FIZIOLOGIA INIMII

1. AUTOMATISMUL CARDIAC:

- Miocardul, are proprietatea de automatism, datorită prezenței țesutului excitoconductor

nodal. Acest țesut conține celule care inițiază și conduc impulsuri nervoase. Datorită
acestei proprietăți a țesutului nodal, inima se poate contracta chiar și scoasă din corp,
dacă i se asigură un mediu nutritiv potrivit.
- Țesutul nodal este format din:
 Nodulul sinoatrial- situat în peretele AD, în apropierea orificiului de vărsare a
venelor cave; generează un ritm cardiac de 70-80 bătăi/minut
 Nodulul atrioventricular – situat în septul interatrial; generează un ritm cardiac de
40 bătăi/minut
 Fasciculul Hiss – situat în septul interventricular; genrează un ritm cardiac de 20
bătăi/minut

2. CICLUL CARDIAC

Propulsarea sângelui în cele două circuite- pulmonary și systemic, se face în cadrul revoluției
cardiac/ciclului cardiac.

Ciclul cardiac reprezintă succesiunea unei contracții și a unei relaxări cardiace.

Contracțiile inimii = sistole

Relaxările inimii = diastole

Durata ciclului cardiac este de 0,8 sec. la un ritm de 70 contracții/minut.

Ciclul cardiac cuprinde:

 Sistola atrială (0,1 sec) = constă în trecerea sângelui din atrii în ventricule.
 Diastola atrială (0,7 sec.) = constă în relaxarea atriilor până la următoarea sistolă
atrială.
 Sistola ventriculară (0,3 sec.) = constă în trecerea sângelui din ventricule în artere (a.
pulmonară și a. aortă)

Sistola ventriculară debutează cu o întârziere de 0,1 sec. față de cea atrială, acest timp fiind
necesar pentru propagarea impulsului de contracție de la nodulul sinoatrial la cel
atrioventricular.

 Diastola ventriculară (0,5 sec)

Diastola generală (0,4 sec.) = atriile și ventriculele se relaxează. La sfâșitul acestei faze are
loc sistola atrială a ciclului cardiac următor.

Durata fiecărui ciclu cardiac, variază în funcție de frecvența cardiacă, în raport invers
proporțional ( de ex. la un ritm de 40 contracții/ minut, durata ciclului cardiac este de 1,5
sec).Creșterea frecvenței cardiac = TAHICARDIE. Scăderea frecvenței cardiace =
BRADICARDIE.

3. PARAMETRII FUNCȚIONALI AI INIMII

Activitatea ritmică a inimii poate fi exprimată printr-o serie de parametri funcționali:

a. Frecvența cardiacă = numărul de cicluri cardiac (contracții- relaxări) realizat de inimă /

minut. În condiții fiziologice este de 75-80 bătăi/min.
b. Debitul sistolic (Ds) = volumul de sânge expulzat de ventricule la fiecare sistolă .
În stare de repaus = 70-90 ml
În eforturi fizice intense = 150-200 ml
c. Debitul cardiac (Dc) = cantitatea de sânge expulzată de inimă într-un minut; reprezintă
produsul dintre Ds și Fc (frecvența cardiacă) pe minut
Dc = Ds x Fc
Debitul cardiac crește în timpul efortului muscular, al sarcinii, al febrei și scade în timpul
somnului.
d. Travaliul cardiac = lucrul mecanic efectuat de inimă în sistolă
Tc = Ds x presiunea arterială medie

Ciclul cardiac este însoțit de manifestări : mecanice, acustice și electrice.

a. Manifestările mecanice sunt:
 Șocul apexian – se percepe ca o lovitură a vârfului inimii, în timpul sistolei, în
spațiul V intercostal stâng.
 Pulsul arterial – reprezintă expansiunea sistolică a pereților arterelor, produsă de
variația de volum arterial din timpul sistolei ventriculare.Se poate măsura prin
comprimarea unei artere pe un plan osos (de ex. artera radială pe osul radius).
b. Manifestările acustice sunt reprezentate de cele două zgomote:
 Zgomotul sistolic- este produs de închiderea valvelor atrioventriculare în timpul sistolei
ventriculare. Este prelungit, cu tonalitate joasă.
 Zgomotul diastolic – este consecința închiderii valvelor semilunare de la baza aortei și
arterei pulmonare, în timpul diastole ventriculare. Este scurt și ascuțit.
c. Manifestările electrice , reprezintă înregistrarea grafică a fenomenelor electrice care au
loc în miocard. Se apreciază prin EKG (electrocardiogramă).