Totodată precomprimarea betonului în zona întinsă Principalele măsuri de protecţie a betonului armat 4.
Consumuri mari de materiale pentru cofraj, schelă, etc. Toate
1 a construcţiei ne dă posibilitatea de a rezolva în acelaşicontra coroziunii sînt următoarele: limitarea graduluiconstrucţiile din beton armat se confecţionează în cofraje de metal sau
Noţiuni generale despre betonul armat şi
precomprimat.
Betonul armat - reprezintă un material de
construcţie complex în formă de cuplare raţională a
două materiale diferite după proprietăţile sale
mecanice - oţelul şi betonul – pentru lucru în comun
în construcţie ca un monolit unic.
Betonul, ca şi oricare alt material de piatră se
supune bine la comprimare şi mult mai rău la
întindere.Reziste- nţa lui la întindere este aproximativ
de 10...20 ori mai mică decît la comprimare.
Rezistenţa armăturii de oţel e destul de mare şi e
aceeaşi la comprimare şi întindere.
De aceea ideia principală a formării betonului
armat constă în folosirea betonului la comprimare, iar
armătura – barele de oţel – la întindere.
Să examinăm lucrul unei grinzi de beton simplu
rezemate pe două suporturi ( desenul 1,a ).
a-caracterul de rupere a grinzii din beton
b-beton armat
După cum se ştie, la încărcarea grinzii, în fibrele
situate mai sus de stratul neutru (axei neutre) apar
eforturi unitare de comprimare (zona de comprimare),
iar mai jos – de întindere (zona de întindere). În
momentul cînd eforturile unitare în zona întinsă ating
limita de rezistenţă a betonului la întindere, în beton
apar fisuri şi grinda se rupe. De aici reese, că
capacitatea portantă a grinzii de beton se determină
prin rezistenţa betonului la comprimare rămîne parţial
nefolosită.
Expetienţele ne arată că în timpul ruperii grinzii de
beton din cauza strivirii betonului din zona de
întindere, rezistenţa betonului la comprimare se
foloseşte numai la nivelul de 5...10%. Dacă în zona
întinsă a grinzii de beton (desenul 1,b), se instalează
bare de oţel (armătura), apoi după apariţia fisurilor în
betonul din zona întinsă, eforturile unitare de întindere
sînt preluate de armătura longitudinală. Datorită
acestui factor capacitatea portantă a grinzei se
măreştede 10...20 ori. În aşa fel, armarea grinzii de
beton permite de a folosi la maxim rezistenţa
armăturii de oţel la întindere şi a betonului la
comprimare.
Ruperea grinzii din beton armat are loc la
atingerea limitei de curgere a armăturii întinse sau a
betonului din zona comprimată – limita de rezistenţă a
betonului la comprimare.
Deoarece oţelul are o rezistenţă înaltă la întindere
şi la comprimare, instalarea în beton a unei cantităţi
neînse- mnate de armătură aduse la creşterea
considerabilă a capacităţii portante şi a elementului
comprimat sau a zonei comprimate a elementelor
excentric comprimate, excentric întinse şi a altor
elemente. De aceea betonul armat e mult mai efectiv
din punct de vedere economic pentru aplicarea nu
numai în construcţii încovoiate, dar şi în alte
construcţii. În prezent în calitate de armătură se
folosesc nu mai oţeluri, dar şi fibre din sticlă şi unele
materiale sintetice.
Aşadar după cuplarea betonului şi barelor de oţel
pentru lucru în comun se formează un material nou
calitativ – betonul armat, care se aplică larg în diferite
ramuri de construcţie.
Constucţii din beton precomprimat - se numesc
eleme- ntele din beton armat, în care preliminar, în
procesul fabricării adică pînă la aplicarea sarcinilor de
exploatare ,în mod artificial se formează tensiuni
iniţiale în armătură şi în beton.
Astfel în construcţiile din beton precomprimat
armătura este întinsă şi se numeşte armătură
pretensionată, iar betonul este comprimat.
Tensiunile de comprimare, de obicei, se formează
în betonul situat în zona de întindere la exploatarea
construcţiilor şi foarte rar în zona comprimată.
Precomprimarea betonului îndepărtează
considerabil momentul apariţiei fisurilor în zona
întinsă a eleme- ntelor, limitează lăţimea deschiderii
fisurilor şi măreşte rigiditatea elementelor, practic fără
a influenţa asupra capacităţii portante a construcţiei.
De aceea precomprimarea se aplică mai ales în
elementele din beton armat, în care în timpul
exploatării apar eforturi de întindere şi numai în unele
cazuri în elementele comprim. pentru a preveni
deschiderea prea mare a fisurilor în perioada
transportării şi montării lor.
Precomprimarea la fel se aplică cu scopul măririi
durabilităţii construcţiei ce se află sub acţiunea
sarcini- lor repetate. Elementele precomprimate, avînd
o reziste- nţă la fisurare înaltă, se folosesc pe larg în
rezervuarele cilindrice, ţevile cu presiune, turnuri
înalte, acoperişuri subţiri e. t.c. Construcţiile
precomprimate dau posibili- tatea de a utiliza oţeluri
cu rezistenţă înaltă la întindere, ce duce la
economisirea oţelului de 2...2,5 ori.
timp trei problemele esenţiale ale elementelor dinde agresivitate a mediului încojurător, folosirealemn, din care se consumă o cantitate considerabilă de ma- teriale
beton armat: folosirea armăturii şi betoanelor cubetonului compact din ciment special sulfatorezistentdestul de scumpe, aşa cum sînt metalul şi lemnul, iar pentru
rezistenţă înaltă aduc la micşorarea consumuluiprotecţia suprafeţei cu tencuială rezistentă la acţiuneaconstrucţiile de monolit, înde- plinite pe şantier se consumă încă şi
oţelului şi betonu- lui; la micşorarea considerabilăacizilor, finisare cu ceramică, izolaţie specială prinmateriale pentru schele, proptele etc.
greutăţii construcţiilor; fabricarea construcţiilor culipire etc. 5.Cheltuelile adăugătoare la executarea lucrărilor în timp de iarnă.
înaltă rezistenţă la fişurare. 3.Rezistenţa înaltă la acţiuneaLa betonarea în timp de iarnă (la temperaturi negative) e necesar de
În timpul de faţă pentru producerea elementelorfocului.Construcţiile din beton armat nu ard şi posedăaconsuma în plus materiale, energie şi căldură pentru a preîntîmpina
preco- mprimate se folosesc două metode: un grad înalt de rezistenţă la acţiunea focului înîngheţarea betonului, care duce la întreruperea procesului lui de
-precomp. cu arm. preîntinse; -precom. cu arm.timpul incendiilor, pe cînd construcţiile din metal seîntărire, iar după dezgheţare în multe cazuri el nu-şi acumulează
postînt.; prăbuşesc sub acţiunea focului, pentru că la(atinge) rezistenţa necesară.
Precomprimarea cu armături preîntinse setemperatura de 600...700ºC oţelul pierde aproximativ 6. Greutăţi la consolidarea construcţiilor din beton armat. În
realizează prin pretensionarea armăturilor înainte de70% din rezis- tenţa sa mecanică, iar în construcţiileelementele din beton şi beton armat e greu de perforat şi de sfredelit
turnarea betonului în cofraj (desenul 1,c). din beton armat betonul rezistă bine la încălzireagăuri, e imposibil de folosit tăieturi şi îmbinări prin cuie, de aceea
Un capăt al armăturii se întăreşte într-un suport, iarrapidă. metodele de consolidare şi de reparaţii sînt cu mult mai complicate
al doilea ce trece prin suportul doi – se întinde cu Experinţele arată că la temperatura dedecît la alte mate- riale ce necesită la un volum de muncă mai mare.
ajutorul cricului sau al altui dispozitiv pînă la efortul1000...1100ºC (temperatura incendiului) în În majoritatea cazurilor avantajele construcţiilor din beton armat
unitar necesar şi se întăreşte în starea pretensionată.construcţiile din beton armat cu un strat de protecţiedepăşesc dezavantajele şi de aceea betonul armat se aplică pe larg în
Apoi ele- mentul se betonează. de 25 mm, peste o oră armătura se încălzeşte numaimulte domenii de construcţii.
pînă la 550ºC ceea ce nu influenţează considerabil
asupra proprietăţilor ei mecanice şi deformabile. Domeniul de aplicare a element. din beton armat.
Numai în timpul incediilor îndelungate, cînd În prezent betonul şi betonul armat se aplică pe larg, practic în toate
temperatura barelor de armătură ating 900ºC şi nudomeniile de construcţii şi pătrund în multe ramuri ale tehnicii. Acest
mai mult, construcţia din beton armat se distruge. fapt se aplică prin dura- bilitatea lor, posibilitatea de a folosi pe larg
4.Rezistenţa înaltă la cutremur.Betonul armat estematerialele de construcţii locale, aplicarea construcţiilor eficiale cu
un material destul de rezistent la cutremur, ce seconsum mic de metal.
explică prin caracterul lui de monolit şi înaltă În construcţiile civile elementele din beton şi beton armat îşi găsesc
rigiditate. La o intensitate înaltă a cutremului deaplicarea la construirea caselor de locuit, obiectelor de cultură şi
pămînt construcţiile din beton armat, executatedeservire socială şi clădirelor obşteşti. Mari posibilităţi pentru aplicarea
După ce betonul capătă rezistenţa necesară armătura seconform cerinţelor normative de construcţii, rezistăbetonului armat şi la construirea obiectelor industriale. Aici betonul
eliberează din suporturi. Ţinînd să capete starea sadestul de bine. armat se foloseşte nu numai sub formă de elemente costructive aparte
iniţială armătura, datorită bunei ade- renţe cu betonul, 5.Înalt grad de prefabricare la construcţia(fundaţii, stîlpi, grinzi, panouri de pereţi şi de acoperiş) însă şi pentru
îl comprinsă în urma căreea în beton apar eforturiclădirilor. construcţii şi clădiri speciale cum sînt buncherile, estacadele, galeriile
unitare de comprimare. Construirea clădirilor din beton armat prefabricatetc.
Precomprimarea cu armături postîntinse constă în adupă viteză depăşeşte executarea construcţiei din În construcţiile civile şi industriale se aplică diferite construcţii din
comprima betonul după întărirea sa (desenul 1,c). Înmetal în legătură cu micşorarea numărului cusătu-beton armat la construirea clădirelor de aprovizionare cu apă şi
procesul fabricării elementului din beton sau a uneirilor de montaj, simplificarea lucrărilor de agăţare şa. canalizaţii: staţii de pompare, apeducte, colectoare, bazine, rezervoare
construcţii puţin armate se lasă găuri speciale şi după 6.Cheltuieli mici la exploatare.La îndeplinireaetc. Elementele din beton armat pe larg se aplică şi în construcţiile
întărirea betonului prin găurile lăsate se trece armătura,lucră- rilor cu o calitate înaltă şi o exploataţie corectă,energetice, de transport, agricole şi de apărare.
care se întinde cu ajut. unor cricuri hidraulice speciale.con- strucţiile din beton armat nu au nevoie timp În construcţiile energetice elementele din beton armat se folosesc la
Aceste cricuri se sprijină pe betonul întărit aîndelungat de reparaţii capitale. Reparaţiile curente,construirea staţiilor termoelectrice, hidro electrice, atomice şi a
construcţiei de obicei se limitează cu astuparea fisurilor nu preasuporturilor pentru liniile electrice de transport.
În aşa fel în cazul dat ca suporturi pentru întărireamari şi a defectelor de la suprafaţă. Multe elemente În transportul feroviar în afară de clădirile cu destinaţie specială din
şi întinderea armăturii serveşte betonul elementului. din beton armat la clădirile industriale şi civile sîntbeton armat se construiesc poduri, estacade, apeducte, se finisează
Găurile în elementele din beton se pot forma cuexploatate timp îndelungat fără vopsire sau văruire şipereţii tunelelor, la fel se aplică traverse din beton armat, suporturi a
ajutorul unor funii din gumă specială sau ţevi dincu toate acestea nu se înrăutăţeşte starea lor extetică. reţelelor de contact a căilor ferate electrificate etc.
gumă extrase din construcţii după fabricarea lor sau cu 7.Plasticitatea amestecului de beton.Datorită La construirea drumurilor auto betonul armat se aplică în calitate de
ţevi metalice cu pereţi subţiri, care rămîn înplasti- cităţii înalte a amestecului de beton este posibilîmbrăcăminte rutieră, pentru construcţia podurilor, apeductelor,
construcţii.Pentru formarea aderenţei dintre armăturăde a da construcţiilor din beton orice formăstîlpilor p/u diferite indicatoare.
şi pereţii găurilor ele se injectează cu mortar de cimentcomplicată şi de aceea e posibil pe deplin de a În transportul de apă din beton armat se costruiesc pereţii
sub presiune. Dacă armătura pretensionată seîndeplini cerinţele de arhitectură, constructive şi dedebarcadelor, estacade, supape, pentru circulaţia corăbiilor se
instalează din partea exterioră a elementului(armăturaproducere, dare de obicei se înaintează către clădirileconstruiesc debarcade plutitoare, baraje pentru corăbii şi bazine.
circulară a rezervoarelor, apeductelor), apoi peşi edificiile moderne. În construcţiile supraterane a transportului aerian betonul se aplică
suprafaţa ei se depune un strat de acoperire de beton 8.Igienitatea înaltă.Datorită faptului că în betonulca îmbrăcăminte pentru fîşiile de zbor şi aterizare, în construcţiile
prin torcretare(sub presiune). armat sînt comparativ puţine cusături, goluri şi fisurihangarelor, atelierilor, aerogărilor etc.
În prezent pentru fabricarea elementelorşi pe suprafaţa lui nu se dezvoltă procese biologice, În ultimul timp construcţiile din betonul armat se utilizează pe larg
precomprimate mai des se foloseşte prima metodă –construcţiile din beton armat sînt mult mai igieniceîn transportul prin conducte pentru pomparea la distanţe mari a
precomprimarea cu armături preîntinse.decît cele din oţel, piatră şi lemn. petrolului şi produselor lui, gazului, apei etc.
Precomprimarea cu armături post întinse se aplică mai 9.Posibilitatea aplicării materialelor locale.Parţial Anual se măreşte volumul de aplicare a construcţiilor din betonul
des pentru fabricarea elementelor compuse din blocuriîn toate raioanele ţării noastre sînt întro cantitatearmat în construcţia agricolă şi rurală. În afară de folosirea betonului
ale construcţiilor cu dimensiuni mari. destu- lă agregaţi principali pentru producereaarmat la construcţia caselor de locuit, edificiilor culturale şi de
betonului (piatră spartă, pietriş, nisip) şi de aceeadeservire socială,ate- lierilor şi a altor încăperi (industriale) de
Factorii principali de asigurare a lucrului înproducerea betonului armat e posibil pe tot teritoriulproducţie, construcţiile din beton armat se folosesc pentru zidirea
comun al betonului şi armăturii. ţării. Furni- zarea cimentului şi armăturii nu aduce laclădirelor zootehnice, depozitelor pentru grîu, elevatoa- relor şi la fel a
Betonul şi armătura de oţel ale elementelor şigreutăţi şi cheltuieli mari. unui şir de construcţii pentru irigaţie şi ameliorare.
constru- cţiilor din beton armat, fiind supuse Principalele dezavantaje ale betonului armat Pe larg se foloseşte betonul armat în construcţiile mili- tare pentru
solicitărilor se deformează în comun. Baza lucrului însunt: apărare cu caracter îndelungat, în fortificaţii- le de cîmp şi pentru
comun a acestor materiale atît de diferite după 1.Greutatea prorie mare.Greutatea proprie aapărarea antiaeriană.
proprietăţile fizico-mecanice cum e betonul şi oţelulbetonu- lui armat limitează posibilitatea de a folosi În ultimii ani betonul armat a început să pătrundă şi în domeniul
sînt următorii factori: construcţi mari şi complică unele procese deconstrucţiilor de maşini. Din beton armat se fabrică plăci şi blocuri
1. În procesul întăririi betonului între el şi armăturaproducere (mo- ntarea construcţiilor, transportareapentru montarea utilajului, matri- ţe, carcasele maşinelor de dimensiuni
de oţel se formează forţe considerabile de aderenţă şilor).Aplicarea pe larg în construcţii a elementelormari şi unele piese a utilajului.
de aceea la încărcarea elementelor din beton armatprecompimate, a ar- măturii pretensionate la care se
ambele materiale se deformează înpreună. folosesc betoane şi oţeluri cu rezistenţa înaltă, aDomeniul de aplicare a element. din beton armat.
2. Betonul şi oţelul au aproximativ aceiaşibetoanelor uşoare, armo -cimentul, construcţii uşoare În prezent betonul şi betonul armat se aplică pe larg, practic în toate
coeficienţi de dilatare liniară la temperaturile de pînăcu pereţi subţiri etc., permit de a micşora greutateadomeniile de construcţii şi pătrund în multe ramuri ale tehnicii. Acest
la 100˚C şi de aceea la schimbarea temperaturii înconstrucţiilor de beton armat şi tot odată de a mărifapt se aplică prin dura- bilitatea lor, posibilitatea de a folosi pe larg
aceste limite în beton şi armătură nu apar eforturideschiderile acoperite a clădirelor şi edificiilor. materialele de construcţii locale, aplicarea construcţiilor eficiale cu
unitare iniţiale considerabile şi nu se observă 2.Conductibilitatea termică şi acustica înaltă.Laconsum mic de metal.
alunecarea armăturii în beton. folo- sirea betonului armat în pereţii exteriori, În construcţiile civile elementele din beton şi beton armat îşi găsesc
Pentru oţel coeficientul de dilatare liniară ≈ estedespărţitori şi acoperişuri e necesar de a cheltui înaplicarea la construirea caselor de locuit, obiectelor de cultură şi
egal cu αst = 12 * 10-6 , iar pentru beton deviază întreplus izolaţie termică şi acustică, care sînt scumpe şideservire socială şi clădirelor obşteşti. Mari posibilităţi pentru aplicarea
limitele de la αbt = (7...15) * 10-6. cer multă muncă, ceea ce duce la scumpireabetonului armat şi la construirea obiectelor industriale. Aici betonul
3. Betonul compact apără foarte bine armătura laconstrucţiei. armat se foloseşte nu numai sub formă de elemente costructive aparte
acţiunea factorilor agresivi ce duc la coreziunea ei şi la 3.Posibilitatea apariţiei fisurilor.În betonul armat(fundaţii, stîlpi, grinzi, panouri de pereţi şi de acoperiş) însă şi pentru
fel apără armătura la acţiunea directă a focului(des. 2).pot apărea la acţiunea unor sarcini exteriore sau altorconstrucţii şi clădiri speciale cum sînt buncherile, estacadele, galeriile
acţiuni fără sarcini. Către acţiuni fără sarcini se referăetc.
condiţiile de întărire a betonului, deformaţiile În construcţiile civile şi industriale se aplică diferite construcţii din
2 termice, coroziunea armăturii, betonarea necalitativă,beton armat la construirea clădirelor de aprovizionare cu apă şi
.Avantajele şi dezavantajele betonului armat. iar către sarcini exterioare se referă tasarea fundaţii-canalizaţii: staţii de pompare, apeducte, colectoare, bazine, rezervoare
Principalele avantaje ale construcţiilor din beton lor sarcina de exploatare, forţa seismică etc. etc. Elementele din beton armat pe larg se aplică şi în construcţiile
armat sînt următoarele: Fisurile de la acţiunile fără sarcini în majoritateaenergetice, de transport, agricole şi de apărare.
ca- zurilor apar pe suprafaţa elementelor şi nu În construcţiile energetice elementele din beton armat se folosesc la
1.Rezistenţa înaltă.Betonul armat are o rezistenţăprezintă un mare pericol pentru construcţie în genere. construirea staţiilor termoelectrice, hidro electrice, atomice şi a
înaltă şi capacitatea de a absorbi loviturile de şoc. suporturilor pentru liniile electrice de transport.
Rezistenţa betonului armat la solicitările mecanice şi Fisurile la acţiunile exterioare mai des apar în În transportul feroviar în afară de clădirile cu destinaţie specială din
dinamice depăşeşte de cîteva ori rezistenţa betonuluipărţile întinse a elementelor şi mult mai rar în celebeton armat se construiesc poduri, estacade, apeducte, se finisează
fără armătură. comprimate. Primele fisuri invizibile în zona întinsă apereţii tunelelor, la fel se aplică traverse din beton armat, suporturi a
2.Durabilitate.Betonul armat este un material deelementelor apar la efortul unitar din armătură dereţelelor de contact a căilor ferate electrificate etc.
construcţie durabil. La respectarea condiţiilor decirca 30...40 MPa, iar la acţiunea sarcinii de La construirea drumurilor auto betonul armat se aplică în calitate de
producţie a lucrului şi a exploatării, rezistenţaexploatare (la eforturi uitare din armă- tură din oţelîmbrăcăminte rutieră, pentru construcţia podurilor, apeductelor,
betonului prelungeşte să crească timp îndelungat, iarobişnuit circa 250...300 MPa) fisurile pot atingestîlpilor p/u diferite indicatoare.
armătura este bine apărată contra coroziunii. Lalăţimea de 0,2...0,3 mm. Din practica de mai mulţi ani În transportul de apă din beton armat se costruiesc pereţii
acţiunea unui mediu agresiv lichid sau gazos înde exploatare a construcţiilor din beton armat, sadebarcadelor, estacade, supape, pentru circulaţia corăbiilor se
construcţiile din beton armat are loc procesul deconstatat că aceste fisuri în multe cazuri nu sîntconstruiesc debarcade plutitoare, baraje pentru corăbii şi bazine.
coroziune, care poate aduce la micşorarea durabilităţiipericuloase şi nu influenţează la caracterul general de În construcţiile supraterane a transportului aerian betonul se aplică
lor. Procesul de coroziune se intensifică mai ales lamonolit a betonului armat. ca îmbrăcăminte pentru fîşiile de zbor şi aterizare, în construcţiile
acţiunea în acelaş timp a factorilor chimici, fizici şi În cazurile cînd la exploatarea construcţiilor nu sehangarelor, atelierilor, aerogărilor etc.
mecanici, adică la acţiunea unui mediu chimic agresivadmit fisuri, sau deschiderea lor este limitată, se În ultimul timp construcţiile din betonul armat se utilizează pe larg
în acelaş timp, cu o îngheţare periodică, prin acţiuneafoloseşte precomprimarea beton. ca o metodă dintreîn transportul prin conducte pentru pomparea la distanţe mari a
mecanică a sarcinilor exteriore etc. cele mai efective contra formării fisurilor. petrolului şi produselor lui, gazului, apei etc.
1
 Anual se măreşte volumul de aplicare a
construcţiilor din betonul armat în construcţia agricolă
şi rurală. În afară de folosirea betonului armat la
construcţia caselor de locuit, edificiilor culturale şi de
deservire socială,ate- lierilor şi a altor încăperi
(industriale) de producţie, construcţiile din beton
armat se folosesc pentru zidirea clădirelor zootehnice,
depozitelor pentru grîu, elevatoa- relor şi la fel a unui
şir de construcţii pentru irigaţie şi ameliorare.
Pe larg se foloseşte betonul armat în construcţiile
mili- tare pentru apărare cu caracter îndelungat, în
fortificaţii- le de cîmp şi pentru apărarea antiaeriană.
În ultimii ani betonul armat a început să pătrundă
şi în domeniul construcţiilor de maşini. Din beton
armat se fabrică plăci şi blocuri pentru montarea
utilajului, matri- ţe, carcasele maşinelor de dimensiuni
mari şi unele piese a utilajului.
3 elementelor ce lucrează la întindere a fost înaintată şidin beton, încercat la vîrsta 28 de zile la temperatura
Schiţă istorică despre apariţia şi dezvoltarea
construcţiilor din betonul armat.
Betonul armat în comparaţie cu alte materiale de
construcţe (piatra, lemnul, oţelul) a apărut comparativ
nu demult. Istoria lui enumeră circa 140 ani.
Apariţia construcţiilor din betonul armat este
legată cu creşterea intensă a industriei, transportului şi
a comerţului în a doua jumate a sec. XIX, cînd era
necesar de construit fabrice noi, uzine, poduri, porturi
şi multe alte edificii. La acest timp era bine dezvoltată
industria de ciment şi de metalurgie grea. Lor l-ea
precedat experienţa multiseculară de construcţie din
piatră, beton, lemn şi experienţa de mai bine de 200
ani de construcţii de metal.
Anul apariţiei primelor construcţii din beton armat
şi primei propuneri de a întroduce carcasul de sîrmă în
masa din beton de ciment nu se ştie precis. Primele
încercări de a îmbina betonul şi metalul într-o
construc- ţie constau în instalarea în masivele de beton
a unor elemente din metal (sîrmă, bare, metal profilat
etc.). Aceasta se făcea intuitiv, fără a înţelege clar
particularităţile lucrului în comun din construcţii a
armă- turii şi betonului.
Primele construcţiilor din betonul armat au apărut
în anii 50...60 ai secolului trecut aproape în acelaş
timp şi independent una faţă de alta în cîteva ţări.
În anul 1850 în Franţa ing. Lambot a construit o
luntre, pereţii căreia aveau scheletul din metal din
bare cu sec- ţiunea pătrată acoperit din ambele părţi cu
mortar de ciment. În anul 1855 această luntre a fost
demonstrată la expoziţia mondială din Paris.
În an. 1861 francezul F. Coignet a publicat o
broşură din care a descris construcţiile sale (planşee,
cupole şi ţevi), bazate pe principiul lucrului în comun
a betonului şi oţelului.
În an. 1867 grădinarul francez I. Monier a primit
primul patent din lume la fabricarea vaselor pentru
flori din plase din sîrme, acoperită din ambele părţi cu
mortar de ciment, adică practic de aceiaşi construcţie
ca şi luntrea lui Lambot. În anul 1868 tot el a primit
patentul pentru fabricarea ţevelor şi rezervoarelor din
beton armat, în 1869 – la fabricarea plăcilor plane, iar
în 1877 – la fabri- carea traverselor pentru calea
ferată. De aceea timp înde- lungat I. Monier era
recunoscut drept inventatorul betonului armat. Însă, în
anul 1950, francezii, sărbăto- rind centenarul (100 ani)
a betonului armat l-au recunos- cut în aşa fel pe
Lambot ca inventator a betonului armat.
În an. 1855 în Germania profesorul Bausinger şi
ingin. Vais au înfăptuit primele experienţe ştiinţifice
pentru determinarea capacităţii portante şi rezistenţei
la foc a construcţiilor din beton armat, a păstrării
oţelului în beton, forţelor de aderenţă dintre oţel şi
beton etc.
În acelaş timp pentru prima oară inginerul M.
Chenen a propus ca armatura (barele de oţel) să fie
instalate în zona întinsă ale construcţiilor din beton.
În 1896 M. Chenen a propus prima metodă de
calcul a plăcilor din beton armat, care a contribuit la
creşterea interesului faţă de noul material şi la o
aplicare mult mai largă a betonului armat în Germania
şi Austro-Ungaria.
În Rusia primele cunoştinţe despre betonul armat
şi construcţiilor din betonul armat au apărut după
expoziţia din Paris a an.1855.O mare însemnătate
pentru populari- zarea betonului armat în Rusia au
avut experienţele publice efectuate cu diferite
construcţii din beton armat (plăci, cupole, rezervoare,
ţevi etc.)organizate în an.1891
în Peterburg de prof. Institutului de ingineri a
căilor de comunicare N.A.Beleliubski. Rezultatele
acestor experi- mente au fost destul de convingătoare:
ele au arătat prio- rităţile betonului armat, au rîsipit
îndoelile multor ingineri faţă de betonul armat şi au
dat un impuls pozitiv la popularizarea betonului armat
în construcţii.
În această perioadă iniţială a dezvoltării betonului
armat în Rusia au fost executate şi realizate un şir de
constru- cţii şi clădiri: în anii 1885...1887 – planşee
din beton armat pe grinzi metalice într-o spălătorie
orăşănească din Moscova (arcurile fabricii de ţesături
de la manufa- cturile din Reutovsc etc.), în anul 1883
– podeţe de trecere, bazin şi construcţii cu arcuri a
nivelurilor de sus pentru comerţ a clădirii G.U.M. din
Moscova; în 1896 – podul pentru pietoni din arcuri
din beton armat cu des- chiderea de 45 m la
iarmarocul de la Nijnegorodsk.
În această perioadă o răspîndire largă au căpătat
constru- cţiile din beton armat la multe căi ferate.
Numai pe o linie ferată Vitebsk – Glodin în anii
1901...1902 au fost construite 27 de viaducte şi poduri
din beton armat cu o lungime comună de 412 m. În
anul 1904 după proiectul inginerilor N. Piatniţki şi A.după stările limite, care cu unele verificări seconstrucţiilor.Rezistenţa cubică a betonului se aplică pentru
Barîşnikov după expertiza lui N. A. Beleliubski au fostfoloseşte şi în prezent. determinarea clasei betonului.
construit la Nicolaiev primul far marin din lume din
beton armat monolit cu o înălţime de 36 m şi grosimea În calitate de caracteristică de bază a rezistenţei betonu- lui pentru
pereţilor de 10 cm sus şi pînă la 20 cm jos. 4 calculul elementelor de beton şi beton armat (comprimate, excentric
O mare autoritate la dezvoltarea construcţiilor dinRezistenţa betonului. Rezistenţa cubică a comprimate, încovoiate etc.) este primită rezistenţa prismatică Rb, care
beton armat, a bazelor teoretice de calcul a betonuluibetonului. reprezintă rezistenţa de rupere (limita rezistenţei) la comprimare
armat şi a principiilor lui de alcătuire aparţine În construcţiile din beton armat betonul estecentrică a prismelor de beton.
inginerilor şi cercetătorilor ştiinţifici F. Hennebique,utilizat mai des pentru preluarea tensiunilor de Experienţele efectuate pe epruvete de beton de forma prismatică cu
Consider ( ambii din Franţa), N.M. Abramov, A. F.comprimare. De aceea în calitate de bază a rezistenţeibaza pătrată (a) şi înălţimea (h) au arătat, că odată cu creşterea
Loliet, I.S. Pdoliski, G.P. Perederei (toţi din Rusia) etc.betonului este primită rezistenţa lui la comprimareraportului h/a, rezistenţa betonului la comprimarea centrică se
La sfîrşitul secolului XIX a fost propusă în liniicentrică. Aceasta se mai lămureşte încă şi prin faptul,micşorează şi pentru h/a ≥ 4 ea se stabilizează şi este egală aproximativ
generale teoria de calcul a betonului armat dupăcă din toate caracteristecile de rezistenţă a betonului,cu 0.75R, adică Rb ≈ 0.75R (desenul 7).
tensiunile admi-sibile, bazată pe metodele rezistenţeirezistenţa lui la compri- mare se determină cel mai
materialelor. Primele prescripţii tehnice la proiectareasimplu.
construcţiilor din beton armat au apărut în 1904 în În calitate de caracteristică de bază de verificare a
Germania şi Suedia, în 1906 în Franţa şi 1908 înrezistenţei betonului la comprimare este folosi- tă aşa-
Rusia. numita rezistenţa cubică (R) a betonului, care
Pentru prima dată ideia precomprimăriireprezintă rezistenţa limită la comprimare a cubului
realizată în an. 1861 de inginerul artilerist rus A.V.de 20±2ºC după păstrarea lui în condiţiile normale
Gadolin, aplicată la fabricarea ţevelor de oţel a(temperatura de 20±2ºC şi umiditatea nu mai mică de
tunurilor de artilerie. 95%).
Ideea armării cu ţiment pretensionat a betonului Cercetările experimentale arată, că cubul din
armat pentru prima dată a fost expusă în anul 1886 debeton încercat la comprimarea centrică se rupe după Micşorarea rezistenţei betonului pe epruvete prismatice faţă de
Gecson (S.U.A), apoi în 1888 de Dering (Germania),fisurile înclinate ca urmare a ruperii betonului înrezistenţa cubică se explică ca şi pentru cuburi prin influienţa forţelor
în 1896 de Mondlen (Austria) şi în 1903 de renumituldirecţia transversală (desen. 6.a). de frecare dintre plăcile presei şi betonul epruvetei în dependenţă de
învăţat şi constructor francez E. Freissine. Această Înclinarea fisurilor de rupere se lămureşte prindimensiunea (înălţ.) ei. Cu cît e mai mare înălţimea prismei cu atît e
idee pentru prima dată a fost clar descrisă în 1903 deinfluenţa forţelor de frecare între plăcile presei şimai mare distanţa dintre părţile lui laterale şi de aceea e mai mică
inginerul din Norvegia Lund aplicînd-o la fabricareapărţile laterale ale cubului. influienţa forţelor de frecare şi mai mică rezistenţa. Curba arătată în
grinzelor cu goluri din beton armat. Mai tîrziu ea a fost Aceste forţe de frecare sînt îndreptate spredesenul de mai sus ilustrează depende- nţa raportului R b /R de h/a. În
dezvolta- tă de învăţatul german Kenen. Însăinteriorul cubului şi împiedică dezvoltării libere aacest caz flexibilitatea epruvetei nu influinţează la rezistenţa
construcţiile din beton precomprimat timp îndelungatdeformaţiilor transversale, formînd o fretă specifică.betonului,pentrucă raportul h/a < 8.
nu şi-au găsit aplicare practică. Problema aplicăriiInfluenţa de reţinere a forţelor de frecare, pe măsura În calitate de eptuvetă de bază (standart) pentru determi- narea
armăturii pretensionate în construcţiile din beton armatîndepărtării de părţile laterale ale cubului serezistenţei prismatice Rb este admisă prisma cu dimensiunile de 150 x
a apărut din nou în 1928 în lucrările cunoscutuluimicşorează şi de aceea la rupere cubul capătă forma a150 x 600 mm.
inginer Freissine, iar apoi în lucrărilor inginerilor F.două piramide trunchiate unite la vîrfuri (desenul Standartul unional de stat permite de a încerca şi prisme nestandarte
Dişingher, E. Hoie, U. Finstervalider. 6.a). cu dimensiunile de 100 x 100 x 400 mm şi 200 x 200 x 800 mm.
În Uniunea Sovietică perioada de dezvoltare şi Dimensiunea unei părţi a prismei (a), ca şi pentru cuburi, trebuie să fie
apli- care a construcţiilor din beton armat poate fi de 4 şi mai multe ori mai mare de cît dimensiunea celui mai mare
împărţită în 2 etape. Prima etapă de aplicare pe larg a agregat (piatră spartă şi pietriş).
construcţiilor din beton armat se începe cu anul 1918 La încercarea prismelor nestandartelor pentru a obţine rezistenţa
şi se termină cu anul 1945. În această perioadă ele- prismatică, valorile obţinute se multiplă la coieficientul de scară
mentele din beton armat au avut o largă răspîndire în corespunzător.
construcţiile industriale şi hidrotehnice. Rezistenţa betonului la întindere.
Pe la sfîrşitul anilor 20 ai sec. XX au fost create Rezistenţa betonului la întinderea centrică Rbt depinde esenţial de
pri-mele organizaţii de proiectare de o însemnătate rezistenţa pietrei de ciment la întindere, de coeziunea lui cu granulele
unională, care elaborau proiecte de întreprinderi agregatu- lui măşcat şi este egală circa cu 0,1...0,05 din rezistenţa
industriale mari. În această perioadă în ţară se cubică. Tot odată, cu creşterea rezistenţei cubice a betonului se observă
formează instituţii şi laboratoare pentru cercetări ştii- o cre- ştere mai mică a rezistenţei lor la întindere. De exemplu, pentru
ţifice,care se ocupau cu diferite cercetări în domeniul Modul de rupere al epruvetelor cubice:a-cu
betonul cu rezistenţa cubică de circa 10 MPa rezistenţa lui la întindere
betonului armat aşa ca: Institutul central defrecare între epruvetă şi plăcile presei; b-fără frecare. este egală aproximativ cu 0,1R, iar pentru betonul cu R≈ 50 MPa, R bt ≈
cercetări ştiinţifice a construcţiilor industriale (mai Dacă lichidăm forţele de frecare dintre plăcile0,05R.
tîrziu Institutul de cecetări ştiinţifice a betonului armatpresei şi epruvetă prin ungere (cu parafină, ulei) apoi Rezistenţa betonului la întinderea centrică se determină prin
şi Institutul de cercetări ştiinţifice a construcţiilor). în aşa caz deformaţiile transversale ale cubului se vor
încercarea la rupere a epruvetelor sub formă de opt (desenul 8.a) cu
În primii cincinali de dezvoltare a economiei naţio-dezvolta liber pe toată înălţimea lui şi epruveta se vadimensiuni secţiunii transversale a gîtului de 100 x 100 mm.
nale printre primele obiecte la care s-au folosit pe largrupe după fisurile verticale, paralele acţiunii forţei de Rbt = Nu / A
construcţiile din beton armat au fost: centralelecomprimare (des. 6.b). În aşa caz rezistenţa cubică a N – forţa de rupere;
hidroelectrice de la Volhov şi Nipru, metropolitanulbetonului se micşorează aproximativ dublu şi aproape A – aria secţ. transv. a gîtului epruv. (100 cm2)
u
din Moscova podul de pe rîul Nipru în Dnepropre-că nu depinde de dimensiunile cubului. Însă după cum arată cercetările de laborator, în experienţe este
tovsc. Paralel cu aplicarea construcţiilor din beton Aceasta se explică prin lipsa efectului de fretă,foarte greu de obţinut întinderea centrică a epruvetei, ce aduce la
armat monolit în URSS începînd cu anii 1930 secare aduce la creşterea rezistenţei betonului. Conformschimbarea rezistenţei reale a betonului la întindere şi de aceea în
folosesc şi construcţii prefabricate. standartului pentru determinarea rezistenţei cubice a
practică mai des ea se determină prin metode indirecte.
Din anul 1928 în practica construcţiilor au începutbetonului, epruvetele se încarcă fără să se ungă Una dintre cele mai simple şi răspîndite metode de determinare a
să se aplice acoperişuri spaţiale cu pereţi subţiri-suprafeţele de contact. Experimental sa dovedit căR , recomandată de STAS este încercarea grinzelor de beton la
membrane, cupole. Odată cu creşterea domeniului derezistenţa betonului din una şi aceeaşi componenţă,încovoiere (desenul 8.b).
bt
aplicare a construcţiilor din beton armat tot mai pe largîntr-o măsură considerabilă depinde de dimensiunile
se evidenţiau dezavantajele metodei de calcul a geometri- ce ale cubului. Cuburile cu dimensiuni mai
betonului armat după metoda tensiunilor admisibile înmari au o rezistenţă mai mică şi invers. Acest
care betonul se primea ca un material elastic. Pentru afenomen se explică prin faptul că cu creşterea
lichida acest dezavantaj, la sfîrşitul anului 1931, A. F.înălţimii epruvetei se majorează efectul fretei în
Loleit (URSS) a înaintat tezele principa- le a noii teoriipartea lui de mijloc în urma căreia dilatarea
de calcul a elementelor din beton armat după metodatransversală a betonului devine mult mai liberă şi ca
eforturilor de rupere. Conform acestei metode deurmare mai repede se începe ruperea betonului.
calcul se lua în consideraţie că la încovoierea unei În prezent în ţara noastră în calitate de epruvetă
grinzi din beton armat în stadiul de rupere în urma(etalon) de standart (de bază) pentru determina- rea
creşterii deformaţii plastice în armătură şi betonrezistenţei cubice a betonului este admis cubul cu
eforturile unitare ating starea limită ce şi determinădimensiunile de 150 x 150 x 150 mm.
valoarea momentului de rupere. Pentru a confirma Standartul unional de stat (STAS) permite de aSchema încercării epruvetelor pentru determinarea rezi-stenţei
această metodă de calcul sub conducerea lui Gvozdevîncerca şi cuburi cu dimensiunile de 70, 100, 200, 300betonului la întindere. 1-epruvetă de beton; 2-fixa- torii maşinei de
A.A. la Institutul cen- tral de cercetări ştiinţifice amm. încercat la întindere; 3-reazeme; 4-semicilindri; 5-plăcile preiului.
construcţiilor industriale au fost efectuate cercetări În aceste cazuri, pentru determinarea rezistenţei În aşa caz, rezistenţa betonului la întinderea centrică se dermină
experimentale şi teoretice, care au dat posibilitate de a cubice, rezultatele primite se multiplică după următoarea relaţie:
la
crea o teorie principală nouă pentru calculul şi armareacoieficientul de scară, valorile căruia sunt date în Rbt = k * R′bt
construcţiilor din beton armat. Calculul construcţiilorSTAS, adică în acest caz rezistenţa betonului obţinută k – coeficientul de trecere de la rezistenţa beto- nului la întindere
după capacitatea portantă a fost răspîndit la elementele de rezultatele experienţelor a unei epruvetecu încovoiere R′bt (obţinută pe calea experimentării grinzelor la
comprimate excentric şi armate cu armătură rigidă. nestandarte este adusă la o epruvetă standartă. încovoiere) la rezistenţa la întinderea centrică primită după Standartul
Datorită cercetărilor înfăptuite de V.V. Mihailov R15 = α * Ra Unional de Stat.
(1930...1933) în ţara noastră au început să se aplice În care: Rezistenţa betonului la întindere prin încovoiere R′bt se determină
construcţiile din beton precomprimat. V.V. Mihailov a R15 – rezistenţa cubică a epruvetei standarte; din formula rezistenţei materia- lelor σ = M/W, în care pentru etapa de
realizat un sistem original de executare a elementelor rupere luăm σ = R′ şi M = Mu, iar modulul de rezistenţă a grinzii W =
precomprimate, folosind centrifugarea şi tensionarea
Ra – rez. cub. a epruv. cu dimens. nestandarte; bh2/6 (pentru grindabt cu secţiunea dreptunghiulară) se schimbă cu aşa
armăturii pe cale electrotermică. α – coeficientul de scară, determinat din STAS. numitul moment elastico-plastic Wpl = γW, unde γ – coeficientul care
Începînd cu anul 1940 V.I. Muraşev a pus baza Epruvetele pentru experienţă se acceptă în aşaia în consideraţie deformaţiile plastice ale betonului (γ =1.7).
teo- riei rezistenţei la fisurare şi deformabilităţiifel ca dimensiunile lor să depăşească de 4 şi mai Atunci definitiv obţinem următoarea relaţie
construcţiilor din beton armat cu evidenţa proprietăţilemulte ori dimensiunile celui mai mare agregat a R′bt = (3.5Mu / bh2) m * kw
reale a materialului, în primul rînd apariţia şibetonului (de obicei piatra spartă sau pietriş). în care:
dezvoltarea fisurilor în zonele întinse a elementului. Într-un şir de ţări în calitate de epruvetă de etalon Mu – momentul de rupere;
A doua perioadă de aplicare şi dezvoltare îneste admis un cilindru din beton cu dimensiunile de b,h – dimens. secţiunii transversale ale grinzii;
Uniunea Sovietică a construcţiilor din beton armat sa12 x 6 duim (30.5 x 15.2 cm). În ţara noastră STAS la m – coef. de scară pentru trecerea la rezistenţa epruvetei cu
început după Marele război pentru apărarea Patriei şifel permite să determinăm rezistenţa betonului pedimensiunile de bază, la încercarea epruvetei cu dimens. nestandarte,
continuă în prezent. epruvetele cilindrice cu diametrul de 70, 100, 150,luat din STAS;
Betonul armat se utiliza nu numai în construcţiile200 şi 300 mm şi înălţimea de unul sau două kw – ceficient, care depinde de umiditatea beto- nului, luat din
industriale, hidrotermice, dar şi în construcţiile civi- le,diametre. STAS.
de transport, rurale etc. A apărut tehnologia de fa-
bricare la uzine a construcţiilor din beton prefabricat. Rezistenşa prismatică a betonului . În calitate de epruveta de bază este acceptată o grindă cu
dimensiunile de 150 x 150 x 600 mm. STAS permite să fie încercate şi
Particularităţile acestei perioade constă în Construcţiile reale din beton şi beton armat în grinzi cu dimen- siunile 100 x 100 x 400 şi 200 x 200 x 800 mm.
participa- rea activă a şcolilor superioare la elaborareamajo- ritatea cazurilor se deosebesc după formă de În afară de aceasta STAS permite de determinat R bt după rezultatele
şi aplicarea noilor tipuri de construcţii şi a multorcuburi şi de aceea rezistenţa cubică a betonului nu încercărilor despicare a cu- burilor sau cilindrelor de beton (des. 8.c şi
probleme din teoria betonului armat. reflectă pe deplin rezistenţa lui în construcţii şi deci, 8.d). În aşa caz Rbt se determină cu ajutorul formulei lui Fere în
În anul 1955 în normele de calcul a elementelorea nu se aplică nemijlocit în calculul elementelor dependenţă de rezistenţa cubică:
din beton armat a fost întrodusă noua teorie de calcul
2

Rbt = 0,53 R 2
Influenta timpului si a conditiilor de intarire
asupra rezistentei betonului.
Numeroase experimente au demonstrat ca
rezistenta betonului prelungeste sa cresca in timp
indelungat. Caracterul si marimea (valoarea) cresterii
rezistentei betonului intr-o masura considerabila
depinde de conditiile de pastrare sau de exploatare a
betonului.
Dupa datele experimentale, rezistenta
epruvetelor de beton, pastrate in decurs de 11 ani
intr-un mediu umed s-a marit, aproximativ dublu, iar
iar la cele pastrate intr-un mediu normal de 1,4 ori.
(fig.9 pag.39).
Mai intensiv betonul isi acumuleaza
rezistenta in primele zile de intarire si depin de tipul
cimentului. Rezistenta betonului fabricat din ciment
portland creste mai intensiv in primele 28 de zile de
intarire, iar din ciment cu putolana si ciment de
zgura-in primele 90 de zile. De aceeab in calitate de
marime de baza αα
Rezistenta betonului in orice moment de
timp a intaririi, poate fi determinata prin formula
empirica a profesorului B.G. Scramtaev
Rt=R28 = Cgt /Lg280.7R28lg (8)
In care R28-rezistenta betonului in virsta de 28
de zile; t- virsta betonului la momentul de calcul.
Formula 8 da o corespundere destul de
apropiata cu datele experimentale cind t≥7zile.
Fenomenul cresterii rezistentei betonului in
decurs de timp indelungat se explica prin procesul de
formare a geliului (piatra de ciment), care nu se
inceteaza in primele zile de intarire a betonului, dar
continua un timp indelungat. In primele zile de
intarire a betonului numai o parte din ciment intra in
reactie chimica cu apa si formeaza gel, iar mai
departe aceasta reactie continua (in reactie intra
straturi mai adinci) si se mareste contitudinea de
geliu. De aceea la pastrarea betonului intr-un mediu
umed, rezistenta lui creste mai mult.
Procesul de crestere a rezistentei betonului
intr-o masura considerabila depinde de temperatura si
umeditatea mediului inconjurator.
La temperaturi ridicate si umiditatea
mediului inconjurator 90....100% procesul de intarire
a betonului se accelereaza considerabil. In acest scop
la uzinele de pregatire a elementelor din beton armat
se supun unei prelurari speciale termoumede la
temperaturile de 80....900C si umeditatea de
90...100% sau prelucrarii de autoclava la presiunea
aburilor in jurul a 8 atmosfere si teperatura de 1700C.
Aceste metode ne permit s-a ridicam rezistenta
betonului intr-o zi pina la 70% din rezistenta de
proiect.
Temperatura negativa influenteaza in mod
diferit asupra procesului de intarire a betonului.
L inghetarea betonului intr-o virsta frageda
cresterea rezistentei lui se intrerupe iar dupa
dezghetare capacitatea lui de crestere a rezistentei se
micsoreaza considerabil. Inghetarea betonului care a
acumulat fac 70% si mai mult din rezistenta de
proiect, dupa dezghetare continua sa acumuleze
rezistenta sa. De aici si a fost stabilit, ca la
indeplinirea lucrarilor de beton la temperaturi
negative, e destul de incalzit betonul in timpul
primelor 7....8 zile.
5 şi deformaţii σ =ε*E(legea lui Hookei). Acistă
Clasele si marcile betonului.
In dependenta de functiile si conditiile de
lucru a constructiilor din beton si beton armat
normele stabilesc urmatorii indici de baza a calitatii
betonului:
clasa dupa rezistenta la comprimare centrica-B;
clasa dupa rezistenta la intiderea centrica-Bt;
marca dupa rezistenta la ger-F;
marca dupa impermiabilitate-W;
marca dupa densitatea medie-D;
marca dupa autotensiune-Sp;
Drept clasa a betonului la rezistenta de
comprimare a cuburilor de beton cu dimensiunile de
150x150x150mm, incercate la virsta de 28 de zile la
temperatura de 20±2oC dupa pastrarea in conditiile
normale (T=20±2oC si umiditatea nu mai mica de
90%) cu evidenta schimbarii statistice rezistentei a
betonului.
Pentru fabricarea constructiilor de beton si
beton armat, nurmele de proiectare stabilesc
urmatoarele clase de beton dupa rezistenta la
comprimarea centrica:
pentru betonul greu- B3,5; B5; B7,5; B10; B12,5;
B15; B20; B25; B30;B35;B40;B45;B50;B60.
Pentru betonul cu granulele marunte (intarite in
conditii normale sau termice la presiunea
atmosferica) nisip cu modulul de marime (M) mai
mare de 2.0, ca si mai sus – pina la B40;
La fel, cu modulul de marime )M) 2.0 si mai mic – in
acelasi diapazon pina la B30.
La intarirea autoclava- B15;b20;b25; si mai departe
peste 5Mpa pina la b60. Aici cifrele dupa indicile B
arata rez. Betonului cu schimbarile ei statistice in
Mpa.
Clasa betonului dupa rez. la comprimarea centrica
tot timpul se indica pe proiectele tuturor constr. din
bet. si b. a.
constr. in beton armat pentru care rez. bet. la
intindere are o insemnare mare (rezervoare, conducte
de apa etc)se stabilesc clase speciale a betonului dupa
rez, la intindere Bt(Mpa), care sint controlate vom primi o linie cu trepte. Desenul 11.c
nemijlocit in producere.
Pentru bet, greu si usor e-e acceptata urm,
nomenclaturta a claselor bet, la rez, de intindere
centrica:Bt0.8;Bt1.2;Bt1.6;Bt2.0;Bt2.4;Bt2.8; si
Bt3.2.
Marca betonului dupa rez, la inghet se srabileste p-u
constr, supuse inghetarii periodice in stare
umeda.Aceasta marca car-za nr, de cicluri de
inghetare si dezghetare, pe care le rezista betonul in des.11.c des.11.d
stare de saturatie cu apa fara micsorarea esentiala a Diagrama σ b - ε b a betonului solicvitat treptat (c) şi des 14.a Schema pentru determinarea modului de elasticitate a
rez , lui (pina la 15%). betonului.
cu diferite viteze de încărcare (d).
Normele stabilesc urm, marci dupa rez, la inghet a Deformaţiile măsurate în momentul aplicării
bet, greu: F50;F75;F100;F150;F200;F300;F400;F500. sarcinei reprezintă deformaţiile elastice, şi sun legate După cum se vede din desenul 14.a (din triunghiul OAC) relaţia σb / εe
Pentru bet. usor sint stabilite adaugator marcile F25 si cu eforturile unitar-liniare, care pe diagrama σb - εb reprezintă raportul catetei unghiului opus α0 linia deformaţiilor elastice
F35 au un unghi de înclinaţie constant. Deformaţiile care AC= σb către cateta alăturată
Marca bet, dupa impermiabilitate W se dezvoltă-n beton ăn timpul acţiunei sarcinei
Se stabileste p-u constr, ce lucreza sub influenta reprezintă deformaţii plastice legate cu eforturile OC=εe a acestui unghi. Geometric aciastă relaţie reprezintă tg
apei(kg/cm2)in timpul careia ea nu patrunde prin unitare neliniar şi se măresc cu creşterea eforturilor unghiului α0 sau tg unghiului de înclinaşie a liniei deformaţiilor
epruveta de beton cu gros, 150mm. elastice către axa apciselor. Atunci expresia (1) poate fi scrisă în felul
unitare şi pe diagrama σb - εb au formă de sectoare
Normele stabilesc marcile W2:W4;W6;W8;W10;W12 orizontale. La un număr destul de mare al treptelor următor: Eb= σb / εe = tgα0 (2). Şi deaceia se spune că geometric
Betonul p-u fabricarea constr, la care afara de de ăncărcare dependenţa treptată σb - εb se apropie de modulul iniţial de elasticitate a betonului reprezintă tg unghiului de
cerintele constr, se inainteaza si cele termoizolatoare, o linie curbă aşa cum este arătat în desenul 3a cu înclinaţie a liniei deformaţiilor elestice Eb=tgα0. Linia deformaţiilor
adaugator se stabileste marca dupa intensitate, care linie punctată.. Deformaţiile elastice a betonului se elastice a betonului este tg către curba σb - εb în originea
caracterizeaza densitatea medie a betonului in kg/m3. dezvoltă numai la încărcări rapide ale epruvetei, iar coordonatelor. Deaceia se mai spune că modulul iniţial de elasticitate
Aceasta marca se stabileste p-u beton usor, poros si deformaţiile plastice se dezvoltă-n timp şi depinde a betonului geometric reprezintă tg unghiului de înclinaţie a tg către
porizat si deviaza intre limetele de la D500 pina la viteza încărcării. La o viteză mai mare de încărcare a curba σb - εb ăn origineas coordonatelor. Din cele arătate mai sus e clar
D2000 epruvetei , deformaţiile plastice nu dovedesc să se că modulul iniţial de elasticitate caracterizează corect deformabilitatea
Marcile betonului dupa autotensiuni Sp se stabilesc p- dezvolte, şi deaceia cu cît e mai mare viteza de betonului numai în etapa iniţială de încărcare , cînd deformaţiile
u constr fabricate din beton cu ciment care se încărcare cu atăt e mai mică valoarea deformaţiilşor plastice sunt încă mici. În realitate la exploatarea construcţiilor
autotensioneaza si caracterizeaza valoarea plastice. La o viteză momentană a sarcinilor eforturile unitare din beton sunt considerate mai înalte, decît 0,3Rb şi
precomprimarii din beton la nivelul centruluide deformaţiile plastice nu dovedesc să apară şi se deaceia în ele se dezvoltă şi deformaţii plastice de valoare înaltă. În
greutateb a armaturii longitudinale, formata in dezvolte numai deformaţiile elastice, deaceia aşa cazuri pentru caracterizarea corectă a deformabilităţii betonului se
rezultatul dilatarii cimentului cu coeficientul de diagrama σb - εb are un caracter liniar. Desenul 3a. , întroduce noţiunea de modul a deformaţiilor totale care geometric e
armare µ=0.01(µ şi senumeşte linia deformaţiilor elastice. Deseori, asemănător cu modulul iniţial de elasticitate Eb reprezintă tg unghiului
%=1.0%) linia deformaţilor elastice se mai numeşte – linia de înclinaţie a tg, către curba σb - εb în orce punc (b) luat pe această
Sunt stabilite urmatoarele marci ale betonului dupa deformaţiilor momentane. Sectorul de pe diagrama curbă (des 14 .a), şi este o mărime variabilă
auto tensiune Sp0.6;0.8;0.1;1.2;1.5;2;3;4; σb - εb dintre linia deformaţiilor elastice şi axa σb –
E1b = tgα . ( 3 ).
se numeşte sectorul deformaţiilor elastice, iar dintre
6 linia deformaţiilor elastice şi linia deformaţiilor După cum se vede din (des 14 .a) (din triunghiul FBD), acceptînd
depline, a betonului- se numeşte sectorul valoarea eforturilor unitare în beton σ = BD şi deformaţia lui totală
Deformaţiile Betonului la încărcări statice de b
deformaţiilor plastice. Dacă epruvetele sunt fabricate ε =ε +ε =OD, este imposibil de calculat direct valoarea modulului de
scurtă durată. b e pl
din unul şi acelaş beton şi se încarcă cu viteze deformaţiilor totale deoarece nu este cunoscut segmantul OF. Deaceia
Una din principalele caracteristici pentru toate diferite V1 >V2>V3, apoi pe diagrama σb - εb , vom 1
materialele de construcţie este deformabilitatea lor la primi curbe diferite (desenul 11.d.). După cum se pentru determinarea E b examinăm un sector infinit de mic pe curba σb
încărcări statice de scurtă durată, adică dependenţa - εb ( des. 14.b).
vede din desenul 3b cu cît este mai mare viteza de
deformaţiilor relative ε de eforturile unitare σ. În aplicare a încărcăturii, cu atît e mai mare ungiul
cursul de rezistenţă a materialelor aciastă dependenţă curbei σb - εb şi invers. Deseori în practică luînd în
se numeşte diagrama σ-ε consideraţie că la nivelul de eforturi unitare (0,2---
Pentru metale şi majoritatea materialelor, aciastă 0,3)Rb deformaţiile plastice ale betonului εpl
dependenţă are un caracter liniar pînă la limita de
curgere Desen 11.a sunt mici în raport cu deformaţiile elastice εe
Adică între σ şi ε se păstreazîă dependenţa betonul seconsideră ca un material elastic. La sarcini
liniară şi e valabilă legea lui Hooke. σ = ε*E de întindere de scurtă durată deformaţiile betonului ,
E – modulul de elasticitate a materialului ca şi la comprimare constau din 2 părţi: din cea
elastică şi cea plastică. Dependenţa σbt - εbt la
întindere la fel are caracter curbliniu (Desenul11.b).
Deformaţiile care se dezvoltă-n beton în momentul
ruperii epruvetei (desenul 11.b) – se numeşte 1 des.14b sector infinit mic pe curba σ b - ε b pentru determinarea
corespunzător deformaţiile betonului de limită la E b
comprimare εub şi deformaţiile de limită a betonului
Neglijind curbura neînsemnată a sectorului infinit de mic a relaţiei σb
la întindere εubt.
- εb putem scrie dσb/dεb=tgα=E1b. ( 4 ).
Modulul de deformaţie a betonului.
În aşa fel, modulul deformaţiei totale ale betonului reprezintă
Una dintre caracteristicile cele mai importante a derivata eforturilor unitare după deformaţii. În aşa caz pentru
deformabilitatii materialelor de constructie este determinarea deformaţiilor betonului cu ajutorul modulului variabil
modulul de elasticitate E, care caracterizează ale deformaţilor totale E1b(σ ), este necesar de a integra funcţia εb=∫d
1
proprietaţile elastice ale materialului şi cu ajutorul σ b /E b(σ) ( 5 )
căreia se stabileşte legătura dintre eforturile unitare
Însă aciastă metodă de determinare a deformaţiilor betonului este
legătură este liniară şi dreaptă pentru toate foarte complicată, pentru 1
că-n fiecare caz e necesar să avem
des.11.a Diagrama de creşte a rez. bet. în timp, materialele care au proprietăţi elastice. Betonul este dependenţă analitcă E b=f(σ). Pentru simplificarea metodei de calcul
respectiv diagrama efort unitar deformaţiile la un material elasto-plastic şi la el legătra dintre profesorul V. I. Muraşev
a propus de folosit modulul mediu elasto-
1
întinderea oţelului moale. eforturile unitare şi deformaţii este neliniară, şi plastic al betonului E b , care geometric reprezintă tg unghiului de
înclinaţie a secantei către curba caracteristică a deformaţiilor totale în
Pentru beton, după cum au arătat experienţele, de la deaceia aplicartea noţiunei de modul de elasticitate
începutul solicitării, încep să se dezvolte şi deformaţii nu dă posibilitate de a caracteriza just proprietăţile punctul cu eforturile unitare date: (vezi desenul 1)
plastice şi-n orice moment de încărcare deformaţia lui lui de deformabilitate. În prezent, pentru E1b=tgα1= σb /εb ( 6 )
totală constă din 2 părţi. εb=εe+εpl în care εe – caracterizarea deformabilităţii betonului în literatura
deformaţia elastică, care se restabileşte după tehnică şi normativă se folosesc următoarele noţiuni: Pentru stabilirea dependenţei dintre modulul iniţial de elasticitate a
descărcarea epruvetei. betonului Eb şi modulul mediu elasto-plastic E1b exprimăm valoarea
εpl – def. plastică, care rămîne după descărcare. - modulul iniţial de elasticitate a betonului eforturilor unitare din beton σ . Prin deformaţiile elastice ε din
b e
Diagrama σb - εb pentru beton are forma unei Eb , pe care deseori îl mai numesc modulul formula (1) şi prin deformaţiile totale εb din relaţia (6) şi egalăm
linii curbe de la îceputul încărcării epruvetei, pînă la deformaţiilor momentane. părţile lor din dreapta.
ruperea ei Desen 11.b , deaceia betonul se mai
- modulul deformaţiilor totale E 1b şi modulul
numeşte material elastico plastic, şi pentru el nu se σb = εe Eb şi σb = εbE1b ; σb = εe*Eb= εb*E1b (7) deunde
mediu elasto-plastic a betonului E1b .
aplică legia lui Hooke. Dacă epruveta de Beton se obţinem E1b= εe/ εb* Eb (8) sau luînd în consideraţie că
încarcă pînă la un nivel concret de eforturi unitaare σb
După cum a fost arătat mai sus pentru
(mai mici ca rezistenţa prismatică a betonului Rb) şi beton diagrama εe= εb- εpl obţinem E1b= εe/ εb* Eb = εb- εpl/ εb*Eb=
apoi se descarcă , obsevăm că o parte din deformaţii
se restabilesc , iar alta rămîne. =(1- εpl/ εb)*Eb ( 9 ), în care εe – deformaţia elastică a betonului εpl
σb - εb este o relaţie liniară numai în etapa iniţială
Afară de aciasta după descărcarea epruvetei de încărcare a eforturilor unitare care alcătuiesc pînă – deformaţia plastică a betonului. Întroducem următoarele notaţii. εe/
peste un timp oarecare, o parte din deformaţiile la 30 % din rezistenţa prismatică (σb ≤ 0,3Rb) sau la εb = ν şi εpl/ εb=λ
elastice continuie să se restabilească. încărcarea lui momentană. Deaceia modulul iniţial unde: ν – coieficientul de elasticitate a betonului
de elasticitate a betonului Eb corespunde numai
încărcării momentane a epruvetei sau la etapa iniţial λ - coieficientul de plasticitate a betonului
de încîrcare la care apar în genere numai deformaţii
elastice. În acest caz, neglijind deformaţiile plastice Atunci formula (9) capătă următoarea formă.
mici, reeşiind din legea lui Hooke putem scri:
Eb= σb / εe ; (1) E1b=ν* Eb=(1-λ)* Eb (10)
unde σb- efortul unitar în beton Numeroase experienţe asupra prismelor de beton au arătat că la
comprimare coieficientul de elasticitate a betonului ν se schimbă în
εe – deformaţia relativă elastică a listele de la 0,8 la 0,1 şi depinde de valoarea eforturilor unitare de
betonului. durata acţiunei sarcinei de umeditatea aierului mediului înconjurător.
Aciastă parte de deformaţie se numeşte deformaţie Normele de calcul a construcţiilor din beton armat recomandă de
elastică. După acţiunea sarcinei εep.Dacă epruveta de a se admite pentru betonul greu ν=0,45 la sarcini de scurtă durată şi
betonsolicitată la comprimare se încarcă treptat şi la ν=0,15 la sarcini de lungă durată, la umeditatea mediului înconjurător
fiecare treaptă măsurînd deformaţiile lui – în 40-70%. Modulul mediu elasto-plastic a betonului la întindere E 1bt se
momentul aplicării sarcinei şi peste un răstimp de admite analogicdupă expresia primită pentru modulul mediu elasto-
acţiune a ei(5-15min) , apoi de pe diagrama σb - εb, plastic a betonului la comprimare. E1bt = νt*Eb=(1-λt) Eb (11) în care νt
3
şi λt, corespunzător coieficientului de elasticitate şi de
plasticitate a betonului la întindere. Experimental sa
stabilit că eforturile unitare de întindere din beton
sunt egale cu rezistenţa betonului la întindere:
σbt=Rbt; νt=λt=0,5 atunci E1bt = 0,5Eb (12)
În acest caz deforma deformaţia limită a
betonului va fi egală:
εbtu=Rbt/E1bt=Rbt/0,5Eb=2Rbt/Eb (13)
Pe baza relaţiei dintre modulul de forfecare G şi
modulul de elasticitate E a materialului stabilit în
teoria elasticităţii pentru beton admitem:
Gb=Eb/2(1+νb). (14)
În care νb – coieficientul lui Poisson pentru beton
=0,2. Atunci Gb=0,4Eb. (15).
7 schimbarea în timp a structurei pietrei de ciment. - cantitatea şi tipul cimentului, cu cît mai mult
Deformaţiile betonului la acţiune a sarcinei de
lungă durată. Curgerea lentă a betonului.
Relaxarea tensiunilor.
Experienţele şi practica exploatării elementelor
şi construcţiilor de beton armat, ne demonstrează că
la acţiunea de lungă durată deformaţiile plastice ale
betonului continuie să crească un timp îndelungat
(3...4 ani şi mai mult). În majoritatea cazurilor
deformaţiile plastice se dezvoltă în decursul primelor
3-4 luni de acţiuni a încărcării, iar apoi ele cresc
neînsemnat, tinzînd către o valoare limită. Desenul
12.a
Diagrama σ -ε a betonului sub sarcini de lungă
b b
durată.
Este prezentată diagrama σb - εb la sarcini de lungă
durată pe oepruvetă de beton, unde sectorul 0-1
caracterizează deformaţiile, apărute în perioada
încărcării epruvetei, iar sectorul 1-2, caracterizează
creşterea deformaţiilor plastice, în timpul reţinerii
epruvetei sub sarcini constante. Proprietatea
betonului care se caracterizează prin creşterea def.
plastice la sarcini de lungă durată, poartă denumirea
de curgerea lentă a betonului εpl . Conform datelor
experimentale înfăptuite în ţara noastră şi peste
hotare, sa stabilit că curgerea lentă a betonului
depinde de o mulţime de factori. O influienţă
esenţială asupra deformaţiei de curgere lentă au
următorii factori:
- valoarea eforturilor unitare. Cu mărirea eforturilor
unitare pentru epruvetele din acelaş beton, curgerea
lentă a betonului, creşte în dependenţă de durata
acţiunei sarcinei. Desenul 12.b
des 12.b,c,d –Dependenţa deformaţiilor de curgere
lentă a betonului de valoarea eforturilor unitare (b),
vîrsta epruvetelor (c), şi umiditatea betonului (d)
- vîrsta betonului în momentul încărcării. Cu
creşterea vîrstei betonului în momentul încărcării lui,
deformaţiile de curgere lentă se micşorează. Desen
12.c
În acest caz, curbele caracteristice ce corespund
diferitor vîrste ale betonului în momentul încărcării
sunt paralele. Aciasta arată că intensitatea creşterii
deformaţiilor curgerii lente cu timpul (la tensiuni unesc împreună şi formează diferite articole, plase şi legate carcase
egele), nu depinde de vrsta betonului 8 plane şi spaţiale.
Contractia si umflarea betonului
- umeditatea mediului înconjurător. Cu creşterea La întărirea betonului într-un mediu de aer 2. După material armătura se împarte în armătură de oţel şi
umedităţii mediului înconjurător deformaţiile de obişnuit el posedă proprietatea de a se micşora în nemetalică don plastici de sticlă şi polimeri. În prezent în toată lumea
curgere lentă a betonului se micşorează. volum şi aciastă proprietate poartă denumirea de mai pe larg se utilizează armătura de oţel. În unele cazuri, atunci cînd
contracţie, iar la întărirea betonului în apă el se către construcţii se înaintează cerinţe speciale, rezistente la corozie,
Fig. 12.d măreşte în volum şi se numeşte umflarea betonului. capacităţii electriizolare nemagnicitate..., este mai convinabil de
Experimantal sa stabilit că deformaţiile de umflare a utilizat armătura nemetalică. Însă luînd în consideraţie că armătura
- dimensiunele epruvetei. La micşorarea betonului sunt de două trei ori mai mici decît nemetalică este mult mai scumpă decît cea de oţel, şi este puţin
dimensiunilor epruvetelor încercate în condiţi egale deformaţiile de contracţie, şi-n prezent ele nu se iau studiată. Pînă-n prezent ea n-a găsit o aplicare largă în construcţii din
curgeea lentă a betonului se măreşte. Curgerea lentă a în consideraţie în calculuil construcţiilor din beton beton armat.
betonului depinde considerabil şi de factorii armat, deaceia mai jos sunt revăzute mai amănunţit
tehnologici , coponenţa betonului , tipul cimentului şi numai deformaţia de contracţie. Conform datelor 3. După forma secţiunei transversale armătura se împarte în
agregatelor... Cu mărirea W/C şi a cantităţii de ştiinţifice moderne contracţia betonului e legată de armătură flexibilă şi rigidă. Către cea flaxibilă se referă toată armătura
ciment la o unitate de volum a betonului, curgerea procesele ce fizico chimice de întărire şi micşorare, a din bare şi sîrme. Către cea rigidă se refră armătura cu profil laminat
lentă creşte. Betonul din cimentul portland, cu alit, are volumului de ciment cu pierderea de apă la T- dublu, T, U, cornier. Armătura rigidă e mai convinabil de aplicat la
o curgere lentă mai mică decît cel din belit. În pretent evaporarea în mediul înconjurător şi hidratarea de construcţia edificiilor multietajate din beton armat monolit. În
o răspîndire mai largă a naturii curgerii lente a mai departe aa cimentului. Experimental sa dovedit procesul de construcţie armătura rigidă se fixează, şi aciasta duce la
betonului, are teoria savantului A. E. Şeikin, conform că mărimea şi intensitatea contracţiei betonului micşorarea consumului de metal, pentru îndelinirea diferitor suporturi,
căreia curgerea lentă a betonului e legată cu depinde de o mulţime de factori: sprgine. Pînă la întărirea betonului armătura rigidă lucrează ca o
Piatra de ciment sub acţiunea sarcinei capătă ciment la o unitate de beton cu atît e mai mare
construcţie metalică, la sarcina de la masa proprie, a cofrajului,
betonului proaspăt turnat, masa muncitorilor şi aparatajelor lor.
proprietatea curgerii vîscoase , şi-n legătură cu aciasta contracţia.
se descarcă pe contul încărcării, a altei componentei - cantitatea de apă, cu cît e mai mare W/C cu atît e 4. După metoda defabricare armătura se împarte în armătură
de structură a pietrei de ciment-scheletul cristalic. mai mare contracţia. laminată la cald şi laminate la rece in sîrmă. Laminarea oţelurilor
Procesul de dezvoltare a deformaţiilor de curgere - umeditatea mediului înconjurător, cu cît e mai lacald pentru bare şi la rece pentru srme. Laminarea oţelurilor la cald
lentă depinde şi de fenoomenele capilare din beton, mică umeditatea mediului cu atît e mai mare pentru bare şi la rece pentru sîrmă se efectuiază la uzinele metalurgice.
legate de mişcarea apei de prisos în porii şi capilarele contracţia. Procesul de laminare la rece, a sîrmei constă în aceia că-n barele de
lui, sub acţiunea sarcinei. Experimental sa dovedit că- - mărimea agregaţilor în prezenţa nisipului mărunt oţel în stare rece se trec prin valţuri speciale, cu diametre respective,
n prezenţa eforturilor unitare mici aproximativ pînă la şi a petrei sparte poroase, contracţia e mai mare. care treptat se micşorează, ce duce la ecruizarea metalului şi ca urmare
0,5 din rezistenţa prismatică se observă o dependenţă - dimensiunele secţiunei transversale a la creşterea rezistenţei lui.
aproape liniară între deformaţiile curgerii lente şi construcţiilor.
eforturilor unitare, şi deaceia aceste deformaţii se 5. După profilul suprafeţei deosebim armătură rotundă şi cu
Diferite adausuri hidraulice şi acceleratori de
numesc deformaţii de curgere lentă liniară. În întărire a betonului, de regulă măresc contracţia. profil periodic. Armătura cu profil periodic reprezintă bare cu secţiune
prezenţa unor eforturi unitare mai înalte (σb>0,5Rb) Contracşia btonului decurge mai intens în perioada rotundă şi nervuri longitudionale şi transversale care au scopuri de a
ce depăşesc hotarul de formare a microfisurelor de iniţială de întărire, şi-n decursul primului an , iar în mări aderenţa armăturei cu betonul. În prezent aciastă armătură este de
structură R0crc se observă o dependenţă neliniară dintre continuare ea se micşoreză. La o actiune de lungă bază la fabricarea construcţiilor din beton armat.
tensiuni şi deformaţiile de curgerii lente se numesc durată a sarcinilor de comprimarem, contracţia
deformaţii de curgere lentă neliniară. Curgerea lentă betonului se accelerează, iar a sarcinilor de întindere 6. După metoda de mărire a limitei de curgere armătura se
liniară este o urmare a curgerii vîscoase a gelului de se micşoreză. Contracţia betonului în elementele de împarte prin prelucrarea termică şi la rece. La armătura prelucrată
ciment şi nu este însoţită de schimbarea structure beton şi beton armat în construcţii masive decurge termic se referă oţeluri care după laminare sunt prelucrate la
betonului. Curgerea lentă neliniară se caracterizează neuniform. Pe straturile betonului la suprafeţele temperaturi înalte, iar către cea prelucrate la rece, se referă armătura
nu numai prin curgerea vîscoase a gelului, dar şi prin descoperite, umeziala se pierde mai repede, şi care după laminare este supusă întinderii, turtirii, sau torsiunii.
dezvoltarea microfisurelor în locurile slabe şi deaceia deformaţiile de contracţie sunt mai mari. Din
defectate ale betonului , fără schimbarea structurei lui aciastă pricină iferenţa dintre deformaţile de 7. După metoda aplicării armăturapentru construcţiile din
(fără distrugerea betonului ). beton se împarte în preîntinsă şi postîntinsă.
contracţie a straturilor interioare şi exterioare apar
eforturi unitare ce se numesc eforturi unitare de Proprietăţile:
Pentru determinarea cantitatvă a deformaţiilor de
contracţie. În aşa caz, în legătură cu aceia că
curgere lentă a betonului sunt întroduse următoarele
straturile exterioare se usucă mai repede, iar cele Calitatea oţelului pentru armătură şi proprietăţile lui principale
noţiuni: Măsura curgerii lente-Cbt şi caracteristica
interioare mai încet, în straturile exterioare a se determină prin caracteristicile de rezistenţă, caracteristicile elasto-
curgerii lente a betonului φt . Măsura curgerii lente a
betonului apar eforturi unitare de întindere, iar în plastice, caracteristicile plasticităţii,
betonului Cbt reprezintă raportul deformaţiei curgerii
cele interioare de comprimare. Dacă mărimea
lente εpl către valoarea efortului unitar de la acţiunea caracteristicile geometrice. Afară de acestea într-un şir de cazuri,
eforturilor unitare de întindere de la contracţie este
sarcinei de lungă durată σb şi deseori se mai numeşte în dependenţă de tipul construcţiei şi condiţiile de exploattare, afară
mai mare decăt rezistenţa betonului lan întindere
deformaţia relativă a curgerii lente Cbt= εpl/ σb de caracteristicile enmerate mai sus, o mare valoare au şi aşa
(σb>Rbt) , apoi pe suprafaţa construcţiei apar aşa
Caracteristicile curgerii lente a betonului φt reprezintă proprietăţi ale oţelului ca sudabişlitatea , durabilitatea fragilitatea la
numitele fisuri de contracţie. De cele mai dese ori
raportul deformaţiei curgerii lente εpl către deformaţia
fisurele de contracţie apar pe suprafeţele descoperite rece, proprietăţile plastice. Rezistenţa armăturei şi proprietăţile
elastică: φt= εpl/εe . Între caracteristica curgerii lente a
de întărire a betonului. Dacă în timpul exploatării în plastice şi geometrice se asigură şi se garantează la livrare de industria
betonului φt şi măsura curgerii lente Cbt, există metalurgică. Şi celelalte caracteristici rezultă din calitatea materialelor
zona comprimată a construcţiei apar fisuri de
următoarea relaţie:
contracţie, apoi aceste fisuri, influinţează neînsemnat iniţiale în dependeţă de componenţa chimică şi tehnologia de
φt =Cbt*Eb asupra proprietăţilor ei de exploatare. Dar dacă aşa fdabricare a oţelului. Proprietăţile deformative şi de rezistenţă, ale
fisuri vor apărea în zona de întindere , atunci ele vor oţeluilui se caracterizează prin diagrama σs- εs. La întinderea lui pînă
în care Eb – modulul de elasticitate a betonului. Ştiind influinţa esenţial asupra capacităţii portante a la rupere. Oţelul în dependenţă de forma diagramei σs- εs se împarte :
măsura curgerii lente Cbt se poate de trecut de la construcţiei. În unele cazuri ele pot aduce construcţia
eforturile unitare la deformaţiile totale ale betonului la inutilizabilitatea ei de exploatare (ţevi din beton
sub încărcătură armat, rezervuare). Pentru micşorarea eforturilor
1 Cu palierul de curgere evidenţiat Diagrama 15.a
εbt =σb[1/Eb+Cbt]
unitare de contracţie se aplică diferite măsuri
şi invers, de la deformaţii la tehnologice şi constructive. La măsurele tehnologice
2 Oţel cu palierul de curgere neevidenţiat Diagrama 15.b
eforturile unitare σb=εbt/(1/Eb+Cbt) se referă umezirea suprafeţelor descoperite a
betonului în perioada iniţială de întărire , prelucrarea
3 Oţel cu diagrama σs- εs liniară pînă la rupere Diagrama
Pentru calculele practice ale construcţiilor din beton ternică a construcţiilor , utilizarea cimentului fără 15.c
armat se foloseşte valoarea maximă a măsurei curgerii contracţie , alegerea componenţei speciale a La oţel cu palierul de curgere evidenţiat se referă armătura
lente ce se referă către timpul stabilizării depline a betonului. La cele constructive se referă instalarea laminată la cald cu profil periodic rotund şi neted şi se numeşte oţel
fenomenului curgerii lente a betonului şi se numeşte cusăturelor de contracţie în construcţie cu lungimea moale Diagrama 15.a . Oţelul prelucrat termic şi oţelul slab aliat se
măsura de curgerea lentă a betonului Cb∞. Decurgerea de peste 60-70 m. referă la oţelul cu palier de curgere neevedenţiat – oţel semidur.
lentă a betonului e legată şi relaxarea eforturilor Diagrama 15.b. La oţelul cu dia grama σs- εs aproximativ liniară pînă
unitare ce reprezintă fenomenul invers a curgerii la rupere diagrama 15.c se referă sîrma cu rezistenţa înaltă, care e
lente. Dacă încărcăm o epruvetă de beton cu o sarcină 9 limitată în stare rece şi se numeşte oţel dur. La caracteriosticile
oarecare pînă la eforturi unitar iniţiale σb0 şi principale ale rezistenţei oţelului se referă : Limita fizică de cugere σy,
corespunzător deformaţii iniţiale εb0 Şi-n aşa stare Destinaţia şi tipurile de armături. limita convenţională de elasticitate σ0,02, limita convenţională de
întroducem nişte legături speciale care împedică Proprietăţile mecanice ale armăturei. curgere σ0,2. şi rezistenţa la rupere σu. Efortul unitar la care bara întinsă
creşterea de mai departe a deformaţiilor se observă că începe dezvoltarea deformaţiilor plastice considerabile, fără a mări
odată cu timpul eforturile unitare iniţiale se Barele şi sîrma de oţel sau carcase care sunt sarcina exterioară se numeştelimita fizică a oţelului σy.
micşorează. instalate în masa de beton în corespundere cu lucrul
static a construcţiei se numesc armătură. Armătura în
construcţiile de beton armat se instalează în deosebi
în acele zone ale construcţiei în care apar eforturi
diferite. Şi mai rar în zona comprimată a betonului.
Toată armătura folosită la fabricarea
construcţiilor din beton armat se împarte în
următoarele tipuri: 1-după rolul ei . 2 – după
materialul. 3- după forma secţiunei transversale. 4-
după metoda de fabricare. 5- după profilul suprafeţei.
6- după metoda de mărire a limitei de curgere. 7-
după metoda aplicării.
1. După rolul său, armătura se împarte: în
des. 12.e Relaxarea tensiunilor în epruveta de beton. armătură de rezistenţă şi armătură constructivă sau
de monta. Armătura instalată în construcţii conform
Proprietatea betonului se caracterizează micşorarea în calculului se numeşte armătură de rezistenţă, iar cea
timp a eforturilor unitare iniţiale la păstrarea valorilor instalată din recomandaţii constructive sau
deformaţiilor iniţiale se nnumeşte relaxarea eforturilor tehnologice se numeşte armă tură constructivăsau de
unitare. Relaxarea eforturilor unitare depinde de montaj. Armătura de rezistenţă împreună cu betonul
aceiaşi factori ca şi curgerea lentă a betonului. preiau toate eforturile ce acţionează asupra
Deformaţiile curgerii lente a betonului şi relaxarea construcţiei , iar cea de montaj garantează poziţia de
eforturilor unitare influinţează considerabil asupra proiect a armăturei de rezistenţă în construcţie şi
lucrului construcţiilor din beton armat şi distribuie mai uniorm eforturile între bare. În afară
precomprimat. de aciasta, armătura de montajpoate să preee
eforturi , care n-au fost luate în consideraţie în calcul
apărute în urma contracţiei betonului, schimbări de
temperaturi. Armătura de rezistenţă şi de montaj se
4

Des.15 a,b,c Diagramele caracteristice σ s - ε s
pentru diferita tipuri de oţeluri a-moale, b-semidur, c-
dur
Ca limita conventionala de elasticitate σ0.02 si
limita conventională de curgere σ0.2 pentru oţelul fără
palier de curgere se acceptă, efortul unitar la care
deformaţia remanentă, după descîrcarea barei
alcătuieşte corespunzator 0,02% sau 0,2% din
deformaţia totală. Valorile σ0.02 şi σ0.2 se determină la
încărcarea şi descărcarea epruvetei măsurînd
alungirea remanentă a epruvetei după fiecare
descărcare. Efortul unitar la rupere a oţelului se
numeşte rezisatenţa de rupere σsu, sau se mai numeşte
limita de rezistenţă a oţelului. Proprietăţile plastice
ale oţelului se caracterizează prin alungirea relativă la
încărcarea epruve telor la ruperii cu lungimea de 5
diametre a barei sau 100 mm. Totodată aceste
proprietăţi se caracterizează prin încărcarea barelor la
îndoere în stare rece în jurul unei bare cu grosime de
3-5 diametre ale armăturei iar a sîrmei la întindere
multiplă. Pentru toate oţelurile mai deosebim aşa
caracteristică ca alungirea relativă deplină după
rupere δ(%) şi alungirea uniform relativă după rupere
δp(%). Ca alungirea relativă deplină a armăturei după
rupere δ(%) primim suma tuturor deformaţiilor
relative dezvoltate pe lungimea totală a epruvetei
după ruperea ei, inclusiv şi deformaţiile din zona
gîtului de rupere.
Proprietăţile plastice ale oţelului au o mare
însemnătate în lucrul construcţiilor de beton armat
sub încărcătura, la mecanizarea lucrărelor la
comoditatea întinderii armăturei pretansionate.
Oţelurile pentru armătură posedă de o plasticitate
suficientă, însă la micşorarea ei poate să aibă loc
ruperea fragilă momentană a armăturei din
construcţii, în timpul exploatării lor, la ruperea fragilă
a armăturei pretensionate în locurile cu ăncovoiere
bruşte sau fixatori. Alungirile relative minimale ale
armăturei la îndoiere în condiţii reci sunt stabilite de
STAS şi condiţiile tehnice. În legătură cu aplicarea pe
larg în construcţii a carcaselor de armătură sudate o
însemnătate mare o are sudabilitatea oţelului. Prin
sudabilitatea oţelului se subînţelege proprietatea
metalelor de a forma legături calitative de sudare,
caracterizate prin lipsa de fisuri şi alte defecte ale
metalului în cusături şi zonele alăturate. Bine se
sudează oţelul laminat la cald cu conţinut redus de
carbon şi slab aliat. Esta interzis de sudat oţelul
prelucrat termic, sau laminat la rece, pentru că la
sudarea lor se pierde efectul de mărire a rezistenţei. O
însemnătate esenţială pentru oţeluri au şi aşa
proprietăţi ca fragilitatea la rece, sau posibilitatea lui
de a se distruge fragil sub încărcătura la temperaturi
negative mai jos de 30 grade după celsius. În
legătură cu aciasta e necesar de a elabora oţel special
cu fragilitatea la rece scăzută. Sub durabilitatea
oţelului se înţelege proprietatea lui de a poseda o
rezistenţă destula la acţiunea sarcinilor repetate
.Rezistenţa oţelului la acţiunea sarcinilor repetate se
numeşte limita de durabilitate care depinde de
numărul repetarilor încărcăturii şi caracteristica
ciclului de încărcare .Oţelul prelucrat termic are o
limită de durabilitate scăzută.
Clasificarea armăturii.
Toată armătura flexibilă pentru fabricarea
construcţiilor din beton armat este înpărţită în clase
ce unesc oţeluri cu proprietăţi de rezistenţă şi
deformabilitate egale. În acelaş tipm la o clasă se
referă oţeluri ce se deosebesc prin componenţa
chimică adică de mărci diferite. Clasa armăturii
pentru bare se notează pri litera „A” şi o cifră romană
(cu cît e mai mare cifra, cu atît e mai mare rezistenţa
oţelului). Armătura laminată la cald e împărţită în
următoarele clase:
A-I; A-II; A-III; A-IV; A-V; A-VI.
Armătura prelucrată termic e împărţită în
următoarele clase: At-IV; At-V; At-VI. At-VII.
Aici litera „t” indică că armătura este prelucrat
termic. În afară de aciasta pentru deosebirea
oţelurilor laminate la cald prelucratetermic care au
proprietăţi speciale laminate la rece la clasa lor se
adaugă literele „C” „K” „CK” şi „b”. Ca rezultat
obţinem următoarea clase de armătură: Ac-II - eforturilor se curbează. În betonul din zona că-n acest caz capacitatea portantă a elementului în zona comprimată
armătură cu destinaţie specială. comprimată deformaţiile plastice sunt mai şi întinsă este aceiaşi.
neînsemnate şi deaceia dpendenţa dintre eforturile
A-IIIb armătură întinsă la rece. At-IVk; At-Vk; unitare şi deformaţii e aproape liniară şi epura
eforturilor unitare se curbează neînsemnat. Aciastă
At-Vik - armătură cu rezistenţă înaltă la etapă finală a stadiului se numeşte
coroziune.
„ Stadiul 1 a” . Pentru calculul construcţiilor în
At-IIIc; At-Ivc; - armătură cu sudabilitate bună. acest sadiu epura eforturilor unitare în zona
comprimată a betonului se admite după triunghi, iar
At-Vck - armătură cu sudabilitatea bună şi cu ăn zona întinsă dreptunghi (Desenul 18.b). Cu
rezistenţă ridicată la coroziune. Armătura de clasa A-I creşterea sarcinei eforturile unitare dinn betonul
are profil rotund şi neted ( Desenul 16.a). zonei întinse ating limita de rezistenţă a betonului la
întindere (σbt= Rbt) şi apar fisuri.Din acest moment
se-ncepe o stare clitatv nouă a dependenţei σb- εb –
stadiul 2. Aici trebuie de subliniat că în zona de
încovoiere pură a elementului sau la acţiuneaa unei
forţe transversale neînsemnate, aceste fisuri sunt
perpendiculare la axa longitudională a elementului. Des. 18 a, b, c stadiile de lucru ale elementelor din B. A.
Stadiul 2:
11
La acest stadiu în zona întinsă în secţiunele cu Evolutia metodelor de calcul ale elementelor din beton armat.
fisuri eforturile interioare de întindere în majoritatea Metoda clasica (dupa tensiuni admisibile) de calcul al elementelor
sunt preluate de armătură. Efortul unitar la întindere din beton armat.
preluat de zona întinsă a betonului de la capătul Necesitatea elaborarii metodelor practice de calcul a const din b,
fisurei pînă la axa neutră este foarte mic. Deaceia la a, a aparut inca in ani `80 ai secolului 20. La inceput se aplicau dif,
calculul elementelor din beton armat acest efort este formule empirice, deduse pe baza ideilor despre rezistenta betonului si
neglijat, şi-n secţiunele fisurate tot efortul unitar la armaturii.
întindere e preluat numai de armătura întinsă. Pe In anii 90 ai secolului 19 pe larg au fost raspindita metoda de
sectoarele dintre fisuri toate eforturile de întindere calcul al lui Christof, pe baza careia mai tirziu a fost elaborata metoda
sunt preluate de beton şi armătură ca şi-n stadiul 1. de calcul a constr, din b,a, rezistentele admisibile, care prima data au
În zona comprimată a betonului se dezvoltă fost introduse “normele terhnice p-u clad, din b,a” ale rusiei in 1908.
deformaţii plastice considerabile şi epura eforturilor Cercetarile experimentale de mai departe a constr, din b,a, au
unitare devine curblinie, (Desenul 18.c). Cu demonstrat multe dezavantaje ale acestei matode de calcul. Datorita
Des. 16 a, b, c, d profiluri de armatură creşterea de mai departe a sarcinilor esenţial se măr. acestror cercetari a savantilor sovoitici au elaborat metode de calcul
Cu creşterea de mai departe a sarcinilor esenţial se mai desavirsite decit cea precedenta- calcul;ul dupa stadiul de rupere
Armătura celorlalte clase au profil periodic măreşte deschiderea şi lungimea fisurelor care aduc si apoi dupa starile, limite, care au fost incluse in normele de calcul a
ce reprezintă bare rptunde cu două nervuri la o creştere însemnată a eforturilor unitare din zona constr, din b,a, in anii 1938 si 1955 .
longitudionale diametral opuse şi cu nervuri comprimată şi la un moment dat ele ating valorile de In general , de la aparitia constr, din b,a, pina in prezent, au fost
transversale situate la distanţe egale (Desenul 16.b). limită. Din acest moment se rupe ceia ce reprezintă alaborate 3 met de calcul
stadiul trei de lucru a elementului din beton armat. Metoda de calcul a constr din b,a dupa rez admisibile
La armătura de clasa A-II nervurele Metoda de calcul a constr, din b,a, dupa stadiul de rupere
transversale au formă de spirală iar celelalte clase au Stadiul 3: Mat, de calc, a constr, din b,a dupa starile limite.
formă de brăduleţ. Aciasta ne dă posibilitatea de a Metoda de calcul a constr, din b,a dupa rez admisibile
deosebi vizual o clasă de armătură de alta. Pentru a La acest stadiu de lucru al elementului în Esenta metodei de calcul a constr, din b,a, dupa rez, admisibile
deosebi vizual o clasă de armătură de alta, cu nervuri zona comprimată a betonului se dezvoltă mai consta in acceea, ca dupa formulele rez, materialelor se det-na
sub formă de brăduleţ părţile laterale ale ei se vopsesc intensiv deformaţiile plastice şi epura eforturilor eforturile unitare in bet, si armatura a constr, si se compara cu cele
cu diferite culor. De exemplu clasa At-IV - roşie. At- unitare curbează evident. Caracterul de rupere a admisibile pentru aceste materiale.De aceea aceasta metoda se mai
V – lbastrră elementelor din beton armat într-o măsură numea met, de celcul a constr, din bety, armat dupa teoria clasika.
considerabilă depinde de procentul de armare La baza metodelor de calcul a fost admis stadiul 2 de lucru a elem,
At-VI - verde. At-VII - galbenă. ( Desenul 16.c) longitudinală. Deosebim 2 cazuri de rupere.
in sectiunea fisurata cu urm, ipoteze simplificatoare:1)In zona intinsa
Pentru armătura cu profil periodic există noţiunea de
toate eforturile interioare sint preluate de armatura
diametru convenţional care corespunde diametrul real Cazul 1: pentru elemente armate normal .
longitudinala;2)Betonul din zona comprimata lucreaza elastic si
egal cu valoarea suprafeţei secţiunei barelor grepte.
Cazul 1: pentru elemente supraarmate. dependenta intre eforturi unitare si deformatii se admite liniara dupa
Deaceia în practică, pur şi simplu se spune diametrul
legea lui hooke, iar epiura eforturilor unitare din beton se admite in
armăturei independent de profilul ei (neted sau
periodic). La elementele armate normal se referă acelea în forma de triunghi.3)Sectiunile normale ale elementului planela
care armătură longitudională de rezistenţă e instalată incovoiere ramin plane si dupa incovoiere, adica sectiunile normale nu
Armătura din sîrmă laminată la rece se împarte după calculul la capacitatea portantă. În acest caz, se incovoaie(ipateza lui bernoulli)
în: sîrmă şi articole din sîrmă, în formă de toroane. ruperea elementului se petrece în felul următor: la o Luind in consideratie, ca b, a, e-e o constr, compusa din beton si
Armătura din sîrmă se împarte în 3 clase: Bp-I; B-II; anumită valoare a sarcinii efortul unitar în armătură armatura , este imposibil de determinat direct dupa formulele rez,
şi Bp-II. Unde litera „B” indică că sîrma e laminată la longitudinală întinsă atinge limita de curgere (σs=σy) materialelor eforturile unitare in fiecare material asparat.Pentru
rece, iar litera „p”- sîrmă cu profil periodic (Desenul pentru oţelul moale sau limita convenţională pentru aceasta e necesar de a aduce sect, betonului armat la un material
16d.) oţelul dur (σs=σ0,2). În rezultatul curgerii armăturei, elastic omogen.
fără mărirea sarcinei de mai departe, considerabil Reesind din egalitatea deformatiilor bet,εs) pe baza aderentia ce
Sîrma de clasa Bp-I – reprezintă sîrma simplă creşte înălţimea şi deschiderea fisurelor ce aduc la exista intre ele-si ipoteza admisa despre dependenta liniara dintre ele
laminată la rece cu o cantitate scăzută de carbon cu micşorarea înălţimea zonei comprimate care la rîndul (dupa legea lui hooke),avem
profil periodic de clasa B-II, şi Bp-II cu rezistenţă său aduce la creşterea considerabilă a eforturilor σ s σb
ξ s= ξ b=-----=- --- (1)
înaltă, corespănzător cu suprafaţa netedă şi cu profil unitare în betonul din zona comprimată. La un
periodic. Toroanele se împart în 2 clase: K-7 şi K-19, moment dat eforturile unitare în beton din zona Es Eb
De unde σ s= Es σ b= α *σb Eb Es
ce indică corespunzător toroane cu 7 şi 19 sîrme. comprimată ating valoarea de limită (σbc=Rb) şi
elementul se rupe complet. Menţionăm că în acest
Armătura din bare se produce cu diametru 6- caz rupăerea elementului se-ncepe de la curgerea In care α =Es/Eb –raportul modului de elasticitate a otelului
40 mm, iar cea din sîrmă 3-5 mm, pentru Bp-1, şi 3-8 armăturei întinse şi se termină cu strivirea betonolui catre modulul de elasticitate a bet, numit coeficient de achivalenta .
Pe baza relatie 2 putem spune ca eforturile unitare din armatura
mm-pentru B-II şi Bp-II. Toroanele K-7 au diametrele din zona comprimată. Ruperea elementului are un
6-15 mm, iar K-19, 14 mm. caracter lent şi plastic. La stadiul de rupere eforturile intotdeauna sint de α ori mai mare decit in beton, din ce reese, ca o
unitare în armătură şi beton ating valorile sale de initate de suprafata de armatura se poate de schimbat (de egalat cu) α
suprafetei de beton , adica suprafata armaturii se poate aduce la beton
10 limită. (σs=σy,σsc=σy, σbc=Rb).
si asa sectiune a elem, de beton armat se num, sectiune idealaAred-
Stadiile de lucru ale elementelor din beton În elementele supraarmate ruperea se începe de readusa la un material(fig 3)
armat. Ared=Ab+ α*As
la strivirea betonului din zona comprimată se petrece
Cercetările experimentale cu elemente din beton fragil şi momentan. La elementele supraarmate se In asa caz eforturile initare din beton si armatura se determinau
armat dupa formulele rez, materialelor si se comparau cu cele admisibile:
referă cele în care se instalează mai multă armătură
-la comprimare
decît se cere din calculul la rezistenţă cu scopul
în care apar eforturi unitare de întindere sau de micşorării încovoierii lor , sau a deschiderii fisurelor. σ b =N/Ared<=[ σ b]
înntindere şi comprimare au arătat că pe măsura În acest caz în legătură că în zona întinsă e instalată σ s = α N/Ared= α *σ b<=[ σ s]
creşterii sarcinei de la zero pînă la cea de rupere se mai multă armîtură decît e necesar din calculul de sin care N- forta longitudinala;
deosebesc trei stadii caracteristice a schimbării rezistenţă, zona întinsă are capacitatea să preee un -la incovoiere
eforturilor şi deformaţiilor în armătură şi beton numite efort intern mai mare decît cea comprimată. Deaceia
trei stadii de lucru: σ=M*X/Ired<=[ σ b]
la o anumită valoare a sarcinei eforturile unitare în
betonul din zona comprimată ating rezistenţa
Stadiul 1: are loc de la începutul încărcării prismatică a betonului, în urma căreia se petrece
elementului. Pînă la momentul apariţiei fisurelor în strivirea betonului din zona comprimată ce duce la σs = α M(ho-X)/Ired<=[ σ s]
zona întinsă a betonului.
ruperea elementului în întregime. În acelaş timp in care M-momentul de incovoiere;
eforturile unitare din armătură longitudională nu ho-inaltimea utila a elementului (fig 2 )
Stadiul 2: are loc din momentul apariţiei fisurelor X-inaltimea zonei comprimate;
ating limita de curgere a oţelului. În ambele cazuri
din zona întinsă, pînă la ruperea elementului. Ired-momentul de inertie al sectiunii ideale
eforturile unitare în armătură comprimată ating
limita de curgere a oţelului. Pe lungimea elementlui Cecetarile experimentale au aratat ,ca majoritatea cazurilor valorile
Stadiul 3: stadiul de rupere.
încovoiat la orce moment de încărcare există eforturilor, obtinute din calcul in beton si armatura, sint mai mari decit
Stadiul 1: secţiuni, care lucrează în diferite stadii: Stadiul 1- în cele reale.De aici reesa, ca asa metoda de calcul nu ne permite valorile
secţiuni cu momentele de încovoiere mici. reale ale eforturilor unitare din materiale si apare necesitatea de a
La începutul încărcării elementului eforturile Stadiul 2 - în secţiuni cu momentele de încovoiere cu instala armatura in zona comprimata.Aceasta se ezplica prin
unitare din armătură şi beton sunt neînsemnate şi valoare înaltă. Stadiul 3 - în secţiuni cu momentele dezavantajele care au fost puse la baza metodei de calcul.
deformaţiile au un caracter predominat elastic. de încovoiere maximale. După durata de timp cel Unul din principalele dezavantaje ala metodei de calcul consta in
Dependenţa dintre eforturile unitare (σ) şi deformaţii mai îndelungat este stadiul 2 şi cel mai scurt st. 3. aceal, ca betonul se precauta ca un material elastic si asupra
(ε) este liniară şi epurele eforturile unitare în zonele Stadiul 1 de lucru al elementelor din beton armat este eforturilorunitare in betonul din zona comprimata este admisa
comprimate şi întinse a betonului au forma de triunghi primit la baza metodei de calcul a construcţiei din triunghiulara.Dar in realitate in stadeiul II in betonul dsin zona
(Desenul 18.a). Cu creşterea sarcinei asupra beton armat la formarea fisurelor, 2-lea determinarea comprimata se dezvolta deformatii plastice considerabile si epiura
elementului eforturile unitare din beton şi armătură deformaţiilor şi deschiderea fisurelor, 3-lea la baza eforturilor unitare are forma de curba.
cresc. În zona întinsă eforturile unitare din beton (σbt) metodei de calcul a capacităţii portante a elementelor Valoarea coeficientului de echivalenta α nu este constanta, dupa
se apropie de limita de rezistenţă la întindere (Rbt ) se din beton armat. La baza acestui calcul se admite cum se admite in calcul, dar depinde de valoarea eforturilor unitare din
dezvoltă deformaţii plastice şi deaceia epura primul caz de rupere, care este cel mai optim pentru beton, de durata actiunii sarcinii etc.
5
 Imdeosebi dezavantajele metodei de calcul dupa
rez, admisibile sau evidentiat mai profund la
utilizarea in practica constructiilor a betonurilor si
otelurilor cu rez, inalte.
Fig. 19a
Fig. 19b
12
Metoda de calcul a elementelor din beton
armat la eforturile de rupere
Dezavantajele metodei de calcul a constructiilor
di b, a, dupa rezistentele admisibile au impis savantii
sovietici sa elaboreze o metoda de calcul mai
desavirsita, care a luat in consideratie mai deplin
proprietatile elastico-plastice ale betonilui armat.
Prima data corectarea metodei vechi de calcul a
fost inceputa de prof, loleit inca in 1932 , care a
propus in principiu o alta cale de calcul a
constructiilor din b,a, dupa capacitatea portanta.El a
propus de efectuat calculul dupa stadiul de
rupere(stadiul III) si de aceea metoda de calcul a fost
numita metoda metoda de calcul dupa stadiul de
rupere.In anul 1938 aceastametoda a fost introdusa in
normele si conditiile tehnicede proiectare a
constructiilor din b,a,, care cu unele schimbari au fost
valabile puna i n anul 1955.
La baza metodei de calcul dupa stadiul de rupere
a fost primit stadiulIII (stadiul de rupere).In zona
intinsa toateeforturile sint preluate numai de armatura
longitudunala de rezistenta.In zona comprimata
efortul de comprimare este preluat de beton si
armatura(daca este instalata).Epiura eforturilor
unitare in betonul din zona comprimata la inceput a
fost admisa in forma de linie curba aproape de
parabola cubica (fig,4a), iar apoi (din anul1944_
conform propunerii prof P.L Pasternac a fost admisa
epiura dreptunghiulara (ω=1.0 fig 4 b).Numeroasele
cercetari experimentale au aratat ca aceasta
schimbare a epiurei eforturilor unitare aduce la o
eroare neinsemnata ( nu mai mult de 20%), dar
permite de simplificat esential formulele de calcul si
pot fi raspindite pentru orice sectiuni simetrice.
Eforturile unitare in betonul din zona comprimata se
admit egale cu limita de rezistenta a betonului la
comprimare (σbc=Ru_,iar in armatura intinsa (σs) si
comprimata (σsc)-cu limita de curgere a otelului
(σs=σy,σsc=σy-pentru otelul moale; σs=σ0.2,
σsc=σ0.2-pentru otelul dur).In acest caz decade
necesitatea coeficientului de echivelenta si a
modulului de elasticitate a betonului
Eenta metodei de calcul a capacitatii portante a
elementelor din beton armat dupa stadiul de rupere
consta in aceea, ca eforturile admisibile la
exploatarea constructiilor se admit ca o oarecare parte
din efortul de rupere, obtinut prin impartirea efortului
de rupere la coeficientul unic de siguranta (K).In asa
mod obtinem: pentru elementele incovoiate:
Mrez=Mu/k (8); Nser=Nu/k (9);
Unde Mrez si Nser – momentul incovoitor si forta
longitudinala de exploatare;
Mu si Nu – momentul incovoitor si forta
longitudinala de rupere.
Valoarea momentilui de rupere (Mu) pentru
elementele incovoiate se determina din suma
momentelor eforturilor interioare si exterioare fata de
axa care trece prin centrul de greutate a armaturii
longitudinale intinse (fig 4 b)
Mu=RuAbcZb+σyAs`Zs
Luind in consideratie ca Sbc=AbcZb
(10)
este
momentul static al sectiunii comprimate a betonului
(Abc) fata de axa care trece prin centrul de greutate a
armaturii intinse,
Ss`=As`*Zs -la fel pentru sectiunea armaturii din
zona comprimata (As`).
In care Zb –distanta de la centrul de greutate a
armaturii intinse pina la centrul de greutate a sectiunii
betonului din zona comprimata;
Zs – la fel pina la centrul de greutate a armaturii
comprimate , obtinem:
Mu=RuSbc+σySs` (10b)
Pentru elementele comprimate forta longitudinala
de rupere consta din eforturi preluate de beton (Rb
Ab) si armaturii longitudinale (σy Asc).
Nu=RbAb = σyAsc,
In care Ab-aria elementului
Asc-la fel, a armaturii longitudinale;
Rb-rezistenta prismica a betonului;
Σy-limita de curgere a otelului.
Coeficientul unic de suguranta (K) pentru
constructii se primea conform normelor (1.6-2.4) in
dependenta de factorii care duc la ruperea
constructiei: combinarea eforturilor, raportul
sarcinilor temporare la cele permanente etc.
Metoda de calcul dupa stadii de rupere a Deci ideea principală a metodei de calcul după
reprezentat o dizvoltare esentiala a teoriei rezistentei starea limită constă în aceia, că, dacă asupra σ = ε E = 2 ⋅10 • 2 ⋅10 = 4 ⋅10 =
sc bc s
−3 5 2
betonului armat. construcţiei acţionează sarcini maxime, rezistenţele
Avantajul principal al acestei metode de calcul betonului şi al armăturii sunt minime, iar condiţiile Pentru armătură cu rezistenţă mai înaltă decât 400 MPa rezistenţa
consta in aceea ca ea mai de deplin a luat in de exploatare sunt cele mai nefavorabile, construcţia de calcul Rsc poate fi admisă 500 MPa dacă rezistenţa de calcul a
betonului se admite cu coeficientul condiţiilor de lucru γb2 > 1,0.
consideratie proprietatile neelastice ale betonului si, nu trebuie să se rupă sau să aibă săgeţi mari.
ca urmare, mult mai corect reflecta lucrul real al
Valorile normate şi de calcul ale betonului.
betonului armat.
Totodata de ea au fost excluse premisele
neconvenabile pentru betonul armat ca ipoteza 14 În calitate de caracteristici principale normate ale rezistenţei
sectiunilor plane, constanta coeficientilui de Valorile normate şi de calcul ale sarcinilor şi betonului sunt primite următoarele mărimi:
1) rezistenţa normată a betonului la comprimare centrică – Rbn;
ecchivalenta (α)etc.Calculul elementelor dupa aceasta armăturii.
2) rezistenţa normată a betonului la întindere centrică – Rbtn.
metoda a permis de a exclude armarea zonei
conprimate sau a micsora aria ei, ce aduce la La proiectarea elementelor din beton armat Valorile Rbn şi Rbtn în prezent se determină după următoarele
trebuie de luat în consideraţie acţiunea tuturor formule empirice:
= B ( 0,77 − 0,00125 B ) ≥ 0,75 B
economisirea otelului pina la 34-405.
Principalul dezavantaj al acastei metode consta in sarcinilor, care apar în perioada de exploatare a
aceea, ca ea nu ne permite sa luam in consideratie construcţiei la montare, fabricare, transportarea lor
R bn
variatia sarcinilor, rezistentelor betonului si a etc.
armaturii, conditiile de exploatare a elementelor cu un În dependenţă de durata acţiunii sarcinii deosebim
singur coeficient unic de siguranta (k). două grupe de sarcini:
R = 0,5k B
btn
3 2
1) permanente; unde B – clasa betonului;
2) temporare – care la rândul lor se împart în: k – coeficientul admis în dependenţă da clasa betonului.
a) sarcini de lungă durată; În general rezistenţa de calcul a betonului la comprimare sau la
b) de scurtă durată; întindere centrică se determină prin împărţirea rezistenţei normate la
c) accidentale. coeficientul de siguranţă a betonului la comprimare γ bc şi la întindere
1) La sarcinile permanente se referă greutatea γbt.
proprie a construcţiei, greutatea şi presiunea Pentru determinarea valorilor de calcul ale rezistenţei betonului Rb
pământului (pentru clădirile subterane) şi şi Rbt la calculul construcţiilor după prima grupă a stării limită
precomprimarea. coeficienţii de siguranţă a betonului se admit:
Fig. 20a
a) La sarcinile de lungă durată se referă: sarcinile γbc = 1,3şi γbt= 1,5.
de la masa utilajului staţionar, presiunea gazelor, Rezistenţele de calcul ale betonului pentru calculul după grupa II a
lichidelor şi a materialelor granulate, acţiunile de stărilor limită se notează corespunzător prin Rb,ser la comprimare şi
13 lungă durată a temperaturii (tehnologice), sarcinile Rbt,ser la întindere şi se stabilesc pentru γ bc = γbt = 1,0, adică se admit
de la un pod rulant (multiple la coeficientul 0,5 sau egale cu valorile normate:
Metoda de calcul a elementelor din beton armat
la stările limită.
0,7 pentru podurile cu regimul de lucru mediu sau
greu), o parte din sarcina zăpezii pentru raioanele
R =R
b , ser R
bn şi =R
bt , ser btn
climaterice III şi IV etc. Pentru aprecierea diferenţei rezistenţei betonului şi stabilirea
Această metodă a fost inclusă în norme în 1955, cu
b) La sarcini de scurtă durată se referă: masa caracteristicilor lui de calcul, folosind numeroase rezultate
unele modificări şi precizări sunt în vigoare şi în
oamenilor, pieselor şi materialelor în zone de experimentale construim, construim graficul de repartiţie a rezistenţei
prezent.
deservire şi reparaţie a utilajului, sarcini de la poduri betonului în dependenţă de numărul epruvetelor. Pentru aceasta se
Ea este o dezvoltare de mai departe a metodei de
rulante, sarcini ce apar la fabricarea, transportarea şi grupează separat epruvetele care au valori aproximativ egale:
calcul după stadiul de rupere. Capacitatea portantă la
montarea construcţiilor, sarcini de la omăt, vânt, n1 – cuburi de beton cu rezistenţa R1;
fel se determină după stadiul de rupere, iar securitatea
temperatură şi climă. n2 – cuburi ce rezistenţa R2; .......
de lucru a construcţiilor la sarcinile de exploatare se ia
c) La sarcinile accidentale se referă: acţiunile nk – cuburi cu rezistenţa Rk.
în consideraţie cu un şir de coeficienţi, dar nu numai
seismice şi de explozii, sarcini ce apar în urma ieşirii Depunând pe axa absciselor valorile R1, R2, ....Rk, iar pe axa
cu un singur coeficient ca în metoda precedentă. În
din uz a utilajului, deformaţiile nesimetrice a solului ordonatelor – numerele corespunzătoare n1, n2, ....,nk primim curba
afară de aceasta sunt stabilite stări de limită concrete a
sub fundaţii, alunecările subterane. statistică a repartiţiei rezistenţei betonului.
construcţiei la exploatarea ei.
La calculul construcţiilor deosebim sarcini
Starea limită – a construcţiei este aşa o stare, la
normate şi de calcul.
apariţia crăia elementul încetează să satisfacă
Sarcinile normale se numesc valorile maxime ale
cerinţelor de exploatare indicate în normele de calcul,
sarcinilor stabilite de norme, care pot acţiona asupra
adică îşi pierde capacitatea de rezistenţă la acţiunile
construcţiei la exploatarea ei normală.
exterioare sau apar deformaţii mari ori defecte locale
Valorile sarcinilor normate se notează prin litere
inadmisibile.
cu indicile „n”: gn, qn, pb Fn etc.
Pentru asigurarea lucrului normal a construcţiei
Valorile sarcinilor de calcul se determină prin
sunt stabilite două grupe de stări limită:
multiplicarea valorilor sarcinilor normate la
1) prima grupă a stărilor limită;
2) a doua grupă a stărilor limită. coeficientul de siguranţă a sarcinilor γf:
1) La prima grupă a stărilor limită se referă g = gn γf; q = qn γf; p = pn γf;
calculul construcţiilor după capacitatea portantă Valorile coeficientului de siguranţă a sarcinilor Fig.1 Diagrama de repartiţie a rezistenţei betonului:
(ruperea rigidă, plastică), la stabilitate (pierderea pentru fiecare caz se stabileşte după norme. În 1 – teoretică; 2 – experimentală.
formei sau poziţia construcţiei), la durabilitate (la majoritatea cazurilor el este mai mare decât 1,0 (γ f =
rupere de la oboseală la acţiunea sarcinilor multiple), 1,1...1,3 – pentru sarcinile permanente) şi numai în Desen
la lunecare sau răsturnare. unele cazuri este mai mic decât 1,0 ( în cazul când
Pentru un număr destul de mare de încercări a epruvetelor de beton,
Acest calcul este obligatoriu pentru toate sarcina are un efect de descărcare). această curbă se apropie de curba teoretică a repartiţiei normale.
elementele portante ale construcţiei. Din acest calcul În calitate de rezistenţă normată a armăturii R sn se Pe baza rezultatelor experimentale calculăm următoarea
se stabilesc dimensiunile secţiunilor şi ariile necesare admite valoarea de control a rezistenţei armăturii, în caracteristici:
ale armăturilor. dependenţă de caracteristicile mecanice ale oţelului
- rezistenţa medie a betonului:
2) La grupa a doua a stărilor limită se referă în calitate de rezistenţă normată a armăturii se
calculul construcţiilor după deformaţii(săgeată), la admite: n R + n R + .... + n R
formarea fisurilor (la lipsa fisurilor), la deschiderea 1) pentru armătura moale cu palier de curgere Rsn
sau închiderea (strângerea) lor după o descărcare a = σy este egal cu limita fizică sau reală de curgere a
R = m
1 1 2 2 k k
elementului. oţelului; n
Calculul la grupa a doua se înfăptuieşte după 2) pentru oţeluri dure şi semidure Rsn se ia egal cu - devierea pătratică:
calculul la prima grupă a stărilor limită a limita convenţională de curgere a oţelului Rsn = σ0,2 .
construcţiilor în care pot să se dezvolte săgeţi mari Pentru armătură deosebim următoarea rezistenţă
∆ = R − R ..... ∆ = R − R
1 1 m k k m
(grinzi, plăci), sau pot să se formeze fisuri de calcul: - devierea medie pătratică:
(rezervuare, conducte de apă precomprimate etc.), sau Rs – rezistenţa de calcul la întindere;
apar fisuri mari care pot aduce la coroziunea Rsc – rezistenţa de calcul la comprimare.
n ∆ + n ∆ + ... + n ∆
2 2 2
armăturii.
R σ= 1 1 2 2 k k
R =
sn
n −1
Calculul după prima grupare a stărilor limită se
numeşte calculul la capacitatea portantă, iar după
γ
s
gruparea a doua – a stărilor limită la utilitatea
s - coeficientul de variaţie al rezistenţei:
construcţiei, la exploatare.
În procesul exploatării ăndelungate a construcţiilor R = R ≤ 400 MPa σ
sau la fabricarea lor sarcinile şi caracteristicile de sc s ϑ= σ =ϑ ⋅ R
sau
m
rezistenţă a materialelor (betonului şi armăturii) pot să Valoarea coeficientului de siguranţă al armăturii R m
se deosebească de la valorile medii, care sunt admise γs se admite conform normelor de calcul în
în calcule. dependenţă de clasa armăturii şi grupa stării limită. În prezent în norme de proiectare a consrucţiilor din beton armat
De acea, pentru asigurarea exploatării normale a Pentru grupa I a stării limită γs este mai mare pentru rezistenţa betonului este admisă probabilitatea rezistenţei de
construcţiilor şi excluderea apariţiei unei din stările decât 1,0 şi deviază în limitele 1,05...1,2. 95% care corespunde numărului de standarde n = 1,64.
limite, în calcule se introduc un şir de coeficienţi, care Pentru grupa II a stării limită γ s = 1,0 pentru toate În calitate de caracteristica principală a rezistenţei cubice a
iau în consideraţie variaţia posibilă a diferitor factori: tipurile de armătură. betonului e admisă clasa lui după rezistenţă la comprimare axială B,
care, reeşinr din cele expuse de mai sus, matematic se exprimă în felul
1) coeficientul de siguranţă a sarcinilor – γf ce ia Se ştie că la o aderenţă bună dintre armătură şi
următor:
în consideraţie variaţia sarcinilor în perioada de beton la comprimare ambele materiale se deformează
exploatare a construcţiilor; egal, adică ε =ε
s b
B = R − nσ = R − nϑR =
m m m
2) coeficienţii de siguranţă:
= R (1 − nϑ) = R (1 −1,64ϑ)
a) al betonului - γbc la comprimare şi γbt Luând în consideraţie că ruperea elementului va
la întindere; avea loc în momentul strivirii betonului la care m m
b) al armăturii – γs.
care iau în consideraţie variaţiile rezistenţelor bc
ε =ε bc max ≈ 2 ⋅10 −3 Analiza numeroaselor rezultate experimentale asupra cuburilor din
şi modulul beton a arătat că pentru betonul greu şi betonul din agregaţi poroşi
coeficientul de variaţie în mediu este egal cu 0,135, cea ce este admis
betonului şi armăturii;
3) coeficientul de siguranţă după destinaţia de elasticitate a oţelului
sE = 2 ⋅10 5 în norme de proiectare.
În aşa caz:
B = R (1 −1,64 ⋅ 0,135 ) ≈ 0,778 R
construcţiei care consideră gradul de responsabilitate
a clădirii; atunci obţinem valoarea maximă posibilă a efortului
unitar în armătură comprimată: m m
4) coeficienţii condiţiilor de lucru ai betonului γbi
şi armăturii γsi. σs
εs = = ε bc
Valorile numerice ale tuturor coeficienţilor sunt 15
stabilite pe baza metodelor probabilităţii statistice şi
sunt date în normativele de calcul ale construcţiilor.
Es Valorile iniţiale de tensiuni în armătura pretensionată şi beton
în elementele din beton precomprimat.
atunci
6
 Valorile eforturilor unitare iniţiale de
precomprimare în armătura pretensionată şi beton
suficient influenţează asupra lucrului elementului în
perioada lui de fabricare şi exploatare. Deobicei, cu
cât este mai înaltă valoarea pretensionării armăturii,
cu atât este mai mare influenţa ei pozitivă asupra
lucrului construcţiei. Însă dacă valoarea
pretensionării este prea mare, atunci ea poate aduce la
strivirea locală a betonului în zona ancorării sau la
ruperea elementului în întregime în perioada de
transmitere a efortului de precomprimare pe betonul
construcţiei, adică în perioada de fabricare a
elementului. În afară de aceasta stabilirea valorilor
înalte de pretensionare a armăturii este limitată de
pericolul ruperii ei în procesul de întindere sau poate
duce la dezvoltarea deformaţiilor neelastice.
În acelaşi timp valoarea pretensionării armăturii
nu trebuie să fie prea mică, pentru că la comprimarea
betonului efectul precomprimării este neînsemnat şi
cu timpul poate să dispară cu totul în legătură cu
pierderile de tensiuni.
De aici reese că stabilirea valorilor optime ale
pretensionării armăturii are o însemnătate
considerabilă. Pe baza experienţelor la fabricarea şi
exploatarea construcţiilor precomprimate normele
recomandă de admis valoarea eforturilor unitare σ sp în
armătura pretensionată pentru bare şi sârmă:
σsp + p ≤ Rs ,ser ;
σsp − p ≥ 0,3Rs ,ser
unde p – devierea posibilă admisă a pretensionării în
perioada de fabricare a construcţiei în rezultatul
supraîntinderii sau întinderii mici a armăturii.
Valoarea p, MPa, se admite la metoda mecanică
de întindere a armăturii egală cu 0,05σ sp, iar la
întindere prin metoda electrotermică se determină
din:
 360 
p =  30 +  În prezent normele de calcul a construcţiilor din 3 – partea laterală a cofrajului;
 l 
unde l – este lungimea barei întinse în m.
Valorile eforturilor unitare iniţiale σsp şi σsp
corespunzător în armatura pretensionată, situată în
zona întinsă Asp şi în zona comprimată Asp se
stabilesc de proiectant.
O caracteristică importantă a armăturii
pretensionate este aşa numitul efort unitar de control
Asp şi Asp care se admite în dependenţă de metoda de
pretensionare a armăturii.
În elementele cu armătura preîntinsă valorile
eforturilor unitare de control σcon1 şi σcon1
corespunzător în armătura pretensionată Asp şi Asp
măsurate după întinderea ei, se determină cu evidenţa
pierderilor de tensiuni de la deformarea ancorelor σ 3
şi frecarea armăturii σ4:
σ con 1 = σ sp − (σ 3 + σ 4 )
′ 1 = σ ′sp − ( σ 3′ + σ 4′ )
σ con
În elementele cu armătură postîntinsă valorile
eforturilor unitare de control σ con2 şi σcon2
corespunzător în armătura Asp şi Asp, măsurate în
locul aplicării efortului de întindere după întărirea
betonului, se determină cu evidenţa pierderilor de
tensiuni de la comprimarea elastică a betonului în
momentul de întindere a armăturii pretensionate:
σcon 2 =σsp −ασbp
σcon
′ 2 = σ sp
′ −ασbp
′ elementul se fabrică fără prelucrare termică, atunci în el se dezvoltă deformaţii plastice. Creşterea
Esp
unde α= coeficientul de
Eb
echivalenţă;
σbp şi σbp – eforturile unitare la nivelul
armăturii pretensionate;
Asp şi Asp – evidenţa pierderilor de tensiuni
primare.
În procesul fabricării construcţiilor din beton
precomprimat în condiţiile de producere, valoriel
eforturilor unitare iniţiale din armătură pot să difere
de cele admise în calcul din cauza erorii aparatelor de
măsurat. Din această cauză a fost introdus
coeficientul de precizie la întindere a armăturii:
γ sp =1 ± ∆γ sp
unde „+” – se admite la acţiunea neprielnică a
pretensionării în cazul cînd pretensionarea poate duce
la micşorarea capacităţii portante a elementului;
„ – „ – la acţiunea prielnică.
Valoarea ∆γsp se admite egal la metoda mecanică
de întindere a armăturii cu 0,1, iar pentru metoda
electrotermică de întindere se determină cu formula:
P   canaluri pentru instalarea armăturii pretensionate.
1 + 1  ≥ 0,1
∆γ sp = 0,5
σsp 
 np 
 speciale, lăsate în procesul fabricării lor, între se formează precomprimarea necesară.
unde np – numărul barelor pretensionate din secţiunea
elementului.
Una din cele mai importante caracteristici ale
betonului armat precomprimat ste rezistenţa
betonului în momentrul transmiterii efortului de
precomprimare asupra lui, numită rezistenţa de
transmitere a betonului – Rbp.
Normele recomandă, ca rezistenţa de transmitere a
betonului în momentul precomprimării să fie nu mai
mică de 50% din clasa minimă a betonului;
- nu mai mică de 11,0 MPa – pentru
armătura de clasa A-IV;
- nu mai mică de 15,5 MPa – pentru toroane.
Pentru preîntîmpinarea dezvoltării deformaţiilor
plastice în beton sau ruperea elementulzi în momentul
realizării precomprimării betonului, normele limitează Fig. 2 Schema de fabricare a elementului
valorile efortului unitar din beton σ bp în momentul precomprimat cu zone de armătură cu traseul
comprimării lui. curbiliniu.
Valorile acestor eforturi unitare se admit ca o parte Continuare la întrebarea 25. Fig. 4 Element precomprimat cu armătură postîntinsă alcătuită din
din rezistenţa de transmitere a betonului σbp/Rbp şi Fig.2 blocuri prefabricate:
deviază între limitele (0,5...0,95) Rbp . Valorile unde 1 – suport; 2 – cofraj; 3 – armătură 1 – blocuri separate prefabricate; 2 – îmbinările între blocuri;
concrete ale acestor eforturi unitare sunt date în pretensionată; 4 – articulaţii pentru îndoierea 3 – armătură pretensionată.
norme în dependenţă de metoda de precomprimare. armăturii.
În elementele precomprimate cu armătură
preîntinsă pe suprafeţele cu sectoare curbilinii a
armăturii pretensionate (fig.2) pentru încovoierea 17
16 armăturii, în cofraj se instalează dispozitive speciale Gruparea pierderilor de tensiuni. Pierderile primare şi
Pierderile de tensiuni în armătura de încovoiere. De acea la întinderea armăturii o parte secundare de tensiuni. Pierderile totale de tensiuni.
pretensionată a elementelor din eforturi se pierd la frecarea armăturii de aceste
din beton precomprimat. dispozitive. La calculul construcţiilor din beton armat precomprimat în perioada
5) Pierderile de tensiuni de la deformaţia lor de exploatare e necesar de ştiut pierderile totale de tensiuni pentru
Experimental s-a stabilit, că în construcţiile cofrajului de oţel σ5. determinarea eforturilor unitare finale în armătura pretensionată
precomprimate eforturile unitare iniţiale de întindere Această pierdere de tensiune are loc în numite însă eforturi unitare stabilizate. Afară de aceasta, pentru
în armătură σsp şi σsp nu rămân constante, dar cu elementele, la care în procesul de fabricare în calitate calculul construcţiilor la etapa de fabricare, pentru a exclude ruperea
timpul se micşorează. Aceste micşorări a eforturilor de suporturi pentru întărirea şi întinderea armăturii lor în întregime, dezvoltarea deformaţiilor mari în beton, apariţia
unitare iniţiale în armătură se numeşte pierderi de serveşte nemijlocit cofrajul de oţel (fig.3). fisurilor sau deschiderea fisurilor neadmisibile, este necesar să ştim şi
tensiuni. valoarea eforturilor unitare în armătură pretensionată la această etapă.
Valoarea acestor pierderi în unele cazuri pot să fie De aceea, afară de pierderile depline σp de tensiuni din armătura
destul de mari şi să atingă mărimea 100...300 MPa. pretensionată, la diferite etape de fabricare şi exploatare a construcţiei
Din această cauză pentru construcţiile precomprimate deosebim aşa numitele pierderi de tensiuni:
nu se aplică armătură cu rezistenţă joasă de clasele A- 1) primare;
I; A-II şi A-III (Rs ≤ 360 MPa), pentru că pierderile 2) secundare.
pot să compenseze complect eforturile unitare iniţiale 1) La pierderile de tensiuni primare σp1 se referă pierderile, care au
în armătura pretensionată. Fig. 3 Schema de fabricare a elementului loc până la momentul terminării precomprimării betonului.
Evidenţa precisă a tuturor factorilor care precomprimat cu armătură preîntinsă pe cofraj 2) La cele secundare σp2 se referă pierderile ce au loc după
influenţează asupra pierderilor la precomprimarea metalic: precomprimarea betonului.
armăturii este destul de complicată. 1 – cofraj; 2 – suporturi pentru blocarea armăturii; Gruparea pierderilor de tensiuni:
beton precomprimat iau în consideraţie influenţa a 10
Putem scrie următoarele formule pentru calculul pierderilor primare
4 – armătură pretensionată; 5 – elementul şi secundare de tensiuni.
factori asupra pierderilor de tensiuni ale eforturilor precomprimat. 1) Precomprimarea cu armătură preîntinsă:
unitare iniţiale în armătura pretensionată grupate în 11 La întindea armăturii pe cofrajul de oţel de la a) primare:
tipuri de la σ1 până la σ11. comprimarea lui se scurtează lungimea armăturii cu
Mai jos precăutăm mai detaliat esenţa fiecărei oarecare mărime şi ca urmare, se micşorează şi σ p1 = 1 + σ σ 2 + 3 +σ σ 4 + σ 5 + σ 6
pierderi de tensiuni fără determinarea lor: eforturile unitare iniţiale din armătură. b) secundare:
1) Pierderile de tensiuni de la relaxarea eforturilor 6) Pierderile de tensiuni de la curgerea lentă de
unitare în armătură σ1 (σ7). Se ştie că dacă asupra scurtă durată a betonului σ6. σ p2 = σ 8 + 9 σ
oricărui material acţionează o oarecare sarcină iniţială În perioada de transmitere a efortului de
σ0 şi deformaţii ε0 şi dacă fixăm în aşa fel, încât mai precomprimare de la suport la element în cazul 2) Precomprimarea cu armătură postîntinsă:
departe deformaţiile lui să rămână constante (ε 0 = armăturii postîntinse sau la sfârşitul întinderii a) primară:
const), apoi cu timpul valoarea eforturilor unitare armăturii în cazul armăturii preîntinse, în beton se
iniţiale se micşorează. Acest fenomen poartă dezvoltă deformaţii plastice numite deformaţii de
σ p1 = σ 3 + σ4
denumirea de relaxarea eforturilor unitare. curgere rapidă, care aduc la o oarecare micşorare a b) secundare
În rezultatul precomprimării elementelor cu elementului în întregime şi, care urmare, la scurtarea
armătură preîntinsă sau postîntinsă în momentul armăturii pretensionate, care aduce la micşorarea σ p2 = σ σ σ
7 + 8 + 9 + 10 + 11 σ σ
iniţial de fabricare a construcţiei în armătură apar eforturilor unitare iniţiale în ea. Valoarea sumară a pierderilor de tensiuni totale:
eforturi unitare iniţiale σsp şi deformaţii iniţiale εsp0. 7) Pierderea de tensiuni de la contracţia betonului
Armătura fixată pe suporturi sau pe elemente de beton σ8. σ p = σ p1 + σp2
n-are posibilitatea să se deformeze liber (εsp0 = const) Se ştie că betonul are proprietatea de a se micşora
care se admite la calculul construcţiilor precomprimate, trebuie să fie
şi de acea se micşorează valoarea iniţială a efortului în volum la întărirea sau în mediul obişnuit, numit
unitar cu mărimea σ . această pierdere de tensiune σ contracţie. În rezultatul contracţiei betonului, care nu mai mică de 100 MPa.
1 1
se dezvoltă în general în momentul iniţial de decurge un timp îndelungat, elementul se micşorează
precomprimare a armăturii sau postîntinsă. şi ca urmare se scurtează şi armătura, care aduce la
2) Pierderile de tensiuni de la diferenţa de micşorarea eforturilor unitare iniţiale în ea.
temperaturi ale armăturii pretensionate în zona de 8) Pierderile de tensiuni de la curgerea lentă de
18
Efortul de precomprimare a betonului şi excentricitatea lui.
încălzire a elementului şi despozitivelor de fixare a lungă durată a betonului σ9.
armăturii. Această pierdere de tensiune are loc în Pentru un element precomprimat efortul de
cazul de precomprimare cu armătura preîntinsă şi se precomprimare reprezintă o forţă exterioară de În elementele din beton armat precomprimat la etapa lor finală de
petrece numai în construcţiile, care în procesul comprimare ca pentru un element obişnuit. După fabricare armătura nepretensionată, situată în zona întinsă As sau
fabricării se află în camera cu aburi, iar dispozitivul cum cunoaştem că la acţiunea îndelungată a unei comprimată As, în starea de exploatare a elementului este comprimată,
pentru fixarea armăturii în afara camerei (fig.1). Dacă sarcini permanente de comprimare asupra betonului, iar cea pretensionată Asp şi Asp – întinsă (fig. 1).
pierdere lipseşte (σ2 = 0). deformaţiilor plastice aduc la scurtarea elementului
pretensionat, care, la rândul său, aduce la micşorarea
eforturilor unitare iniţiale.
9) Pierderile de tensiuni de la strivirea betonului
sub firele armăturii circulare σ10.
Aceste pierderi de tensiuni au loc numai în
Fig. 1 Schema de fabricare a elementului construcţiile din beton precomprimat cu armătură
precomprimat, prelucrat termic cu armătură circulară postîntinsă.
preîntinsă: 1 – suport pentru blocarea armăturii; 2 – În acest caz armătura din sârma pretensionată se Fig. 1 Schema eforturilor în secţiunea normală a elementului
armătură pretensionată; 3 – camera pentru tratament înfăşoară în formă de spirală pe un element precomprimat:
termic; 4 – gaură pentru introducerea armăturii prefabricat din timp cu o pretensionare necesară. În
pretensionate; 5 – cofrajul; T1 – temperatura în zona rezultatul strivirii betonului sub firele armăturii 1 – linia centrului secţiunii ideale.
suportului; T2 – temperatura în camera de tratare circulare ele se îngroapă în beton şi se micşorează
termică. lungimea ei, care aduce la pierderea unei părţi din
efortul unitar iniţial. Rezultanta eforturilor din armătură pretensionată şi nepretensionată
3) Pierderi de tensiuni de la deformarea ancorelor Această pierdere se ia în consideraţie la se precaută ca o forţă exterioară longitudinală, aplicată cu
situate la dispozitivele de întindere σ3. elementele cu secţiunea circulară şi diametrul până la excentricitate, care comprimă elementul şi se numeşte efort de
În locurile de fixare a armăturii pe suporturi în 3 m.
precomprimare a betonului P.
cazul armăturii preîntinse sau pe beton în cazul 10) Pierderi de tensiuni de la deformarea Valoarea efortului de precomprimare pentru diferite etape de
armăturii postîntinse sub sectoarele ei de la capete se îmbinărilor între blocurile construcţiei. fabricare sau de exploatare a elementului se determină din condiţia de
instalează diferite şaibe sau plăci şi sub acţiunea Au loc la precomprimarea cu armătură postîntinsă echilibru a tuturor forţelor ce acţionează în secţiunea normală a
efortului de precomprimare aceste şaibe se pentru construcţiile comune din blocuri separate de elementului.
deformează neînsemnat, ca urmare armătura se montaj fabricate la uzină (σ11).
scurtează şi aceasta duce la micşorarea eforturilor În practica de construcţii elementele cu deschideri P = σ A + σ ′ A′ −σ A −σ ′ A′
sp sp sp sp s s s s
unitare iniţiale. mari ca coardele arcurilor, elementele podurilor,
4) Pierderile de tensiuni la frecarea armăturii de angarelor pentru transportarea lor de la uzine la unde σs, σs – efortul unitar corespunzător în
armătura nepretensionată din
pereţii canalelor, de suprafeţele betonului construcţiei şantier se fabrică din blocuri separate, în care se lasă
zona întinsă şi comprimată a
sau de dispozitivele de încovoiere σ4
elementului;
În elementele precomprimate cu armătură Apoi pe şantier elementul se strânge din blocuri
postîntinsă, la care armătura se instalează în canale separate (fig. 4) şi prin precomprimare cu armătură ysp; ysp; ys; ys – distanţa de la centrul de
greutate a secţiunii ideale a
elementului până la punctul de
armătura întinsă şi suprafaţa canalului apar forţe de În rezultatul comprimării blocurilor de armătură,
de la deformarea mortarului care este introdus între aplicare a eforturilor corespunzător
frecare, care, la rândul lor aduc la micşorarea
blocuri îmbinările se comprimă, sau se strivesc în armătura pretensionată Asp şi Asp
eforturilor unitare iniţiale (σ4).
eşiturile pe părţile laterale ale blocurilor în cazul şi nepretensionată As şi As.
îmbinării fără mortar şi elementele se scurtează cu o Excentricitatea efortului de precomprimare a betonului e op faţă de
oarecare mărime, care aduce la micşorarea centrul de greutate a secţiunii ideale se determină din condiţia
eforturilor unitare din armătură pretensionată. egalităţii momentelor tuturor eforturilor interioare din armătură şi
7
rezistenţa lor faţă de axa care trece prin centrul de in armatura pretensionata de la valoarea admisa se ia La calculuil elementelor din b,a, la capacitatea portanta in
I red
Pe op = σsp Asp y sp −σs As y s −r = A y
greutate a secţiunii ideale. in consideratie cu ajutirul coeficientului de precizie sectiunile normale in majoritatea cazirilor se ia suma momentelor
la intinderea armaturii interioare si ext, fata de axa ce trece prin centrul de greutate a
γsp=1±δ armaturii intinse (As) si are urmatoarea forma matematica: Σmas=0
red 0 In aceasta formula semnul + se admite la Pentru cazurile examinate de noi Σmas=0 va avea urmatoarea
−σsp ′ Asp ′ y ′sp +σ′s As′ y ′s I red actiunea neprielnica a pretensionerii ( la stadia data forma:M<=RbAbcZb+RscA`sZs=RbSb+RscS`s (27)

r′ =
de lucru a constructiei sau pe sectorul precaut al In care M – mom, de incovoiere de la sarcinile exterioare de

[ Ared (h − y0 )]
de unde excentricitatea rezultantei P elementului pretensionarea micsoreaza capacitatea calcul, Pentru elementele excentric comprimate M=N*e, in care N –
portanta, aduce laq formarea fisurilor etc,) semnul – este forta exterioara longitudinala si r- distanta de la centrul de
la actiunea prielnica. greutate a armaturii intinse pina la forta N; Sb=Abc*Zb –momentul
Valoarea δsp se admite la metoda mecanica de static al zonei comprimate a betonului fata de axa , care trece prin

σ A y −σ A y −
sp sp sp s s s
unde A – aria secţiunii betonului cu diferenţa ariei intindere a armaturii egala cu 0.1 , iar pentru metoda centrul de greutate a armaturii intinse;
secţiunii golurilor sau a armăturii. Dacă aria armăturii electromecanica si electro-termo-mecanica de S`s=A`s*Zs- aceeasi, pentru armatura din zona comprimata;
e =op
longitudinale totală este mai mică decât 0,008A, apoi intindere a armaturii se determina dupa formula Abc- aria betonului din zona comprimata;

P ea nu se scade din aria secţiunii betonului; δγsp=0.5 p/ σsp *(1+ 1/√np) A`s- aria armaturii din zona comprimata

A , A′, A , A′ - ariile
dar nu mai mica decit 0.1 Zb- distanta de la centrul de greutate a armaturii intinse pina la

− σ ′ A′ y ′ + σ ′ A′ y ′
s s sp sp Aici P si σsp- vezi mai sus; np – numarul barelor centrul de greutate a zonei comprimate, adica pina la punctul de
pretensionate din sectiunea elementului. aplicare a rezultantei;
sp sp sp s s s secţiunilor transversale ale armăturilor
Una din cele mai importante caracteristici ale Db=Rb*Abc in zona comprimata, care deseori se mai numeste
nepretensionate întinse şi corespunzător ale celei
betonului pentru elementele din beton armat bratul de pirghie a fortelor interioare;
P pretensionate;
precomprimat este rez, betonului in momentul Zs- distanta dintre centrul de greutate a armaturii As si A`s;
Eforturile unitare în armătura pretensionată σsp şi E E transmiterii efortului de precomprimare asupra lui, Pentru determinarea capacitatii portante in aceeasi sectiune
σsp se admit: α = s,α = ; s
sp
sp adica
rez,
in
de
momentul
transmitere
comprimarii
a betonului-
betonului,
Rbp.
numita
Normele
normala
a
dupa formula 27 nu ne este cunoscuta aria zonei comprimate
betonului, care la rindul sau depinde de inaltimea zonei comprimate
1) cu evidenţa pierderilor de tensiuni primare la
stadia de comprimare a betonului; E E b b recomanda, ca rez, de transmitere a betonului in a betonului X. Ca urmare, pentru determinarea capacitatii portante in
2) cu evidenţa pierderilor te tensiuni totale la etapa momentul precomprimarii sa fie nu mai mica de 50% sactiunea normala nu este cunoscuta inaltimea zonei comprimate a
de exploatare a elementului; E′ E′ din clasa minimala a betonului, recomandat de betonului X.
Eforturile unitare
nepretensionată se admit egale:
σs şi σs din armătură
α′ = s,α′ = s
sp
sp norme pentru tipul dat de constructii si nu mai mica Pentru determinarea inaltimei zonei comprimate a betonului
de 110Mpa pentru armatura de clasa At-iV si nu mai folosim a doua ecuatie de echilibru a staticii: suma proiectiilor tuturor
1) cu pierderi de tensiuni de la curgerea lentă de E E b b mica de 15.5Mpa-pentru toroane. fortelor interioare si exterioare pe axa longitudinala a elementului.
scurtă durată a betonului – la etapa de precomprimare coeficienţi de echivalenţă. Pentru preintimpinarea dezvoltarii deformatiilor Reesind din shemele de calcul a elementelor din b,a, in sectiunile
a elementului; plastice in beton sau ruperea elementului in normale 9fig 6) suma proiectiilor tuturor eforturolor exterioare si
2) cu suma pierderilor de tensiuni de la contracţie momentul realizarii precomprimarii betonului, interioare pe axa longitudinala a elementului va avea urm , forma:
şi curgerea lentă de lungă durată a betonului – la normele limiteaza valorile eforturilor unitare din 1)Pentru elementele ce lucreaza dupa cazul I a stadiului III, adica
etapa de exploatare a elementului. 20 beton σbp in momentul comprimarii lui.
Valorile acestor eforturi unitare se admit ca o parte
pentru elementele armate normal
RbAbc+RscA`s-RsAs±N=0 (28)
Tensiunile din beton de la efortul de din rez, de transmitere a betonului σbp/Rbp si 2)Pentru elementele ce lucreaza dupa cazul II, adica pentru
precomprimare la comprimarea elementului bin deviaza intre limitele (0,5...0.95) Rbp. Valorile elementele supraarmate
19 beton armat.
Valorile eforturolor unitare initiale de
concrete σbp/Rbp in dependenta de metoda de RbAbc+RscA`s-σsAs±N=0 (29)
Caracteristicile geometrice ale secţiunii reduse precomprimare in armatura pretensionata si beton precomprimare a armaturii, diagramei σb- ξb sint In aceste ecuatii de incovoiere primim N=0 semnul – la
(ideale) a elementului din beton armat date in normele de calcul a constructiilor din beton comprimare excentrica si semnul = la intindere excentrica.
suficient influenteaza asupra lucruluielementului in armat. Analizund conditiile (28) si (29) vedem, ca in relatia (28) avem o
perioada lui de fabricare si exploatare.De obicei, cu singura necunoscuta- inaltimea zonei comprimate X (Abc), iar in
La calculul din beton armat şi precomprimat la cit este mai mare valoarea pretensoinarii armaturii, cu
relatia (29) –doua necunoscute – inaltimea zonei comprimate X si
formarea fisurilor, după deformaţii şi capacitatea atit este mai mare influenta ei pozitiva asupra lucrului
portantă, pentru determinarea eforturilor unitare în constructiei. Insa, daca valoarea pretensionarii este 21 efortul unitar din armatura.
armătură şi beton şi în alte cazuri când în betonul din prea mare, atunci ea poate aduce la strivirea locala a Metoda generala de calcul la rezistenta in Ca urmare, pentru elementele ce lucreaza conform cazului 1 mai
zona întinsă lipsesc fisuri se folosesc diferite betonului in zona an corarii sau la ruperea elementului sectiuni normale ale elementelor din beton armat intii din relatia (28) determinam inaltimea zonei X si , introducindo in
caracteristici geometrice ale secţiunii (aria secţiunii, in intregime in peroiada de transmitere a efortului de cu orice profil simetric. Înălţimea relativă limită a conditia (27), verificam capacitatea portanta a sectiunii normale a
momentul de inerţie, momentul static etc.). zonei comprimată. elementului. Pentru elementele ce lucreaza conform cazului 2
precomprimare de betonul constructiei, adica in La elementele din b,a , in care la actiunea problema devine static nedeterminata, pentru ca avem o relatie cu
Luând în consideraţie, că elementul din beton perioada de fabricare a elementului. Afara de acestea
armat constă din beton şi armătură, reeşind din stabilirea valorolor inalte de pretensoinare a armaturii sarcinilor exterioare in sectiunile normale la axa doua necunoscute X si σs. In asa cazuri , dupa cum se stie din cursul
condiţia de egalitate a deformaţiilor lor εs = εb , este lomitata de pericolul ruperii ei in procesul de longitudinala apar eforturi unitare de intindere si de matematica sup, este necesar de avut adaugator doua relatii sau sa
aducem aria armăturii la aria betonului cu ajutorul intindere sau poate aduce la dezvoltarea deformatiilor comprimare (elementele incovoiate, comprimate si numim o necunoscuta.
coeficientului de echivalenţă α = Es/Eb şi în locul neelastice. intinse excentric 0, la stadiul de rupere ( stadiul III) In asa fel pentru a calcula capacitatea portanta a elementului in
secţiunii din beton armat de acum se precaută aşa este caracterizata una si aceeasi stare a dependentei sectiunea normala, in primul rind este necesar de stabilit cazul de lucru
In acelasi timp valoarea pretensionarii armaturii dintre eforturi unitare si deformatii. I de aceea toate a constructiei ca sa stim dupa dupa care formula trebuie de determinat
numită secţiune ideală. nu trebuie sa fie prea mica, pentru ca comprimarea
Secţiunea ideală reprezintă o secţiune de beton, în betonului efactul precomprimarii este neinsemnat si ele se calculeaza la fel dupa aceeasi metoda unica , inaltimea zonei comprimate, adica e necesar de stiut valoarea
care armătura este înlocuită cu α suprafeţe de beton, cu tumpul poate sa dispara cu totul in legatura cu care se numeste metoda generala de calcul a eforturilor unitare din zona armaturii intinse.
adică suprafaţa ariei este redusă la α suprafeţe pierderile de tensiuni. capacitatii portante in sectiuneanormala. Conform Dic numeroase cercetari a fost obtinuta urm, formula empirica
echivalente de beton. acestei metode se examineaza o sectiune normala cu dintre eforturile unitare din armatura intinsa gs si inaltimea relativa a
De aici reese, ca stabilirea valorilor optime ale fisura in zona intinsa. In zona intinsa tota eforturile zonei comprimate a betonului ζ=X/ho, aici ho- inaltimea utila a
pretensionarii armatirii are o insemnatate sint preluate numai de armatura. Epiura eforturilor sectiunii elementului ( fig 6)
considerabila. Pe baza experientilor la fabricarea si unitare in zona comprimata a betonului se admite σs=[σsc/(1-ω/1.1)]*(ω/ζ –1)
exploatarea constr, precomprimate normale se dreptunghiulara.Valorie eforturilor unitare in beton si In aceasta formula ω reprezinta inaltimea relativa a zonei
recomanda de admis val, eforturilor unitare σsp in armatura din zona comprimata sint egale comprimate a betonului cu epiura eforturilor unitate dreptunghiulara
armatura pretensionata pentru bare in sirma corespunzator cu rez, prismatica a betonului σbc=Rb (fih7) , admisa in locul epiurei reale curbilinice pentru cazul cind
Σsp+p<=Rs,rez ; σsp-p>=s,ser (34) si rez, de calcul a armaturii comprimate σ sc=Rsc (in eforturile unitare din armatura intinsa sint egale co zero, σs=0.
In care p – devierea admisa a pretensionarii in elementele fara precomprimare). In literatura tehnica si normele de calcul a costr, din b,a, ω se
perioada de fabricare a constructiei in rez, Im cazul cind armatura longitudinala amplasata numeste carecteristica proprietatilor de deformatie a betonului din
Fig.1 Secţiunile elementului supraintinderii sau intinderiii mici a armaturii. in zona comprimata mata este pretensionata, zona comprimata si in prezent se determina dupa urmatoarea formula
Valoarea p,Mpa se admite la metoda mecanica de eforturile unitare in ea se admit egale cu empirica: ω=a-0.008 Rb (31)
din beton armat: intindere a armaturii egala cu 0.05gsp, iar la σsc=Rsc_σ`sp, unde σ`sp este valoarea efortului In care a- coeficientul admis dupa norme in dependenta de tipul
intinderea prin metoda electrotermica se determina unitar in armatura pretensionata din zona betonului ( a= 0.85 pentru betonul greu).
a – secţiunea reală cu armătură pretensionată şi dupa formula:
comprimata cu evidenta pierderilor de tensiuni, Insa Analizind formula 30 constatam ca schimbarea inaltimii relative
nepretensionată; P=(30+3σo/l) (35) avind in vedere, ca in practica foarte rar se intilnesc a zonei comprimate ζ=X/ho de la valoarea maxima ζmax =
b – seaciunea ideală: In care l este lungimea barei intinse in m. cazuri, cind in zona comprimata se instaleaza Xmax/ho=1 (cind Xmax = h, ζ=X/ho=Xmax/ho=h/ho=1 ) pina la o
1 – centrul secţiunii ideale; 2 – linia, care trece Valorileeforturilor unitare initiale σsp si σsp` armatura pretensionata, vom examina elementele cu oarecare valoare minimala ζmin= Xmin/ho , eforturile unitare din
prin centrul secţiunii ideale. corespunzator in armatura pretensionata, situata in armatura in zona comprimata( σsc=Rsc). armatura situata in zona intinsa se schimba de la valoarea max, la
zona intinsa (sau mai putin comprimata) Asp si in Valoarea efortului unitar in armatura intinsa se comprimare (σs=Rsc) pina la intindere (σs=Rs) (fig 8).
Reeşind din acestea obţinem următoarele formule zona comprimata Asp`, se stabileste de proiectant.
admite in dependenta de cazul de rupere a Daca in relatia 30 inlocuim valoarea eforturilor unitate din
pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale O caracteristica importanta a armaturii elementului. La ruperea elementulkui dupa cazul 1, armatura prin limita de curgere a otelului ( pentru calcule admitem
secţiunii ideale: pretensionate este asa numitul efort unitar de control, efortul unitar in armatura intinsa se admite egal cu σs=Rs), obtinem valoarea minimala a inaltimii relative a zonei
- secţiunea ideală a elementului: care se masoara ( se controleaza) nemijlocit in rez, de calcul a otelului la intindere (σs=Rs), iar in comprimate, numita inaltimea relativa limitata a zonei comprimate a
A red = A +α A +α A + s s sp sp
procesul fabricarii elem. Valoara efortului unitar de cazul 2 de rupere efortul unitar σs<Rs.
control in armaturile pretensionate Asp si Asp` se
betonului ζmin=cr : ζr=a/[(1+Rs/σsc(1-ω/1.1))] (32)
Schemele de calcul pentru toate elementele mai In asa fel inaltimea relativa a zonei comprimate este marimea, la
admite in dependenta de metoda de preintindere a sus sint aratate in fig 6.
+α′ A′ +α′ A′
s s sp sp
armaturii.
valoarea careea eforturile unitare din armatura intinsa ating limita de
In caz general pentru calculul capacitatii portante curgere a otelului σy;σ0.2, iar pentru calcule admitem Rs, Rsc.
In elementele cu armatira preintinsa valorile in orice sectiune normala, simetrica in raport cu Pentru elementele din beton de clasa B30 si mai jos cu armatura
- momentul static al secţiunii ideale în raport cu eforturilor unitare de control σcon1 si σ`con1
planul sectiunii momentului, teoria betonului se nepretensuonata de clasele Ai; AII; AIII normele ne permit sa
latura întinsă de jos I – I (fig.1): corespunzator in armatura pretensionata Asp si A`sp, bazeaza pe doua conditii de echilibru a staticii: aplicam in locul formulei 30 o relatie mult mai simpla pentru
S red = S +α A a +α A a +
s s s sp
masurate dupa intinderea ei, se determina cu evidenta
sp pierderilor
sp
1)Ecuatia de echilibru (egalitate) a momentelor determinatrea eforturilor in armatura intinsa:
de tensiuni de la deformarea ancorelor σ3 de la eforturile interne si externe fata de axa

(h )
σs=[2*{1-x/ho)/(1-ζr)-1]*Rs
+α′ A′ ( h − a ′ ) +α′ A′
si frecarea armaturii σ4
s s 0 s sp sp 0 − a′ σcon1= σsp-(σ3+σ`4) (36)
sp
perpendiculara planului actiunii momentului ( planul
de incovoiere) ΣM=0;
σ`con1=σ`sp-(σ`3+σ`4) (37) 2)Ecuatia de echilibru (egalitate) a proiectiilor
- distanţa de la latura întinsă I – I până la centrul de
greutate a secţiunii ideale:
in elementele cu armatura preintinsa valorile eforturilor interioare si exterioare pa axa
eforturilor unitare de control σcon2 si σ`con2 longitudinala a elementului, ΣN=0.
22
Calculul la rezistenţă în secţiuni normale ale elementelor
corespunzator in armatura Asp si A`sp, masurate in
S Relatia capacitatii portante in sectiune normale încovoiate cu secţiunea dreptunghilară armată simplu. Metoda
locul aplicarii efortului de intindere dupa intarirea pentru un element din beton armat cu orice profil tabulară de calcul.
y = 0
red
betinului, se determikna cu evidenta pierdereilor de simetric la actiunea oricarei sarcini externe Dimensiunile secţiunii b şi h Construcţiile încovoiate din beton
A red
tensiuni de la comprimarea elastica a betonului in enumerate mai sus reprezinta o ecuatie de echilibru a armat se armează cu carcase legate sau sudate. În cazurile când
mimentul de intindere a armaturii pretensionate. momentelor interioare si exterioare si in general se armătura de sus a carcasei situată în zona comprimată nu este necesară
- momentul de inerţie al secţiunii ideale în raport σcon2=σsp-α σbp 38) formuleaza in felul urmator: după calcul şi este luată în consideraţii constructive, iar după calcul se
cu centrul de greutate: σ`con2=σ`sp-α σ`bp (39) Daca momentul de la sarcinile exterioare µezt va instalează numai armătura întinsă, armarea elementului se numeşte
= I +α A y +α A y
In2 care α=Esp/Eb- coeficientul de echivalenta; fi mai mic sau egal cu suma momentelor tuturor simplă. Schema de calcul a elementului este reprezentată în figura
I red s s s
2
sp spσbp sp +
si σ`bp – efortrile unitare din beton la nivelul eforturilor interioare Σmint, pentru sectiunea 31.a(8). Scriem suma momentelor tuturor forţelor interioare şi
armaturii pretensionate Asp si A`sp cu evidenta examinata fata de orice axa, atunci capacitatea exterioare faţă de axa ce trece prin centrul de greutate a armăturii

+α′ A′ ( y ′ ) +α′ A′
s s s
2
sp ( y′ )
sp
2
pierderilor de tensiuni primare. portanta a elementului va fi asigurata. întinse Σ MAS=0; M≤ DbZb=Rbbx(ho-x/2) (1),
sp In procesul fabricarii constructiilor din b, a In forma generala aceasta conditie a capacitatii unde Db=Rb bx - efortul preluat de betonul din zona comprimată;
precomprimat in conditiile de producere, valorile portante in sectiunile normale matematic poate fi
- distanţa de la punctul de jos (r) şi (r 1) a nucleului eforturilor unitare initiale din armatura pot fi diferite Zb=h – x/ - distanţa de la efortul D b până la centrul de greutate a
secţiunii ideale: exprimata in felul urmator armăturii întinse, care mai este numită braţul forţelor interioare.
de cele admise in calcul ( σsp si σ`sp ) din cauza erorii Mext<=Σmint (26) Relaţia (1) reprezintă condiţia capacităţii portante a elementului
aparatelor de asurat. Devierea posibila a pretensionarii

8
încovoiat în secţiune normală. Pentru verificarea
capacităţii portante a secţiunii nu este cunoscută
înălţimea zonei comprimate x, care poate fi
determinată din condiţia a doua a staticii Σ x = 0: Rs
As = Db = Rb b x (2), de aici
x = Rs*As/Rb*b (3).
Înălţimea zonei comprimate x trebuie să fie mai
mică sau egală cu înălţimea limită a zonei
comprimate xR, x ≤ xR (4), ea mai poate fi exprimată
astfel ξ ≤ ξ R. ξ - înălţimea relativă a zonei
comprimate. Dacă x ≤ xR sau ξ ≤ ξ R este necesar
de instalat armătură în zona comprimată şi armarea
elementului se va numi dublă.
În practică apar probleme de două tipuri:
1.Se întâlneşte mai des, când elementul de acum
se exploatează şi când se schimbă sarcinile ce
acţionează asupra elementului. Se cunosc b, h, R b, Rs,
As şi este necesar de verificat asigurarea capacităţii
portante. Ordinea efectuării calculului: din (3)
determinăm înălţimea zonei comprimate şi înlocuind-
o în formula (1), verificăm asigurarea capacităţii
portante a elementului în secţiunea normală.
2.Dimensiunile secţiunii b şi h sunt admise din
condiţii constructive, clasa betonului şi a armăturii
după recomandările normelor, iar prin calcul
determinăm aria necesară a armăturii As. Pentru
determinarea ariei necesare se aplică metoda tabulară.
Formulele de calcul le obţinem din două condiţii ale
statisticii; din suma momentelor tuturor forţelor
interioare faţă de axa ce trece prin centrul de greutate
a armăturii întinse (Σ Mac = 0)şi suma momentelor
forţelor interioare şi exterioare faţă de axa ce trece
prin punctul de aplicare a rezultantei Db din zona
comprimată a betonului:
M≤ Rbbx(ho-x/2) (5); M≤ AsRs(ho-x/2) (6),
efectuăm următoarele transformări: Rb b x (ho - x/2) =
Rb b x (h0/h0)*ho(1 –x/2h0) = Rb b(x/h0) ho2 (1–
(0.5x/h0)) (7);
RsAs(ho-x/2) =RsAsho(1-(0.5x/h0)) (8);
luând în consideraţie că x/h0 = ξ , ξ (1 - 0,5ξ )
= α o şi (1 - 0,5ξ ) = η , condiţiile (5) şi (6)
capătă următoarea formă: M ≤ Rbbx(ho-x/2) = Rb b
(x/h0) ho2 (1 – (0.5x/h0)) = Rb b ho2ξ (1 - 0,5ξ ) =
α oRbbxo2 (9); M ≤ RsAs (ho – x/2)
= RsAsho (1-(0.5x/h0)) = RsAsho (1 - 0,5ξ ) = η RsAsho
(10).
Metoda se numeşte tabulară deoarece η şi α o
sunt coeficienţi tabulari.În calcul se admite cazul,
când părţile din dreapta şi din stânga sunt egale a
formulelor (9) şi (10), atunci ele se scriu astfel: M =
α oRbbho (11); M = η RsAsho (12).
Calculul se înfăptuieşte în următoarea ordine:
1.Din formula (11) aflăm α =M/Rbbh02;
2.pentru valoarea lui α o din tabele alegem ξ şi
η (prin interpolare);
3.calculăm valoarea înălţimei relative limită a
zonei comprimate ξ ;
4.verificăm condiţia ξ ≤ ξ R;
daca condiţia este satisfăcută avem
un element armat simplu.
5.Din condiţia (12) determinăm
As = M/ηRsh0 (13);
6.din tabele alegem diametrul (ds) şi numărul
necesar de bare astfel ca aria sumară să fie
aproximativ egală cu cea obişnuită din calcul.
Supraîncărcarea se admite până la 15 %, iar armarea
redusă până la 3 %.
Dacă ξ > ξ R vom avea cazul cu
armatură dublă.
Fig. 31.a
23
Calculul la rezistenţă în secţiuni normale ale
elementelor încovoiate cu secţiunea
dreptunghilară armată dublu.
Elementele încovoiate din beton armat, în care
după calcul este necesar de instalat armătură şi în
zona comprimată, se numesc elemente cu armătură
dublă, adică în ele după calcul se instalează ambele
armături: întinsă As şi comprimată As′ . În calitate de
criteriu pentru determinarea necesităţii armăturii în
zona comprimată serveşte condiţia x > xR sau ξ >
ξ R. În acest caz pentru preluarea forţei de
comprimare înălţimea zonei comprimate trebuie să
fie mai mare decât înălţimea limită ξ R.(fig.32a(9))
Dar după cum se ştie, când ξ > ξ R eforturile
unitare din armătura întinsă As nu ating limita de
curgere a oţelului σ s < σ y şi elementul lucrează ca
în cazul 2 de rupere.
Acest caz de lucru al construcţiilor economic nu
este convenabil, pentru că nu se foloseşte pe deplin
rezistenţa armăturii întinse. În afară de aceasta
elementul se rupe fragil şi momentan în rezultatul
strivirii betonului din zona comprimată. De aceea, cu
scopul excluderii acestor fenomene negative din
lucrul construcţiei, noi ca şi cum artificial ne se reduc la secţiuni în formă T sau T dublu, adică în care M1 şi M2 – momentele de încovoiere preluate de nervura
amestecăm în lucrul ei (primind condiţii adăugătoare) toate aceste construcţii se calculă ca elemente cu comprimată şi de aripile comprimate a plăcii faţă de axa, care trece
şi impunem construcţia să lucreze după cazul 1. secţiuni T sau T dublu. prin centrul de greutate a armăturii întinse As.
Pentru aceasta admitem în calcul înălţimea zonei În figură (33) şi mai departe: Pentru verificarea capacităţii portante a secţiunii după formula de
comprimate a betonului egală cu înălţimea limită a bf′ - lăţimea plăcii din zona comprimată; mai sus înălţimea zonei comprimate x se determină din suma
zonei comprimate x = xR (ξ = ξ R), iar aria betonului bf – lăţimea plăcii din zona întinsă; proiecţiilor tuturor forţelor interioare şi exterioare pe axa elementului.
comprimat ∆ x b(fig.32a(9),a-aria hasurata dublu) o b – lăţimea inimii (nervurii); AsRs = Db1 + Db2 = Rbbx + Rbhf′ (bf′ - b),
înlocuim cu armătură. În aşa fel în zona comprimată a hf′ - grosimea plăcii comprimate; în care Db1 şi Db2 – eforturile preluate corespunzător de betonul
elementului apare armătura instalată după hf – grosimea plăcii întinse. nervurii comprimate şi de aripile comprimate.
calcul.Schema de calcul în fig.32b(10) Luând în consideraţie, că la baza metodei de De aici înălţimea zonei comprimate este x = (AsRs – Rbhf′ (bf′ -
Condiţia asigurării capacităţii portante Σ Mas = 0 calcul a construcţiilor din beton armat după b)) / (Rbb)
pentru elementul cu armătură dublă va avea capacitatea portantă este admis: stadiul de rupere, În cazul când este necesar de determinat aria armăturii întinse A s,
următoarea formă: M≤ DbZb+RscAs′ Zs=RsbxR (ho - atunci capacitatea portantă în secţiuni normale a atunci ca şi pentru elementele cu secţiunea dreptunghiulară, aplicând
xR/2)+RscAs′ (ho - as′ ), în care As′ şi Rsc - aria elementului nu depinde de forma secţiunii aceleaşi notaţii, la început formulele de mai sus ce conţin valoarea x le
secţiunii transversale a armăturii comprimate şi transversale a zonei întinse, pentru că în zona întinsă transformăm în felul următor:
rezistenţa ei de calcul; Zs - distanţa dintre centrele toate eforturile sunt preluate numai de armătură. RbbxR (ho – xR/2) = RbbxR(h0/h0) ho (1 – xR/2ho) = Rbbho2ξ R (1 –
armăturilor As şi As′ . Betonul în zona întinsă nu lucrează, pentru că 0,5ξ R) = α oRRbbho2 şi
În cazul, când sunt cunoscute dimensiunile examinăm o secţiune cu fisură. RbbxR = RbbxR(h0/h0) = ξ RRbbho
elementului (b şi h), clasa betonului, armăturilor şi Capacitatea portantă a secţiunii normale a Înlocuind aceste valori în formulele cele de mai sus, obţinem:
aria lor este necesar de verificat asigurarea capacităţii elementului depinde de forma secţiunii transversale a M=α0Rbbh20+Rbh1f(b1f-b)(h0-0,5h1f)
portante în secţiunea normală, procedăm în felul zonei comprimate, pentru că în zona comprimată AsRs=ξRbbh0+Rbh1f(b1f-b)
următor.La început determinăm valoarea xR=ξ Rho şi lucrează betonul şi armătura (când este instalată după În practică, calculul se înfăptuieşte în felul următor:
apoi, înlocuind valoarea tuturor mărimilor în condiţia calcul). 1.din prima condiţie de mai sus determinăm valoarea
Ca urmare, dacă zona comprimată are secţiunea coeficientului tabular α o
de mai sus, verificăm capacitatea portantă a
T,(fig.33-secţiunea de mai sus de axa neutră 1-1)
elementului. 2.pentru valoarea determinată α o din tabelă luăm ξ ;
În cazul, când nu sunt cunoscute dimensiunile apoi elementul se calculă ca un element cu secţiunea 3.din a doua condiţie de mai sus calculăm aria necesară a
secţiunii elementului (b şi ho), clasa betonului (Rb) şi a T, iar dacă zona comprimată are forma armăturii As;
armăturii (Rs şi Rsc), aria armăturii întinse (As) şi dreptunghiulară, calculul se efectuează ca pentru 4.după tabelă alegem diametrul şi numărul necesar de bare în
elementul cu secţiune dreptunghiulară. În aşa fel am aşa fel ca aria lor A
comprimate (As′ ), adică când este necesar de s, real să fie aproximativ egală cu cea calculată.
stabilit, că toate secţiunile descrise mai sus se calculă
îndeplinit calculul pe deplin, procedăm în felul Supraîncărcarea poate fi până la 15 %, iar armarea redusă până la
după capacitatea portantă ca elemente cu secţiunea 5 %.
următor. Luând în consideraţie, că la calculul
dreptunghiulară sau T.
construcţiilor din beton armat după capacitatea
Mai sus am precăutat deja calculul elementelor
portantă se aplică două condiţii a statisticii (suma
cu secţiune dreptunghiulară, de aceea mai jos ne vom
momentelor tuturor forţelor interne şi externe faţă de
opri la calculul elementelor cu secţiunea T.
orice axă şi suma proiecţiilor pe axa elementului sau
Dar înainte de a examina calculul elementelor cu
două sume a momentelor forţelor interne şi externe),
secţiunea T este necesar de stabilit valoarea lăţimii
însă avem 7 necunoscute b, h, Rs, Rb, Rsc, As şi As′ şi
plăcii comprimate (bf′ ), care se ia în consideraţie în
pentru rezolvarea problemei este necesar de numit
calcul. Cercetările experimentale au arătat, că în
unele necunoscute sau de admis condiţii adăugătoare.
elementele cu secţiunea T sau reduse la secţiunea T,
În prezent, în aşa cazuri, din condiţii constructive
nu toată placa participă la fel în lucrul elementului.
şi recomandările normelor admitem dimensiunile
Sectoarele mai îndepărtate a plăcii de la nervură
secţiunii, clasa betonului şi armăturilor şi din calcul
influenţează mai puţin asupra capacităţii portante a
obţinem aria necesară a armăturii As şi As′ . elementului şi de aceea există aşa o noţiune, că
Pentru aceasta folosim suma proiecţiilor tuturor lăţimea efectivă a plăcii, care şi se ia în consideraţie
forţelor interioare şi exterioare pe axa elementului la calculul elementelor cu secţiunea T. Fig. 33a
Σ X = 0. AsRs = RbbxR + As′ Rsc Lăţimea efectivă a plăcii aplicată în calcul se
Cu evidenţa semnificaţiilor admise mai sus, când admite în felul următor:
x = xR (ξ = ξ R) vom avea A. Pentru elemente încovoiate cu secţiunea T,
ξ К(1 - 0б5ξ К) = α щК ыш чК = ξ Крщю care intră în componenţa plăcilor prefabricate sau
După unele transformări (ca şi pentru elementul monolite cu nervuri(fig.33b(12)) şi pentru elemente
cu armătură simplă) primii termeni din condiţiile până cu alt profil, reduse la secţiunea T(fig.33);
acum capătă următoarele forme: 1.pentru raportul hf′ /hf ≥ 0,1, lăţimea plăcii se
RbbxR (ho - xR/2) = RbbxR(h0/h0) ho(1- xR/2ho) = admite egală cu distanţa dintre nervuri bf′ =
=Rbbho2ξ R (1 - 0,5ξ R) = α oRRbbho2 şi Fig. 33b
C(fig33b) sau lăţimii reale bf′ = bf′ (fig.33a) pentru
RbbxR = RbbxR(h0/h0) = ξ Rrbbho elementele reduse la secţiunea T, dar pentru orice
în care α oR - valoarea limită a coeficientului caz nu mai mult de 1/3 din deschiderea elementului;
tabular α o luată din tabele pentru ξ = ξ R. 2.pentru raportul hf′ /hf < 0,1 b f′ ≤ 12hf′ +
Înlocuind expresiile obţinute în condiţiile de la b.
început şi luând în consideraţie egalitatea părţilor din B.Pentru grinzile independente cu secţiunea T;
dreapta şi din stânga, obţinem: 1.pentru raportul hf′ /h ≥ 0,1 lăţimea plăcii se
M = α oRRbbho2 + As′ Rsc (ho - as′ ); admite cu lăţimea reală, dar nu mai mare de 12h f′ +
AsRs = ξ Rrbbho + As′ Rsc b;
În practică, calculul se înfăptuieşte în următoarea dacă 0,05 ≤ h1f./h< 0,1 bf′ ≤ 6h1f′ + b;
ordine: Fig. 33c
pentru hf′ /h < 0,05, în calcul aripa plăcii nu se ia
1.determinăm valoarea înălţimei relative a zonei în consideraţie şi elementul se calculă ca cu
comprimate ξ R după formula empirică; secţiunea dreptunghiulară.
2.pentru această valoare ξ R din tabelă aflăm α oR; La calculul elementelor cu secţiunea T pot fi
3.din formula de mai sus determinăm aria două cazuri(fig.33c(13)):
necesară a armăturii comprimate As′ ; 2.axa neutră trece prin placă sau prin muchia ei
4.din formula de mai sus determinăm aria de jos x ≤ hf′ (fig.33c-a);
necesară a armăturii întinse As; 3.axa neutră intersectează nervura elementului
5.din tabele alegem diametrul şi numărul necesar x > hf′ (fig.33c-b). Fig. 33d
de bare în aşa fel, încât aria lor totală A s, real şi As′ , real În primul caz secţiunea T se calculă ca
să fie aproximativ egală cu cea obţinută din dreptunghiulară(arătată cu linia punctată1în fig.33c-
calcul.Supraarmarea poate fi până la 15 %, iar a) cu dimensiunile ho şi bf′ , pentru că zona
armarea redusă până la 5 %. comprimată are forma dreptunghiulară.
Dacă axa neutră intersectează nervura
elementului x > hf′ calculul se efectuează ca pentru
elementul cu secţiunea T.
Pentru determinarea locului de trecere a axei Fig. 33e
neutre ne folosim de următoarea condiţie. Daca
valoarea momentului încovoietor de la sarcinile
Fig. 31.a
exterioare Mext este mai mică sau egală cu momentul
încovoietor preluat de placă Mf, când ea va fi toată 25
comprimată, faţă de axa, care trece prin centrul de Calculul elementelor încovoiate la acţiunea forţei tăietoare.
greutate al armăturii întinse, atunci axa neutră va În acest caz (cazul 2,fig.34a-b(16) condiţia de asigurare a
trece prin placă sau pe muchia ei de jos. capacităţii portante în secţiunea înclinată a elementului la acţiunea
Pentru M = Mext ≤ Mf x ≤ hf′ ; forţei tăietoare se obţine din suma proiecţiilor tuturor forţelor
Pentru M = Mext > Mf x > hf′ axa neutră va interioare şi exterioare (condiţia de echilibru) pe axa verticală a
intersecta nervura. elementului pentru zona de lângă reazem(fig.34c(18)). Condiţia de
Momentul preluat de placă reprezintă Σ Mas = asigurare a capacităţii portante în secţiunea înclinată constă în aceea,
0(fig.33d) că forţa tăietoare Q de la sarcinile exterioare în cea mai periculoasă
secţiune înclinată să nu depăşească suma proiecţiilor eforturilor
Fig. 31.b Mf = DbZb = Rbbf′ hf′ (ho – hf′ /2)
În elementele cu secţiune T, de regulă, armătura interioare pe axa verticală a elementului, preluate de etrieri, de barele
comprimată nu este necesară după calcul şi ele se înclinate din zona fisurii şi betonul din zona comprimată deasupra
fisurii.
referă la elemente cu armătură simplă.
24 În figura(33e) de mai jos este dată schema de
Q≤ Qb+Qsw+Qs,inc=Qb+Σ RswAsw+ Σ RswAs, incsinθ ,
Calculul la rezistenţă în secţiuni normale ale calcul a elementului cu secţiunea T, când axa neutră în care Qb-forţa transversală, preluată de betonul din zona
elementelor încovoiate cu secţiunea T, dublu T, în intersectează nervura (x > hf′ ). Totodată, pentru ca
comprimată în secţiunea deasupra fisurii înclinate, care se determină
cutie şi alte forme. să fie mai clar şi mai uşor de scris suma momentelor
după formula empirică:
La determinarea capacităţii portante în secţiuni tuturor eforturilor interioare şi exterioare (Σ Mas=0), Qb = ϕ b2(1 + ϕ f + ϕ n)Rbtbho2/C
normale a elementelor încovoiate în formă de T, T adică condiţia asigurării capacităţii portante,
convenţional împărţim secţiunea T în două secţiuni în care ϕ b2 - coeficient, care ia în consideraţie influenţa tipului
dublu, П în cutie şi în alte forme, care se deosebesc de
betonului, admis conform normelor de calcul ale construcţiilor din
forma T sau T dublu se aduc (reduc) la secţiuni echivalente în sumă: nervura comprimată şi aripile
plăcii comprimate. beton armat (ϕ b2 = 2 pentru betonul greu şi poros);
echivalente cu formă T sau T dublu.
În figură 33a(11) sunt arătate diferite secţiuni Condiţia asigurării capacităţii portante Σ Mas=0 ϕ f - coeficient, care ia în consideraţie influenţa plăcii comprimate
posibile ale elementelor (33a-a) şi secţiunile lor va avea următoarea formă: în elementele cu secţiunea T sau T dublu şi se determină după
echivalente (33a-b) admise pentru calcul. După cum M = M1 + M2 = Rbbx (ho – x/2) + Rbhf′ (bf′ - b) formula:
vedem din figură (33), toate secţiunile de orice formă (ho – hf′ /2), ϕ f = 0,75 (bf′ - b)hf′ / bho, dar se admite nu mai mare de 0,5;
9
 bf′ se admite nu mai mare de b+3hf′ ;
ϕ n - coeficient, care ia în consideraţie influenţa
forţelor longitudinale N şi efortului
precomprimare a elementului P asupra capacităţii
portante în secţiunea precăutată, care se determină
după formula: ϕ n = 0,1N / Rbtbho, dar se acceptă nu
mai mare de 0,5.
Pentru elementele precomprimate în formula de
rezultatul creşterii deformaţiilor în armătură, intensiv fw1=1+Бαμw,─ însă nu mai mare decît 1,3;
începe să se dezvolte fisura înclinată (după lăţime şi fb1─ coeficient care ia în consideraţie micşorarerezistenţii
de lungime), ce aduc la micşorarea zonei comprimate în betonului la comprimare în urma comprimării biaxiale şi se determină
secţiunea deasupra fisurii şi la creşterea considerabilă
a eforturilor unitare din betonul zonei comprimate ϕ =1 − βR
după formula:
b1 b
σ bc. La un moment dat eforturile unitare din betonul în care Rb- rezistenţa prismatică a betonului;
zonei comprimate ating limita de rezistenţă a b şi h0 ─ dimensiunile secţiunii transversale ale elementului;
betonului la comprimare (σ bc = Rb) şi betonul din

α=E
mai sus N se înlocuieşte prin efortul de zona comprimată se striveşte, ce aduce la ruperea
precomprimare P; elementului în întregime. sw ,
Rbt - rezistenţa betonului la întindere; La stadiul de rupere fisura înclinată împarte zona
de lângă reazem a elementului în două părţi (din Fig. 34e
E b
b, bf′ , hf′ şi ho - dimensiunile geometrice ale
secţiunii transversale a elementului; stânga şi din dreapta de fisură) unite între ele prin unde: Esw şi Eb ─ modulul de elasticitate a etrierilor şi betonului;
betonul zonei comprimate, prin armătura

c - lungimea proiecţiei celei mai periculoase
secţiuni înclinate pe axa longitudinală a elementului.
Valoarea Qb, calculată după formula de mai sus,
nu trebuie să fie mai mică decât
ϕ b3(1 + ϕ f + ϕ n)Rbtbho
în care ϕ b3 - coeficientul ce depinde de tipul
betonului admis din normele de calcul a construcţiei
din beton armat (ϕ b3 = 0,6 pentru beton greu şi
poros);
Qsw = Σ RswAsw - forţa tăietoare preluată de etrieri,
intersectaţi de fisura înclinată;
Qb, inc = Σ RswAs, incsinθ - la fel, de barele
înclinate, în care
Rsw - rezistenţa de calcul a etrierilor şi a barelor
înclinate;
Asw = nwfw şi As, inc = nincfinc - aria totală a secţiuniirotirea reciprocă a ambelor părţi a elementului, Aceasta se explică prin faptul, că în peretele
transversale a etrierilor sau a barelor înclinate în
secţiunea elementului fig34b(17);
θ - unghiul de înclinaţie a barelor înclinate faţă
de axa elementului.
Dacă vom schimba eforturile concentrate RswAsw,
preluate de etrieri în zona fisurii înclinate, printr-un
efort uniform repartizat qsw, preluat de etrieri pe o
unitate de lungime a elementului (fig.34d(19)) qsw =
AswRsw / S atunci efortul sumar, preluat de etrieri în
zona fisurii înclinate, se poate determina după
formula Qsw = Σ AswRsw = qswCo.
În formulele de mai sus
S - distanţa (pasul) între etrieri;
Co - proiecţia fisurii înclinate periculoase pe axa
longitudinală a elementului, determinată după
formula
ϕ (1 + ϕ + ϕ ) R bh
b2 f n
C = 0
q secţiuni înclinate are loc la acţiunea comună a
sw
În calcul Co se determină după formula de mai Însă, în prezent, în corespundere cu schemele posibile
sus, dar se admite nu mai mare de 2ho şi nu mai mare
ca C şi nu mai mică decât ho, dacă C>ho.
La verificarea capacităţii portante în secţiunea dintre fisurile înclinate; forţei tăietoare şi momentului
înclinată după formula Q ≤ Qb + Qsw + Qs, inc încovoietor.
= Qb + Σ RswAsw + Σ RswAs, incsinθ valoarea C se ia
în dependenţă de tipul sarcinilor, care acţionează, dar
nu mai mare decât (ϕ b2 / ϕ b3)ho.
Daca asupra elementului acţionează forţe
concentrate, valoarea C se admite egală cu distanţa de
la reazem până la punctele de aplicare a acestor forţe
fig34e(20)..
Valoarea C la secţiunea deasupra elementului
sarcinii uniform repartizate q se admite: 1)
C = ϕ (1 +ϕ +ϕ ) R bh / q
b2 f n bt
pentru q1 ≤ 0,56qsw;
µ =A
longitudinală şi transversală.
sw ─ coeficientul de armare
De aceea în momentul ruperii elementului ambele
părţi se rotesc reciproc în jurul articulaţiei comune
26 w b⋅s
(axei), situate în centrul de greutate al zonei Calculul capacităţii portante (la rezistenţă) a
transversală;
comprimate în secţiunea deasupra fisurii şi se numeşte elementelor din B.A. pe o fîşie înclinată unde Asw=nwfw─aria totală a etrierilor din secţiunea elementului,
axa rotaţiei momentane. Acest mod de rupere comprimată la acţiunea forţie tăietoare.
Ruperea elementelor încovoiate pe o fâşie nw numărul etrierilor din secţiunea elementului;
provenea de la acţiunea momentului încovoietor şi fw─ aria secţiunii transversale a unui etrier, admisă din tabele în
ruperea se petrece în cazul I de rupere a elementelor comprimată în peretele (nervura) grinzii între fisurile dependenţă de diametrul lui;
înclinate este posibilă în elementele din beton armat
în secţiuni normale. s─ distanţa (pasul) dintre etrieri;
După cazul 1, de obicei, se rup elementele cu pereţii subţiri, când în ei apar eforturile de β─ coeficient care depinde de tipul betonului şi este egal cu 0,01-
încovoiate cu aria armăturii întinse mică şi mijlocie comprimare considerabile. În afară de aceasta, pentru beton greu cu granule şi pentru beton poros; 0,02- pentru beton
cazul ancorării insuficiente. conform datelor experimentale s-a stabilit, că în
uşor.
Cazul 2 de rupere are loc, când armătura momentul ruperii acestor elemente eforturile unitare Rb─ în MPa.
longitudinală întinsă este suficient de puternică şi bine principale de comprimare din perete sunt mai mici
ancorată la capătul elementului, care nu permite decât rezistenţa betonului la comprimarea axială.
formate din fisura înclinată. Ruperea elementului se elementului are loc o stare a eforturilor unitare
petrece în urma forfecării betonului din zona biaxiale, în prezenţa căreia pe sectoarele reciproc
comprimată de la secţiunea comună a eforturilor de perpendiculare acţionează eforturi unitare de
forfecare şi comprimare şi atingerea limitei de curgere comprimare şi întindere. Eforturile unitare de
a oţelului în armătura transversală, intersectată de întindere micşorează considerabil rezistenţa
fisură. În acest caz ambele părţi ale elementului se betonului la comprimare. Experimental s-a stabilit,
deplasează reciproc una faţă de alta după direcţia că capacitatea portantă a peretelui elementului la
acţiunii forţei tăietoare, iar fisura înclinată are acţiunea forţei tăietoare pe fâşia comprimată va fi
aproximativ aceeaşi deschidere pe toată înălţimea garantată, dacă se respectă următoarea condiţie:
construcţiei. În acest caz ruperea elementului provine Q ≤ 0,3ϕ W1ϕ b1Rbbho,
de la acţiunea forţei tăietoare şi se petrece fragil, ca şi în care Q - forţa tăietoare de la sarcinile
în cazul 2 de rupere a elementelor în secţiuni normale. exterioare în secţiunea examinată;
Cazul 3 de rupere se întâlneşte în elementele cu ϕ W1 - coeficient, care ia în consideraţie influenţa
lăţimea mică a secţiunii (cu pereţii subţiri) în formă de etrierilor asupra capacităţii portante a peretelui şi se
T, T dublu, cutie şi alte profiluri asemănătoare. determină după următoarea formulă:
Ruperea se petrece în rezultatul sfărâmării fâşiei de ϕ W1 = 1 + βα µ W, însă nu mai mare decât 1,3; Fig. 36
beton2a nervurii elementului dintre fisurile înclinate la ϕ b1 - coeficient care ia în consideraţie
bt
acţiunea eforturilor unitare principale de comprimare. micşorarea rezistenţei betonului la comprimare în
o
În general ruperea elementelor încovoiate în urma comprimării biaxiale şi se determină după
formula ϕ b1 = 1 - β Rb,
momentului de încovoiere M şi a forţei tăietoare Q.
în care Rb - rezistenţa prismatică a betonului;
b şi ho - dimensiunile secţiunii transversale ale
28
de rupere, elementele se calculă separat la acţiunea: elementului. Determinarea poziţiei de calcul a secţiunii înclinate de la
acţiunea forţei tăietoare.
eforturilor de comprimare, care apar în pereţii grinzii În formulele de mai sus α = Esw / Eb,
Ruperea elementului din beton armat la acţiunea forţei tăietoarea
în care Esw şi Eb - modulul de elasticitate a
pe sectorul de lîngă reazem are loc pe una din mulţimea posibilă de
etrierilor şi betonului;
fisuri înclinate, care se începe dintr-un oarecare punct β, situat
µ W = Asw / bS - coeficientul de armare aproape de reazem sau coincide cu el.
transversală; Scopul calculului în acest caz constă în aceea, că de găsit din toate
în care Asw = nWfW - aria totală a etrierilor din secţiunile înclinate posibile acea secţiune, după care se va rupe
secţiunea elementului(fig.35a(17)), aici n W -numărul elementul. Această secţiune se numeşte înclinată de calcul. Este
etrierilor din secţiunea elementului; evident, că din toate secţiunile înclinate posibile, ruperea elementului
fW - aria secţiunii transversale a unui etrier, se va petrece după sectiunea înclinată cu rezistenţa minimală. După
admisă din tabele în dependenţă de diametrul lui; cum ştim din cursul de matematică superioară, pentru determinarea
S - distanţa (pasul) dintre etrieri; valorii minimale a oricărei fucţii este necesar de luat derivata de la
β - coeficient, care depinde de tipul betonului şi această funcţie după mărimea variabilă şi de egalat cu zero.
este egal cu 0,01 - pentru beton greu cu granule şi În cazul nostru drept funcţie ce exprimă capacitatea portantă a
2
o 1
pentru beton poros; 0,02 - pentru beton uşor. cărei secţiuni înclinate serveşte condiţia, în care variabila este
Rb - în formula ϕ b1 = 1 - β Rb se ia în Mpa. proiecţia fisurii înclinate Coi.
Luînd în considerare, că în construcţiile reale în majoritate

ϕ ϕ ϕ
cazurilor barele înclinate lipsesc (din considerente de complicaţie a
C = b2 (1 + f + n ) R bt bh o
2
/ q 1 Fig. 34a îndeplinirii automatizate), pentru simplificarea calculului examinăm
cazul fără bare înclinate. Afară de aceasta notăm numitorul din
pentru q1 > 0,56qsw,
formulă prin

M = ϕ (1 + ϕ + ϕ ) R bh
în care q1 = q - la acţiunea sarcinilor uniform
repartizate; 2
,
sau q1 = g + v/2, când sarcina temporară se aduce B b2 f n bt 0
la sarcina echivalentă uniform repartizată v (în care g Admitem proiecţia secţiunii înclinate C (celei mai periculoase pe
- sarcina permanentă). axa longitudinală a elementului) egală cu proiecţia fisurii înclinate
Valoarea forţei tăietoare Q se admite egală cu Q = Fig. 35a
Fig. 34b periculoase Co pe aceeaşi axă şi, luînd în consideraţie formula , atuci
Qmax - q1C, condiţia asigurării capacităţii portante va căpăta următoarea formă
în care Qmax - forţa tăietoare maximă pe reazem.
În elementele încovoiate de la acţiunea sarcinilor 27 M
exterioare în apropierea reazemelor apare moment Q =Q +Q = g
+q C
încovoietor M şi forţă tăietoare Q. După cum a fost
arătat mai sus, în rezultatul acţiunii în comun a lui M
Calculul capacităţii portante (la rezistenţă) a
elementelor din beton armat în secţiuni înclinate
b sw C o
sw o

şi Q pe sectoarele de lângă reazeme apar fisuri la acţiunea forţei tăietoare. luăm derivata de la Q după Co şi o egalăm cu zero
înclinate, în urma cărora elementul se rupe în secţiuni Ruperea elementelor încovoietoare pe o fîşie
înclinate. Unghiul de înclinare a fisurilor, mărimea comprimată în peretele (nervură) grinzii între fisurile
d M 
deschiderii şi caracterul lor de dezvoltare pe înclinate este posibilă în elementele din beton armat
cu pereţii subţiri, cînd în ei apar eforturile de  + q C  = 0B
sw o
înălţimea elementului depind de o mulţime de factori:
tipul sarcinilor (uniform repartizată sau concentrată),
Fig. 34c
comprimare considerabilă, în afară de acesta, dC Co  o
forma secţiunii transversale a elementului conform datelor experimentale sa stabilit, că în
(dreptunghiulară, T, T dublu etc.), tipul de armare, momentul ruperii acestor elemente eforturile unitare Atunci admitem
lungimea ancorajului armăturii, raportul între M şi Q principale de comprimare din perete sînt mai mici
M
etc. decît rezistenţa betonului la comprimare axială.
Aceasta se explică prin faptul, că în peretele sw q − =0 2
B
,
Conform rezultatelor experimentale s-au stabilit 3
scheme posibile de rupere a elementelor încovoiate în elementului are loc o stare a eforturilor
biaxiale, în prezenţa căreia pe sectoarele reciproc
unitare C o
secţiunile înclinate(34a):
1.de la acţiunea momentului încovoietor perpendiculare acţionează eforturi unitare de şi de aici
comprimare şi întindere. Eforturile unitare de
fig.16a;
întindere micşorează considerabil rezistenţa M
2.de la acţiunea forţei tăietoare fig16b;
3.de la strivirea fâşiei de beton comprimat Fig. 34d
betonului la comprimare. Experimental s-a stabilit, C = o
B
.
între fisurile înclinate fig16c. că capacitatea
acţiunea forţei
portantă
tăietoare
a
pe
peretelui
fîşia
elementului
comprimată va
la
fi
q sw
În cazul 1 ruperea elementului se petrece în felul
următor. La o valoare anumită a sarcinii, eforturile garantată, dacă se respectă următoarea condiţie: Înlocuind Mb după formulă, obţinem următorea formula pentru
unitare din armătură întinsă în locul intersecţiei ei cu
figura înclinată ating limita de curgere a oţelului (σ s
Q ≤0.3ϕ ϕ R bh w1 b1 b 0
,
determinarea valorii proiecţiei orizontale a secţiunii înclinate de
calcul
= σ y sau σ s = σ 0,2) şi în ea se dezvoltă deformaţii unde: Q─ forţa tăietoare de la sarcinile exterioare

C = ϕ (1 + ϕ + ϕ ) R b
2
plastice considerabile sau armătura se smulge din
beton ce aduce la creşterea esenţială a eforturilor
în secţiunea experimentată;
fw1─ coeficient, care ia în consideraţie influenţa h o
unitare din armătură transversală σ sw, care, la rândul
său, ating limita de curgere a oţelului (σ = σ ). În
etrierilor asupra capacităţii portante a peretelui şi se
determină după următoarea formulă;
o b2 f n bt q sw
sw y

10

Fig. 37
29
Metoda practică de calcul a armaturii
transversale (etrierilor).
În majoritatea cazurilor în elementele
încovoiate barele înclinate lipsesc şi toată forţa
tăietoare este preluată de barele transversale şi
betonul din zona comprimată. Examinăm detailat
metoda practică de calcul a etrierilor.
Scopul calculului ─ de determinat pasul S şi
diametrul dsw al etrierilor. Luînd în cosideraţie, că
la calculul elementelor din beton armat la acţiunea
forţei tăietoare în fisura înclinată avem o singură
condiţie a staticii, însă este necesar de determinat
două necunoscute (S şi dsw ), atinci trebuie să
numim o necunoscută sau avem o condiţie
adăugătoare. De regulă, diametrul etrierilor dsw se
admite din condiţii constructive iar din calcul se
determină pasul lor S.
În mod general pasul etrierilor se determină
din 3 condiţii şi definitiv se ia valoarea minimă din
aceste mărimi:
1. din condiţia asigurării capacităţii
portante a secţiunii înclinate (S);
2. din condiţia de preîtîmpinare a
ruperii elementului, cînd fisura este situată între
etrieri (Smax);
3. din recomandări constructive;
Diametrul etrierilor se admite din condiţia
de sudabilitate a lor în dependenţă de diametrul
armaturii longitudinale.
Pasul etrierilor S din condiţia asigurării
capacităţii portante a elementului în secţiunea
înclinată se determină din relaţia:
Qb1 = 2 M B ⋅ q1 ; pentru elementele cu secţiunea transversală pînă la adiţională:
Qmax ─ forţa tăietoare maximă de la reazem :
Mb─ după formulă
Ruperea elementelor cu pas mare al etrierilor
poate să aibă loc după o fisură înclinată, ce nu
interpretează nici unul din ei. În acest caz în stadia
de rupere etrierii nu se includ în lucru şi elementul
se rupe ca şi cel din beton. Pentru a exclude aşa caz
de rupere, trebuie ca pasul maximal al etrierilor
Smax să fie nu mai mare decît proiecţia secţiunii
înclinate periculoase C pe axa elementului şi atunci
în zona fisurii va nimeri minimum un etrier. Luînd
în consideraţie, că în cazul dat influenţa plăcii a
elementelor cu secţiunea înclinată este foarte mică
(φf=0), pentru că în limitele fisurii înclinate lipsesc
etrierii, care unesc placa cu nervura, atunci,
acceptînd Smax ≤C din formulă obţinem
0.75ϕb 2 (1 +ϕn ) R bh
S max ≤ = bt sau0spaţiale sudate sau legate. În prezent mai elementului este suficientă şi invers.
Q industriale. Toate sarcinile, care acţionează asupra μ=As,tot/A=0,01 (procentul de armare μ=1,0%). După aceasta conform
ϕ (1 +ϕn ) Rbt bh 02 ,
= b4
Q bare se determină prin calcul, ănsă, de regulă se
unde 0,75 – coef. care ia în consideraţie devierea
posibilă a fixării etrierilor în perioada fabricării
carcaselor; φb4=0,75φb2 se ia din normele de calcul a
construcţiilor din beton armat în dependenţă de tipul
betonului (φ (φb4=1,5 pentru betonul greu). În
literatura tehnică uneori pasul maxmim al etrierilor,
se numeşte pasul etrierilor din condiţia prevenirii
deschiderii prea mare a fisurilor înclinate. După
aceasta se determină pasul etrierilor din zona de
reazem din din condiţii constructive şi definitiv se
alege valoarea minim din din pasul etrierilor se
admite din condiţii constructive.
scopul unificării lor se admit multiple la 50 mm Deosebim trei cazuri a elementelor comprimate cu excentricitate
500 mm şi multiplu la 100 mm ─ la cele cu
dimensiunile mai mari. Pentru asigurarea calitativă 1. Sînt cunoscute dimensiunile secţiunii transversale (din
de betonare a stîlpilor prefabricaţi şi monoliţi nu se condiţii constructive), clasa betonului (Rb), armaturii (Rsc) şi aria totală
recomandă ca secţiunea lor transversală să fie mai a armaturii.
mică de 250*250mm. Este necesar de verificat capacitatea portantă a elementului.
Dimensiunile secţiunii transversale (h şi b) a
elementelor comprimate se recomandă de a admite în 2. sînt cunoscute dimensiunile secţiunii transversale, clasa
aşa fel, ca flexibilitatea lor l0/i (l0─lungimea utilă a betonului şi armaturii. Este necesar de determinat aria armaturii totale
elementului, şi i─ raza de inerţie a secţiunii) în orce As,tot.
direcţie să nu fie mai mare de 120 (sau l0/i ≤ 35
pentru elemente cu secţiunea patrată sau 3. este cunoscută clasa betonului şi armaturii. Este necesar
dreptunghiulară). de determinat dimensiunile secţiunii transversale h şi b şi aria
Pentru fabricarea elementelor prefabricate se armaturii As,tot.
admite de utilizat beton de clasa B15, iar pentru Cazul 1. Pentru valorile corespunzătoare ale rapoartelor l0/h şi
construcţii supuse la sarcini înalte ─ nu mai mic de Nl/N din tabele luăm valorile φb şi φsb şi după aceea determinăm
B25. valoarea coeficientului φ. Întroducănd toate valorile obţinute în relaţia
Elementele comprimate se armează cu bare 1 verificăm capacitatea portantă a elementului.
2 şi transversale, care se unesc în carcase
longitudinale Dacă relaţia 1 este satisfăcută, atunci capacitatea portantă a
plane
larg se aplică carcase sudate, deoarece ele sînt mai Cazul 2. iniţial admitem coeficientul de armare longitudinală
elementului comprimat sînt preluate de armatura relaţiei 3 determinăm valoarea αs şi mai departe ca şi pentru cazul 1
longitudinală şi betonul comprimat, şi aceste bare se aflăm valoarea coeficientului φ. Din relaţia 1 după unele transformări
numesc bare de rezistenţă. Aria necesară a acestor simple determinăm aria necesară a armaturii longitudinale
admite nu mai mare de 3% din aria totală a secţiunii
N/ φ=RbA+RscAs,tot 4 de unde
As,tot=(N/ φ-Rbhb)/Rsc.
transversale a elementului şi nu mai mică de: Din tabele alegem numărul necesar de bre (minimum 4) şi
─ 0,05% pentru elemente cu flexibilitatea l0/h<5; diametrul lor în aşa fel ca suma totală a ariei lor (A s,totreal) să fie
─ 0,10% la fel 5≤l0 /h≤10; aproximativ egală cu cea calculată As,tot. După aria reală a armaturii
─ 0,20% la fel 10≤l0/h≤24; As,totreal determinăm procentul de armare
─ 0,25% la fel l0/h>24. real
Coeficientul de armare optim se admite în A
limitele 1...2%. µ= s , tot
100% .
În majoritatea cazurilor pentru elemente cu
excentricitate mare a forţei longitudinale, aria
b⋅h
necesară a armaturii din zona întinsă (As) este mai Dacă procentul de armare μ, obţinut din relaţia de mai sus nu
mare de cît cea din zona comprimată (As1). În depăşeşte μmax=3% sau nu este mai mic de cît μmin , atunci calculul se
cazurile cînd în construcţii în perioada lor de termină. Dacă μ> μmax atunci majorăm dimensiunile secţiunii h şi b;
exploatare la diferite combinări ale sarcinilor pot să dacă μ< μmin micşorăm h şi b şi repetăm calculul pînă ce coeficientul
apară momente încovoietoare cu semn opus (pozitive de armare μ va avea valoarea în limitele 1,0....2,0%.
sau negative) însă aproximativ egale după valoare, Cazul 3. Iniţial admitem valorile φ=1,0 şi μ=0,01 (As.tot
atunci deseori în practică aria armaturii din zona =0,01A) şi di relaţia 1 determinăm aria necesară a secţiunii
comprimată se admite egală cu cea din zona întinsă elementului. Transformăm formula 1 în felul următor:
As1= As. Aşa fel de armare poartă denumirea de
 A 
N = ϕA R + R s , tot
 = ϕA( R + µR
armare simetrică.
Elementele comprimate, de regulă nu se b sc b
armează cu armatură pretensionată, pentru ea poate  A 
duce la micşorarea capacităţii portante a construcţiei

R ⋅A
Fig. 38a Ruperea elementului din B.A. în în timpul exploatării. N
unde: A =
secţiuni înclinate între etriere
S = sw sw , ϕ( Rb + µRsc )
.

qsw 30 Atunci pentru elementele cu secţiunea pătrată

în care qsw─ forţa transversală, preluată de Elemente comprimate şi alcătuirea
etrieri pe o unitate de lungime a elementului. lor h =b = A.
Valoarea qsw se determină în dependenţă de În cursul „Rezistenţa materialelor” şi în alte Dimensiunile obţinute le rotungim multiple la 50 sau 100 mm. Mai
tipul sarcinii. discipline tehnice se deosebesc elemente comprimate departe calculul se înfăptuieşte ca şi pentru cazul 2.
Examinăm mai detailat metoda de calcul a centric şi comprimate excentric. În cursul
valorii qsw în cazul sarcinii asupra elementului, a construcţiilor din beton armat toate aceste elemente
sarcinii repartizată q care se întîlneşte mai des la sînt unite într-o singură grupă─ elemente comprimate.
calculul elementelor încovoiate: La elementele din beton armat comprimate centric
1. pentru
convenţional se referă talpa de sus a fermei, cînd
sarcinile exterioare sînt aplicate în noduri, barele Fig. 39
Qmax ≤ Qb / 0.6 comprimate a fermelor cu zăbrele, stîlpii şi alte
elemente, în care conform schemei statice de calcul
forţa longitudinală de la sarcinile exterioare este 31
2
Qmax − Qb21 aplicată în centrul geometric al secţiunii. Însă, în Calculul elementelor comprimate
qsw = ; general, din cauza neomonigităţii betonului în
cu secţiunea dreptunghiulară din
4M B secţiunea elementului, devierii dimensiunilor
elementului reale faţă de cele indicate în proiect, beton armat cu excentricitate Fig. 40
imprecizia la montare etc. Compresiune centrică în adiţională
2. pentru realitate se întîlneşte foarte rar, fiindcă în majoritatea în mod general elementele comprimate cu

MB Qb1
cazurilor apare o excentricitate întîmplătoare excentricitate adiţională ea se calculează ca şi cele
32
+ Qb1 > Qmax >
neînsmnată numită excentricitate adiţională ea. De comprimate excentric. Însă elementele cu secţiunea
aceea capacitatea portantă a acestor construcţii se dreptunghiulară armate simetric cu armatură de Calculul la rezistenta in sectiuni normale ale elementelor
h0 0 .6
determină ca şi pentru cele comprimate excentric, clasele A-I, A-II, A-III, fabricate din beton de clasa comprimate excentric cu orice profil simetric
luînd în consideraţie excentricitatea adiţională ea, care B15....B40 pentru l0/h≤20 se permit de calculat ca Relatia effort unitar – deformatie pentru elementele comprimate
se admite egală în calcul cu cea mai mare valoare din elemente comprimate centric (în care l0 este excentric de orice profil in planul de incovoiere depinde de marimea
Qmax − Qb1 excentricitatii,flexebilitatii,durata actiunii sarcinii,tipul de fixare a
qsw = ,
următoarele mărimi:
1.
lungimea utilă a elementului, h ─ înălţimea secţiunii
1/600 din lungimea elementului ( l ); elementului). capetelor elementelor si de alti factori.
2h0 2. 1/30 din înălţimea secţiunii ( h );
În acest caz condiţia asigurării capacităţii
In dependenta de marimea excentricitatii deosebimdoua cazuri de
lucru si de rupere a elementelor comprimate excentric:
portante se obţine din suma proiecţiilor tuturor
dar pentru ambele cazuri qsw se admite nu mai 3. 10 mm. Cazul 1:excentricitate mare;
eforturilor exterioare şi interioare pe axa
mică de La elementele comprimate excentric se referă longitudinală a elementului cu evidenţa flambajului. Cazul 2:excentricitate mica.

Qmax − Qb1 stîlpii clădirilor cu un etaj solicitate cu sarcini de la N≤φ(RbA+RscAs,tot),

Desenul 41.a,desnul 41.b

qsw = podurile rulante, stîlpii exteriori şi intermediari la unde 1 – epura posibila a eforturilor unitare cu semne diferite;
; Unde: Rsc─ rezistenţa de calcul a armaturii la
clădirile etajate (cînd se acţionează forţe orizontale şi comprimare ; 2 – epura eforturilor unitare de comprimare;
2h0 verticale asimetrice), talpa de sus a fermei cu zăbrele A─aria secţiunii transversale a elementului cu
Pentru
3 – epura eforturilor unitare admisa pentru calcul.
elementele comprimate excentric cu excentricitate mare
(grinzile Virindel), pereţii rezervoarelor dimensiunile h şi b;
3. pentru dreptunghiulare etc. În aceste elemente de la acţiunea As,tot─aria totală a armaturii longitudinale , (As
sarcinilor exterioare apare forţa longitudinală N, şi As1) în secţiunea elementului ;
diagrama εb=f(σb) si procesul de rupere este aproximativ acelasi ca
pentru elementele incovoiate armate obisnuit . In fibrele de beton si
MB moment încovoietor M şi forţa tăietoare Q. Pentru φ─coieficient, care ţine cont flexibilitatea
armature situate mai departe de punctual de aplicare a fortei

Qmax ≥ + Qb1 aceste elemente valoarea excentricităţii totale cu elementului şi durata acţiunii sarcinilor exterioare, longitudinale exterioare N apar eforturi unitare de intindere ,iar in cele
evidenţa e0 se determină după următoarea relaţie: mai aproape de forta – de comprimare.
h0 care se determină după formula empirică:
Pentru cazul 2,in fibrele betonului si armature situate mai aproape

e =M +e
φ= φb+2(φsb- φb)αs;
de punctul de aplicare a fortei N,apar eforturi unitare de
dar nu mai mare de φ în care φ şi φ sînt
Q − Qb1 . sb, b sb,

n comprimare ,iar in cele situate mai departe pot sa apara eforturi unitare
0 a coieficienţi tabelari admişi în dependenţă de
qsw = max . rapoartele l0/h şi Nl/N;
de intindere sau de comprimare neinsemnata .Ruperea elementului are
loc in rezultatul strivirii betonului din zona comprimata , in timp ce
h0 Pentru construcţiile static ne determinate e 0 se
admite egală cu M/N, însă nu mai mică de ea.
l0─ lungimea de calcul a elementului, care se
determină în dependenţă de întărirea elementului:
eforturile unitare din armaturaintinsa sau comprimata neinsemnat nu
Elementele comprimate cu excentricitatea ating limita de curgere a otelului. Ruperea elementului decurge fragil
În toate teri cazuri qsw se admite nu mai mică Nl ─ forţa longitudinală de lungă durată
adiţională, de regulă se admite cu secţiunea patrată si momentan .
de N ─ forţa longitudinală de la toate sarcinle
sau dreptunghiulară şi foarte rar de formă rotundă, T exterioare de calcul; Pentru cazul 1 epura eforturilor unitare a betonului din zona
Qb , min ϕ (1 + ϕ + ϕ ) R b fdublu saunmultilaterală.
comprimata se admite dreptunghiulara cu valoarea maxima
qsw ≥ = b2 bt
Elementele comprimate excentric de formă R A Rb;eforturile unitare din armature intinsa si comprimata se admit egale

2h0 2 dreptunghiulară sau T dublu cu dimensiunea secţiunii α = s

În toate aceste formule
transversale mai mare în direcţia acţiunii mometului
încovoietor.
Dimensiunile secţiunii transversale a
elementelor comprimate se determină prin calcul şi cu φ=φsb.
sc s , tot
.
cu rezistenta de calcul a otelului Rs si Rsc .In zona intinsa toate
eforturile sint preluate numai de armature ,iar in zona comprimata de
R A b armature si beton.
Pentru valoarea αs>0,5 se poate de admis Pentru cazul 2 de lucru aelementului epura eforturilor unitare a
betonului din zona comprimata initial se admite dreptunghiulara cu

11
ordinate egala cu Rb si apoi aceasta permisiune se
controleaza in procesul calculului . Eforturile unitare
in armature di zona comprimata se admit egale cu
Rsc , iar din zona intinsa σs<Rs.
deformata , insa calculul dupa schema deformata este N=Db+Rsc∙A’s-AsRs=Rb∙bx+RscA’s-AsRs E cunoscut faptul ca armarea simetrica este atunci cind se respecta
destul de complicate si de aceea normele in vigoare (2) conditiile As=A’s si Rs=Rsc.
recomanda de calculate elementele comprimate unde Desenul 43.a
excentric dupa schema nedeformata .In cazul
N − R A' + A R Conditia capacitatii portante consta in aceea ca:

x=
Pentru determinarea cazului de calcul a elementelor cu flexibilitatea l0/i>14,iar in sc s s s Mext≤∑Mint si ∑MAs=0 ,de unde obtinem:
elementului comprimat excentric avem urmatoarele cazulelementelor cu sectiunea dreptunghiulara cu
conditii: l0/h , influenta flexibilitatii si durata actiunii sarcinii se Rb x
b Ne=Rbbx(h0- )+RscAsZs (1)
1. daca x ≤xR (sau ξ ≤
ξR ) va
ia in consideratie prin multiplicarea valorii
excentricitatii initiale e0 la coeficientul η , care poate (3) 2
avealoc cazul 1 de comprimare excentrica; fi calculat cu formula: In practica mai des se intilnesc cazuri cind N=Rbbx+RscA’s-RsAs (2)
sint cunoscute dimensiunile sectiunii,clasa betonului Reesind
2. 1 din conditia armarii simetrice avem :
η=
daca x>xR – cazul 2. si armaturilor si este necesar de determinat ariaAsRs=A’sRsc.Inlocuind in formulele de mai sus obtinem: din formula
Aici ξ =x/h0 este inaltimea relative a zonei (1) armaturilor Assi A’s . Initial admitem x=xR si ξ=ξR si(2) : N=Rbbx (3)
comprimate a betonului; 1− N N cr apoi aceasta conditie se verifica in procesul de calcul. iar din formula (3):
ξ R=xR/h0 – inaltimea relative limita a zonei ΞR∙(1-0.5ξR)=α0R 1-0.5ξR=ηR.
unde Ncr este forta critica longitudinala (la care Transformam primii termini din (1) si (2) N
x=
comprimate a betonului , care se determina dupa
elementul isi pierde stabilitatea ),care se determina in modul urmator: (4)
urmatoarea formula impirica:

ω
dupa urmatoarele relatii :
- pentru elementele cu orice profil :
Primul termen al relatiei (1) il multiplicam
b Rb
ξR =
si il impartim la h 0 si apoi scoatem in afara parantezei
h0 : Inlocuim valoarea lui x in formula (1) si obtinem :
Rs 1.1 h Ne = Rb b
1+ (1 − ) 6,4 Eb  I  0,11 R bx ∙  0 × h0 (1x /2h )=R bh
400 ω
2
ξR(10.5ξR)=α
N cr =  + 0,1h 0+ αI s  N  N 
b R R 0 b 0

  h0 −  + Rsc A' s Z s
l 0 ϕ l  0,1 + δ e R bh 
unde ω=a-0.008Rb,iar a – coefficient determinat 2
din normele de calcul ale constructiilor din beton (4)  2 
Rb b  2 Rb b 
armat in dependenta de tipul betonului. (2)
0R b 0
Primul termen al relatiei (2) il multiplicam 
Pentru asigurarea capacitatii portante a sectiunea si il impartim la h0:
elementului in sectiuni normale enecesar sa se
- pentru elementul cu
 N 
h0 Ne = N 
 h0 − 2 R b 
dreptunghiulara :
respecte conditia: M ' ext ≤ ∑M As  + R sc A' s Z s
h0  b 
=0.
 0,11 R bx ξ R bh  (5) Din formula de mai sus usor determinam aria necesara a armaturii
N × e ≤ Rb Abc Z b + Rsc A' s Z s +0,1 b R = R b 0

1,6 E b bh  0,1 +δe

Inlocuim valorile(4) si (5)
in reletiile (1)siin cazul armarii simetrice a elementului:
 h − a ' 
+ µα 0
A =A’ =
=  (2) si obtinem: s

N cr
×
s s
(2)
unde N – forta longitudinala de la sarcinile (l 0 / h) 2  3ϕl N e=α R h bh +R A’ Z (6)0R b
N 
0
2
sc s
N s

exterioare;  N=ξ R bh +R A’ -R A   e − h0 + 
 algoritmul R Z  2R b 
(7)

R b 0 sc s s s
e – distanta de la forta longitudinala exterioara
pina la centrul de greutate al armaturii intinse; (3)
Calculul se efectuiaza dupa
urmator : sc s  b 
Rs – rezistenta prismatica a betonului;
Rsc – rezistenta de calcul a armaturii comprimate;
unde I,Is sint momentele de inertie a sectiunii
betonului si a tuturor armaturilor fata de centrul de 2. Determinam ξR dupa formula impirica
Zs – distanta dintre centrele de greutate ale
armaturii comprimate si intinse;
greutate ale sectiunii betonului;
b,h – dimensiunile sectiunii ; h0 – inaltimea utila a3. Alegem pentru aceasta valoare ξR din
Zb – distanta de la centrul de greutate al armaturii sectiunii;l0 – lungimea utila a elementului ; tabele α0R
intinse pina la punctual de aplicare al rezultantei din 4. Din relatia (6) determinam aria
zona comprimata; A + A'
s s - coefficient de necesara a armaturii comprimate:
Abc – aria betonului din zona comprimata. α =Es/Eb ; μ=
N × e − α R bh
2
Inaltimea zonei comprimate x se determina din
suma proietiilor tuturor eforturilor exterioare si bh 0R b o Fig. 44a
armare longitudinala ; A’s=
interioare pe axa longitudinala a elementului. In
corespunder cu schemele de calcul a elementelor din a’s – stratul de acoperire a armaturii comprimate R Z sc b
36
desenul de mai sus vom avea: cu beton; Calculul la rezistenta in sectiuni normale ale elementelor
1.pentru elementele cu excentricitate mare (cazul δe – coeficient care se admite egal cu e0/h insa nu (8) compprimate excentric cu sectiunea dreptunghiulara in cazul cu
1) : mai mic de δe,min=0.5-0.01l0/h-0.01Rb; Din formula (7) determinam aria necesara armaturiiexcintricitate mica.
N=RbAbc+RscA’s-RsAs (3) φl – coeficient care ia in consideratie influenta intinse:
3. pentru elementele cu excentricitatea dureatei actiunii sarcinii la flambajul elementului in A s=A’sComprimarea are loc atunci cind x>xR si ξ>ξR
mica (cazul 2):
M R ξ R bh − N Desenul 45.a
N=RbAbc+RscA’s-σsAs (4)
Eforturile unitare din armature intinsa σs la cazul
starea limita ,φl= 1− β l , insa nu mai
× sc
+ R b 0 Eforturile unitare in armarura intinsa in stadiul de rupere nu ating
limita de curgere a otelului (σs<Rs) si ruperea elementului are loc in
2 pentru elemente fabricate din beton de clasa B 30 si M Rs R s urma strivirii betonului din zona comprimata.In schema de mai sus e
(9) prezentata schema de calcul a elementului comprimat excentric cu
mai mica cu armatura nepretensionata de clasa A-I mare de 1+β,
,A-II , A-III se determina dupa formula empirica: Daca valoarea A’s obtinuta din relatia (8) este cuexcentricitate mica.
in care β – coefficient admis in dependenta de
semnul negativ aceasta inseamna ca armatura Conditia asigurarii capacitatii portante in sectiuni normale are
 1 − x / h0 
tipul betonului ;
comprimata nu este necesara dupa calcul deoareceforma:

×e
M , Ml – corespunzator momentul incovoietor de
σ s =  2 − 1Rs la forta longitudinala totala sau de lunga durata fata de
toate eforturile de comprimare din zona comprimata
N ≤Rbbx(h0-x/2)+RscA’sZs (1)
 1 − ξR
sunt preluate de beton, in acest caz aria armaturii
 ax ace trece prin centrul de greutate a armaturii intinse
;
comprimate A’s se accepta din conditii constructiveSuma proiectiilor tuturor eforturilor exterioare si interioare pe axa
iar cea intinsa prin calcul. longitudinala a elementului va avea urmatoare forma :
(5) Pentru elementele cu flexibilitatea 14≤l0/i≤35,iar
Efortul unitar σs in formula (4) se aplica cu semnul
obtinut in formula (5) .
pentr elementele cu sectiunea dreptunghiulara
4≤l0/h≤10 , si μ=(As+A’s)/bh≤0.025 Ncr se determina
5. N=Rbbx+RscA’s-σsAs (2)
Alegem numarul necesar de bare A’s ,In care σs este efortul unitar in armatura intinsa sau mai putin
As. comprimata determinat dupa formula
cu formulele :
In cazul cind A’ s=0 pentru determinarea ariei
- pentru elementele cu sectiunea dreptunghiulara :
armaturii in zona intinsa inlocium in formula (6) si 1− x / h
(7) α0R= α0 si ξ R=ξ si calculul mai departe se σs=(2
0
)Rs (3) −1
efectuiaza in modul urmator: 1 − ξR
0.15 E b bh 1)
N cr = (4)
Determinam valoarea coeficientuluiIn acesta caz pentru determinarea ariei necesare a armaturilor As si A’s
tabular α0 din formula (6) : din relatiile (1) si (2) cu evidenta formulei de mai sus obtinem
(l 0 / h) 2
N × e − R A' Z
formule destul de complicate; afara de aceasta daca calculul se
infaptuieste pentru x>xR atunci obtinem o armare dezavantajoasa
- pentru elemente de alta forma sc s s
Fig.41a α0= (neeconoma) deoarece capacitatea portanta a zonei intinse este mai
2
2 Eb I R bh mare decit cea comprimata. Pentru simplificarea problemei vom

N cr = 2
(5)
b 0 precauta 2 variante limite de calcul aelementului: x=xR (ξ=ξR) si x=h
Inlocuind pentru fiecare valoare valoarea x sau ξ in formula (3)
l0 2) Pentru aceasta valoare α0 alegem dinobtinem:

Daca N>Ncr , este necesar de majorat dimensiunile 3)

tabela ξ
Determinam aria necesara a armaturii
1. pentru x=xR
sectiunii si de repetat calculul . Valoarea intinse din formula (7)
1 − x R / h0
− 1 )R =R
excentricitatii e in formulele de calcul se admite egala
Fig. 41b cu : σs=(2 (4)
1 − ξR
s s
A s=A’s
e=ηe0+h/2-as (6) .
33 Rsc ξRb bh0 − N
Influenta flexibilitatii si duratei actiunii sarcinii × + 1. pentru x=h

asupra capacitatii portante a elementelor 34 Rs Rs x x

comprimate excentric si evidenta lor in calcul . Calculul la rezistenta in sectiuni
(ξ= ≈ =1)
Numeroase cercetari experimentale au aratat ca normale ale elementelor comprimate excentric cu h0 h
capacitatea portanta a elementelor comprimate sectiunea dreptunghiulara in cazul cu
excentric in mare masura depinde de flexibilitatea lor excentricitate mare. 1 −1
si durata actiunii sarcinii.elementele flexibile sub Excentricitatea mare are loc atunci cind x σ =(2 −1 )R =R (5)
1 −ξR
s s s
actiunea sarcinilor exterioare se incovoaie in urma
careia creste excentricitatea initiala.In acelasi timp la
actiunea sarcinii de lunga durata , valoarea
≤x sau ξ ≤ξ
r r

excentricitatii creste si mai mult in urma dezvoltarii
deformatiilor de curgere lenta a betonului .In
rezultatul acesta considerabil creste momentul
incovoietor si ruperea elementului are loc la o forta
exterioara mai mica ca in cazul elementelor cu
flexibilitatea mica.
Influenta flexibilitatii asupra capacitatii portante a
elementului comprimat trebuie sa fie luata in
consideratie din calculul constructiei in stare
Desenul 43.a Observam ca pentru x=xR efortul unitary in armature intinsa la stadiul
Conditia capacitatii portante consta in de calcul atinge rezistenta armaturii la intindere si de accea pt acest
aceea ca : Mext≤∑Mint si ∑MAs=0 ,de unde obtinem: caz calcululse efectuiaza ca pentru elemente cu excentricitatea mare.
Fig. 43a
N∙e=Db∙Zb+Rsc∙A’s ∙Zs=Rb∙b∙x(h0- Pentru x=h in armature mai indepartata de punctual de aplicare a
x/2)+Rsc∙A’s∙Zs (1) fortzei longitudinale N apar eforturi de comprimare si la stadiul de
Pentru verificarea rezistentei elementului 35 calcul ele sunt egale cu rezistenta armaturii la comprimare (σ s= -Rs
cu formula (1) este necesar de determinat inaltimea Calculul la rezistenta in sectiuni normale ale=Rsc)
zonei comprimate x ,care se determina din suma elementelor comprimate excentric cu sectiuneaDaca inlocuim valoare σs =Rsc si x=h in relatiile (1) si (2) si admitem
proiectiilor tuturor fortelor exterioare si interioare pe dreptunghiulara armate simetric .
axa elementului:
h h0 , atunci ≈ obtinem:

12
 N × e = Rbbh0 (h0 − h0 / 2) +(ARDaca
sc A
=0),
in element lipseste armature pretensionata Calculul la
's Zdins relatia (1) determinam aria elementelor
atunci
2
= 0.5Rbbh0 + Rsc A's Z s
(6)
N=Rbbh0+RscA’s+RscAs (7)
Din relatia (6) determinam aria necesara a armaturii
A’s , care este situate mai aproape de punctul de
aplicare a fortei longitudinale N :
A’ s=
2
N × e − 0.5 Rb bh0
Rsc Z s
Din relatia (7) determinam aria armaturii intinse :
A s=
N − Rb bh 0 − Rsc A' s
Rsc
Fig. 45a
37
Elemente intinse si alcatuirea lor. Calculul la
rezistenta a elementelor intinse centric.
La elementele intinse centric se refera
constructiile in care axa de aplicare a fortei
longitudinale exterioare de intindere coencide cu axa
elementului. In conditii de intindere axiala se afla
tirantii arcurilor , talpa de jos a fermei si unele
elemente ale ei, peretii rezervoarelor cu sectiunea
circulara pentru pastrarea lichidelor,etc.
La constructiile intinse excentric se refera
elementele in care linia de aplicare a fortei
longitudinale de intindere de la sarcinile exterioare nu
coencide cu axa elementului sau elementele in care in
afara de forta longitudinala actioneaza moment
incovoitor. Astfel de elemente sunt peretii
rezervoarelor cu sectiunea dreptunghiulara, talpa de
jos a fermelor fara diagonale, talpa de jos a fermelor
si arcelor cu sarcini agatate de ele.
Pentru majorarea rezistentei elementelor intinse
centric sau excentric la formarea fisurilor sau
micsorarea deschiderii fisurilor in ele pe larg se
aplica armatura pretensionata. De obicei in
elementele intinse armatura longitudinala
nepretensionta se imbina pe lungimea ei prin sudare
cap la cap si numai in placi , panouri sau pereti se
recomanda de imbinat prin suprapunere fara sudare.
Pentru excluderea comprimarii excentrice a
elementului in procesul precomprimarii lui (in
momentul de transmitere a efortuluide
precomprimare de la suporturi la beton) se
recomanda ca armatura pretensionata sa fie
repartizata simetric in sectiunea transversala a
elementului.
De regula,elementele intinse au sectiunea
patrata,dreptunghiulara sau circulara.
In elementele intinse centric la etapa de rupere
betonul este intretaiat de fisuri (vezi figura de mai
jos) si in sectiunile fisurate tot efortul de la sarcinile
exterioare este preluat numai de armatura
longitudinala nepretensionata si pretensionata.la
etapa de rupere a elementului eforturile unitare in
sectiunile fisurate ating limita de curgere fizica σy
(pentr oteluri moi) sau conventionala σ0.2 (pentru
oteluri dure).
Desenul 46.a
Unde 1-axa elementului
2-fisuri in beton.
Capacitatea portanta a elementului depinde numai
de clasa armaturii longitudinale si consta in aceea ca
efortul longitudinal N de la toate sarcinile exterioare
de calcul sa nu depaseasca suma tuturor eforturilor
interioare preluate de armatura longitudinala
pretensionata si nepretensionata.
N ≤ηR A +R A
sp sp s s (1)
in care N este forta longitudinala de intindere de
la sarcinile exterioare;
R sp,Rs-rezistenta de calcul a armaturii
pretensionate Asp si nepretensionate As;
η- coeficientul conditiilor de lucru ale
armaturii pretensionate,care se accepta in dependenta
de clasa armaturii.
In cazurile,cind nu este cunoscuta aria armaturilor
Asp si As,reesind din conditia (1) cu 2
necunoscute,procedam in felul urmator:initial din
conditii constructive,admitem aria armaturii
nepretensionate As si clasele armaturilor Asp si As.
Apoi din relatia (1) determinam aria necesara a
armaturii pretensionate:
N − AsRs
Asp =
ηRsp
(2)
sp
rezistenţă în secţiuni normale ale Pentru valoare ζr calculata dupa formula empirica 8 din tabel
întinse excentric cu secţiunea alegem valoarea corespunzatoare a coeficientului tabular αor.Apoi din
necesara a armaturii nepretensionate : dreptunghiulară în cazul cu excentricitate mică. relatia 70 determinam aria necesara a armaturii nepretensionate din
As=N/Rs. Pentru elementele întinse excentric cu excentrici- zona comprimata
As`=[N*e-αorRb b ho^2-σscαsp`(ho-ap`)]/[Rsc(hi-as`)] (72)
tatea mică (e ‫≤׳‬ ‫׳‬
h0-a ), condiţiile de asigurare a Dupa aceasta din 71 determinam aria necesara a armaturii
capacităţii portante pretensionate din zona intinsa:
N*e≤η*Rsp*A΄sp(h0-a΄p)+RsA΄s(h0 a΄s) Asp=[N+ζrRb bho+σscAsp+RscAs`-RsAs]/[γs6Rsp] (73)
Dac a aria armaturii comprimate As`, determinata dupa formula 72
(1) ara semnul negativ, aceasta inseamna ca betonul din zona comprimata
Fig. 46a preia tot efortul de comprimare si nu este necesar de instalat armatura
N*e΄≤η*Rsp*Asp(h΄0-ap)+RsAs(h΄0-as) comprimata.Aceasta totodata ne dovedeste ca valoarea lui X este mai
38 (2)
În secţiuni normale pentru elementele de orice profil
mica decit Xr (X<Xr0, dar nu X=Xr dupa cum a fost admis initial.
Atunci din conditii constructive admitem aria armaturii
Calculul la rezistenta in sectiuni normale ale simetric rămîn aceleaşi şi pentru elementele cu comprimate (As`), iar in relatiile 70 si 71 in locul valorilor αor si ζr
elementelor intnse excentric cu orice profil secţiunea dreptunghiulară, pentru că la etapa de inlocuim cu αo si ζ.
simetric rupere a elementului tot efortul de la sarcinile Din relatiile 70 initial determinam valoarea coeficientului
La calculul elementelor intinse excentric se exterioare este preluat numai de armătura longitudi- αo=[N*e-RscAs`(ho-as`)-σscAsp`(ho-ap`)]/[Rb b ho^2]
intilnesc doua cazuri de lucrur : Pentru aceasta valoare a coeficientului α din tabel alegem valoarea
nală, deoarece betonul este străbătut de fisuri. În aşa
Cazul 1: Excentricitate mica atunci cind forta caz capacitatea permanentă a elementului nu depinde ζ si apoi din relatia (71) determinam aria necesara a armaturii
longitudinala extereioara N actioneaza in limitele de forma secţiunii. pretensionate in zona intinsa ( npentru ζr=ζ)
sectiunii elementelor. Asp=[N+ζRb bho+σscAsp`+RscAs`-RsAs]/[γs6 Rsp] (75)
În practica de toate zilele se întîlnesc două cazuri de
Cazul 2: Excentricitate mare care are loc atunci calcul. Pentru elementele fara armatura pretensionata (Asp=0 si Asp`=0)
cind forta exterioara actioneaza in afara sectiunii În unele cazuri sunt date dimensiunile secţiunii relatiile 70 si 71 capata urmatoarea forma
elementului . elementului (b şi h), clasa (Rsp şi Rs) şi aria armăturii N*e=αorRb b ho^2+RscAs`(ho-as` ) (76)
Cazul 1 – desenul 47.a , Caazul 2 – desenul 47.b (Asp, As, A΄sp şi A΄s), adică sunt cunoscute toate N=RsAs-ζrRb b ho-RscAs` (77)
Cazul 1. In acest caz la etapa de rupere (stadiul 3) caracteristicile elementului şi este necesar de Aria necesara a armaturiilor As` si As se determina din irm, relatii:
elemental este intersectat de fisuri si lucreaza numai verificat capacitatea portantă a elementului. Acest fel As`=[N*e-αorR b ho^2 ]/[Rsc(ho-as`)] (78)
armature obisnuita si pretensionata . In toate de calcul se întîlneşte în cazurile cînd elementul se As=As`Rsc/Rs+[ζrRb b ho+N]/Rs (79)
armaturile apar tensiuni de intindere si la etapa de exploatează, dar în legătură cu schimbarea destinaţiei Daca valoarea ariei As` se capata cu semn nagativ, atunci ca si
calcul admitem σs=Rs,σsp=Rsp, σ’=R’s,σ’sp=Rsp. In clădirii sau a utilajului în ea se schimbă şi valoarea pentru elementele cu armatura pretensionata, aria As` se admite din
armaturile situate mai aproape de forta N tensiunile sarcinilor. conditii constructuve.valoarea coeficientului αo se determina dupa
sunt mai mari, iar in cea mai departata armatura-mai În aşa cazuri întroducem valorile tuturor mărimilor relatia:
mici. cunoscute în relaţiile (1)şi(2) şi verificăm capacitatea (80) αo=[N*e-RscAs`(ho-as`)]/[Rb b ho^2]
Cazul 2. In acest caz armatura si betonul situate portantă a elementului. Pentru aceasta valoare a coeficientului αo din tabela determinam
mai aproape de forta N lucreaza la intindere iar mai În practică, în majoritatea cazurilor este necesar de valoarea ζ si apoi calculam aria necesara a armaturii intinse cu 77.
indepartate de forta N – la comprimare. La etapa de determinat dimensiunile secţiunii elementului, aria As=As`Rsc/Rs+(ζRb b ho+N)/Rs (81)
rupere in zona intinsa apar fisuri si lucreaza numai armăturii pretensionate şi nepretensionate şi de ales
armaturile As,A’sp. In zona comprimata lucreaza clasa lor. În total avem cîteva necunoscute
betonul si armaturile A’s, A’sp – la comprimare . La (b, h, Rsp, Rs, Asp, As, A΄sp şi A΄s )
etapa de calcul epura tensiunilor cu betonul din zona şi numai două condiţii ale staticii (relaţiile 1 şi 2).
comprimata se admite dreptunghiulara cu tensiunile După cum se ştie din cursul de matematică, pentru
σbc=Rb, iar in armature σsc=Rsc iar σsp=σsc, σsc=Rsc- rezolvarea problemei în aşa cazuri trebuie să avem
σ’sp,unde σ’sp sunt pierderi de tensiuni in armature condiţii adăugătoare sau să admitem unele
pretensionata. necunoscute. De obicei, în aşa cazuri pentru
Fig. 49a
Calculul elementului in cazul 1:conditia de elementele din beton armat se acceptă dimensiunile
asigurare a capacitatii portante a elementului se obtine secţiunii elementului b şi h (din condiţii
din suma momentelor tuturor eforturilo exterioare si constructive), clasele armăturii Rsp şi Rs (după reco-
interioare fata de axa care trece prin centrul de mandările normelor de calcul)şi prin calcul se
greutate a armaturii mai intinse (∑MAs+Asp=0)sau mai determină aria necesară a armăturii.
putin intinsa: Pentru elementele armate numai cu armătură
N ×e ≤ηR A' (h − a ' ) +sp sp 0
nepretensionată (Asp = 0; A΄sp = 0) aria armăturilor A s
p şi A΄s se determină din relaţiile (1) şi (2)
As= N*e΄/ Rs(h0-as) (3)
Rs A's ( h0 − a 's ) A΄s=N*e/Rs(h0-a΄s) (4)
Fig.49b
(1);
Însă în majoritatea cazurilor în elementele întinse
centric sau excentric pe larg se aplică armătură 41
Calculul elementelor din b.a la grupa II a starilor limita, trie
pretensionată pentru excluderea apariţiei fisurilor în
N ×e' ≤ηR A (h' −a ) +
beton (cînd fisurile nu se admit) sau pentru categorii de cerinte la fisurarea construcţiilor din beton armat.
sp sp 0 sp micşorarea deschiderii fisurilor (cînd ele sunt Capacitatea elementelor din b,a, la aparitia fisurilor este numita
rezistenta constructiilor la fisurare.
admise).
R A ( h' −a )
s s 0 s De regulă, în aşa cazuri iniţial (din condiţii In dependenta de cerintele la formarea sau deschiderea fisurilor
constructive)se acceptă aria armăturii nepretension- toate elementele din b,a sint devizate in trei categorii: prima, a doua si
(2); a treia categorie de fisurare.
unde N – este forta longitudinala exterioara; η – ate As şi A΄s (mai puţin necesară) şi prin calcul din La prima categorie de fisurare se refera constructiile, in care nu se
coeficientul conditiilor de lucru ale armaturii relaţiile (1) şi (2) determinăm aria necesară a permite aparitia fisurilor in peroiada lor de exploatare (rezervoarele
armăturii pretensionate A sp şi A΄sp
pretensionate ,care se accepta in dependenta de clasa pentru apa, petrol si alte lichide, gazgaldere, etc.). Aparitia fisurilor in
armaturii;Asp,A’sp,As si A’s – ariile armaturilor Asp=N*e΄-Rs*As(h΄0-as)/ηRsp(h΄0-ap) asa constructii exclude exploatarea lor de mai departe si ele devin
pretensionate si nepretensionate; Rsp,Rs – rezistenta (5) incapabile sa fie utilizate mai eparte cu toate ca ele pot sa ai ba inca
armaturii pretensionate si nepretensionate.
In cazul 2 cu excentricitatea mare caracterul de sp
A΄ =N*e-Rs*A΄s(h0-a΄s)/ηRsp(h0-a΄p) rezerva mare de capacitate portanta.
La categoria a doua de fisurare se refera constructiile, in care se
lucru al elementului este asemanator cu acel ca la (6). permite aparitia fisurilor de scurta durata de o valoare limitata, dar
elementele incovoiate .Conditia capacitatii portante se care trebuie sa se inchida la incetarea actiunii sarcinii de scurta durata.
obtine din se obtine din urmatoarele conditii: Mext
≤ 40 La aceasta categoria apartin toate constructiile, care se exploateaza
in mediu agresiv (aburi de acid, fum, diferite gaze, apa de mare, etc.)
Mint si ∑MA’s+A’sp=0 : Calculul la rezistenta in secţiuni normale ale armate cu armatura sau toroane de clasele B-II, k-7 si k-19 sau cu bare
N ×e ≤ DbZb+A’sRs(h0-a’s)+γs5A’spσsc(h0-a’sp), elementelor întinse excentric cu secţiunea de clasele A-V, A-YI si At-VI>
dreptunghiulară în cazul cu excentricitate mare. La categoria a treia de fisurare se refera toate constructiile, in cere
(3) se permite deschiderea fisurilor de lunga durata de o valoare limitata.
unde Db=RbAbc ; Abc=f(x). Pentru elementele dreptunghiulare intinse Aceste fisuri nu reprezinta un pericol mare pentru elementele din b,a,
Pentru verificarea capacitatii portante a excentric cu excentricitate mare (E`>ho-a` fig 13) in perioada lor de exploatare.
elementului cu conditia (3) este necesar de determinat conditia de asigurare a capacitatii portante a De regula, toate elementele din b,a, fara armatura pretensionata se
inaltimea zonei comprimate a betonului(sau in cazul elementului in sectiuni normale (61) va avea urm, refera la categoria a treia. Aceste constructii se calcula la deschiderea
nostreu a ariei betonului comprimat - A bc) care de forma: fisurilor (Ccrc)
regula se determina din suma proiectiilor tuturor N*e<=Rb*b*X(ho-X/2)+RscAs`(ho-as`) Deschiderea fisurilor de scurta durata se determina de la actiunea
eforturilor pe axa elementului: +σscAsp`(ho-ap`) (68) in comun a sarcinilor permanente, de lunga durata si csurta durata- iar
N=RsAs+γs5AspRsp-RbAbc-A’sRsc-A’spσsc (4) Inaltimea zonei comprimate a betonului X in cele de lunga durata – de la actiuni in comun a sarcinilor permanente
unde γs5= f(η, ξ, ξR)- in cazul 2 de calcul. aceasta relatie se determina din suma proiectiilor si de lunga durata.
tuturor eforturilor exterioare si interioare pe axa
longitudinala a elementului (fig 13)
Valoarea admisibila a deschiderii fisurilor pentru diferite
constructii, conditii de exploatare si clase de armatura deviaza in
N=γs6RspAsp+RsAs_Rb b X-σscAsp`-RscAs` limitele 0.1....0.4 mm si pentru fiecare caz aparte este data in normele
(69) constructiilor din b,a.
Valoarea obtinuta a lui X din aceasta formula se Constructiile di b,a de categoria 1 de fisurare se calculeaza la
intro duce in relatia (68) si verificam capacitatea actiunea sarcinilor cu evudenta coeficientului de siguranta dupa
portanta a elementului. sarcina γf mai mare ca 1.0 (γf>1.0). Adica la calcul ca si pentru
(b si h), amplasarea armaturii (ap, as. Ap` as`), calculul dupa capacitatea portanta se iau sarcinile de calcul.
clasa betonului (Rb) si clasa armaturii ( Rsp,Rs Rsc), Constructiile de categoria 2 si 3 de fisurare se calculeaza la
insa este necesar de determinat aria armaturilor Asp, actiunea sarcinilor normate ( pentru γf=1.0)
Fig. 47a Asp`, , As si As`, procedam in felul urmator: CALCULUL LA APARITIA FISURILOR CONSTRUCTIILOR
Din conditii constructive admitem aria armaturii DIN B.A..
nepretensionate intinse As si pretensoinate din zona La baza metodei de calcul a constr, din b,a, la aparitia fisurilor
comprimata Asp` (fiind mai putin necesare din este admis stadiul 1 de lucru a elementelor. Eforturile unitate in
conditia rezistentei fisurii) si initial acceptam X=Xr. betonul din zona intinsa la sfirsitul stadiului 1 de lucru a elementului
Atunci din relatia 68 si 69 determinam aria necesara (inainte de aparitia fisurilor in betonul intins ) se admit egale
a armaturii pretensionate intinse Asp si σbt=Rbtn=Rbt,ser. Valorile eforturilor unitare in armatura
nepretensionate As` din zona comprimata. Dupa nepretensionata (σs) si pretensionata (σsp) inainte de aparitia fisurilor
unele transformari simple relatiile 68 si 69 capata se determina din conditia lucrului in comun a armaturii si betonului,
Fig. 47b urmatoarea forma:
N*e=αorRb b ho^2+RscAs`(ho-as`)+σscAsp(ho- ξsr ).
adica de egalitate a deformatiilor ale betonului (ξbt0 si armaturii (ξs si
ap`) (70) Pentru elementele cu armatura nepretensionata avem
39 N=γs6RspAsp+RsAs-ζrRb b ho-σscAsp`-RscAs` ξs=ξbt=σs/Es=σbt/Ebt`=σbt/υbt Eb
(71) deci avem σs= Es σbt/υbt Eb=αs σbt/υbt
13
 In care Es si Eb sint modulele de elasticitate ai
armaturii si betonului,
Υbt- coeficientul de elasticitate a betonului la
intindere, egal cu 0.5 inainte de aparitia fisurilor in
betonul intins αs= Es/Ebt
Introducind valorile υbt= 0.5 si σbt = Rbt,ser in
relatia 2 obtinem σs = 2αs Rbt,ser (3)
Pentru elementele cu armatura precomprimata:
σsp= 2αsp Rbt,rez (4)
In care αsp=Esp/Eb este raportul modulului de
elasticitate a betonului.
42
Calculul elementelor întinse centric la apariţia
fisurilor.
In elmentele intinse centric din beton armat nu
vor apărea fisuri dacă forţa longitudinală exterioară
de întindere N de la sarcinile de calcul nu vor depăşi
efortul interior Ncrc preluat de beton şi armătură
înainte de apariţia fisurilor în betonul întins N≤
Ncrc. Această releţie reprezintă condiţia de rezistenţă
la fisurare a elementelor întinse centric din beton arm
efortul unitar Ncrc constă din eforturile unitare
preluate de beton Nbt, armătura nepretensionată Ns şi
pretensionată Nsp şi efortul necesar pentru a prelua
efortul de pretensionare Nsp cu evidenţa pierderilor de
tensiuni Ncrc =Nbt+Ns+Nsp+P. De unde :
Nbt=σ btA=Rbt,ser A; Ns= σ s As=2α s Rbt,ser
As ;
Nsp=σ sp Asp=2α sp Rbt,ser Asp.Înlocuind aceste
valori în releţia demai sus obţinem
Ncrc=Rbt,serA+2α sRbt,serAs+2α spRbt,serAsp+P=
=Rbt,ser (A+2α sAs+2α spAsp)+P, în care A este aria
secţiunii elementului, As şi Asp – aria secţiunii
transversale a armăturilor nepretenţionate şi pretens.
Pentru elemente fără precomprimare (P=0) relaţia de
sus va avea următoare4a formă: Ncrc=Rbt,ser(A+2 α s
As). Relaţia definitivă va avea forma :
N≤ Rbt,ser(A+2α sAs+2α spAsp)+P.
43
Calculul la apariţia fisurilor în secţiuni
normale ale elementelor încovoiate. Metoda de
calcul după momentul de nucleu.
În secţiunile normale faţă de axa
longitudinală a elementelor încovoiate, comprimate şi
întinse excentric nu vor apărea fisuri, dacă valoarea
momentului de încovoiere de la sarcinile exterioare
Mext nu va depăşi momentul de la eforturile interioare
preluate de element înaintea de apariţia fisurilor Mcrc
faţă de orce axă.
Mext≤ Mcrc.
Această relaţie reprezintă condiţia de rezistenţă la
fisurare a elementelor, încovoiate, comprimate şi
întinse excentric din beton armat. Se cunosc trei
metode pentru determinarea momentului Mcrc:
1)Cu evidenţa lucrului elastic al betonului din
zona comprimată;
2)cu evidenţa lucrului plastic al betonului din
zona comprimată;
3)Metoda de calcul după momentul de nucleu.
Deoarece metoda de calcul după momentul de
nucleu este mai simplă, vom examina această metodă
de calcul. Conform acestei metode valoarea
momentului Mcrc iniţial se determină din condiţia că
construcţia lucrează elastic, apoi în relaţiile obţinute
se întroduc parametrii, care iau în consideraţie
proprietăţile elastico-plastice ale betonului din zona
întinsă înainte de apariţia fisurilor
În mod general precăutăm un element elastic la
acţiunea momentului încovoitor exterior Mext (egal cu
M pentru elementele încovoiate şi cu ± N*e pentru
elementele comprimate sau întinse excentric ) şi
efortul de precomprimare P. În acest caz avem un
element încovoiat cu comprimare excentrică. Atunci
din cursul rezistenţei materialelor pentru un element
din beton armat cu armatură pretensionată şi
nepretensionată eforturile unitare în betonul din zona
întinsă de la acţiunea M şi P se vor determina:
σ bt = Myo/I red–P/Ared–Peopyo/Ired. Unde Ared şi Ired
sînt aria şi momentul de enerţie a secţiunii reduse.
yo – distanţa de la marginea fibrelor din zona
întinsă a betonului pînă la centrul de greutate a
secţiunii reduse. eop – distanţa de la efortul de
precomprimare P(pretensionare) pînă la centrul de
greutate a secţiunii reduse.
Eforturile unitare în betonul din zona întinsă a
elementului înainte de apariţia fisurilor se admit egale
cu Rbt,ser (σ bt=Rbt,ser) iar valoarea momentului
încovoietor egală cu Mcrc (M=Mcrc). Atunci înlocuind
aceste valori în relaţia de mai sus obţinem:
Rbt,ser= Mcrcyo/Ired–P/Ared–P eop yo / Ired;
Mcrc =Rbt,serIred/yo+PIred/Aredyo+
+PIredyoeop/Iredyo=Rbt,serIred/yo+PIred/ /Ared yo +P eop.
Noi stim ca; Ired/Ared yo=r, in care r este distanta de
la centrul de greutate a sectiunii reduse pîna la
punctul de sus a nucleului(fig.2)
Dupa cum se stie din cursul rezistentei
materialelor momentul de rezistenta a sectiunii
elementului W=I/ y.
Pentru elementul din beton armat Wred =Ired/ yo.
Înlocuim valorile r şi w obţinem :
Mcrc=Rbt,serWred+Pr+Peop=
=Rbt,ser Wred +P(r+eop)
După cum vedem valoarea P(r+eop) din formulă
prezintă momentul încovoietor de la efortul de
precom- primare faţă de axa care trece prin punctul de de rezistenta la fisurare deschiderea fisurilor de lucru a elmentului. Curbura de la actiunea de scurta durata (1/r)1 a
sus al nucleului lunga durata acrc,l se determina de la actiunea sectiunilor permanente, de lunga si scurta durata se determina dupa
P(r+eop)=Mrp. De aceea această metodă de calcul sarcinilor permanente si de lunga durata cu urmatoarea formula: (1/r)1= M / ϕ b1 Eb Ired; in care
poartă denumirea de metoda de calcul după momentul coeficentul ϕ l> 1. Deschiderea fisurilor de scurta ϕ b1 Eb Ired =B este rigiditatea sectiunii reduse a elementului din
de nucleu . Formula de mai sus este dedusă cu durata acrc se determina cu suma deschiderii beton armat fara fisuri in zona intinsa; ϕ b1-coeficient care ia in
evidenţa lucrului elastic al betonului . pentru a lua în fisurilor de lunga durata acrc,l=acrc,3 de la sarcinile consideratie influienta curgerii lente de scurta durata a betonului
consideraţie deformaţiile plastice ale betonului din permanente si de lunga durata si deschiderii fisurilor asupra rigiditatii elementului (ϕ b1=0,85 pentru majoritatea
zona comprimantă valoarea r se acceptă în de la actiunea sarcinilor de scurta durata acrc,1-acrc,2 cu betoanelor). La actiunea sarcinilor de scurta durata deformatiile
dependenţă de tipul solicitării: Pentru elemente coeficientul ϕ l=1 dupa relatia:acrc=acrc,1- elementului cresc . conform rezultatelor experimentale sagetile
încovoiate precomprimate , comprimate şi întinse acrc,2+acrc,3=acrc,l(1+σ s/σ sl –1 /ϕ l). Unde σ s-este elementelor din beton greu exploatate in conditii normale de umeditate
excentric pentru N≤ P ; efortul unitar in armatura intinsa de la actiunea in ale aerului cresc aproximativ de 2 ori si mai mult. Acest fenomen se
r=ϕ Wred/Ared. Pentru elemente întinse excentric comun a sarcinilor permanente , de lunga si scurta lamureste prin cresterea curgerii lente a betonului la actiunea
cînd N >P: durata . σ sl-la fel de la actiunea sarcinilor indelungata a sarcinilor permanente. De aceea curba elementelor de la
r = W pl / A+2(α sAs+α ’sA’s+α spA sp+ permanente si de lunga durata . ϕ l> 1 – la actiunea actiunea sarcinilor permanente si de lunga durata se determina cu
+α ’spA’sp) . Pentru elmente încovoiate fără sarcinilor de lunga durata . evidenta curgerii lente a betonului:( 1/r)2=ϕ b2 Ml / ϕ b1 Eb Ired; in care
precomprimare r=Wred / Ared. ϕ b2-este coeficient care ia in consideratie influienta curgerii lente de
ϕ =1,6−σ b/Rbt,ser este coeficient care ia în lunga durata a betonului asupra deformatiei elementului fara fisuri
consideraţie de formaţiile plastice ale betonului din (ϕ b2=2 pentru elemente din beton greu exploatate la umeditatea
zona comprimată care se acceptă nu mai mic de 0,7 şi mediului inconjurator in limitele 40,,,75%); Ml-momentul incovoietor
nu mai mare de 1. de la actiunea sarcinilor permanente si de lunga durata. Curbura totala
σ b- efortul unitar maxim în betonul din zona a elementului fara armatura pretensionata se determina dupa relatia:
comprimată de la sarcina exterioară şi efortul de 1/r=(1/r)1 + (1/r)2. In elementele precomprimate in perioada lor de
precomprimare care se determină după formulele confectionare apare o curbura inversa (1/r)3 de la actiunea excentrica a
pentru elementul din material elestic cu aria redusă a efortului de precomprimare P. De aceia pentru elemente
secţiunii. Pentru a lua în consideraţie proprietăţile precomprimate curbura totala se determina cu evidenta curburii
plastice ale betonului din zona întinsă modul de inverse de la actiunea de scurta durata a efortului de precomprimare
rezistenţă a secţiunii reduse Wred din formula de mai P1(cu evidenta primelor pierderi de tensiuni);
sus seînlocuieşte prin modulul de rezistenţă elastico (1/r)3=P1 eop/ϕ b1EbIred. Curbura inversa a elementului
plastic a secţiunii betonului armat Wpl, care se admite precomprimat de la curgerea lenta si contractia neuniforma a betonului
egal Wpl=γ Wred în care γ este coeficient care ia în Fig. 53a reprezinta raportul diferentii deformatiilor din beton
consideraţie influenţa deformaţiilor plastice ale ε b =σ sb/Es la nivelul centrului de greutate a armaturii din zona
betonului din zona întinsă valoarea căruia se intinsa de la sarcinile exterioare si la nivelul fibrelor externe ale
determină în dependenţă de forma secţiunii betonului comprimat ε b=σ sb /Es catre distanta dintre ele (ho)
elementului (γ = 1,75 pentru elemente cu secţiunea (1/r)4= (ε b - ε ’b)/ho. Valorile eforturilor unitare din beton σ sb si
dreptungiulară şi T cu placa în zona comprimată).
Luînd în consideraţie cele spuse mai sus, relaţia va 46 σ sb pentru determinarea deformatiilor ε b si ε b numeric se admit
egale cu suma pierderilor de tensiuni de la contractia si curgerea lenta
căpăta următoarea formă Calculul săgeţii a elementelor din beton
a betonului corespunzator la nivelul centrului de greutate ale
Mcrc=Rbt,serWpl+P(eop+r)=Rbt,serWpl+Mrp. Momentul armat. armaturilor din zona intinsa si comprimata. Valoarea totala a curburii
încovoietor de la sarcinile exterioare M ext se determină La deformatiile elementelor din beton armat se
inverse a elementului din beton armat precomprimat este egala cu
la fel de axa care trece prin punctul de sus al al refera sageata, unghiul de rotatie a sectiunilor, (1/r) + (1/r) , insa se accepta nu mai mica de: ϕ Pe /ϕ E I ; in
nucleului şi îl notăm prin Mr : perioada de vibratie, si deseori se numesc deplasari. 3 4 b2 op b1 b red
care P este efortul de precomprimare a betonului cu evidenta tuturor
1)pentru elementele încovoiate: In prezent din toate acestea marimi in majoritatea
pierderilor de tensiuni. Luind in consideratie ca curba elementului se
Mext =Mr=M cazurilor se determina sageata elementelor care nu
determina pina la comprimarea betonului atunci curba totala a
2)pentru elementele comprimate excentric: trebuie sa depaseasca valorile limite stabilite in
elementului precomprimat va fi: 1/r=(1/r)1-(1/r)2+(1/r)3-( 1/r)4.
Mext = Mr =N(eop-r) .
3) pentru elementele întinse excentric :
normele de calcul ale constructiilor din beton armat.
In continuare vom precauta mai detaliat metoda de
Mext = Mr =N(eop+r). calcul a sagetilor elementelor din beton armat.
Voloarea sagetii considerabil depinde de rigiditatea
elementelor EI. Calculul deformatiilor elementelor
48
Determinarea curburii elementelor din beton armat cu fisuri în
se refera la grupa II a starilor limita si deseori este
zona întinsă la perioada de exploatare.
numit controlul la valabilitatea de exploatare a
44 constructiilor. Valorile sagetilor se determina de la
La baza metodei de calcul a curburii (rigiditatii) elementelor din beton
Calculul deschiderii fisurilor în secţiuni actiunea sarcinilor normate dupa formula mecanicii armat cu fisuri in perioada lor de exploatare este admis stadiul II de
normale. lucru a elementului. La acest stadiu de lucru a elementelor eforturile
de constructii , care in mod general au urmatoarea
Fisurile situate perpendiculare la axa longitudinală forma: f=Sl02M/EI=Sl02M/B=Sl02/r; in care S este unitare din armatura si beton in sectiunile cu fisuri si intre ele sunt
a elementului se numesc fisuri normale . Deschiderea coeficient care depinde de tipul de reazem a repartizate neuniform. De aceia starea generala de deformare a
acestor fisuri la nivelul armaturii intinse reprezinta elementului si schema sarcinilor (S=5/48 pentru elementului se determina cu evidenta deformatiilor medii ale armaturii
diferenţa dintre alungirea absolută armaturii ∆ s si a grinda simplu rezemata la actiunea sarcinii uniform intinse ε sm , betonului comprimat ε bcm si inaltimea medie a zonei
betonului intins ∆ bt dintre doua fisuri pe lungimea repartizata; S=1/12 pentru sarcina concentrata comprimate xm. Pentru deducerea formulei curburii elementului cu
elementului . acrc=∆ s - ∆ bt. Exprimam valorile ∆ s si aplicata la mijlocul deschiderii ); lo-lungimea de fisuri precautam un sector deformat intre doua fisuri in intervalul de
incovoiere pura. Vom precauta initial un element incovoiat fara
∆ bt in aceasta formula prin deformatii relative medii calcul a elementului ; M-momentul incovoietor de la
precomprimare si apoi vom include in ele factorii care iau in
ale armaturei ε sm si betonului intins ε btm intre doua toate sarcinile exterioare si efortul de precomprimare consideratie eforturile de precomprimare, comprimarea si intinderea
fisuri. ∆ s=ε sm lcrc. ∆ bt=ε btmlcrc. Dupa inlocuirea P(pentru elemente precomprimate) fata de axa ,care excentrica. Din asemanarea triunghiurilor AOB, FBK, CBD si ECK
acestor valori relatia de mai sus va capata forma: trece prin centrul de greutate a armaturei intinse A s si (fig.6) avem AB/OB=FK/BK=CD/CB=EK/CK; in care AB=lcrc este
acrc=ε smlcrc-ε btm lcrc= Asp; EI-rigiditatea sectiunii care pentru elemente din
beton armat se noteaza prin B; 1/r =M /B –curba distanta dintre fisuri la nivelul axei neutre; OB=r – raza curburii
=lcrc (ε sm - ε btm).
elementului din beton armat. De aici B = M / 1/r; r- elementului; FK=∆ ls=ε sm lcrc – alungirea absoluta a armaturii intinse
Luind in consideratie ca deformatiile betonului la
raza curburii elementului in stare deformata . dupa pe sectoarele intre fisuri lcrc; BK=ho-xm; CD=∆ lbc=ε bcm lcrc - valoarea
intindere sunt cu mult mai mici decit ale
cum vedem din relatia de mai sus calculul sagetii absoluta de comprimare a betonului in fibrele externe ale zonei
armaturiiputem accepta ε btm=0 si atunci formula de elementelor din beton armat se reduce la comprimate pe sectorul lcrc; CB=xm; EK=FK+EF=FK+CD deoarece
mai sus va avea urmatoarea forma: acrc=ε smlcrc. Dupa determinarea curburii sau rigiditatii lor. Rigiditatea EF=CD atunci
inlocuirea valorii ε sm formula difinitiv va avea elementelor din beton armat in una si aceiasi EK=∆ ls+∆ lbc=ε sm lcrc+ε bcm lcrc=(ε sm+ε bcm)lcrc – valoarea absoluta
urmatoarea forma: acrc= ψ s σ s lcrc / Es. Din relatie se sectiune pina la aparitia fisurilor si dupa aparitia lor a alungirii armaturii si betonului intre doua fisuri; CK=h o. Inlocuind
vede ca deschiderea fisurilor depinde de valoarea in zona intinsa este diferita. De aceia deosebim aceste valori in relatie obtinem :
eforturilor unitare din armatura intinsa, distanta dintre diferite metode de calcul ale curburii (rigiditatii) lcrc/r=ε sm lcrc/ho-xm=ε bcm lcrc/xm=(ε sm+ε bcm)lcrc/ho; sau dupa
fisuri si coeficentul ψ s, care la rindul lor depind de elementelor din beton armat care , in perioada de reducerea la lcrc definitiv obtinem :
diametrul si clasa armaturei , durata acţiunii exploatare lucreaza fara fisuri sau cu fisuri in zona 1/r=ε sm/ho-xm=ε bcm/xm=ε sm+ε bcm/h0; in care
sarcinilor. In mai multe cazuri valorile experimentale intinsa. ε sm/(ho-xm) este curbura elementului din beton armat cu fisuri dupa
acrc se deosebesc considerabil (de 1,5 ... 2ori) de cele zona intinsa; ε bcm/xm-la fel dupa zona comprimata; (ε sm+ε bcm)/ho –
calculate dupa relatia de mai sus. De aceia normele ne la fel dupa zona intinsa si comprimata, adica dupa ambele zone.
recomanda de determinat acrc dupa urmatoarea Avind relatiile cunoscute si legea lui HOUK avem:
formula impirica: ε sm=Ψ s ε s=Ψ sσ s/Es;
σ
ε bcm=Ψ bε bc=Ψ b σ b/Eb=Ψ b σ b/ν Eb.
a crc = δ ϕη e 20 (3.5 − 100 µ ) d
s 3
s
Dupa ce vom introduce in aceasta relatie valorile σ s si σ b obtinem:
E s
ε sm=Ψ s M/AsZEs; ε bcm=Ψ b M/ν Abc Z Eb; in care ν este
coeficentul de elasticitate a betonului, care se determina din normele
In care δ este coeficentul egal cu 1 pentru de calcul ale elementelor din beton armat in dependenta de durata
elemente incovoiate si comprimate excentric si 1,2 actiunii sarcinilor si conditiile de exploatare ale constructiei. Dupa
pentru intinse. ϕ l- coeficient care ia in consideratie inlocuirea valorilor ε sm, ε bcm şi Abc obţinem următoarea relaţie
durata actiunii sarcinilor(ϕ =1 la actiunea sarcinilor pentru determinarea curburii elementului încovoiat din beton armat
cu fisuri :
de scurta durata si ϕ l=1,6-1,5µ pentru beton greu la
actiunea sarcinilor de lunga durata); η -coieficient 1 M ψ ψ
care depinde de tipul armaturii η =1 pentru armatura = [ + ] s b
(ϕ + ξ )bh νE
cu profil periodic si η =1,3 - cu profil neted. σ s-
eforturile unitare din armatura intinsa. µ -coeficient
r hz AE 0 s s f o b
de armare longitudinala; µ =Asp+As /bho+ Atunci obţinem :
Fig. 55a
+(bf-b)(hf-as)≤ 0,02, in care bf si hf sint latimea si
hz
B=
inaltimea placii din zona intinsa pentru elementele cu o
ψ ψ
sectiunea T sau T dublu; as-distanta de la muchia de
jos a betonului pina la centrul de greutate a armaturei
As si Asp; ds-diametrul armaturii intinse, mm.
47 + s b
(ϕ + ξ )bh νE
Determinarea curburii elementelor din beton
La armarea elementului cu diferite diametre de
armatura valoarea ds se determina: ds=n1d21+…
armat fără fisuri în zona întinsă la perioada de AE s s f o b
exploatare.
+nkd2k/n1d1+…+nkdk. In care n1…nk este numarul de
La elementele fara fisuri in zona intinsa in Pentru deducerea formulei generale a curburii elementelor încovoiate,
bare cu diametrul corespunzator d1…dk. Pentru
perioada lor de exploatare se refera in mod general întinse sau comprimate excentric cu armatura pretensionată înlocuim
elemente care se refera la categoria ll de rezistenta la
toate constructiile de categoria I de rezistenta la forţele longitudinale exterioare şi efortul de precomprimare P cu o
fisurare deschiderea fisurilor de scurta durata acrc,1 se
fisurare .curbura (rigiditatea ) acestor elemente se rezultantă Ntot echivalentă cu suma tuturor acestor forţe
determina de la actiunea in comun a sarcinilor
determina ca pentru un element compact cu Ntot=± N+P,care se admite aplicată în centrul de greutate a armaturii
permanente de lunga si scurta durata cu coeficientul
sectiunea redusa a betonului armat pentru stadiul I de întinse. Momentul încovoietor de la toate eforturile exterioare M s se
ϕ l=1. Pentru elemente care se refera la categoria a III determină faţă de aceeaşi axă. În aşa caz toate tipurile de sarcini
14
exterioare se înlocuiesc prin eforturi echivalente M s
şi Ntot. La determinarea Ntot semnul ”-“ se ia pentru
elementele întinse excentric, iar “+” comprimate
excentric. Din condiţia de egalitate a momentelor
încovoiate de la exterioare şi interioare faţă de axa,
care trece prin centru de greutate a armaturii întinse
sau punctul de aplicare a rezultantei din zona
comprimată obţinem : Ms-Ntotz-Nsz=0;
Ms-Nbz=0, în care Ns= σ sAs=ε sEsAs este efortul în
armatura longitudinală ; Nb=σ bcAbc=ε bcν EbAbc –
efortul în betonul din zona comprimată. Atunci Ms-
Ntotz-ε sEsAsz=0; Ms-Ebcν EbAbcz=0;
Atunci avem
ε s=(Ms/AsEsz)-(Ntot/AsEs); ε bc=Ms/Abcν Ecz .
După ce vom întroduce în formula ε sm=ϕ sε s,
ε bcm=ϕ bε bc şi Abc definitiv vom obţine următoarea
relaţie pentru determinarea curburii tuturor
elementelor enumerate mai sus :
1/r=Ms {ψ s/As Es+ψ b/(ϕ f+ξ )bhoν Eb}/hoz -
ψ sNtot / AsEsho. În această formulă valoarea lui M s
se determină în felul următor :
1)Pentru elemente încovoiate armate cu armatură
pretensionată şi nepretensionată Ms=M+P esp;
2)pentru elemente întinse şi comprimate excentric
Ms =Nes+Pesp. Valoarea curburii totale a elementelor
încovoiate , comprimate şi întinse excentric cu
armatura pretensionată şi nepretensionată se
determină cu evidenţa acţiunii sarcinilor de scurtă şi
lungă durată după formula 1/r=(1/r)1-(1/r)2+(1/r)3-
(1/r)4 ; în care (1/r)1 este curbura elementului de la
acţiunea de scurtă durată a sarcinilor permanente , de
lungă şi scurtă durată ; (1/r) 2 – curbura elementului
de la acţiunea de scurtă durată a sarcinilor
permanente şi de lungă durată ; (1/r)3 – curbura
elementului de la acţiunea de lungă durată a
sarcinilor permanente şi de lungă durată ; (1/r) 4 –
curbura inversa a elementului de la contractie si
curgerea lenta a betonului provocata de efortul de
precomprimare P. Curbura (1/r)1 si (1/r)2 se determina
pentru valorile coeficentilor ψ s si ν la actiunea de
scurta durata a sarcinilor, iar(1/r)3 pentru ψ s si ν la
actiunea de lunga durata a sarcinilor. Coeficientul ν
se ia din normele de calcul ale elementelor din beton
armat.
49
Hale industriale. Proiectarea halelor industriale,
argumentarea şi adoptarea elementelor
constructive a halelor parter. Asigurarea
stabilităţii, iluminarea şi ventilarea.
Alegerea formei halelor în plan depinde în primul
rând de procesul tehnologic pe care îl adăpostesc. În
cazul proceselor tehnologice simple care se
desfăşoară liniar. Forma dreptunghiulară este cea mai
indicată pentru că ea permite desfăşurarea unui flux
tehnologic continuu cu aceleaş mijloace de transport.
Cea mai preferată formă în plan a halelor industriale
este forma dreptunghiulară. În funcţie de lăţimea
spaţiului necesar desfăşurării procesului tehnologic
halele industriale pot fi cu o deschidere sau cu mai
multe. Dimensiunile deschiderilor (L) se stabilesc
multiple de 6 m, adică 12, 18, 24, 30, 36m. Reţeaua
modulară a stâlpilor halei parter înzestrată cu poduri
rulante în funcţie de rpocesul tehnologic poate fi
12*18, 12*24, 12*30m sau 6*18, 6*24, 6*30m.
traveea stâlpilor prioritar se acceptă 12m; dacă la
traveea de 12m se folosesc panouri de pereţi cu
lungimea de 6m, atunci pe axele de trasare a şirurilor
de stâlpi marginali se instalează suplimentar stâlpi de
paiantă. La traveea stâlpilor de 12m este posibilă
traveea grinzilor de 6m cu folosirea în calitate de
sprijin intermediary a grinzilor longitudinale de
susţinere (grindă-jug) instalate pe stâlpi centrali. Cei
mai buni indici tehnico-economici referitor la
volumul de muncă şi pereţi se desting la acoperişurile
din elementele prefabricate de beton armat cu traveea
stâlpilor de 12m fără grinzi longitudinale de
susţinere. Înălţimea halei industriale cu poduri rulante
şi cota consolei stâlpilor se stabilesc în funcţie de
gabaritul deasupra şinei al podurilor rulante utilizate
cu capacitatea nominală de ridicare maximă. La
evaluarea acestor dimensiuni se ţine seama de
înălţimea şinei cu garnituri 150mm şi a grinzii de
rulare 1400 şi 1000mm, respectiv, la traveea stâlpilor
12 şi 6m (cu excepţia halelor cu înălţimea 8,4m,
pentru care înălţimea grinzii de rulare este adoptată
800mm), spaţiul de siguranţă dintre partea inferioară
a riglei şi partea superioară a podului rulant.
Pentru utilizarea elementelor prefabricate ale
acoperişului de acelaş tip, poziţionarea stâlpilor
marginali faţă de axa de trasare se execută în
condiţiile respectării următoarelor prevederi:
- la traveea stâlpilor de 6m, H≤ 16,2m şi
Q≤ 320kN (capacitatea podului rulant) faţa
stâlpului se suprapune cu axa de trasare
(fig58.1a) (2.5a)
- la traveea de 6m, Q>320kN, H>16,2m şi la Pentru industria metalurgică, producătoare de excentricitatea egală cu semisuma grosimii peretelui suspendat şi
traveea de 12m faţa stâlpului se deplasează în maşini, uşuoară şi alte ramuri industriale se execută înălţimii secţiunii transversale a stîlpului.
afara de la axa de trasare cu 250mm clădiri cu schelet cu un singur nivel, numite hale Încarcarea de la greutatea grinzii şi căii de rulare este aplicată la
industriale parter ( fig. 2.1 a). Particularitatea şi stîlpul marginal cu excentricitatea
e = 0,25 + 1 − 0,5h
tehnologică a acstor hale industriale constă în
instalarea lor cu mejloace de ricarea şi transport – ( la racordarea zero
2
poduri rulante sau grinzi rulante suspendate. Podurile
rulante se deplaseaza pe căi speciale rezimate pe e = 1 − 0,5h 2
), la stîlpul central e =1 ( fig. 2.16).
stîlpi. Grinyile rulante suspendate se deplasează pe
căi de rulare suspendate în lungul halei de elemente Încărcarea de la greutatea porţiunii superioare şi inferiore a stîlpului
portante ale acoperişului. Acoperişul hale industriale este aplicată pe axa porţiunii respective.
parter poate fi alcătuit din elemente liniare sau Încarcarea din zăpadă se determină conform hărţii de zonare a
teritoriului şi profilului acoperişului, se transmite stîlpului în acelaşi
spaţiale din plăci cu curbe subţiri.
(fig 58b) (2.6) loc ca şi încarcarea de la greutatea acoperişului.
stâlpii centrali se poziţionează în aşa mod ca axele Conform СНиП 2.01.07-85 „ Încărcări şi acţiuni” coeficientul
de trasare longitudinale şi transversale să coincidă cu fracţiunii încarcării din zăpadă de lunga durată este 0,3 pentru zona
axele proprii. Această prevedere nu se referă la stâlpii geografica III; 0,5 – pentru zona IV, şi 0,6 – pentru zonele V,VI. În
din preajma rostului de deformaţii şi la stâlpii cadrului rest încarcarea din zăpadă este considerata ca încarcarea de calcul din
frontale. Poziţionarea stâlpilor frontali faţă de axa zăpadă este data de relaţia:
transversală este 500mm
kN
S = S * µ *γ (
(fig 58.2a)(2.5b)
Luminatoarele sunt alcătuite din ferme şi 0 f )2
(2.11)
montanţi, plăci portante de acoperiş care se reazemă
pe riglele cadrelor transversale. În planul montanţilor
m
luminatorul se amplasează pe plăcile de margine.
Structurile halelor industriale tipizate, cu unde: S 0
este greutatea de referinţa a stratului de zăpadă la
Lăţimea luminătorului şi elevaţia cercevelelor se
schelet şi acoperiş din elemente liniare, sînt alcătuite nivelul terenului plat, determinîndu-se conform hărţii de zonare a
stabilesc în raport de iluminare necesară a atelierului.
din: stîlpi îcastraţi în fundaţii; rigle de acoperiş teritoriului;
µ
Deobicei ea se asigură la lăţimea luminatorului
( grinzi, ferme, arce) ; grinzi de rulare, luminatoare.
egală cu 0,3-0,4l. în scopul tipizării elementelor - coeficient ce ţine cont de posibilităţile de aglomerare a
Structura de rezistenţa scheletului este cadru
constructive se folosesc luminatoare de lăţimea 6m,
transversal, alcătuit din stîlpi şi rigle. zăpezii în funcţie de forma acoperişului;
pentru deschiderile până la 18m şi lăţimea 12m pentru
γ
Rigiditatea spaţială şi stabilitatea halei parter
deschiderile 24 şi 30m îmbinarea elemntelor portante - coeficient de siguranţa, pentru zăpadă
cu schelet se destinge prin încastrarea stîlpelor în f
ale luminatorului cu riglele cadrelor transversale se
fundaţii. În derecţia trasversală rigiditatea spaţială
execută cu buloane de montaj cu sudarea ulterioară a
pieselor inglobate metalice.
halei este asigurată de cadrele transversale în direcţia
logitudinală – de cadrele longitudinale, alcătuite din
γ f =1,4 .
(fig58c)(2.9) Incarcare din vînt se manifestă prin forţe exterioare destribuite
aceiaşi stîlpi , elementele acoperişului, grinzele de
Sistemul spaţial al şarpantei, alcătuit din rigle şi
rulare şi contravîntuirele verticale ( fig. 2.1 b,c). uniform pe suprafaţă, considerate ca forţa statice pentru costrucţii
plăci este un system deformabil. Pentru asigurarea
Halele pot fi, de asemenea, cu acoperişi plan fără obeşnuite.
stabilităţii şi rigidităţii acestuia cît şi a construcţiei în Forţele distribuite de calcul din vînt, normale pe suprafaţă, se
luminatoare.
ansamblu, se prevede un complex de contravîntuiri,
Exemplu poate servi schma constructivă determină cu relaţia:
care în raport cu dispunerea lor, pot fi orizontale şi
clădirii, în care panourile acoperişului cu o lungime
verticale. Contravîntuirile oferă, totodată, condiţiile
mare, egală cu deschidere, sînt instalate pe grinzele
pentru un montaj comod şi sigur al elementelor
construcţiei şi asigură conlucrarea lor spaţială. Unele
longitudinale şi servesc ca rigle ale cadrului
kN
dintre contravîntuiri sunt destinate pentru preluarea
transversal ( fig. 2.2 )
2. Schemele constructive şi statice ale cadrelor ω = ω *C *γ (
n i f )
2
încărcărilor, orizontale provenite din acţiunea
vîntului, a frînării mijloacelor de ridicare şi transport
Schema de calcul. m
etc. asigurînd transmiterea lor pînă la fundaţiile
construcţiilor.
Grinzele de acoperiş sînt legate articulat de stîlpii
cu moment de inerţie constant sau variabil în trepte. unde: ω n
este presiunea normală a vîntului la sol, care se
În schema statică de calcul intervin deci ca elemente determină pe baza hărţii de zonarea teritoriului; presiunea normată la
La acţiunea încărcărilor orizontale în direcţia
componente:
longitudinală a halei (presiunea vîntului asupra sol se corectează în funcţie de îmălţimea clădirii deasupra solului şi
- riglele considerate în deformabile tipul terenului prin multiplecarea la coficientul „K”;
peretelui frontal frînarea podului rulante etc.)
axial, asigurînd deplasări orizontale egale tuturor
eforturile se preiau din cadrul longitudinal, rigla
căruia este şarpanta. Îmbinarea între plăcile şarpantei
stîlpelor, la nivelul lor; C i - coeficient aerodinamic ce ţine cont de influenţa formei şi
- stîlpii, încastraţi la bază şi articulaţi la
şi stîlpi se execută prin grinzi sau ferme cu o rigiditate deminsiunele costrucţiei;
extrimitatea superioară.
γ
redusă din planul său. Sistemul de contravîntuiri
Lungimea stîlpelor se va lua egală cu destanţa
verticale pe axa stîlpilor halei se prevede pentru a crea
de la extrimitatea inferioară a riglei pînă la f - coeficient de siguranţa a încarcării, pentru vînt
o şarpantă rigidă geometric invariabilă în direcţia
longitudinală.
extremitatea superioară a fundaţiei. Rigla cadrului se
va calcula independent, ca o grinda simplu rezemată. γ f =1,4 .
Încărcarea provenită din vînt, care acţionează
De aceia, calculul cadrului se va reduce la
asupra părţii frontale a halei provoacă încovoierea Presiunea normată a vîntului, variabilă pe înălţimea, se înlocuieşte
determinarea eforturilor în patru secţiuni cu presiunea uniform destribuită, echivalentă după momentul
stîlpilor frontali. Pentru reducerea deschiderii de
caracteristice ale stîlpelor.
calcul a stîlpilor frontali şarpanta se foloseşte ca încovoitor din încastrarea stîlpului.
La traveia stîlpelor marginali şi centrali egală
reazem orizontal. În halele de înălţime mare şi cu Presiunea vîntului, ce acţionează mai sus de extremitatea
cu 6 sau 12 m se va efectua calculul unui cadru superioară a stîlpelor clădirii ( apăsarea şoi asperarea vîntului asupra
deschideri importante este raţional să se creieze un
transversal plan, încercările fiind adunate pe lăţimea acoperişului şi luminatoarea lor dacă exestă), se transmite ca o forţa
reazem orizontal pentru peretele frontal la nivelul
respectivă egală cu traveia stîlpelor. În cazul cînd concentrată W, la vîrful stîlpelor. Încarcările verticale şi orizontale,
tălpii inferioare a riglei cadrului frontal
traveia stîlpelor marginali este 6 m, iar acelor aduse asupra structurii de rezistenţe de podurile rulante, se determină
dincontravîntuiri transversale, realizate ca ferme cu
centrali 12 m, se va efectua calculul unui tronson- de la 2 poduri rulante apropiate. Valorile forţelor verticale şi
tălpi paralele şi diagonale încrucişate.
cadru în componenţa căruia întră cîte 2 stîlpi
Stabilitatea tălpii superioare a riglei cadrului
transversal împotriva flambajului lateral este asigurată
marginali ( fig. 2.15 ). Rigiditatea stîlpelor cadrului orizontale de calcul se determină cu coeficientul γ f =1,1 .
convenţional va fi egală cu summa rigidităţilor
de plăcile de acoperiş, piesele înglobate ale cărora se Forţa verticală de calcul, care acţionează asupra stîlpului se
stîlpilor incluşi în tronson. Încarcîrile se vor aduna
sudează de rigla cadrului. determină după liniile de influenţe a reacţiunii de reazem a grinzii de
pe lăţimea 12 m
În halele cu eluminatoare lungimea de calcul al rulare ( fig. 2.15 ), ţeînd seama de acţiunea nefovarabilă a 2-a poduri
tălpii comprimate al riglei cadrului din planul de rulante apropiate. O forţe concentrată la roata podului se aplică pe
încovoiere se majorează şi este egală cu lăţimea reazem, restul forţelor se dispun în funcţie de distanţa standarda între
eluminatorului. Pentru asigurarea stabilităţii talpii raţile podului.
superioare a riglei cadrului la flambajul lateral în Forţile maximă şi minimă, cere se transmite stîlpelor:
traveile finale ale halei la nivelul ei se instalează
ferme metalice cu tălpi paralele şi diagonale N min =F n , min * ϕ * γ * Σy f ;
încrucişat, iar în traveile intermediare pe axa
luminatorului se instalează proptele. N max =F n , max * ϕ * γ * Σy f ;
Pentru luminatoare se prevăd contravîntuiri
orizontale transversale şi verticale, care îndeplinesc
acelaş rol. Contravîntuirile transversale frontale, în
unde: F n , max , F n , min - apasarea verticală
traveile alăturate rostului de dilatare, se dispun în normată, respectiv, maximala sau minimala, care-i revine unei raţi a
planul tălpilor superioare ale eluminatorului. În pereţii podului rulant cînd căruciorul este deplasat între poziţia extremă;
laterali ai luminatoarelor se dispun contravîntuiri
verticale, în aceleaş traveie unde există contravîntuiri Încarcări.
Fig.2.15 Σy - suma ordonate liniei de influenţa a reacţiunii de
transversale. Asupra cadrului transversal acţionează reazem a grinzii de rulare;
încarcări permanente de la greutatea acoperişului,
stîlpelor, grinzelor de pereţi şi temporare din zăpadă,
ϕ - coeficientul de semultaneitate, care confor normelor în
vînt, apăsarea verticală şi forţe orizontale ale vigoare, este egal cu 0,85, pentru varianta de acţiune a 2-a poduri
50 podurilor rulante ( fig. 2.16). rulante şi 0,7- pentru 4 ( 2 din stînga şi 2 din dreapta ).
Hale industriale tip parter
Încarcarea permanentă de la greutatea
Halele sînt construcţii cu un singur nivel care acoperişului se transmite la stîlpi ca presiune de Forţele verticale N max şi N min
sînt aplicate pe
includ în general spaţii mari. Spaţii interior al unei reazem verticală a riglei ( grinzi, fermei sau arcului ) stîlpi cu aceiaşi excentricitate ca şi încarcarea de la grautatea grinzii de
hale este mărginit de acoperiş şi de pereţii laterale. F, care se determină funcţie de suprafaţa de rulare.
Interiorul halei poate fi compartimentat într-o măsură încarcarea respectivă. Încarcarea F este aplicată la
oarecare prin pereţii intriori, în unele porţiuni se stîlp pe axa reazemului riglei cu excentricitatea Momentele încovoitoare respective de la M max şi
execută subsoluri planşee la diferite niveluri,
platforme după necesităţi. Halele au utilizări foarte e = 0,25 + 0,15 − 0,5h în
M : M =N *e ;
diferite, în industrie pot servi ca hale pentru porţiunea min max max
superioră a stîlpului marginal,
fabricaţia, ca magazii pentru depozitarea de materii
prime sau produse, pentru procese de producţie e = 0,15 m îm stîlpul central. Aici 0,25 M min =N min *e ;
axiliare. m – racardarea stîlpului marginal la axa modulara de Forţa orzontală transversală de calcul de la frînarea sau demorarea
Construcţiile halelor au forme şi alcătuiri potrivit tasare; 0,15 m – distanţa de la axa de tasare pînă la cu sarcină la cîrlig, care acţionează asupra stîlpului prin intermediu
scopăului pentru care sînt executate, centrul piesei înglobate a riglei pe reazem; h 1, h2 – grinzii de rulare, se determină după scelaşi principiu ca forţele
Au deci u pronunţat rol fucţional. Ca urmare, înălţimea secţiunii transversale, respectiv, a verticale:
* ϕ * γ * Σy
soluţia constructivă este determoinată ca natura porţiunilr superioare şi inferioare a stîlpului.
proceselor tehnologice ce se vor desfăşura în hală, Încarcarea de la greutatea pereţilor suspendaţi F =F
t t ,n f
precum şi de o serie de alte condiţionări, pe care şi a ferestrelor este aplicată la stîlpul marginal cu
acestea le inpon construcţiei.
15

unde Ft , n - forţa orizontală normată ce
revine la o roată a podului rulant.
Forţa orizontala longitudinală de calcul ce apare în fix şi se adoptă
urma frînării podului rulant se transmite tuturor
Dacă cadrul transversal este cu trei şi mai multe Proiectarea îmbinărilor stîlpilor halelor
deschideri, capătul superior al stîlpelor la acţiunea industriale. Încastrarea în fundaţii, îmbinării cu
încaperilor din poduri rulante se consideră ca reazem construcţiile
H = 0,5 + 0,33 h (m),
∆=0 . Momentele
acoperişului.
Riglele cadrelor transversale pot fi cu secţiunea
an 2

stîlpilor tronsonului termic: încovoitoare şi forţele tăetoare în secţiunile stîlpului plină sau cu zăbrele iar îmbinarea lor cu stîlpii – sauH an =1,5b.
se determină ca într-o consolă solicitată de încarcarea rigidă sau articulată. Alegerea configuraţiei rigle şi a
n fr exterioară şi reacţiunea elastică Re. construcţiei ei , modului de îmbinare cu stîlpii În afara de aceasta adîncimea încastrării stîlpului trebuie să fie

F = 0,1 * γ * γ * ∑ F
l f n
De regulă, se examenează 3-i secţiuni de calcul pe depinde de mărimea deschiderei, tipul învelitoarei, verificată din condiţia ancorării suficientă a armaturii de rezistenţa
n , max lungimea stîlpului: deasupra nivelului consolei tehnologie de fabricare şi montaj. longitudinală. Dacă în una din ramuri a stîlpului apare efirt de
1 stîlpului, sub nivelul consolei stîlpului şi la nivelul Îmbinarea rigidă a grinzelor cu stîlpii cadrului intindere, îmbinarea stîlpului cu betonul de monilitizarea se execută cu
extrimităţii superioare a fundaţiei. duce la reducerea momentelor încovoitoare, însă nu pane. Stîlpii, de regulă, se execută în forma unui element întreg.
Diagramele momentelor încovoitoare se construesc se atinge tipizarea endependentă a grinzelor şi Dezmembrarea lor pe elevaţie în părţi, pentru reducerea masei
51 pentru fiecare tip de încarcări, care acţionează asupra stîlpilor cadrului, deoarece sarcina aplicată la stîlp elementelor de montaj este legată cu greutăţile execuţiei îmbinărilor şi
cadrului. convoacă momente încovoitoare la grindă şi invers, de aceia se realizează rar. Exemple de armare stîlpii cu inima plină şi
Calculul cadrelor transversale al halelor Se alcătueşte tabela eforturilor M, N şi Q în secţiunile sarcina aplicată la grindă convoacă momente cu 2-ă ramuri sînt prezentate pe (fig. 2.8) .
industriale la acţiunea vîntului.Determinarea de calcul şi se stabilesc grupările fundomentale ale îcovoitoare în stîlp. La îmbinarea articulată este Stîlpii centrali rezistă momrnte încovoitoare care acţionează în
eforturilor în stîlpi. eforturilor, posibilă tipizarea îndeprndentă a grinzilor şi stîlpilor, abbele direcţii şi se armează simetric. La executarea stîlpelor se
Calculul static al cadrului trasversal se face în componenţa cărora intră eforturile de la încarcările deoarece în cazul acesta sarcinile aplicate la un utilizează betoane de clasa B15...B30
apelînduse la metoda deplasărilor ca cea mai comodă, permanente şi temporare a căror prezenţă temporară element nu provoacă momente încovoitoare în
deoarece cadrul examenat aste odată static este posibilă. element
nedeterminat, necunoscută fiind deplasarea laterală a La formarea grupărilor se ţine cont de probabilitatea
capătului superior al stîlpului. În sistemul de bază redusă de apariţie semultană la întreaga lor valoarea a
deplasarea laterală ∆ a capătului superior al mai multor încărcări variabile. În consecinţă,
încărcările variabile sau eforturile din aceste încărcări
stîlpului. În sistemul de bază deplasarea laterală a vor fi reduse prin înmulţire cu coeficienţii de grupare
capătului superior al stîlpului este blocată printr-un n, ale căror valori sînt:
pendul ( fig. 2.19 a ). În metoda deplasărilor se
adoptă următorul mod de calcul static. În prima n =1,0 − în cazul unei singure încărcări
treaptă sistemul de bază este imprimat de o variabile;
deplasarea prizontala unitară ∆ = 1 , în urma n = 0,9 −în cazul a două sau trei încărcări
caria în stîlpi apar reacţiuni R şi momente variabile.
încovoitoare ( fig. 2.19 b). Reacţiunea capătului Încărcarea temporară utilă din două poduri rulante
superior al stîlpului de a deplasarea unitară ( fig. 2.7 )
într-o deschiderea, înmulţită cu coeficientul de
Îmbinarea articalatăm grinzilor cu stîlpii se
∆ =1 se determină cu relaţia: simultanietate ϕ = 0,85 − pentru poduri implifică forma şi construcţia îmbinării, corespunde
rulante cu starea uşoară şi medie de exploatare, sau cerinţilor producţiei uzinale. De aceia, construcţiile
3E b ⋅ I 2 încărcarea din 4 poduri rulante suprapuse într-un halelor parter cu îmbinări articulate ca cele mai
R∆ = aliniament al două deschideri adeacente, înmulţită cu economice sîn primite în calitatea de costrucţia tip.
(fig. 2.8)

[ H (1 + K + K 1 )]
3
coeficientul ϕ = 0,7
Constructiv îmbinarea grinzilor cu stîlpii se execută
, se consideră o singură prin sudarea de montaj a plăcii metalice de reazem a
Unde H- lungimea stîlpului; încărcare distinctă. 54
grinzii cu piesa înglobată de la vîrful stîlpului (fig 2.8
Stîlpii cadrului transversal se calculează cu elemente c ). Conformarea generală a acoperişului halelor industriale.
supuse compeseune excentrice cu evidenţa Pentru deschiderile pînă la 18 m înclusiv în
Elemente constructive, funcţionalitatea lor şi stabilitatea generală
flambajului. Din planul de încovoere stîlpii se verifică calitate de riglă se folosesc grizi precomprimate,
I2 la stabilitatea contra flambajului lateral. Stîlpii se pentru deschiderile de 24, 30 m – ferme.
a acoperişului.

K =α3 ; K1 = verifică suplementar la solicitările produse în timpul Stîlpii halei cu schelet pot fi cu secţiunea plină
Acoperişurile halelor industriale pot fi alcătuite cu pane
longitudinale care la rândul său reazemă pe elemente portante a
I1 − 1 transportării şi montării. dreptunghiulară sau cu două ramuri. La legere
Lungimea de calcul l0 a stîlpilor în trepte ale halelor construcţiei stîlpului se ea în considerarea capacitatea
cadrelor transversale.
Plăcile acoperişului fără pane reprezintă panouri mari cu nervuri
înzestrate cu poduri rulante în planul cadrului de ridicarea a podului rulant şi înălţimea clădirii.
I2 Stîlpii cu inima plină se folosesc pentru hale cu dimensiunile 3× 12 şi 3× 6 m, care reazemă direct pe riglele

= (1 − α 3 )
8n 2 I
H1
a= ; I 1 , I 2 − momentul de
H l ≤ 0,9h
inerţie, respctiv,al porţiunii superioare şi inferioare a
stîlpului;
H1 – lungimea porţiunii superiore a stîlpului;
n – numărul de goluri în porţiunea inferioară a
stîlpului cu 2-a ramuri;
I – mumentul de inerţie ramurii;
Eb- modul de elesticitate al betonului.
Fig 2.19.
În treapta a 2-a sistemului de bază este solicitat de
încarcările permanente din greutatea acoperişului F,
încarcarile temporare din zăpadă S, poduri rulante
Mmax, Mmin, T, vînt W, în urma cărora la capetele
superioare ale stîlpilor cadrului apar reacţiunile R, iar
în stîlpi – momente încovoitoare ( fig. 2.19 ). Valorile
reacţiunilor R se determină utilizinduse relaţile din
anexa A; pentru stîlpii cu inima plină, respectiv, cu
goluri mari în porţiunea inferioară.
Relaţiile pentru determinarea reacţiunilor R sînt
universale deoarece se pot folosi nu numai pentru
stîlpii cu două ramuri dar şi pentru stîlpi în trepte cu
inima plină adoptînd K=0, stîlpi cu secţiunea
constantă pe lunjimea K=K1=0.
Cu acestea relaţii în cazuri necesare se pot determina
H Determinarea eforturilor, dimensionarea şi din 2-ă ramuri unite între ele cu grinzi de destanţarea
δ11 = ; armarea.
R∆
δ 1p =R/R ∆ , deasemenea poate fi
efectuat calculul cadrului în care se ţine seama de
încastrarea elastică a stîlpului în fundaţia.
Condiţia de efort 0 în pendul se scrie sub forma:
C dim ⋅ r11 ∆ + Rlp = 0
Unde : r11 = ΣR∆ - reacţiunea capătului
superior al stîlpelor cadrului transversal de la
deplasarea unitară;
R 1p = ΣR - reacţiunea capătului
superior al stîlpelor de la încarcări; reacţiunile
pozitive sînt îndreptate în derecţia deplasării
necunoscute.
Coeficientul Cdim la diferite încarcări ( în afara de
încarcările din poduri rulante ) este egal cu 1. Din
relaţia precedentă rezultă mărimea deplasării laterale:
∆ = −R 1p /C dim 11r
reacţiunea elastică la capătul superior al stîlpilor
Re = R + ∆R∆
transversal şi din planul acestuia se stabilesc conform cadrelor transversale; plăcile 1,5× 12 şi 1,5× 6 m şi sunt folosite ca
tabrlului. Lungime de calcul a stîlpilor prefabricaţi din industriale cu deschiderea pînă la 24 m înzestrate cu elemente ca lemente de completare în zonele cu sarcini majorate de
beton armat ale halelor fără poduri rulante cu o poduri rulante cu capacitatea nominală de ridicare zăpadă – lângă luminatoare, parapet şi în locurile variaţiei profilului
deschiderea l0=1,5H , cu mai multe deschideri – pînă la 320 kN şi cota şinii căii de rulare nu mai mare acoperişului.
de 10 m ( fig. 2.8 a ). Stîlpii cu goluri dreptunghiulară
l0=1,2H .
( cu 2-ă ramuri ) sînt mai efectiv pentru halele Plăcile acoperişurilor cu pane au dimensiuni mult mai mici 3× 0.5
Consolele scurte ale stîlpilor , cînd
industriale cu deschidere de 30 m, înzestrate cu şi 1.5× 0.5 m. Ele se instalează pe pane de beton armat, care, la rîndul
1
, se calculează la acţiunea poduri rulante cu capacitatea nominală de ridicare său, reazemă pe riglele cadrelor transversale. Sistemul acoperişurilor
pînă la 320 kN şi elevaţii mai mare de 12,6 m (fig.2.8fără pane corespunde într-o mare măsură cerinţelor de comasare a
presiunii de reazem a grinzii de rulare Q. Unghiul de b). Trebue de menţionat că stîlpii de 2-ă ramuri în elementelor, reducerii numărului de unitaţi de montaj şi este acceptat
înclinare a muchiei comprimate a consolei către schemele unificate ale halelor industriale se folosesc, ca sistem de bază în construcţia halelor parter cu schelet.
orizontală γ ≤ 45 
. Consola se armeaza cu de obicei, cînd traveia stîlpului este de12 m.
Dimensiunile secţiunii transversale a părţii
Plăcile cu nervuri 3× 12 m tipizate au nervuri longitudinale cu
secţiunea 100× 450mm, nervuri transversale cu secţiunea 40× 150mm,
etriere despuse orizontal sau înclinate sub unghiul 45o superioare stîlpului se aleg cu evidenţa rezemării talpa cu grosime 25mm îngropări în unghere-vute, care asigură
( fig. 2.20 ). grinzilor pe capătul stîlpului fără instalarea preluarea eforturilor orizontale provenite din frînarea podurilor rulante
Pasul etrierilor trebue să nu depăşească 150mm şi consolelor speciale. (fig. 63a)(2.22)
h/4. Înălşimea secşiunei consolei la margine Înălţimea secţiunii se primeşte: pentru stîlpii Nervurile longitudinale se armează cu armatură pretensionată din
h ≥ h/2
1
( unde h- înălţimea secţiunii pe centrali h = 500
1
bare clasa A-IV-A-VI, sîrma clasa Bp-II şi toroane clasa K-7 în raport
sau 600 mm, pentru stîlpiicu cerinţele faţă de rezistenţa la fisurare. Nervurile longitudinale şi
reazem ). marginali h1=380; 500; 600 mm; lăţimea secţiunii transversale se armează cu carcase sudate. Barele longitudinale ale
Aria secţiunii armaturii de rezistenţă longitudinale a stîlpelor marginali şi centrali- b=400...600 mm carcaselor se execută din armătură calasa A-III, transversale (etriere)
consolei As se determină prin calculul la valoarea ( dimensiunile maxime ale secţiunei se primesc din sîrmă clasa Bp-I. Talpa şi vutele se armează cu plase sudate din
momentului încovoitor 1,25M ( unde M – momentul pentru traveia 12 m ). Dimensiunile secţiunii stîlpilor sîrmă clasa Bp-I. La reazeme se instalează piese inglobate. În afară de
încovoitor în secţiunea de racordare a consolei cu cu inima plină în partea inferioară se stabilesc, în aceasta, zonele de reazem se armează cu carcase şi plase suplimentare
stîlpul). primul rînd, după capacitatea portantă şi condiţiile pentru asigurarea rezistenţei la fisurare a zonei de transfer a efortului
rigidităţii suficiente astfel, pentru că la deplasările de comprimare. Plăcile cu deschiderea de 6m se execută din beton de
orizontale ale stîlpelor în planul cadrelor transversal clasa B15...B30, cu deschiderea 12m-din beton clasa B30; B40.
Plăcile cu nervuri de 3*6m tipizate deasemenea au nervuri
52 să nu se producă înpănarea podului rulant.
Din practica de expluatare a halelor cu poduri longitudinale şi transversale şi se armează cuarmatură pretensionată
Proectarea stîlpilor halelor industriale. Stîlpii cu rulante rigiditatea stîlpelor este suficientă, dacă (fig 63a)(2.22)
secţiune constantă şi variabilă. Stîlpii cu secţiunea înălţime secţiunei h2=( 1/10...1/14 )H2. Plăcile cu două console 2T 3*6m şi 3*12m şi mai mari sunt
inferioară complexă, alcătuită din montanţi. Stîlpii cu goluri în partea inferioară sînt alcătuiţi alcătuite din două nervuri longitudinale cu înălţimea respectiv 300 şi
400mm la deschiderea 6 şi 12m, amplasate la distanţa 1.5m şi talpa cu
scurte (chingi). două console cu grosimea variabilă.
Ce mai perfectă forma halelor industriale este forma Pentru stîlpii centrali în partea inferioară se
dreptunghiulară. În funcţie de lăţimea spaţiului admite deplasarea axei ramurii de la axa grinzii căii
(fig 63b)(2.23)
În placile cu dimensiunile 3*12m nervurile longitudinale
necesar desfăşurării procesului tehnologic, halele de rulare iar înălţimea secţiunei se alege egală cu
industriale pot rezulta cu o deschidere, sau cu mai h2=1200...1600 mm, pentru stîlpii marginali –
precomprimate se execută din timp, iar pe urmă se betonează talpa.
Legătura nervurilor cu talpa se crează prin intermediul conectorilor de
multe deschideri. Dimensiunile deschiderilor ( L) se h2=1000...1300 mm. Înălţimea secţiunii ramurii armatură şi aderenţei betonului.
stabilesc multipli de 6 m, adică 12, 18, 24, 30, 36 m h=250 sau 300 mm, lăţimea b=500 sau 600mm. În Plăcile cu două console de tipul 2T cu deschiderea 18 şi 24m, care
etc. afara de acesta b=(1/25...1/30)H. Distanţa dintre reazemă pe grinzi longitudinale cu deschiderea 6 şi12m, sunt elaborate
Reţeaua modulară a stîlpilor halei parter inzestrată axele grinzelor de distanţare se adoptă ( 8..10 )h. pentru acoperişuri cu pantă sau pantă mică.
cu poduri rulante în funcţie de procesul tehnologic Grinzele de distanţare se amplasează în aşa fel, ca Plăcile cu nervuri cu panta mică cu deschiderea 18m au nervuri
poate fi 12x18, 12x24, 12x30 m sau 6x18, 6x24, 6x30 distanţa de la cota pardoselei pînă la partea inferioară longitudinale trapezoidale cu panta 1:20, 1:30, nervuri transversale cu
m. Traveia stîlpilor prioritar se acceptă 12 m; dacă la a primeigrinzi de distanţare supra teren să alcătuiască pasul 1000mm şi talpa cu grosimea 25mm.
traveia 12 m se folosesc panouri de pereţi cu lungimea nu mai puţin de 1,8 m, iar între ramuri se asigură o (fig 63c)(2.24)
6 m, atunci pe axele de trasare a şirurilor de stîlpi trecerea confortabilă. Grinda de distanţare inferioară Plăcile cu dimensiuni mari de tipul KJS sunt alcătuite din două
marginali se instalează suplementar stîlpi de paiantă. se amplaseaza mai jos de cota pardoselei. Înălţimei nervuri longitudinale curbe cu îngroşări în partea inferioară şi
La traveia stîlpilor de 12 m este posibilă traveia secţiunei grinzii de destanţarea se admite ( 1,5... )h, superioară, talpa cu grosimea 40...50mm în mijlocul deschiderii şi
grinzilor de 6 m cu folosirea în calitatea de sprigin iar lăţimea – egală cu lăţimea secţiunii ramurii. 140...160mm la reazeme
intremediar a grizilor longitodinale de susţinere Îmbinarea stîlpului cu 2-ă ramuri cu (fig 63d)(2.25)
( Grinzi jug ), instalate pe stîlpi centrali ( fig 2.4 ). Ce fundaţie se execută într-un singur pahar sau în 2 cele mai eficace plăci de acoperiş, ţinând seama de consumul
mai bune indici tehnico-economici referitori la pahare separate, la îmbinarea în 2 pahare separate betonului şi armaturii, sunt plăcile cu nervuri şi plăcile de tipul 2T cu
volumul de muncă şi pereţi se disting la acoperişurile volumul betonului de monolitezare se reduce. dimensiunile 3× 6m.
din elemente prefabricate din beton armat cu traveia Adîncimea încastrării stîlpului în paharul Grinzile de acoperiş pot fi cu deschiderea 12 şi 18m, iar în unele
stîlpilor 12 m fără grinzi longitudinale de susţinerea. fundaţiei se admite egală cu valoarea maximă din construcţii 24m. Configuraţia tălpii superioare în acoperişul cu două
pante poate fi trapezoidală cu panta constantă, linie frântă sau curbă.
relaţiile:
Grinzile pentru acoperiş cu o singură pantă se execută cu tălpile
paralele sau talpa inferioară frântă, acoperişului plan – cu tălpile
53 paralele. Traveea grinzilor de acoperiş 6 sau 12m.
(fig. 63.e)(2.26)

16
 Cea mai eficace secţiune transversală a grinzilor numai talpa inferioară, fie toate elementele întinse, Barele transversale ale nodului intermediar, în care se întrunesc
de acoperiş este dublu T cu inima, grosimea căreia se inclusiv montanţii şi diagonalele fermelor. doua elemente întense, se calcula cu formula (2.50) succesiv pentru
stabileşte din condiţiile amplasării carcaselor de
armatură, de asigurare a rezistenţei şi rezistenţei de
(fig. 2.30)
Secţiunea transversală a elementelor fermelor este N sin α ≤ N sin α + N s sin α +
sp
fiecare element întins, adoptînd ipoteza, că toate celelalte sînt
comprimate.
fisurare. La reazeme, unde forţele tăietoare sunt mari, dreptunghiulară. Lăţimea fermelor cu deschiderea 18; Armătura de contur a nodulzi intermediar se determină după un
grosimea inimii se majorează lent şi se face o 24 m şi traveea 6m – 200; 300 mm, traveea 12 m – + N cos α
sw
efort convenţional
îngroşare în formă de nervură verticală de rigidizare. 250; 350 mm. Înălţimea secţiunii tălpilor: superioară
Înălţimea secţiunii grinzilor în mijlocul – 200; 350 mm, inferioară – 220; 380 mm funcţie de ,
de aici
deschiderii se stabileşte egală 1/10 ... 1/15l. Înălţimea
secţiunii grinzii cu două pante de forma trapezoidală
traveea fermelor.
Calculul fermelor N as = 0,04 ( N 1 + 0,5 N 2 )
în mijlocul deschiderii este determinată de panta Eforturile în elementele fermelor cu zăbrele se
tălpii superioare (1:12) şi înălţimea standardă a determină ca pentru o structura cu barele considerate N −N −N N as
secţiunii pe reazeme (800 sau 900 mm). articulate în noduri, neglejind influenţa rigidităţii
N =
sp s
As =
Fermele de beton armat se folosesc la
deschiderile 18, 24, 30m şi traveea 6 sau 12m.
nidurilor la eforturile din tălpi şi zăbrele.
Calculul fermelor se face la încărcări
sw
ctg α n 2 ⋅ Ras
Consumul metalului în fermele din beton armat faţă permanente ( masa acoperişului şi fermei) şi unde Nsp- efortul de calcul în armatură unde N1- efortul maxim în una din cele doua diagonale întinse,
de cele din metal este redus aproape de 2 ori, însă temporare ( din zăpadă, de la grinzile rulante longitudinală pretensionată, care se întrunesc în nod;
volumul de muncă şi costul fabricării este puţin mai suspendate). N2- efortul în 2-a diagonala;
mare. Încărcarile de la masa acoperişului şi fermei se n2- numărul barelor de contur în nod;
În acoperişurile cu panta mică şi plane se folosesc concentrează în nodurile tălpii superioare, iar
ferme de beton armat care diferă prin configuraţia încărcările de la transportul suspendat – în nodurile N sp = A R l /l
sp s lp p ;
Ros= 90 Mpa – rezistenţa de calcul a armaturii de contur
instalată din condiţia limitării lăţimii deschiderii fisurilor.
tălpilor şi zăbrelelor. tălpii combinările de încărcare neuniforma din zăpadă În nodurile fermelor fără diagonale se verifica lungimea de
N s- efortul de calcul în armatură
Se deosebesc următoarele tipuri de ferme: în preajma luminatoarelor, parapetului şi pe tot ancorare a armaturii montanţilor şi armătură transversală la cotul
longitudinală simplă,
- din segmente cu conturul frânt al tălpii acoperişul, inclusiv încărcarea unei jumătăţi a fermei armăturii longitudinale a montenţilor.
superioare şi sectoarele între noduri rectilinii; cu forţe concentrate provenite din zăpadă şi transport Lungimea de ancorare a armăturii întinse a montanţilor se
- în arc cu zăbrelele rare şi talpa superioară suspendat. determină cu formula:
curbă La determinarea momentelor încovoitoare de la l
- în arc fără diagonale cu îmbinarea rigidă a
montanţilor cu tălpile şi talpa superioară curbă;
încărcările aplicate în afra nodurilor talpa superioară
se examenează ca o grinda continuă. În schema de
N =AR
s s s
1an

- poligonale cu tălpile paralele sau cu panta calcul a fermelor fără diagonale cu noduri rigide an l σs
mică a tălpii superioare cu conturul trapezoidal; eforturile M, N şi Q se determina ca pentru o structura
l l
(l + α ) ≥ ⋅ 22 d
- poligonale cu conturul frânt al tălpii
inferioare.
în cadru static nederminată aplicînd metode
aproximative sau calculatorul. Tălpile şi elementele
lp ,
1an
- lungimea reală de acrare în
245
Arcele sunt structuri plane, care se utilizează ca zăbrelelor se calculează ca elemente solicitate la nodul de reazem după linia AB respctiv a armaturii
rigle curbe ale cadrelor prefabricate. Spre deosebire compresiune sau îmtindere. Elementele comprimate pretensionate şi nepretensionate; Aria secţiunii armăturii trasversale la cotul sub unghiul a al
armăturii:
de cadre, respectiv de riglele drepte ale acestora,
arcele permit o utilizare mai raţională a betonului,
se calculează în planul şi din fermei.
Lungimea de calcul a elementelor comprimate:
l p , l an - lungimea de ancorare, care
solicitarea principală fiind compresiunea şi nu Talpa superioară comprimată în planul fermei: asigură folosirea pe deplin a rezistenţei armaturii
încovoierea. Pentru deschiderile mai mari de 30m
La e0 < 1 / 8h2 , pretensionate ( pentru toroane K-7 ⊗12 ; 15 R s As tg α
arcele de beton armat sunt mai econome ca fermele.
Fermele jug se utilizează în cazul când traveea mm- 1500 mm, sîrma clasa Bp-II Asw ≥
0,9l R sw
elementelor portante transversale ale acoperişului
este de 6m iar a stâlpilor centrali de 12m. Fermele jug ⊗ 5mm −1000 mm , bare – 35
se îmbină cu stâlpii prin sudarea pieselor de oţel La e0 ≥ 1 / 8h2 , d). calculul tălpii întinse a fermei cu zăbrele la starea limită de
fisurare trebuie să fie executat cu evidenţa momentelor încovoietoare,
înglobate, iar elementele portante se îmbină cu Aria secţiunii unui etrier
fermele jug prin buloanele de ancoraj şi cordoane 0,8l care vor apărea în urma nodurilor rigide.
Acestea momente încovoietoare în fermele cu zăbrele
sudate de montaj la reazem şi în partea superioară.
Talpa superioară comprimată din planul fermei: solicitate slab pot fi determinate, exeminînd talpa inferioară ca o
Pentru sectorul sub luminator cu lungimea 12 m A
sw =N sw / nR
sw , grinda continuă cu tasările stabilite ale reazemelor. Deplasările
şi mai mare 0,8l capetelor barelor se pot de determina grafic cu ajutorul planului
55 unde n – numărul barelor transversale (etrierilor),
intersectate de lineia AB (cu exluderea barelor,
Williot.
Proiectarea, calculul şi demensionarea În alte cazuri, 0,9l amplasate mai aproape de 10 cm de la punctul A).
Calculul fermelor se face adăugător la solicităţi, care apar la
fermelor în componenţa acoperişurilor halelor fabricare, transportare şi montaj.
Diagonalele şi montanţii comprimaţi în planul şi Nodul de reazem se verifica la încovoiere din
industriale. din planul fermei: condiţia de echilibru static:
Fermele de beton armat se folosesc la deschidere
18,24,30 m şi traveia 6 sau 12 m. Consumul La b2 / b1 < 1,5
metalului în fermele de beton armt contra celor de
b2 / b1 ≥ 1,5 l 2 −10
Qa (l3 −α ) ≤ N sw ⋅
metal este mai redus circa de doua ori, insa volumul
de munca şi costul fabricării este puţin mai mare.
La
+
La deschdere de 36 m şi mai mari, de regula, se
folosesc ferme metalice. Insa practic sînt posibile
Aici l - distanţa între centrele nodurilor; 2
ferme de beton armat cu deschiderea de 60 m şi mai
e − excentricitatea forţei x x
mare
În acoperişurile cu pantă mică şi plane se
0 + N (h − ) + N (h
s os sp op − )
folosesc ferme de beton armat, care diferă prin
longitudinale;
h2- înălţimea secţiunii tălpii superioare;
2 2
configuiraţia tălpilor şi zăbrelelor şi cu indici
tahnicoeconomici diferiţi.
b 2; b1- lăţimea secţiunii respectiv a tălpii unde Qa - reacţiunea pe reazem a fermei;
superioare şi montantului.

2.29):
Se desting următoarele tipuri de ferme (fig.
- din segmente cu conturul frînt al tălpii
superioare şi sectoarele între noduri rectilinii;
- în arc cu zăbrele rare şi talpa
superioară curba;
- în arc fără diagonale cu îmbinarea
rigidă a montanţilor cu tălpile şi talpa superioară
curbă;
- poligonale cu tălpile paralele sau cu
ponta mică a tălpii superioare cu conturul
trapezoidal;
- poligonale cu conturul frînt al tălpii
inferioare.
Înălţimea fermelor de toate tipurile ţn mijlocul
deschiderii se ia (1/7...1/9) din deschidere.
Distanţa între nodurile tălpii superioare
corespunde lăţimii plăcilor de acoperiş (chisoanelor),
egala cu 3 m, de aceia încărcarea de la plăcile de
acoperiş se aplică în nodurile fermei. Astfel se ivita
încovoerea locală a tălpilor superioare ale fermelor.
Cel mai favorabil contur din condiţia lucrului
static îl au ferme din segmente şi arc, de oarece
conturul tălpii superioare se apropie de curba de
presiune. Zăbrelele acestor ferme încercă solicitări
neînsemnate, iar înălţimea pe reazem este relativ
mică, în urma căreia se reduce masa fermei şi
înălţimea pereţilorlaterali.
În ferme în arc cu zăbrele momentele
încovoitoare de la încărcarea în afara nodurilor tălpii
superioare se micşorează datorită excentricităţii forţei
longitudinale de la acţiunea căreia apare moment cu
semnul opus (fig 2.30). Aceasta permite majorarea
distanţei între nidurile tălpii superioare, deci şi
instalerea zăbrelelor mai rar. În montanţii şi tălpile
fermelor fără diogonale apar momente încovoitoare
valoroase, care cer o armare suplementară a lor. Însă
în clădirile cu panta mică a acoperişului sau cu
acoperiş plan, sau cînd spaţiul între ferme se se
foloseşte pentru comunicaţiile tehnologice, încăperi
auxiliare.
(Fig.2.29)
Pentru evitarea pericolului de fisurare sau de
limitare a daschiderii fisurilor se precomprimă fie
Talpa superioare se calculează la compresiune
axială sau excentrică funcţie de valoarea momentului
l- lugimea nodului de reazem;
Fig.2.29
a – distanţa de la capătul nodului pînă la
încovoitor.
capătul nodului pînă la centril reazemului.
Talpa inferioară a fermelor cu zăbrele, cînd
Înălţimea zonei comprimate
încărcările se concentrează înnoduri, se calculează ca
un element întins axial în fermele fără diagonale şi, de
asemenea, în fermele cu zăbrele cu încărcări
concentrate în afara nodurilor talpa inferioară se va Nsp −N s
clcula ca element întins excentric.
x=
se
Elementele comprimate ale zăbrelelor fermelor
calculează la excentricitatea adiţionala R ⋅b
b
e = e0 , iar a fermelor fără diagonale – ca la nodurile intermediare se determină aria
secţiunii armăturii transversale suplementare,
Fig.2.30
elemente comprimate excentric. destinaţia căreia este compensarea reducerii efortului
Elementele întinse se calculează respectiv la de calcul în armatură de rezistenţă a diagonalei
întindere axială sau întindere excentrică. Nodurile întinse pe lungimea de acorare.
intermediare şi de reazem se calculează suplmentar. Rezistenţa secţiunii pe linia de rupere ABC
Reducerea efortului de calcul în armatură (fig. 2.31 b) se verifica cu relaţia:
pretensionată pe lungimea de ancorare din nodul de
reazem se compensează de armatură nepretensionată
k l +α
longitudinală şi barele transversale.
Aria secţiunii longitudinale nepretensionate
As = 0,2 N / Rs N sw cos ϕ ≤ N (1 − 2 1
)
k1l an
Unde N- efortul longitudinal din panoul de lîngă
unde N- efortul de calcul îndiagonala întinsă;
reazem al tălpii inferioare.
Aria secţiuni armaturii transversale se determină
din schema (fig. 2.31 a)
ϕ - unghiul între barele transversale şi
Fig.2.31
axa diagonalei întinse;
Efortul de calcul otal preluat de barele transvesale
k2 – coeficient, care ţine seama de lucru
N sw pe lungimea sectorului l 2
(de la nodului în care se întrunesc diagonale întinse şi
comprimate; pentru nodurile tălpii superioare k2=1 ;
marginea reazemului pînă la muchia interioară a pentru nodurile tălpii inferioare, daca în ea se asigura
nodului de reazem) se determina din condiţia de categoria II de rezistenţa la fisurare şi dacă în nod se
56
Proiectarea, calculul şi dimensionarea grinzilor de acoperiş.
asegurare a rezistenţei secţiunii înclinate a nidului pe întrunesc montanţi sau diagonale sub un unghi 40o Grinzile de acoperiş pot fi cu deschiderea 12 şi 18 m, iar în unele
linia de rupere AB. spre orizontala, k2= 1,1; în alte cazuri k2=1,05; construcţii – deschiderea 24 m. Configuraţia tălpii superioare în
(fig. 2.31) Aria secţiunii unei bare transversale acoperişul cu 2-ă pante poate fi trapezoidală cu panta constantă, linie
Ruperea nodului de reazem pe linia AB are loc de frîntă sau curbă (fig 2.26).
la efortul N. sin α , care acţionează normal la Grinzile pentru acoperişe cu osingură pantă se execută cu tălpile
parallele sau talpa inferioară frîntă, acoperişului plan – cu tălpile
planul de rupere. Acestui efort se opun eforturile: din N
cosα = sw parallele (fig 2.26 d,e,f). Traveea grinzilor de acoperiş – 6 sau 12 m
A sw (2.50) Fig 2.26
armatura pretensionată Nsp . Din protecţia
eforturilor pe axa normala la linia AB obţinem:
nR sw
Cea mai eficace figura transversală a grinzelor de acoperiş este
dublu T cu inimă, grosimea căreia (60...100 mm) în principiu se
stabileşte din condiţiile amplasării comode a carcaselor de armatura,

17
de asigurare a rezistenşei şi rezistenţei la fisurare. La
reazeme, unde forţele tăetoare sînt valoroase
grosimea inimii se majorează lent şi se face o
îngroşare în formă de nirvură verticală de rigidizare.
Inima grinzilor în cîmp, unde forţele tăetoare sînt de
valori reduse, poate avea găuri cerculare sau
poligonale, ce reduce consumul betonului,
semplifică trecerea şi amplasarea deferitor reţele sau
comunicaţie.
Înălţimea secţiunii grinzelor în mijlocul
deschderii se stabileşte egală cu 1/10...1/15 l .
Înălţimea secţiunii grinzii cu două pante de forma
trapezoidală în mijlocul deschiderii este determinată
de panta tălpii superioare (1:12) şi înalţimea
standardă a secţiunei pe reazeme (800 sau 900 mm)
în grinzele cu configuraţia frîntă a tălpii superioare
datorită pantei mai mari a tălpii superioare în sfertul
marginal al deschderii se obţine o secţiune majorată
în mijlocul deschderii şimenţinerea dimensiunei
standarde – înălţimei secţiunei pe reazem. Grinzele
cu talpa superioară curbă cu configuraţia
corespunzătoare deagrame momentelor încovoitor
sînt mai avantajoase după consumul materialelor,
însă forma complecată majorează cu o costul de
execuţie.
Laţimea tălpii superioare coprimate se stabileşte
egală (1/50...1/60) l din condiţii asigurării
stabilităţii contra flmbajului lateral în procesul de
transportare şi montaj şi rezemării plăcilor de
acoperiş. Lăţimea tălpii inferioare din condiţiile
amplasării comode a armaturii de rezistenţa
longitudinale – 250...300 mm.
Grinzele de acoperiş se execută din beton clasa
B25... B40 şi se armează cu armatura pretensionată
din sîrma, toroane sau bare (fig 2.27). Fasciculele
din sîrma de rezistenţa mare sînt alcătoite din sîrme
grupate cîte două în planul vertical ceia ce a
meliorează betonarea grinzilor în poziţia verticală.
Inima grinzii se armează cu carcase sudate armatură
longitudinală a cărora este constructivă, iar cea
transversală – de rezistenţa, care asigură rezistenţa
grinzii în secţiuni înclinate.
Zonele de reazemă ale grinzilor se armează
suplementar cu bare transversale care se sudează de
piese înglobate pentru a exclude formarea fisurilor
longitudinake (sau pentru limitarea deschderii
fisurilor). Pentru a majora rezistenţa la fisurare a
zonelor de razem ale grinzi se creiază pretensionare
biaxială (prin pretensionarea etrierilor). În zonele
superioare ale grinzlor cu două pante cu secţiunea
dublu T este posibilă deschderea fisurilor, carea se
formează în momentul transferului (revenirii
armaturii intinse). Este raţional ca aceste zone să fie
armate cu armatură pretensionată constructivă,
amplasată la cota superioară a secţiunei pe reazem
pentru a limita deschiderea fisurilor. În acest caz se
reduc excentricitatea efortului de precomprimarea şi
tensiunele de intindere a betonului din zona
superioară.
Fig. 2.27
Grinzele cu două pant şi secţiunea
dreptunghiulară cu multe găuri convenţional sînt
numite grinzi cu zăbrele (fig. 2.28). grinzele cu
zăbrele standarde în raport de valoarea sarcinei de
calcul au lăţimea secţiunei dreptunghiulare egală cu
200, 240 şi 280 mm. În talpa superiora a grinzelor
sînt prevăzute piese înglobate pentru fixarea plăcilor
de acoperiş.
Grinzele prefabricate se calculează ca grinzi
simplu rezemate pe două reazeme. Deschderea de
calcul a grinzii se determină ca distanţa între
reacţiunile de reazem ale grinzii.
Grinzele de acoperiş sînt solicitate dele acoperiş
şi din zăpadă, care se transmit prin nervurile placilor
ca forţe concentrate sau uniform distribuite. Dacă
grinda este solicitată de 5 şi mai multe forţe
concantrate, în calculul grinzii forţele concentrate
pot fi înlocuite cu o sarcină echivalentă uniform
distribuită.
Fig 2.28
Sarcina , care se transmite de la luminator sau
transportorul suspendat se introduce în calcul ca
forţe concentrate. În locul variaţiei înălţimii clădirii
sau acoperişului sarcina suplimentară din zăpadă se
transmite deasemenea ca forţe concentrate.
În grinda cu 2-ă pante secţiune de calcul se află
la distanţa x de la reazem. Dacă panta tălpii
superioare este 1:12 şi înălţimea secţiunii grinzii în
mijlocul deschiderii h = l / 12 , înălţimea
secţiunii pe reazem va fi h = l r / 24 , iar
la distanţa x de la reazem
hr = (l + 2 x) / 24
Dacă înălţimea utilă a secţiunii grinzii este
h0 = β ⋅ hx ,momentul încovoetor de la
sarcina uniform distribuită q
M x = qx (1 − x) / 2
atunci aria secţiunii armăturii de rezistenţă
Asx = M x /( Rsηh0 ) =
= 12 qx (l − x) /[ R sηβ(l + 2 x)]
secţiunea de calcul a grinzii va fi aceia, în care
A va avea valoarea maximă. Pentru determinarea
sx
y = 4 f ⋅ ξ (1 − ξ )
acestei secţiuni vom egală cu zero derivata
unde ξ =x/l
dA sx / dx = 0 În practica mai des se utilizează arce circulare.
Configuraţia ideală a axei arcului cu curba de
presupunem ca η ⋅ β = const , presiune a încărcărilor nu este posibilă, deoarece la
atunci după diferinţiere obţinem: diferite scheme de încarcare cu sarcina temporară, şi
sub influenţa contracţiei şi fluajului betonului apar
2 x + 2 xl − l = 0
2 2
momente încovoietoare.
Calculul static al arcului.
din soluţie ecuaţiei pătrate găsim x=0,37 l . Eforturile M,N şi Q în arce pot fi determinate
Încaz general distanţa de la reazem pînă la secţiunea apelînd la metodele mecanicii structurilor. În arcele
încastrate şi cu doua articulaţi eforturile se determină
de calcul x= 0,35...0,4 l . Dacă în cadru ca pentru sisteme static nedeterminate, în arcele cu
acoperişului este luminator secţiunea de calcul poate trei articulaţii – ca pentru sistem static determinat.
Calcul static al arcelor se efectuează la Fig. 2.32
fi sub montantul luminatorului.
Armatura trasversală se determină din calculul în încărcările permanente de la masa arcului şi
starea limită de rezistenţa în secţiuni înclinate. Apoi acoperişului, temporare de la transportul suspendat,
se execută calculul la fisurarea, la starea limită de de la zăpadă în diverse combinări. Arcele pleoştite şi
58
Fundaţii din beton şi beton armat.
deformaţie şi deasemenea, calculul la starea limită de circulare se pot calcula ca arce parabolice.
rezistenţa şi fisurabilitatea la eforturile, care apar în Înălţimea secţiunii transversale a arcului se ia h în construcţiile inginereşti clădirile industriale, civile şi
agricole se folosesc pe larg fundaţiile din beton armat.
stadiu de execuţie , transportare şi montaj. În calculul =
grinzilor cu secţiunea trapezoidală la starea limită de
l
(1/30...1/50) , iar lăţimea - Fundaţiile din beton armat sînt elementele de construcţii care au rolul
' de a transmite încărcările construcţiei terenului de fundaţie.
deformaţie este necesar de a lua în considerare
rigiditatea variabilă în deschdere. b f = b = (0,4... 0,5)h
f
După modul cum se transmit încărcările, se disting fundaţii
directe, care reazemă direct pe stratul de fundare, situat la mica
Pentru calculul grinzelor de acoperiş sînt
Împingerea în arcele cu doua articulaţii (fig.adîncime; fundaţii indirecte, care transmit încărcarea terenului de
elaborate programe la calculatoare cu ajutorul cărora
2.33): fundare prin construcţii auxiliare ca piloţi, puţuri, chesoane etc.
se poate alege varianta optimă a caonstrucţiei.Variind
parametrii (clasa betonului, clasa armaturii,
dimensiunile secţiunii transversale, gradul de
- Fundaţiile directe se împart în:
la încarcare uniform distribuită pe a) fundaţii obişnuite: fundaţii izolate sub stîlpi; fundaţii continue
toata deschidereasub pereţi
pretensionare, etc.) calculatorul alege pentru
2 sau şiruri de stîlpi; radiere generale, sub toata construcţia. '" b)
deschiderea dată şi sarcina respectivă varianta cea
0,125 ⋅ K ⋅ q ⋅ l fundaţii de forme speciale: grinzi inelare sau poligonale (exemplu
mai bună a grinzii după consumul de beton, armatură,
preţ şi datele necesare pentru alcătuire. H= 0 sub coşul pentru gaze şi fum); placi circulare; placi curbe subţiri.
f Betonul armat este materialul principal folosit astăzi la
executarea fundaţiilor. Datorita calităţilor sale, forţele concentrate
ale construcţiei se pot repartiza pe o suprafaţa mare fără a fi necesara o
- la încarcare uniform distribuită pe oadîncime exagerata a fundaţiei ca în cazul fundaţiilor din piatra naturala
jumătate de deschidere a arculuisau beton simplu; în ultimul caz adîncimea de fundare este determinata
2 de unghiul admisibil de repartiţie a presiunilor, ceea ce face sa rezulte
0,0625 ⋅ K ⋅ q ⋅ l un volum mare de săpătura şi de materiale.
H= 0 La alegerea tipului de fundaţie, a adîncimii de fundare, a
Fig. 2.26
f presiunilor admisibile pe teren, a materialelor folosite, trebuie sa se ţină
seamă de condiţiile climaterice (adîncimea de îngheţ), de stabilitatea
generală a amplasamentului, de caracteristicile fizico-chimice ale
- la o forţa concentratăterenului, condiţiile hidro-geologice (nivelul hidrostatic, agresivitatea
apelor subterane), seismicitatea zonei, importanţă şi caracteristicile
Fl structurii de rezistenţă, particularităţile funcţionale ale
(α − 2α = α )
H = 0,0625 0 3 4
construcţiei (agresivitatea apelor industriale, încălzire excesiva
f datorita cuptoarelor, vibraţii produse de utilaje etc) şi de
condiţiile locale, care pot determină materialele folosite pentru
α −a /l
unde f – săgeată arcului;
0
executarea fundaţiilor.
Fundaţiile se execută mai des pe teren natural, însă în unele
a – distanţa de la reazem pînă la forţacazuri se execută şi pe piloţi, în cazul din urma fundaţia reprezintă
concentrată; un grup de piloţi, uniţi la suprafaţa cu un radier.
K – coeficientul de compresibilitate al Fundaţiile izolate se execută pentru încărcări relativ mici, iar stîlpii
tirantului, pentru arcul cu tirantsînt la distanţă mare. Fundaţiile continuiă sub şiruri de stîlpi se
Fig. 2.27
1 prevăd atunci, cînd tălpile fundaţiilor izolate sînt apropiate una
` K= de alta, ceea ce are loc pentru terenurile cu rezistenţă mica şi încărcări
mari.
15 A med Este raţional de folosit fundaţii continue pentru pămînt
1+ (t 2 red ) (1 +
2
)
neomogen şi încărcări exterioare diferite după valori, de oarece
8f A fundaţiile continue nivelează lăsările neuniforme ale terenului de
red 1
fundare.
Dacă capacitatea portantă a fundaţiilor continue este
I insuficientă Sa deformaţiile terenului sub fundaţie depăşesc
Unde i red = red
- raza de inerţie avalorile admisibile, atunci execută radiere generale sub toata
A red
construcţia.
Aceste fundaţii se folosesc la terenurile cu rezistenţă mica şi
Fig. 2.28 secţiunii reduse a arcului; neomogene si de asemenea, la încărcări valoroase şi neuniform
distribuite. Costul fundaţiei alcătuieşte 4...6% de la costul construcţiei.
Alegerea raţionala a fundaţiei aduce la un efect economic.
A red ,A red 1 - aria secţiunii reduse După metoda de execuţie se disting:
a) fundaţii prefabricate din beton armat;
57 respectiv a arcului şi tirantului.
În arcele cu trei articulaţii cu reazemele la aceeşi
b) fundaţii din beton armat monolit.
Proiectarea, calculul şi dimensionarea arcelor Fundaţiile se execută întregi sau compuse (din cîteva
cota împingerea se determina funcţie de momentul
acoperişurilor în halele industriale. elemente) funcţie de dimensiuni (fig.4.1.). Dimensiunile fundaţiilor
încovoitor în mijlocul deschiderii arcului
Arcele sînt structuri plane, care se utilizează ca întregi sînt relativ mici. Ele se execută din betoane grele de clasa
curbe ale cadrelor prefabricate. Spre deosebire de B15...B25, se instalează pe un pat de pietriş cu nisip cu grosimea l OOmm.
cadre, respectiv de riglele drepte ale acestora, arcele
permit o utilizare mai raţională a betonului, solicitarea H =M / f
principală fiind compresiunea şi nu încovoierea. În
unde M este momentul maxim într-o grinda
cazul coincedenţei axei arcului cu curba de presiune a
simplu rezemata cu deschiderea arcului.
încărcării se elimina momentele încovoietoare şi
forţele tăietoare.
Pentru deschidere mai mari de 30 m arcele de
beton armat sînt mai economice ca fermele.
(fig. 2.33)
Arcele de beton armat, de regulă, se execută
Eforturile în secţiunile arcului se vor calcula cu
prefabricate. Se disting arce cu trei şi două artculaţii,
formulele:
încastrate (fig. 2.32)
Momentul încovoietor
Împingerile arcelor,de regula, sînt preluate de
tiranţi, însă pot fi transmite şi la alte construcţii (cadre,
fundaţii). Cele mai răspîndite sînt arcele cu doua
articulaţii cu tirnţi. La deschderi mari se utilizează arce M ax = M −H x y
cu trei articulaţii. Arcele încastrate sînt cele mai Fig. 67a
uşoare, însă mai sensibile la tasări, necesită instalarea forţa longitudinală Fundul paharului se verifica la străpungere sub acţiunea
unor reazeme puternice pentru preluarea împingerii şi, încărcărilor ce solicita stîlpul înainte de întărirea betonului de
de aceea, în acoperişuri se întîlnesc rar. monolitizare.
2.32)
(Fig.
N ax = H cos ϕ + Q sin ϕ x
Grosimea fundului paharului trebuie sa fie cel puţin de
200mm. De aceea înălţimea minima a fundaţiei, care asigura
Se utilizează arce pleoştite cu 2-ă articulaţii cu forţa tăietoare încastrarea rigida a stîlpului înfundaţie
săgeata f = (1/6...1/9) l . Q ax = Q cos ϕ − H sin ϕ
x
ff^^L+25cm
Împingerea în aceste arce este preluata de tirant. Tirantul solicitat la întindere axială se va calcula
Configuraţia axei arcului se alege den condiţia, cala starea limită de rezistenţă şi starea limită la (4.1)
momentele încivoitoare să fie minime, iar secţiuneafisurare. Tijele se vor calcula la întindere axială de la unde l - este lungimea de încastrare a stîlpului în fundaţie.
arcului comprimată. De aceea, cea mai raţionalămasa tirantului şi transportului suspendat. Calculul Fundaţiile izolate sub stîlpi au formă prismatica (în trepte).
configuraţie a axei arcului la încărcări uniformnodului de reazem al arcului este anslogic cu alNumărul treptelor se stabileşte în funcţie de înălţimea fundaţiei:
distribuite şi reazeme imobile este parabola de gradulfermei. l)daca H < 45 cm - o treaptă;
doi, care coincide cu curba de presiune a încărcărilor 2)daca 45 < H < 90 cm - doua trepte;
3)daca H > 90 - trei trepte.
18
 înălţimea minima a treptei - 300mm se
stabileşte din condiţia de asigurare a rezistenţei
treptei în secţiuni înclinate fără armătură transversala.
Fundaţiile se armează cu o plasă de armătură de
clasa A-II, A-1II (în cazuri excepţionale A-I) cu
diametrul cel puţin de 12mm) cu barele paralele
laturilor bazei. Distanţa maxima între barele de armătură
este de 200mm.
Pereţii paharului nu se armează, daca grosimea
lor depăşeşte 200mm sau este mai mare de 0,75 din
adîncimea paharului. Daca condiţiile acestea nu se
respecta, pereţii paharului se armează cu armătură
longitudinala şi transversala conform calculului.
59
Proiectarea, calculul şi dimensionarea funţiilor continui şi
separate.
Fundaţiile izolate monolite se execută pentru
clădirile cu schelet din demente prefabricate sau
monolite. Fundaţiile monolite tipizate, îmbinate cu
stupii prefabricai, sînt elaborate cu dimensiuni unificate
(standarde), multiple la 300mm: dimensiunile tălpii -
(1,5*1,5) ...(6*5,4)m, înălţimea fundaţiei - 1,5; 1,8; '4>
3.0; 3,6; şi 4,2m. Fundaţiile acestea se execută cu
soclul alungit şi paharul ^plasat sus, care se armează
cu o carcasă spaţiala şi talpa fundaţiei cu raportul
•togimii consolei la grosime l :2, armata cu o plasă de
armătură sudata dubla (fig.4.2.).
Fundaţiile monolite, îmbinate cu stîlpii
monoliţi, au formă prismatica (în
e s
y ) au formă de obelisc (fig.4.3.). înălţimea
totala a fundaţiei H se stabileşte
sta °a S^ nu ^"ie necesară armarea ei cu trieri sau bare
înclinate. Presiunea de la
din? Se transmite în fundaţie sub unghi de 45. Din
aceasta condiţie se stabilesc
en
siunile treptelor superioare ale fundaţiei.
pi Fundaţiile monolite, ca şi cele prefabricate, se
armează numai la talpă cu eCo Sudate de armătură.
Cînd dimensiunile tălpii depăşesc 3m, cu scopul de
Se
dii ^ a °îe'u'ui se folosesc reţele sudate nestandarde
în care 1/2 din bare nu c P»nă la capa la 1/10 din
lungime (l=0,8a).
Fig.68. Fundaţie izolată monolita îmbinată cu
stîlpulprefabricat:
a-vedere generală şi schema de armare;
b-schema de amare a paharului; l-stîlpul prefabricat;
2-paharul; 3-carcasă paharului; 4-placa de fundaţie;
5-reţele de armătură în placa de fundaţie; 6-reţelele
sudate ale paharului; 7-reţele de armătură ale fundului
paharului; 8-barele verticale ale carcasei paharului
în fundaţie se prevăd mutaţi de armătură cu
aria secţiunii egală cu aria secţiunii armăturii de
rezistenţă a stîlpului la capătul superior al fundaţiei
pentru îmbinarea stîlp-fundaţie. în limita fundaţiei
mustăţile se îmbină într-o carcasă spaţiala, care
se instalează pe garnituri de beton sau
cărămida. Lungimea mustăţilor din fundaţie
trebuie sa fie suficienta pentru executarea
îmbinării armăturii conform cerinţelor în
vigoare, îmbinările armăturii se fac mai sus
de nivelul pardoselii. Armătura stîlpilor poate fi
îmbinata cu mustăţile prin suprapunere fără
sudare, conform cerinţelor de alcătuire ale acestor
îmbinări, în stîlpii solicitaţi la compresiune axiala
sau compresiune cu excentricitate rnica armătură
se îmbină cu mustăţile intr-un singur nivel, iar în
stîlpii solicitaţi la compresiune cu excentricitate
mare - în cel puţin doua nivele la fiecare parte a
stîlpului. Daca pe de o parte a secţiunii
stîlpului sînt dispuse trei bare, atunci prima se
îmbină cu cea intermediară.
îmbinarea armăturii stîlpului cu mustăţile
din fundaţie se recomanda să se facă mai bine
prin sudare în arc. Construcţia îmbinării
trebuie sa fie comoda la montaj şi sudare.
Daca secţiunea stîlpului se armează cu patru unde As – aria armaturii de rezistenţă pe o unitate lăţime a plăcii;
bare, îmbinarea se execută numai prin sudare, în Zb – braţul eforturilor interne.
fundaţiile pe piloţi încărcările de la stîlpi se În fiecare placă a planşeului apar şase momente încovoietoare de
transmit la piloţi prin intermediul radierului - la sarcini exterioare:
unei placi rigide, îmbinarea stîlpului - două în câmp M1 şi M2;
prefabricat cu fundaţia se face în paharul - patru în reazeme MI, M’I, MII, M’II.
fundaţiei cu monolitizarea ulterioara a lui. La aceată etapă la acţiunea sarcinii suprafaţa plană a plăcii se
Capetele superioare ale piloţilor se încastrează în transformă într-o figură poligonală laturile căreia sunt verigile
radier. triunghiulare şi trapezoidale legate între ele pe liniile de rupere prin
Dim ensi unil e ra die rul ui şi p aha rul ui articulaţii plastice. Înălţimea acestei figuri este egală cu săgeata
se dete rmi nă prin calc ul şi se adopta multiple maximală a plăcii f, iar unghiurile de rotaţie a verigilor:
la 300mm. Radierul se calculează la încovoiere şi
2f
străpungere, se armează conform eforturilor de care
este solicitat. ϕ ≈ tg ϕ =
l1
Nn se determină cu coeficientul încărcării
yr=l.
Valorile momentelor încovoietoare care apar în placa la etapa
echilibrului limită se determină din condiţia egalităţii lucrului virtual
Fundaţiile solicitate la încărcări centrice, de la sarcina exterioară W cu acel de la eforturile întern eWM
de regula, se proiectează de fornâ pătrată în plan, a Wq=WM
= b =v A - multiple la 300mm. Fig. 3.2
Valoarea lucrului virtual de la sarcina exterioară reprezintă
înălţimea minima a fundaţiei cu talpa La majorarea forţei F, pentru oarecare valoare a
produsul valorii (intensităţii acestei sarcini) q=g+p la volumul figurii
pătrată se determină prin calcululde rezistenţă la ei F0 într-o secţiune a grinzii la unul din reazeme
V formate de placa deformată la etapa de echilibru limită:
străpungere, adoptînd ipoteza, ca străpungerea apare articulaţie plastică care conduce la
Wq=qV=q f l1(3l2-l1)/6
va avea loc p e planurile înclinate la 45°, duse de redistribuirea momentelor încovoietoare.
Valoarea lucrului virtual al eforturilor interioare (momentelor
=M =σ A Z
la marginea stîlpului. Aceasta condiţie se
exprima cu relaţia M B el B pl
încovoietoare) în articulaţiile plastice în cazul unei armări uniforme
y s B bdistribuite
,B în ambele direcţii ale plăcii se detrmină cu formula:
W = ∑ϕM = ( 2ϕM +ϕM +ϕM
P * R „ ,0hu m • 04)
σ y- limită de curgere a armaturii de rezistenţă, A s –
unde R b, - rezistenţă de calcul a betonului la m 1 I
aria armaturii în secţiunea examinată, Zb – braţul
întindere; eforturilor interne în acestă secţiune a grinzii.
Um= 2(h st+ ba+2h 0) - valoarea medie a În urma apariţiei articulaţiei plastice în zona
perimetrelor bazei superioai şi '•'•" inferioare reazemului, grinda încastrată dublu se transformă
+ ( 2ϕM +ϕM 2 II+ϕM )l '
II 1
a piramidei de străpungere în limita înălţimii într-o grindă cu un reazem încastrat şi al doilea
utile a fundţiei reazem articulat (fig. 3.2c).
, h0. La majorarea sarcinii F0 cu o oarecare valoare
Forţa de străpungere P se determină ∆ 1 F0, cresc valorile momentelor la reazemul A şi în
61
conform calculului la starea limit; de rezistenţă la câmp (la reazemul B valoarea momentului Planşee din beton armat. Clasificarea planşeelor.
nivelul extremităţii superioare a fundaţiei, încovoietor rămâne constantă MB,pl, dar cresc Planşeele din beton armat sunt cele mai răspândite la construcţiile
scăzîndu-se preskiea terenului de fundaţie pe deformaţiile plastice ale armaturii şi se deschid etajate cu diferite destinaţii (clădiri industriale, civile, locative etc)
suprafaţa bazei piramidei de străpungere: datorită numeroaselor calităţi înalte de exploatare ale acestora, precum
fisurile în beton) şi apare articulaţie plastică într-o
unde p = N/Â — presiunea convenţionala de secţiune la reazemul A, care conduce la o sunt: durabilitatea, rigiditatea, rezistenţa înaltă la foc şi umeditate,
calcul pe teren; rezistenţa la cutremur, cheltuieli mici de întreţinere, igienice,etc.
redistribuire nouă a momentelor încovoietoare.
Există numeroase tipuri de planşee din beton armat, dar toate acestea,
Ar (b„+ 2ho)(hst+ 2ho); Valoarea momentului încovoietor şi la reazemul A
conform schemei constructive, sunt divizate în două grupe principale:
N- forţa axiala de calcul (#•> 1), transmisa de stîlp. devine egal cu momentul plastic limită
planşee din plăci şi grinzi şi planşee din plăci fără grinzi. Planşeele cu
=M =σ A Z
în formula (4.5) sarcina din
greutatea proprie a fundaţiei, incisiv M A el A pl
plăci şi grinzi sunt alcătuite din grinzi amplasate în una sau ambele
y s A b , Adirecţii ale clădirii pe care se reazemă plăcile sau panourile din beton
greutatea la străpungerea fundaţiei, înălţimea
armat. Planşeele fără grinzinu conţin grinzi şi plăcile sau panourile se
uta a fundaţiei se va calcula cu formula Diagrama momentelor încovoietoare la această
reazemă nemijlocit pe stâlpi:
aproximativa, dedusa în baza relaţiilor (.4), (4.5) etapă este reprezentată în fig 3.2d.
În dependenţă de modul de execuţie ambele tipuri de planşee sunt
În urma apariţiei articulaţiilor plastice la ambele
divizate în:
4.6) pămîntului deasupra fundaţiei nu se ia în reazeme grindă se transformă într-o grindă simplă - planşee din beton monolit;
consideraţie, deoaece încărcarea aceasta nu rezemată pe două reazeme fig 3.2e. - planşee din elemente prefabricate;
acţionează La majorarea sarcinii F0+∆ 1F0 în continuare cu - planşee mixte din elemente prefabricate şi beton
oarecare valoare ∆ 2F0 la un moment dat apare o monolit.
articulaţie plastică şi în câmp. Valoarea momentului În funcţie de raportul dintre lungimea laturii mari l2 şi lungimea
înălţimea totala a fundaţiei şi încovoietor în secţiunea de acţiune a sarcinii devine
laturii mai mici l1 ale plăcilor (l2/l1) ele sunt divizate în plăci grindă
egală cu valoarea limită plastică (l2/l1>2,0) (fig. 3.1a) şi plăci rezemate pe contur (l2/l1≤ 2.0) (fig. 3.1b).
M =M
C el C pl=σ A Z y s C direcţia
La plăcile grindă (l2/l1>2,0) valoarea momentului încovoietor în
b , C mai lungă M2 este cu mult mai mică decât în direcţia mai
dimensiunile treptelor superioare se stabilesc, scurtă M1 (fig. 3.1a) şi deaceea ele se calculează şi se armează cu
În acest caz nu se schimbă valorile momentelor
ţinîndu-se seamă de cerinţele constructive, încovoietoare la reazemele A şi B, dar cresc armatura de rezistenţă numai în direcţia laturii mai mici şi se numesc
indicate mai sus. plăci armate pe o singură direcţie. La plăcile rezemate pe contur
deformaţiile plastice ale armaturilor de rezistenţă şi
înălţimea treptei inferioare se deschiderea fisurilor. În fig. 3.2f este prezentată (l2/l1≤ 2.0) valorile momentelor încovoietoare în ambele direcţii sunt
determină din condiţia de asigime a rezistenţei diagrama finală a momentelor încovoietoare aproximativ egale şi deaceea ele se armează cu armatura de rezistenţă
în secţiuni înclinate fără armătură transversala cu redistribuite. în ambele direcţii şi se numesc plăci armate în două direcţii sau plăci
relaţia: armate cruciş.
La calculul construcţiilor din beton armat static
nedeterminate în domeniul plastic pot fi admise
Q < P - l < l ' 5 R ^ diferite variante de redistribuire a momentelor
încovoietoare (cu condiţia asigurării rezistenţei
elementului în secţiuni înclinate), însă valorile lor
4.7) trebuie să fie mai mari sau mai mici (±∆ M) cu 30%
decât cele din calculul elastic. Această restricţie
(condiţie) limiteză ca deschiderea fisurilor să nu
unde / = 0,5(a — hs, — 2hg) — lungimea consolei treptei depăşească valorile admisibile.
inferioare. Plăcile rezemate pe contur (care lucrează în două
Armătura de rezistenţă a fundaţiei se direcţii) pot fi calculate prin metoda echilibrului
determină din calculul la încovţere. Fundaţiile se limită. Această metodă permite de folosit armatura
pot calcula considerând porţiunile cuprinse mai raţional şi în multe cazuri consmul ei se reduce
între marjnile fundaţiei şi secţiunile I-I - din cu 20-25%. Fig 3.1
dreptul stîlpilor, II-II - pe muchia fcptei La etapa de echilibru limită placa se examinează
superioare şi III-III - pe marginea piramidei de cxa o sistemă de verigi legate între ele pe linia de
străpungere (iig. 4.4) - liste console încastrate în rupere în articulaţii plastice. În fig 3.23 este
masivul fundaţiei, încărcate cu presiunea terenului. reprezentată schema de calcul a plăcii la etapa de 62
echilibru şi momenetele încovoietoare care apar în Planşee din elemente prefabricate. Proiectarea, calculul şi
ea. Calculul se efectuiază cu metoda cinematică dimensionarea elementelor planşeelor prefabricate.
Planşeul cu grinzi şi plăci este alcătuit din grinzi prefabricate pe care
se reazemă panouri din beton armat sau beton precomprimat. Grinzile
60 pot fi instalate în direcţia transversală sau longitudinală a clădirii (fig
Calculul elementelor din beton armat în 3.42). ele se reazemă pe pereţii exteriori şi stâlpii intermediari, iar la
domeniul postelastic. clădirile cu cadrul complet din beton armat ele se reazemă şi pe stâlpii
În majoritatea cazurilor elementele planşeelor din exteriori. Grinzile împreună cu stâlpii formează cadrul clădirii.
beton armat sunt unite între ele rigid şi formează
structuri static nedeterminate. Valorile eforturilor în
ele (momentele încovoietoare M şi forţele tăietoare Q)
de la acţiunea sarcinilor exterioare se determină ca
pentru construcţii static nedeterminate cu evidenţa
redistribuirii eforturilor în urma apariţiei articulaţiilor
plastice conform metodei echilibrului limită sau
metodei cinematice.
Examinăm dinamica de redistribuire a
momentelor încovoietoare la o grindă încastrată dublu
solicitată cu o forţă concentrată F în urma apariţiei
articulaţiei plastice (fig 3.2) şi metoda determinării
valorilor momentelor încovoietoare.
Fig. 3.23
Valorile momentelor încovoietoare în placa în
articulaţii plastice depind de aria intersectată de linia
de rupere şi se determină cu următoarea formulă:
M pl =σy As Z b
19

Fig 3.42
Numărul de deschideri ale clădirii depinde în mare
măsură de destinaţia ei şi pot fi în direcţia
transversală până la 2-3 pentru clădiri social-culturale
şi locative şi până la 5-6 deschideri la clădirile
industriale. Numărul total de deschideri în direcţia
longitudinală a clsdirii se determină în dependenţă de
lungimea totală a ei şi de distanţa dintre rosturile de
temperatură.
Grinzile din beton armat au deschiderea până la 8 m,
iar din beton precomprimat până la 12 m.
Deschiderea panourilor din beton armat se admite
până la 6 m, iar din beton precomprimat – până la
12m.
Cu scopul posibilităţii de a utiliza tehnologii unice şi
moderne pentru fabricarea elementelor planşeului şi
lărgirea domeniului lor de utilizare majoritatea din
ele sunt modukate şi tipizate.
La planşeele clădirilor industriale, de regulă se
foloseşte reţeaua mărită 6× 12 şi 12× 12 m.
Pentru alte reţele de de stâlpi se recomandă ca
valoarea deschiderilor în direcţia transversală a
clădirii să fie multiplă la 1m, iar în direcţia
longitudinală la 6m.
La planşeele clădirilor social-culturale şi locative se
recomandă de folosit reţeaua de stâlpi în ambele
direcţii de la 2,8 până la 6,8m cu gradaţia de 40 dcm.
Grinzile pot avea diferite secţiuni (fig. 3.43):
dreptunghiulară, în formă de T, dreptunghiulară cu
console şi altele. Cea mai raţională se consideră
secţiunea dreptunghiulară cu console care aduce la
micşorarea înălţimii totale a planşeului şi a pereţilor.
Fig. 3.43
Dimensiunile secţiunii h şi b ale grinzilor se admit
preventiv din condiţii constructive: h=(1/10…1/15)l
şi b=(0,3-0,4)h.
Înălţimea h se rotungeşte şi se admite multiplă la
50mm pentru h=≤ 50cm şi multiplă la 100mm –
h>50cm. Lăţimea secţiunii se rotungeşte în aşa mod
ca să fie egală cu 10; 12; 15; 18; 20; 22; 25; 30; 35 şi
mai departe multiplă cu 50 mm. Lungimea consolelor
se admite nu mai mică de 15 cm.
Pentru planşee se folosesc diferite tipuri de panouri.
În depenţă de forma secţiunii transversale deosebim
panouri (fig 3.44): cu goluri ovale sau rotunde, cu
nervuri cu nervurile în sus sau în jos şi secţiunea
plină. La panourile cu goluri grosimea minimală a
tălpilor h’f şi hf este de 25-30 mm, iar a nervurilor de
30-35 mm. Grosimea plăcii (h’f) la panourile cu
nervurile în jos este de 50-60 mm.
Fig. 3.44
Panourile (plăcile) cu secţiunea plină, de regulă au
două straturi – cu stratul inferior din beton obişnuit
cu grosimea de 40 mm, iar stratul deasupra – din
beton uşor.
Lăţimea nominală (b) a panourilor se admite în
limitele 60-150 mm şi unele cazuri până la 3,6m
(pentru case locative) multiple modulului de 200 mm.
Lăţimea constructivă a lor se admite cu 10 mm mai
mică decât cea nominală.
Înălţimea secţiunii panourilor (h) se admite egală:
-160-220mm – pentru panouri cu goluri;
-220-260mm - pentru panouri cu nervurile în sus;
-300-450mm - pentru panouri cu nervurile în jos;
-160mm – pentru panouri (plăci) cu secţiunea plină.
Lungimea nominală a panurilor se admite multiplă
modulului de 40mm: 6,4; 6,0; 4,8; 3,6; 3,2; 3,0 şi
2,8.
La determinarea dimensiunilor grinzilor şi panourilor
se recomandă de ţinut cont de capacităţile de ridicare
a macaralelor: 1,5; 3; 5 şi 10t.
Avantajul economic al panourilor se apreciază se
apreciază după grosimea redusă (reală) a betonului,
care se determină prin împărţirea volumului
betonului betonului panoului la suprafaţa ei.
Dintre panourile cu nervuri mai economice sunt acele
cu nervurile în sus – grosimea redusă a betonului este
de 8m. Însă în legătură cu lipsa tălpii în zona
comprimată suficient se micşorează înălţimea zonei
comprimate (braţul eforturilor interne) şi prin urmare
creşte consumul de armatură.
Dintre panourile cu goluri mai economice după
consumul betonului sunt panourile cu goluri ovale:
ele au grosimea redusă a betonului egală cu 8,4 cm,
iar la cele cu goluri rotunde - până la 12 cm.
Calculul panourilor
Panourile se reazemă liber pe grinzi şi pereţi şi din
punct de vedere static ele reprezintă o grindă simplu
rezemată la acţiunea unei sarcini uniform distribuite.
Sarcina totală pe un panou (q sl) include sarcina de
lungă durată (g) de la masa proprie a planşeului şi
masa pereţilor despărţitori şi sarcina temporară (utilă
– p)
qsl=(p+g) bsl,
unde bsl – lăţimea panoului.
Deschiderea de calcul a panoului l se admite egală cu
distanţa dintre centrele de reazeme ale panoului pe
grinzi sau pereţi (fig. 3.45):
lăţimea nervurii b a secţiunii convenţionale se
admite egale cu suma tuturor nervurilor longitudinale
a panoului.
Panourile se aclculă la două grupe ale stărilor
limită (la rezistenţă, deformabilitate, fisurare şi
deschiderea fisurilor).
Afară de aceste calcule panourile ca şi toate
elementele prefabricate suplimentar se calculă la
sarcinile de montare şi de transport. În rezultatul
acestor calcule se determină diametrul barelor pentru
urechile de montare şi locul lor de amplasare (în aşa
Fig 3.45 mod ca să nu fie necesară armatura suplimentară).
1.în cazul când panoul se reazemă liberă pe grinzi cu Sarcina de calcul reprezintă masa proprie a Fig. 2
secţiunea dreptunghiulară (fig 3.45a) elementului multiplicată cu coeficientul de Pentru calculul se examenează o grindă continuiă cu 5 deschideri
l0=l-(b/2) (fig.3.6) deoarece valorile eforturilor în ea în deschiderile şi pe
dinamicitate γ f=1,5.
2.în cazul când panoul se reazemă cu un capăt pe
Panorile din beton precomprimat suplimentar la reazemele intermediare sunt apriximativ egale. Placă se celculează la
grinda cu secţiunea dreptunghiulară, iar cu altul pe
aceasta se caculă efortul de transfer P (de acţiunea sarcinii permenente de calcul de la masa proprie a ei, şi a
perete (fig 3.45b)
comprimare), care apare în perioada de fabricare. podelei (g≡ γ f•gn) şi e la sarcina temporară (utilă-p≡ γ f•gn) pe 1m2 de
c b planşeu (g+p≡ q). Deoarece pentru calculul se exmenează o fâşie cu
l 0
=l − −
2 4 63
lăţimea de 100 cm, atunci sarcina unifom distribuită (g+p), care revine
pe 1m2 va fi şi sacina uniform distribuită pe o lungime de 1m de placă.
3. în cazul când panoul se reazemă pe grinzi cu Planşe din beton monolit cu plăci-grindă.
console (fig 3.45c) Schema constructivă a planşeului
l = l − b − (l − c )
Plaşeul din beton monlit cu plăci-grindă
(l2/l1>2.0) este alcătuit din placă (încovoită în
0 con 1 direcţia mai mică l), grinzi secundare şi grinzi
principale (fig.1).toate elementele planşeuleu sunt
4.în cazul când panoul se reazemă cu un capăt pe unite momolit între ele şi pentru executarea lor se
consola grinzii, iar cu altul pe perete (fig 3.45 d) fig. 3 Schema de calcul a plăcii
recomnda de folosit beton de clasa B12.5 sau B15.
Valorile momentelor încovoietoare de calcul din câmp deschideri)
c b În raport cu forma şi dimensiunile clădirii în
şi pe reazeme se determină cu evidenta redistribuirii ale lor în urma
l =l −b −( − −
0
2 2
plan, distanţa intre stâlpi, cerinţele tehnologice etc.
Grinzile principale şi secundare pot fi aplasate în
dezvoltării deformaţiilor plastice cu metoda echlibrului limită
direcţia logitudinală sau transversală a clădirii. La Mc.pl≡ MA.pl≡ MB.pl, atunci condiţia echilibrului limita pentru o secţiune
clădirele comparativ mici (în plan) ginzile pot fi intermediară deschiderii (a≡ b≡ l0/2) va avea următoarea formă:
(l − c )
con 1
amlasate numai într-o direcţie (fig.1a), în direcţia Mc+1/2 Ma+1/2MB≡ M0+
mai mică. La clădirele cu dimensiunile mari grinzile unde M0≡ ql 0/8-momentul încovoietor maximal într-o grindă simplu
2
se amlasează în ambale direcţii şi se reazeme pe rezemată de la acţiunea sarcinii uniform distrubuită.
2 stâlpii intermediari şi pereţii sau stâlpi exteriori. Nu Pentru cazul admis mai sus MC≡ MA≡ MB din condiţia obţinem
există recomandări stricte cu privire la modul de următoarea formulă pentru determinarea valorilor maxime ale
unde b – lăţimea secţiunii grinzii; amplasare a grinzilor principale şi secundare. Ele pot momentului încovoietor în secţiunile intermediare a deschiderilor
c – lungimea de reazem a grinzii pe perete; fi amplasate în direcţia logitudională sau transfersală
c1 – rostul dintre capătul panoului şi grinda; a clădirii. q ⋅l 2
lcon – lungimea consolei. M
intermediare:
max =M = C
o (1)
Valoarea preventivă a înălţimii totale a secţiunii De regulă, grinzile principale se amlasează în
panoului h se determină din condiţiile asigurării direcţia transfersală (mai mică) a clădirii, iar 16
capacităţii portante şi cerinţelor de rigiditate a ei cu secundare-în direcţia logitudională. În primul caz se În prima deschidere MA=0 pentru (pentru reazem articulat) iar
următoarea formulă: majorează rigiditatea clădirii ăn ansamblu, dar se valoarea maximă momentului încovoietor în câmp aste în secţiunea
cl R g θ + p micşorează nivelul de iluminare a planşeului şi a situată la distanţa de x≈ 0.4l01 de la reazem
M0=qx(l01-x)/2=0.12ql12..
h= ×0 s n n încăperilor, la determinarea direcţiei de amplansare a
grinzilor principale şi secundare se ţine seama şi de
Es g n + pn cerinţele tehnologice, arhitectonice etc. Atunci din condiţia pentru Mc=MB obţinem următoare formulă:
unde c – un coeficient care se admite egal cu 18...20 – q ⋅l 2
pentru panouri cu nervuri cu talpă în zona comprimată M max =M M = 0 ,1 (2)
şi c=30...34 – pentru panouri cu goluri. Valorea mai
mare a lui c se admite pentru armatura de clasa AII şi 11 .65
mai mică – armatura AIII; Rotujind numitor egal cu 11.0 (cu o eroare insuficientă de majorare a
θ =2 – pentru panouri cu goluri şi θ =1,5 – momentului încovoietor), în final obţinem:
pentru panouri cu nervuri cu talpa în zona
comprimată.
fig.1 Tipuri de planşee din beton monolit cu
q ⋅l 2
plăci-grindă: a-grinzile secundare în direcţia
Înălţimea preventivă a secţiunii panourilor din transversală a clădirii;b-iidem, transversală; c-fără M max =M M = 0 ,1 (3)
beton precomprimat se recomandă de admis în grinzi principale: 1-grindă principală; 2-grinzile
limitele:
11
secundare; 3-stâlpii. Cu formula (2) determinăm valorile maxime de calcul ale
1 1 La alcătuirea planşeului (determinarea distanţei momentelor încovoietoare pe primul reazem intermediar şi în câmp în
h =( ... )l 0
dintre axele atâlpilor şi a pereţilor exteriori) se secţiunea situatăla distanţa x =0.4l0.1 de la primul reazem, iar cu
recomandă de luat în consideraţie ca cea mai formula (1)-valorile momentelor încovoietoare de calcul la reazemele
20 30 optimală(mai economică) soluţia se opţine pentru şi în secţiunile intermediare în câmp la deschiderile intermediare.
În calcule secţiunea realăa panoului (cu goluri sau deschderea grinzelor principale în limitele 6-8 m şi a Aceste formule sunt valabile pentru calculul plăcile-grindă cuntinue cu
cu nervuri) se aduce (reduce) la o secţiune celor secundare – 5-7 m. Grinzile secundare se trei sau mai multe deschideri egale sau care diferă între ele până la
convenţională în formă de T (cu talpa în zona amplasează, astfel încâr ca axa unor din ele să 20% la acţiunea sarcinii uniform distribuite.
comprimată sau întinsă) sa de T dublu (fig. 3.46) coicidă cu axele stâlpilor (fig.1). distanţa dintre La plăcile monolit (rigid) cu grinzile secundare şi principale pe tot
grinzile secundare (lăţimea plăcilor) se adoptă în conturul (pe toate 4 laturi) cu h/l0≥ 1/30 valoarea mamentului
limitele:
încovoietor în câmp şi reazeme poatefi redusă cu 20% de la efectul de
presiune în bolta care e formează în aceste plîci. La plăcile mărgianle
1,5-2,2m – pentru sarcini (utile de calcul)
(când lipseşte centura din beton monolit pe perete) şi la primul reazem
comparativ mari Vn>10000N/m;
intermediar aceată reducere a momentelor încovoietoare nu se face.
2,2-2,7m-pentru sarcini comparativ mici
Forţele tăietoare la plăci nu se deremină şi calculul lor la rezindenţă în
Vn≤ 5000-10000N/m. secţiuni înclinate, de refulă, nu se efectuează, deaoarece pentruplăc, în
Grosimea minimă a plăcii planşeului se admite în majoritatea cazurilor, se îndeplineşte condiţia capacităţii portante la
raport cu destinaţia clădirii dar nu mai mică de acţiunea forşei tăietoare.
60mm la clădirile industriale şi nu mai mică de
Aria necesară a armăturii longiditudinale de rezustenţă în placă (în
50mm la clădirile locative şi civile. Totodată câmp şi pe reazeme) se determină ca pentru un element armat simplu
grosimea plăcii nu trebuie să fie mai mică de 1/25 cu secţiunea dreptunghiulară cu lăţimea b=100cm şi înălţimea h egală
din deschiderea ei de calcul.
sl
cu grosimea ei
Înălţimea secţiunii (h) a grinzii secundare În cazurile când este limitată deschiderea fisurilor în zona întinsă,
(inclusiv grosimea plăcii) se admite în limele 1/12- placă-grindă continuă se calculează domeniul elastic cu evidenţa celui
1/20 la deschiderea ei. Valoarea înălţimii grinzilor mai nefavorabil caz de acţiune a sarcinii utile. Pentru calcul pot fi
secundare şi principale se rotunjeşte şi se admite folosite diferite tabele existente. Valoarea deschiderii de calcul se
Fig 3.46
Pentru panourile cu goluri rotunde (fig. 3.46a) multipla la 50mm pentru grinzi cu înălţimea la admite egal cu distanţa dintre axele grinzelor secundare, dar dacă
secţiunea echivalentă în formă de Tse determină din 600mm (h≤ 600mm) şi multiple la 100mm-pentru lăţimea lor este mai mare de 0.5l0 – egală cu 1.5l0(unde l0 vezi mai sus
condiţia ca golul rotund cu diametrul d se înlocuieşte h>600. Lăţimea secţiunii grinzilor (b) se adite în şi fig 3.6).
limitele 0.4-0.5 din înălţimea secţiunii lor şi se
cu un patrat cu înălţimea Luând în consideraţie că grinzile secundare creează (formează)
rotujeşte egală cu una din următoarele valori:10, 12, consolidări suplimentare în placă în zonelepe reazem, care micşorează
d
× π ≈ 0,9d
15, 18, 20, 22, 25, 30, şi în continuare multipla la influienţa sarcinii utile (terporare) din deschiderii solicitate asupra
h =1 1,5cm. deschiderilor fără sarcina, valorile de calcul ale sarcicilor permanente
2 Calculul plăcii. şi temparare (utile)se admit egale:
La panourile cu goluri ovale ele se înlocuieşte cu Pentru calculul plăcii planşeelor cu nervuri
(grinzi secundare şi principale) din beton armat
dreptumghiuri cu înălţimea h≈ 0,95a1 şi înălţimea
conveţional separăm („tăiem”)din planşeu o fâşie 1 1
b1≈ 0,95b (fig 3.46b).
Lăţimea de calcul a tălpii din zona comprimată b1f
perpedinculară grinzilor secundare (fig.2) cu lăţimea g =g+
'
p şi p = '
p
a panoului se determină în dependenţă de valoarea
de 100mm în aşa caz calcului plăcii se reduce la 2 2
calculul unei grinză continue la acţiunea sarcinii unde g şi p-valorile reale ale sarcinii permanente şi temporare.
raportului h1f /h
uniform distribiută reazemele căruia sunt grinzile Valoarea necesară a armaturii logotudinale de rezistenţă în placă se
1. pentru h1f /h≥ 0,1 b1f=bsl≤ 1/(3l0) secundare şi pereţii exteriori. determină pentru valoarea maximă a momentului încovoietor în câmp
(aici b este lăţimea reală a panoului);
2. pentru 0,05< h1f /h< 0,1 b1f=12 h1f+b şi pentru valoarea momentului încovoietor la marginea grinzii
(aici b este lăţimea nervurii a secţiunii secundare la reazeme.
convenţionale);
3. pentru h1f /h≤ 0,05 1 b1f=0
20
 bsb ( g +saupPlanşeele
)lbsbdeciuperci mai fregvent se folosesc la săli multietajate în cadre, structuri din cadre cu unghiuri de rotaţie aproximativ egale şi respective vor fi şi momentele
M = M −Q =M −
' clădiri depozitare, răcitoare, ateliere, magazii diafragme (pereţi portanţi) şi mixte.
subterane, clădiri industriale şi în special la Problema principală la faza iniţială de stabilire a mijlocul înălţimii stîlpilor.
2 4Planşeele ciuperci
rezervuarile pentru apă şi alte lichide.
au un şir de avantaje în raport cu specifice, constă
Aici M şi Q sunt monentul încovoietor şi forţa
răietoare pe axa reazemului şi bsb-lăţimea grinzii
secundare.
64
Planşee-ciuperci monolite şi din elemente
prefabricate.
Planşeele din beton monolit la care lipsesc grinzile
sau nervurile şi placa se reazemă nemijlocit pe stîlp
şi pereţii exteriori prin intermediul unui capitel se
numesc planşee ciuperci.
În zona de reazem a plăcii stîlpii au nişte îngroşituri
în formă de ciupercă care sunt numite capitele şi de
aceea aceste planşee şi se numesc planşee ciupercă.
Capetelele din punct de vedere static au rolul de a
mări suprafaţa de contact a stîlpului cu placa; de a
micşora eforturile de forfecare de pe conturul acestei
suprafeţe şi de a micşora deschiderea de calcul a
plăcii.
În prezent pentru planşee ciupercă se folosesc trei
tipuri de capitele în dependenţă de valoarea sarcinii
utile.
FIG. 73a Tipurile de capitele pentru planşee
ciuperci
-tipul 1 (numit capitel drept)-pentru sarcini
comparativ mici
-tipul 2 (numit capitel cu îngroşare)
-tipul 3 (numit capetel dală)-pentru sarcini mari.
La toate trei tipuri de capitele unghiul lor de
înclinare în raport cu axa stîlpului se admite cu
45 0 -egal cu unghiul de transmitere a presiunii
în beton. Dimensiunile capitelei în yona de contact cu
placa se admit egale cu
c = ( 0.2 −0.3)l .
Dimensiuile finale şi forma capitelei în aşa mod ca
să fie exclusă străpungerea plăcii pe perimetrul
capitelei. Pentru aceasta este necesar să se
îndeplinească condiţia de rezistenţă de rezistenţă de
mai jos în orce secţiune a capitelei aflată la distanţa x
sau y de la axa stîlpului (fig. 73b pentrucapitele
patrate y=x)
Q ≤ Rbt bh 0
unde,
Q = q[ l1l2 − 4( x + h0 )( y + h
0 criterii în baza cărora indescutabil stabil este soluţia aceste modele de bază sau rezultatele obţinute.
b = 4( x + y + h0 ) .
Pe conturul exterior al clădirii pot fi trei cazuri de
reazem a plăcii planşeului (fig.73c):
FIG. 73b Schema de calcul a capitelei.
FIG.73c Variantele de reazem a plăcii planşeului
ciuperci pe conturul clădirii.
-pe peretele exterior
-pe grinzi care reazamă pe stîlpii marginali
-în consolă pe stîlpi cu capetele.
Grosimea preventivă a plăcii se admite de cel puţin
h f ≥ (1/ 32−1/ 35)lmax
-pentru beton obişnuit
h f ≥ (1/ 27−1/ 30)l max - structurile din pereţi portanţi elementele verticale armature. Dacă planşeele sunt din beton armat
pentru betone uşoare,
unde lmax este deschiderea mai mare a plăcii.
În funcţie de schema de aşezare a stîlpului planşeele
ciuoercă pot avea forma patrată sau dreptunghiulară
cu deschiderile egale sau neegale cu raportul laturii
mai mari către latura mai mică
l / l ≤1.5
1 2 . Cea mai raţională reţeade
stîlpi se consideră cu dimensiunile l1xl2=6x6 m.
geale (Fig.75.a). Valorile “0” ale momentelor în stîlpi vor fi la
schemei constructive, dacă nu apar restricţii
în determinarea
Aceasta ne permite să putem introduce articulaţii în sitemul static
soluţiei în secţiunile din mijloc înălţimii stîlpilor, unde momentele sunt egale
celelalte tipuri constructive-stîlpi, regle, planşee, pereţi portanţi etc. cu 0. în urma acestei simplificări admisibile de înalt grad sistemul
-volumul clădirii este folosit mai bine, deoarece Asamblate în cadre plane sau spaţiale, care alcătuiesc hiperstatic poate fi divizat în sisteme cu un nivel ce va reduce
tavanul fiind drept fără nevuri, înălţimea liberă se ia structuri de rezistenţă de pit carcas. subtanţial volumul calculelor. Totodată este de menţionat că calculul
pînă sub placă, volumul zidăriei este mai redus; Totodată este demenţionat, că în structurile din cadrului multietajat se va reduce la calculul a trei cadre cu un nivel-al
- lipsind grinzile se micşorează suprafaţa planşeului, carcase fiind mai flexibile la vibraţii reacţionează nivelului de sus, de jos şi din mijloc. Simplificarea pe orizontală poate
deci se obţin economii de cofraj şi suprafaţă de mai puţin la cutremure cu vregvenţe înalte, iar fi luată din considerentele egalităţii deschiderilor şi sarcinilor în caz
tencuit; sistemele cu diafragme-la fregvenţe joase. dacă deschideri vor fi maimulte decît trei.
-se înbunătăţesc condiţiile de eluminare şi de aerisire Pentru calculul statical clădirilor cu simplificările introduse pot fi
deoarece nervurile dau umbre şi îngreunează întroduse orce metode din statica structurilor. La utilizarea metodei
condiţiile de ventilare; deplasărilor numărul de necunoscute va fi egal cu numărul de noduri
-este simplificată manopera de realizare a acestor 66 de noduri la nivel. Deplasările orizontale se consideră nule la solicitări
planşee faţă de planşeele cu nervuri la care cofrajul calculu cadrelor plane ale structurilor etajate la verticale. În cazul aplicării metodei eforturilor necunoscute vor fi
este întrerupt de grinzile transversale şi logitudinale; acţiunile sarcinolor verticale şi orizontale. momentele de reazem în riglă la un nivel al cadrului şi soluţionarea
-sunt mai uşor de întreţinut în perioada de exploatare; Calculul structurilor de rezistenţă a clădirilor problemei se va reduce la rezolvarea sistemului de ecuaţii trinominale
-sunt mai economice decît planşeele obişnuite pentru multietajate se efectuiază în scopul determinării a grinzii continue rezemate pe reazeme elestice de rotaţie.
deschideri pînă la 5-6 m, iar sarcina utilă poate fi mai eforturilor pentru verificarea rezistenţei secţiunilor Momentele de reazem în rigle dacă secţiunile stîlpilor sunt aceleaş,
M = ( α • g + β •ν ) • l
mare. 2
vulnirabile ale elementelor structurale precum şi a se determină:
declanşeelor generale în scopul asigurării stabilităţii
65 clădirii. În scopul reducerii volumului de calcul Momentele de încovoiere în stîlpi la fiecare solicitare se determină
precum şi aplicării metodelor simplificate la din diferenţamomentelor în secţiunile de reazem ale riglelor aceasta
Clădiri industriale etajate. Schemele constructive calcularea structurilor de rezistenţă ale clădirilor se fiind distribuită proporţional rigidităţilor stîlpilor în nodul de îmbinare.
şi de calcul. Asigurarea regidităţii generale. utilizează principiu dependenţei acţiunilor forţilor Momentele în secţiunile riglelor din deschideri se determină ca în
În dependenţă de numărul nivelelor este adoptată exterioare, conform căreia structura se calculează grinzi simple, acestea fiind încărcate cu sarcina respectivă şi
noţiunea de clădiri cu numărul de nivele redus şi aparte la fiecare sarcină sau acţiune, eforturile de la momentele nodale la capete.
clădiri multe etajate. La rîndul său în dependenţă de care urmiază a fi combinate în modul stabilit în Proiectarea raţională a cadrelor se efectuiază ţinînd de
numărul nivelelor, clădirile multe etajate se divizează scopul obţinerii celor mai nefavorabile combinări ale redistribuirea eforturilor în urma formării articulaţiilor plastice şi
în următoarele categorii: eforturilor. nivilarea eforturilor în scopuri tehnologice şi economice. În acest scop
1-de la 9-16 nivele (H<50 m), 2-de la 17-25 În conformitate cu caracterul sarcinilor sau cadrul se calculează la sarcini permanente şi temporare de sistem
nivele(50<H<75m),3-de la 26-40 acţiunii lor calculul structurilor se efectuiază la elastic. În continuare pentru fiecare solicitare aparte se construieşte
nivele(75<H<100m), şi de înălţime mare, mai mult de solicitări verticale şi orizontale. În scopul verificării diagrama eforturilor suplimentare care se sumează cu diagrama
40 nivele (H>100m). stabilităţii generale se efectuiază calculul eforturilor sistemului elastic.
Clădirile de înălţime redusă, pînă la 25m deplasărilor structurii la acţiuni orizontale. Limitele valorilor eforturilor nivelate se stabilesc din considerente
H /b ≤ 4
Calculul clădirilor se aplică structurilor de de asigurare a exigenţilor de calcul pentru grupul doi de stări limită.
sunt relativ regide la acţiuni
rezistenţă ale acestora în scopul determinării Practic redistribuirea se efectuiază în limita de 30% de la valorile
orizontale în cît deplasările orizontale în limitele valorilor eforturilor în secţiunile vulnerabile ale obţinute în baza sistemului elastic.
nivelelor d/h pot fi considerate constante, ce permite elementelor structurale de la sarcinile şi acţiunile La acţiuni orizontale calculele eforturilor se efectuiază simplificat.
efectuarea calculilor în mod simplificat. solicitate posibile pe parcursul exploatării în Acţiunea distribuită pe înălţime se concentrează la nivelul planşeelor .
Clădirile multe etajate de înălţime pînă la 75m sunt dependenţă de numărul de nivele, raport H/b, Valorile nule ale momentelor în diagramă se consideră în mijlocul
mai flexibile iar deplasările orizontale în limitele regiditatea, simetrică în plan şi monotonie pe înălţimei etajului cu excepţia nivelului întîi. Valorile nule ale
nivelelor nu pot fi considerate constante. Pentru verticală se aplică diferite metode de calcul în beza momentelor în limitele nivelului întîi se consideră la 2/3 din înălţimea
calculul acestor clădiri la acţiuni orizontale poate fi modelelor simplificate ale structurilor. Scopul nivelului de bază.
adoptat modelul clădirii ca grindă consolă, formată principal al modelării structurilor de rezistenţă este Forţele de forfecare de nivel se determină respectiv forţele
din elemente verticale continuale ale structurii de simplificarea determinării eforturilor sau tensiunilor exterioare aplicate planşeelor.
rezistenţă situate în planul clădirii discrete (modelul de la diferite tipuri de solicitări, totodată asigurînd
discret-continual). compatibilitate respectivă structurii de rezistenţă. Q = F + F +... + F
1 1 2 n
Clădirile mai înalte de 75 nivele necesită analize ale Rezultatele calculilor vor corespunde realităţii în m
structurii spaţiale cu considerarea deformaţiilor în ăsura adevărată compatibilităţii modelului şi Q = F + F +... + F
2 1 2 4
etc.
urma proceselor reologice şi varierea proprietăţilor structurii de rezistenţă.
fizico-mecanice ale materialelor în timp. şi Se distribuţie în stîlpi proporţională rigidităţilor precum
În baza calculelor structurilor multietajate sunt
Structurile multe etejate în prezent se utilizează în adoptate două modele de calcul simplificate pentru urmează:
construcţia industrială şi civilă în toate cazurile cînd structuri cu înălţimea pînă la 25 m modelul liniar al
B
din condiţii tehnologice, exigenţe generale şi structurii de rezistenţă şi pentru structuri cu înălţimea
raţionalitatea economică devine posibilă soluţia pînă la 75 m modelul geometric liniar. Neliniaritatea Q =Q 1 k m
1
)] ∑B
volumetrică multietajată. Practica mondială în fizică şi spaţialitatea se consideră cînd apar
domeniul construcţiilor multietajate a stabilit careva necesităţi, ca factori suplimentari, care completează
1
multietajată a clădirii sau categoric aceasta se Predimensionarea elementelor. Pentru efectuarea 1
respinge. Ca exemplu pot servi clădirile destinate calcului static al clădirilor preventiv sunt necesare unde, Bi – rigiditatea stîlpului „i”
pentru procese tehnologice care includ utilaj greutatea proprie a elementelor şi regiditatea. În Qk – forţa de forfecare la nivelul „K”
tehnologic greu care solicită sarcini mari pe planşee şi acest scop este necesar să se facă o primă m – numărul stîlpilor la nivelul respectiv.
provoacă vibraţii ale structurilor de rezistenţă, sau dimensionare pe baza căreia să se determine aceşti Stîlpii laterali ai cadrului au un grad redus de încastrare în rigle şi
procesele tehnologice amplasate au o derulare care parametri. percep o valoare maimică din forţa de forfecare de nivel, ce se
poate fi realizată numai pe orizontală, sau procesele şi Prediensionarea se face aproximativ utilizînd consideră în calcule prin reducerea rigidităţii lor în coeficientul b<1.
utelajile cer amplasarea separată pe fundaţie. Aceste informaţia, dimensionării construcţiilor similare deja În conformitate cu valorile foţilor de forfecare în stîlpi se
exemple explică divizarea generală a clădirilor în hale executate. Această metodă este utilizatăla un foarte determină momentele de încovoiere cu excepţia stîlpilor de nivelul
industriale cu un singur nivel şi clădiri multietajate. În mare număr de structuri. În cazul cînd nu se dispune
ţările industriale volumul structurilor multietajate este de această informaţie predimensionarea se face întîi M = Ql / 2
mai important în comparaţie cu volumul construcţiilor plecînd de la o primă dimensionare prin metode Momentele de încovoiere în stîlpiii nivelului întîi în secţiunile
cu un singur nivel, ce determină diversitatea simple. superioare şi inferioare vor fi
importantă a aplicării acestora în diferite domenii Cadrele plane multietajate sunt hiperstatice şi
economice şi sociale. În dependenţă de domeniul pentru calculele lor este necesar preventiv de M = Ql / 3 M = Q 2l / 3
aplicării structurii multietajate au fost elaborate determinat dimensiunile secţiunilor stîlpilor şi La determinarea momentelor de reazem în rigle momentele sumare
diferite tipuri de clădiri, ce se deosebesc unul de altul riglelor, de determinat regidităţile şi raporturile lor. în noduri de la stîlpi se distribuie în rigle proporţional rigidităţilor
în esenţa prin construcţii de rezistenţă şi construcţiile Înălţimea secţiunii riglelor se determină aproximativ acestora. În nodurile laterale momentele în rigle sunt egale cu sumele
de închidere. momentelor în stîlpiii respectivi.
Din considerente de unificare şi tipizare a M În baza calculelor efectuate se construiesc diagramele M,N şi Q
construcţiilor, precum şi considerente tehnologice şi din relaţia h = 1.8
0
pentru fiecare solicitare şi în baza acestora se construiesc diagramele
din practica anterioară a proiectării structurilor
multietajate, a apărut necesitatea grupării clădirilor
R •b
b
înfăşurătoare pentru grupările principale şi suplimentare determinînd
momentele înfăşurătoare şi eforturile axiale N. Pentru valorile de
după destinaţie în clădiri multietajate industriale şi
civile. unde M = 0,6... 0,7M 0
calcul a eforturilor Mmax, Mmin şi N corespunzător precum şi valorile
Nmax şi M corespunzătoare se efectuiază verificările respective în urma
Tipul clădirii multietajate se determină după tipul M0-moment de încovoiere în riglă , determinat ca 1
structurii de rezistenţă şi construcţiile de închidere în grindă simplă. cărora se obţin ariile armaturilor As şi A s
. Pentru stîlpi secţiunile
care totodată caracterizează şi nivelul general de Aria secţiunii stîlpilor se determină din relaţia de calcul sunt situate în zonele interioare şi superioare. În cazul unor
industrealizare a construcţiei. aproximativă structuri cu înălţimea nivelelor mai importantă se verifică suplimentar
Baza constructivă a clădirilor multietajate este
sistemul spaţial de elemente verticale şi orizontale
formate din bare şi plăci articulate reciproc în ordinea A=
(1,2... 1,5) N una, două secţiuni intermidiare. În rigle în modalitate curentă se
verifică secţiunile pe reazeme şi în mijlocul deschiderii.
În baza rezultatelor obţinute din calculele efectuate pentru secţiune
de asigurare a rezistenţei şi stabilităţii structurii de
rezistenţă cît în ansamblul structurii şi a elementelor
R 0 vulnerabilă se efectuiază combinările de sarcini şi se obţin eforturile
de calcul după care udmează verificărilede rezistenţă şi proiectarea
aparte. Deformări spaţiale ale structurii multietajate În baza datelor obţinute din predimensionarea
au loc şi la acţiunea vînturilor şi cutremurilor. preventivă se efectuioază racordarea reciprocă a secţiunilor. Secţiunile proiectate se supun procedurii unificării a
armăturii.
Structurile de rezistenţă a clădirilor multietajate se dimensiunilor riglelor şi stîlpilor în corespundere cu
alcătuiesc din pereţi portanţi, bare asamblate în cerinţele de unificare. Caracteristicile geometrice ale
carcas, sau mixte, din bare şi pereţi portanţi. În secţiunilor se determină fără a se lua în consideraţie
portante sunt pereţii, iar în carcase sunt stîlpii. În monolit momentele de inerţie se determină pentru
structurile mixte elementele verticale portante sunt secţiunea complecsă a plăcilor şi nervurilor care în
stîlpii în asamblare raţională cu pereţii portanţi. ansamblu alcătuiesc riglă de secţiune T în care
Una din cele mai importante este problema lăţimea zonei comprimate lută în considaraţie va fi
perceperii solicitărilor orizontale , adică asigurarea egală cu distanţa între axele stîlpilor.
regidităţii spaţiale a structurii de rezistenţă,. Această Determinarea eforturilor în cadre plane ale
problemă poate fi soluţionată prin alcătuirea regidă a carcaselor de dimensuionarea secţiunilor. Cadrele
nodurilor de asamblare a elementelor structurale sau multietajate ale carcaselor au deschiderele egale sau
prin includerea în structura de rezistenţă a unor cu o deschidere mai macă situată pe axa de simetrie
elemente verticale de regiditate. Acest simptom şi sarcini de nivel egale. Nodurile în aceste cazuri,
divizează structurile de rezistenţă în structuri situate pe verticală din solicitările verticale vor avea
21

Fig. 75.a
67
Clădiri civile etajate cu structură de rezistenţă din
cadre, cadre şi diafragme, diafragme.
Cadre.
Clădirile din carcase se utilizează cînd din
considerente funcţionale sînt necesare spaţii mari,
deschideri tehnologice în planşee, în clădiri
industriale, administrative şi sociale. În clădirile din
carcase toate sarcinile se transmit carcasului, care
asigură rezistenţa şi stabilitatea la toate solicitările.
Elementele principale ale clădirilor din carcase sînt
planşeele, stîlpii, riglile,elementele verticale de
regiditate (diafragme, contravîntuiri şi altele).
În sistemele structurale multietajate din cadre
elementele portante sînt stîlpii şi riglele. Riglele se
îmbină rigid cu stîlpii formînd un sistem spaţial din
cadre plane. Cadrele percep toate sarcinile verticale şi
orizontale şi le transmit fundaţiilor. Odată cu
creşterea numărului nivelelor cresc şi eforturile de la
solicitările orozontale ce complică unificarea
elementelor. Carcasele din cadre etajate sînt raţionale
ca sturcturi de rezistenţă pentru clădiri cu înălţime
pînă la 8 nivele, cînd în structură nu pot fi încadrate
diafragme.
Totodată practica exploatării clădirilor multe etajate
şi cercetările ştiinţifice privind comportarea
elementelor acestorala solicitări orizontale repetate ne
demonstrează că flexibilitatea acestor structuri de
rezistenţă este un factor decizional la denumirea
rezistenţei la încovoiere longitudinală în urma
acumulării deformaţiilor plastice.
numai de diafragme. În aceste sisteme nodul de
asamblare a riglelor cu stîlpii în aşa fel ca să perciapă
un moment neimportant 55 kNm necesar la faza de
execuţie. Valoarea constantă a momentelor în
îmbinările cu stîlpii şi perceperea solicitărilor
orizontale de diafragme conduc la unificarea armării
riglelor şi stîlpilor în carcas.
Pentru clădiri amplasate pe teritorii cu intensitatea
seismică sporită din considerente de stabilitate
seismică nu se recomandă perceperea acţiunilor
seismice numai de diafragme.
În clădire cu mai mult de 20 nivele în multe cazuri
construcţiile verticale ale casei scărilor şi
ascensoarelor precum şi a altor căi verticale ale
comunicaţii cum sunt canalele de ventilare şi altele,se
concentrează în centrul clădirii formînd nuclei de
regiditate. Aceste soluţii sunt acceptabile din
considerente de planificare şi tehnologice. Pereţii
nucleelor percep toată sarcina orizontală cu sarcine
verticale proprii, celelalte sarcini verticale sunt
percepute de carcas.
Structuri din diafragme.
Construcţiile spaţiului locativ hotelurilor şi altelor
clădiri necesită amplasarea la distanţe mai mici a
pereţilor interiori. În scopul asigurării izolaţiei
acustice pereţii interiori trebuie să aibă densitatea nu
mai mică de 3 t/m, ce corespunde grosimii peretelui
de beton 16 cm. La acesată grosime pereţii din beton
au o rezistenţă suficientă fără armare decît numai
constructivă. Din aceste considerente în practica
proiectării şi construcţiei clădirilor multe etajate au
obţinut succes clădirile din beton monolit din panouri
prefabricate şi zidăriei din blocuri mici din piatră
naturală sau beton. Pereţii portanţi fiind monolitizaţi
cu planşeele, care pot fi din beton monolit sau
elemente prefabricate, formează structura de
rezistenţă spaţială, care percepe solicitările verticale şi
orizontale.
Structurile de rezistenţă ale acestor clădiri sunt
alcătuite din diafragme, elementele portante ale căroro
sunt pereţii (diafragmele), planşeele cu aceleaşi
funcţii, ca şi structurile din carcase şi boiandrugii în
diafragmele cu goluri. Sarcinile verticale şi orizontale
sunt percepute din diafragme conlucrarea cărora în
sistemul spaţial al structurii este asigurată de planşee
regide în plan propriu şi boiandrugi ca zone plastice
potenţiale.

Fig.76.a Demenuarea rezistenţei la

flambaj.
Regiditatea nesatisfăcătoare a structurilor din cadre
multietajate poate fi compensată întroducînd în
structură elemente constructive de rigiditate cum sînt
diafragmele din beton armat.
Cadre şi diafragme.
În clădirile cu mai mult de 8 nivele solicitările
orizontale sînt preluate de cadre cu îmbinările rigide
ale elementelor orizontale şi verticale şi de
elementele verticale de regiditate, iar solicitările
verticale –de cadre şi parţial de elementele de
rigiditate. În calitate de elemente de rigiditate pot fi
oereţi (diafragme) sau contrravîntuiri metalice.
Diafragmele pot fi cu goluri sau fără goluri, iar după
configuraţie în plan-plane, corniere, TT etc. În
calitate de elemente de rigiditate se utilizează pereţii
exteriorilaterali sau pereţii casei scărilor. Distribuirea
rigidităţilor în plan, ca regulă, se efectuiază
uniform,simetric şi se coordonează cu planificarea şi
soluţiile volumetrice ale clădirilor. Toate elementele
structurii se asamblează în sistem spaţial prin
intermediul planşeelor, care pe lîngă funcţiile
principale de percepere a sarcinilor verticale,
distribuie proporţional rigidităţilor solicitările
orizontale între elementele verticale ale structurii.
Cînd planşeele pot fi considerate rigide în plan
propriu structura poate fi analizată ca sistem unic
spaţial, adică deplasările laterale cadrelor şi a
diafragmelor sînt legate de relaţii liniare, iar dacă nu
au loc efecte de răsucire (torsionare) atunci ele suît
egale.
Dacă diafragmele în planul structurii sunt situate la
distanţe mari se ia în consideraţie flexibilitatea
planşeelor, aceastea fiind modelate ca grinzi pe
fundaţie elastică.
Practica proiectării clădirilor cu structuri din cadre
şi elemente verticale de regiditate a stabilit ca
diafragmele percep 80-100 % din solicitările
orizontale.
Din considerente de unificare a elementelor
constructive se consideră raţională structura din cadre
şi diafragme cu perceperea solicitărilor orizontale

22