceea a castitatii si a martiriului. Cartea a VIII-a e formata
din schite si elemente preliminarii.
- Ce bogat se va mantui? - o omilie exegetica la Marcu 10, 17-31;
omilia arata ca bogatia in sine nu e o piedica pentru mantuire,
daca ea este intrebuintata si in folosul aproapelui.

Clement a mai scris si alte opere, astazi pierdute.

Doctrina

Credinta - este baza pe care gnoza nu trebuie s-o paraseasca

niciodata. Intre credinta si gnoza nu e numai o deosebire de grad.
Gnoza e cunoasterea desavarsita a obiectului care se afla deja
cuprins in credinta. Credinta include potential gnoza. Dar in timp
ce credinta este ceva hotarator pentru mantuire, gnoza este ceva
secundar. Credinta primeste adevarul, pe cand gnoza il
cerceteaza si-l intelege. Credinta este o cunoastere concisa a
necesarului, pe cand gnoza este demonstratia temeinica a ceea
ce s-a primit prin credinta. Nu exista cunoastere fara credinta,
cum nu exista credinta fara cunoastere. Filosofia, in sens antic,
are un rol dublu sau face un serviciu dublu credintei: 1.- ea
pregateste sufletele pentru acceptarea credintei, intrucat ea poate
prin sine insasi sa cunoasca unele adevaruri religioase, indeosebi
existenta lui Dumnezeu si Providenta, mai ales dupa ce s-a
inspirat din Scriptura Vechiului Testament; 2.- ea este auxiliara
credintei in sensul ca pune la indemana acesteia arme bune de
aparare. Gnosticul crestin este crestinul desavarsit, care, dupa
moarte, merge direct in imparatia cerurilor.

Dumnezeu - este creatorul tuturor lucrurilor.

Pacatul lui Adam - a constat in faptul ca el s-a sustras educatiei

divine. Acest pacat nu se mosteneste prin nastere, ci numai prin
exemplul rau.

Hristos - identificat cu Logosul. Hristos ne mantuieste prin aceea

ca ne-a invatat sa ducem o viata superioara si a omorat moartea,
adica pacatul originar. Renasterea si nestricaciunea noastra se
face sub calauzirea Logosului care ne duce la contemplare.

Biserica - singura mama-fecioara. Treptele ierarhiei bisericesti

sunt o imitatie a ierarhiei ingeresti.

Tainele - vorbeste despre Botez, Euharistie, Pocainta, uneori in

termeni imprumutati limbajului religiilor de misterii. Euharistia se
numeste "amestecul bauturii cu Logosul". Ea este un dar catre
Dumnezeu.

Casatoria - este indisolubila.

Pedepsele - date de Dumnezeu servesc la purificare.

Clement admite trihotomismul.

Caracterizare.

Scoala alexandrina creeaza prin Clement o traditie stiintifica in

lucrarile sale. Clement pune bazele unei teologii stiintifice, prin
largirea orizontului cugetarii sacre, prin introducerea filozofiei, in
sens antic, in acest orizont, prin crearea de criterii in aprecierea
adevarurilor. El aduna si concentreaza sub unghiul lui Hristos
toate eforturile spiritului omenesc de pretutindeni si de totdeauna.
Aceste eforturi au uneori un caracter aproape supranatural. Printr-
o asemenea conceptie, Clement arunca o punte serioasa de
intelegere intre paganism si crestinism. Filosofia, in sens antic, a
fost data ca testament paganilor spre a-i conduce catre Hristos.

Rolul filozofiei ca pregatitoare si auxiliara a credintei, e o cucerire

grandioasa a geniului lui Clement, care da cu aceasta Bisericii o
atitudine care a fost si este normativa.
Interpretarea alegorica si preocuparea lui constanta de a folosi cu
orice pret cugetarea profana in majoritatea problemelor dezbatute
i-au cauzat erori sau nesigurante de doctrina cum e dochetismul,
transmiterea pacatului originar nu prin nastere, ci prin raul
exemplu, trihotomismul etc.

Clement nu a putut crea o gnoza crestina propriu-zisa, pentru ca

era prea devreme, dar el are meritul de a fi facut portretul
gnosticului crestin si de a fi zdruncinat temeliile ideologice ale
gnostichnsului eretic.

Clement nu e numai un speculativ, ci si un spirit pozitiv. El e cel

dintai pedagog crestin, care da norme si prescriptii precise in
lucrarea delicata de educare a celor botezati. Ideea de educatie,
scumpa Scolii alexandrine, se introduce si in iconomia mantuirii.
Mantuirea e rascumparare, dar e si educatie sistematica si
staruitoare care duce cu si prin Hristos, la Hristos si la Dumnezeu.