Identificarea unui organism după secvența ADN-ului propriu

Pe planeta Pământ şi posibil pe nenumărate altele a apărut acum câteva miliarde de ani viaţa.
Molecula de ADN, care stă la baza tuturor formelor organice de viaţă de pe Terra, este de departe
mai complexă decât orice galaxie spirală, deoarece structura ADN-ului conţine ceva nou - ceva ce
lipsea materiei neînsufleţite - şi anume conţine informaţie.

Molecula de ADN (acid dezoxiribonucleic) codifică nu doar informaţia necesară auto-replicării, ci şi

informaţiile necesare construirii unui întreg organism viu. Planurile şi schiţele pentru o furnică, un
delfin, o broască-bou americană sau un om - toată această informaţie - este încorporată în structura
ADN-ului organismului respectiv, în cadrul unui cod molecular lung de miliarde de litere.

CROMOZOMII

Fiecare dintre cromozomi este de fapt un fir unic, continuu de ADN - o moleculă enormă. Pe măsură
ce această moleculă se înfăşoară sau se desface, fiecare cromozom poate varia ca formă plecând de
la o formaţiune de tip filament, larg desfăşurată, atunci când îndeplineşte un anumit rol, până la o
masă foarte dens împachetată atunci când se apropie momentul subdivizării celulei. Această
împachetare este atât de eficientă încât 3 picioare (1 metru) de spirală ADN sunt cuprinse în nucleul
unei celule. Fiecare treaptă a acestei scări spiralate măsoară 3.4 angstromi. Fiecare dintre aceste
trepte reprezintă doar una dintre cele 3 miliarde de litere care compun manualul de instrucţiuni
necesar creării şi dezvoltării unei fiinţe umane.

STRUCTURA ADN-ULUI

Aceşti paşi ai spiralei de ADN sunt formaţi din doar 4 molecule distincte - adenină, timină, citozină şi
guanină. Ne referim la acestea folosind iniţialele lor: A, T, C şi G. Spirala de ADN are formă dublu
elicoidală, un aşa-zis „helix (arc spiral) dublu”. Pentru fiecare treaptă a "scării" coexistă două dintre
cele 4 baze azotate şi vorbim întotdeauna de perechi de tipul A şi T sau G şi C, astfel că dacă se
cunoaşte o parte laterală a unei trepte a scării, în mod automat cealaltă este cunoscută şi ea. Pas cu
pas şi preţ de 3 miliarde de litere se dezvăluie astfel "formula", „codul” necesar apariţiei unei fiinţe
umane. Existenţa acestui cod minuscul, scris moleculă cu moleculă în interiorul fiecărei celule,
reprezintă în sine o descoperire epocală. Dar, recent, oamenii de ştiinţă au făcut şi mai mult, "citind",
deci, altfel spus, decodificând acest cod, deci examinând literă cu literă şi înregistrând ori memorând
sub diverse forme atât genomul uman, dar şi codurile genetice ale altor vieţuitoare.

IDENTIFICAREA PE BAZA PROBELOR DE ADN

Molecula de ADN poate fi asemănată deci cu o "scară răsucită ori spiralată". Treptele acestei scări
constau, cum am menţionat şi anterior, din patru molecule diferite - adenină, timină, citozină şi
guanină - A, T, C, G. Aceste patru molecule reprezintă “literele” care formează codul genetic. Pas cu
pas, aceste litere alcătuiesc formulele care definesc fiecare organism viu. Formula asociată unei fiinţe
umane - genomul uman - conţine peste 3 miliarde de litere.

La nivel genetic noi, oamenii, suntem cu toţi aproape identici. Deşi diferenţele între genele
oamenilor sunt neînsemnate prin comparaţie cu dimensiunile genomului uman, tehnologiile
moderne de decodificare a secvenţelor de ADN pot detecta şi identifica aceste diferenţe. Unicitatea
codului genetic al fiecărui om poate reprezenta o caracteristică ce transformă procedura de
decodificare într-o unealtă foarte utilă într-o mulţime de aplicaţii, de la identificarea pe baza ADN-
ului sau stabilirea paternităţii, până la medicina legală şi investigaţiile criminalistice.

Specialiştii în acest domeniu pot recupera şi extrage probe de ADN din cele mai mici mostre de ţesut
uman. Odată ce a fost obţinută o mostră suficientă cantitativ şi corespunzătoare calitativ, începe un
proces în mai mulţi paşi, numit "electroforeză ADN", procedură care scoate în evidenţă şi cele mai
mici diferenţe la nivel molecular în cadrul unei secvenţe genetice.

La început, enzime specializate sunt folosite pentru a separa chimic "firele" de ADN la poziţii
specifice din structura secvenţei genetice. Acest proces are ca rezultat fragmente de ADN de
dimensiuni diferite pentru diferite persoane. Aceste fragmente de ADN sunt cufundate într-un gel
special la nivelul căruia este aplicat un curent electric. Fragmentele de ADN de diferite dimensiuni se
deplasează prin gel cu viteze diferite la momentul aplicării curentului electric. Rezultatul este o
distribuţie specifică a ADN-ului în soluţia coloidală, pe baza căreia poate fi identificat "posesorul"
ADN-ului. Modelul astfel obţinut este o aşa-zisă "amprentă ADN", unică fiecărui individ în parte.

CURIOZITATI

Nu de mult s-a descoperit cea mai veche secvența ADN care datează inca de acum 700000 de ani si
provenind de la o rasa precursoare a cailor si zebrelor. Fragmentul de ADN a fost descoperit in anul
2003, pana când acesta a stat înghețat.

De asemenea s-a reușit nu in urma cu mult timp stocarea de informații in secvențele de ADN, o
descoperire uimitoare, gândindu-ne la un posibil viitor in care oamenii isi vor putea „instala o limba”
in propriul creier.

S-a reușit reconstituirea unei secvențe complete de ADN a unui om de Neanderthal. Ușor se poate
sesiza importanta ADN-ului prin informațiile noi obținute: „oameni de știința sunt siguri ca Omul de
Neanderthal trăia in populații mici, izolate unele de celelalte, si nu intra in contact cu vecinii lor
reprezentați de specia moderna a omului de Cro-Magnon”, spune revista „Descoperă”. Fosila a fost
găsita in Croația, in peștera Vindija si a dezvăluit faptul ca oamenii de Neanderthal au apărut acum
mai bine de 650000 de ani si de asemenea faptul ca exista un număr semnificativ de aminoacizi
diferiți.