BOALA VEZICULOASĂ A PORCULUI (BVP)

(Marbus Vesicularis Suum – lat.; Swine Vesicular Disease – engl.;

Vesikuläre Schweinekrankheit – germ.; Maladie Vesiculeuse de Porc – fr.)

Boala veziculoasă a porcului (BVP) este o boală acută infectocontagioasă specifică porcinelor, produsă de un enterovirus, serotipul 9
(19, 22), caracterizată clinic prin febră si erupŃii veziculare pe rât, mucoasa bucală si linguală, ongloane si mamele.

Etiologie
BVP este produsă de un virus din familia Picornaviridae genul Enterovirus serotipul 9. Este un virus de dimensiuni reduse Sunt
identificate până în prezent 5 tipuri antigenice de virus BVP.

Epidemiologie
Virusul BVP afectează porcinele, foarte rar omul si experimental soarecii nou-născuŃi. Boala se manifestă clinic mai ales la porcii în
vârstă de peste trei luni. Din focarul primar virusul se răspândeste prin contact cu porcii infectaŃi, excreŃiile acestora, carnea
(carcase) de porc infectată, cadavrele sau resturile alimentare nesterilizate (lături) provenite de la carne sau produse din carne
contaminate, în care virusul rezistă peste 180 zile (18, 21). Fecalele, care pot fi contaminate pentru perioade lungi de timp (peste 180
zile) precum si glandele si extractele de glande folosite în industria farmaceutică pot fi surse importante de infecŃie. În salamuri
uscate virusul poate rezista un an de zile, iar în intestinele conservate pentru prelucrare industrială, virusul poate rezista 2 ani. Virusul
este extrem de rezistent în mediu si la pH acid.

Patogeneză
Virusul BVP poate pătrunde în organism atât pe cale digestivă si respiratorie, cât si prin pielea lezionată de la nivelul gurii, picioarelor
si a glandelor mamare. În aproape 90% din cazuri, virusul pătrunde prin tonsile, pielea capului, limbă si intestine. Timpul de
incubaŃie este diferit, în funcŃie de calea de pătrundere, fiind în medie apreciat la 3- 11 zile în cazul infecŃiei naturale si 2-5 zile în
cazul inoculării experimentale. Odată pătruns în organism, virusul se multiplică în “stratum spinosum” epitelial, la locul de pătrundere
si în limfonodurile regionale producând hipertermie moderată si dezvoltarea de microvezicule sau vezicule primare. Faza următoare
este cea de viremie si răspândire a virusului în tot organismul, cu apariŃia în continuare de vezicule secundare specifice, la locurile de
elecŃie (gură, burelet coronarian podal, glande mamare), dar si în muschiul cardiac, sistemul nervos central (producând
meningoencefalită nesupurativă, necroze), în endocard si miocard. Viremia apare la 2-4 zile după expunerea la virus si persistă timp
de 4-6 zile (18). În diversele Ńesuturi si organe, virusul persistă minimum 10 zile, dar de cele mai multe ori o perioadă mai
îndelungată.

Tabloul clinic
În perioada viremică animalele prezintă febră si alterarea stării generale. După această perioadă apar veziculele secundare, pe rât, pe
mucoasa gingivală, uneori pe limbă, pe bureletul coronarian al ongloanelor principale, dar si al celor rudimentare si în spaŃiul
interdigital. Veziculele sunt la început solitare, apoi pot conflua mai ales pe rât, dar si la ongloane. Animalele se hrănesc si se
deplasează cu dificultate, preferând decubitul. Deplasarea este însoŃită de guiŃături (din cauza durerii), mersul este în pensă sau chiar
în genunchi. La scroafe, leziunile apar si pe mameloane, iar scroafele lactante refuză purceii la supt. După 24-48 ore de la apariŃie,
veziculele se deschid, limfa se scurge si în locul acestora rămân ulceraŃii rosietice, care în majoritatea cazurilor se vindecă fără
complicaŃii, uneori în câteva zile, până la maximum 1-2 săptămâni. În formele grave de evoluŃie a bolii animalele pot prezenta
tulburări nervoase (dromomanie, mers în manej, convulsii) si avorturi (19, 20). Leziunile podale pot fi întinse, cu dezongulări si
complicaŃii bacteriene. În aceste cazuri convalescenŃa este lungă, cicatrizarea leziunilor este întârziată, animalele slăbesc ca urmare
a faptului că nu se pot hrăni, iar la purceii sugari procentul de mortalitate creste la 15-20%.
După o evoluŃie clinică cu durată medie de 7- 9, zile majoritatea leziunilor se cicatrizează fără complicaŃii si animalele se vindecă.
Unele animale, mai ales cele cu greutate corporală mare, pot suferi dezongulări parŃiale sau totale, iar în cazul animalelor de
reproducŃie acestea pot fi compromise. Toate animalele trecute prin boală dezvoltă o imunitate puternică si de lungă durată (până la
un an de zile). Multe animale rămân purtătoare si eliminatoare de virus, dintre care unele pentru perioade foarte lungi de timp, ca de
exemplu peste 180 zile, prin fecale (18).

Tabloul morfopatologic
Principala leziune este vezicula. Veziculele sunt localizate pe mucoasa orală si nazală, spaŃiul interdigital, bureletul coronarian, pe
mamele si mameloane, uneori pe pielea de deasupra bureletului si chiar pe jaret. Leziunea debutează ca o mică pată, apoi aceasta se
măreste si în final, ca urmare a desprinderii epiteliului de stratul bazal, apare vezicula proeminentă, plină de lichid limfatic. În unele
cazuri lichidul vezicular se drenează prin “stratum corneum” fără formarea unei adevărate vezicule (vezicule fără lichid). Veziculele
sunt prezente mai ales în zonele tegumentare supuse unui travaliu (rât, ongloane) unde se si rup foarte repede, lăsând în loc ulceraŃii
sângerânde. Uneori, veziculele sparte se contaminează cu bacterii, producându-se infecŃii supurative (3, 10, 14).
La examenul histologic se constată că leziunile debutează în stratul spinos al epiteliului, unde datorită edemului intercelular si
necrozei keratinocitelor se formează vezicule. Keratinocitele devin sferice si plutesc singure sau în conglomerate în lichidul vezicular.
Stratul bazal rămâne însă intact. În cazurile cu evoluŃie clinică gravă (tulburări nervoase) se întâlnesc leziuni de meningoencefalită în:
cerebel, talamus, creier si lobii olfactivi. Necroze si reacŃie inflamatorie se întâlnesc în endo- si miocard.
Diagnostic
Clinic si morfopatologic, diagnosticul cert de BVP este practic imposibil din cauza evoluŃiei foarte asemănătoare cu celelalte boli
veziculoase ale porcului: febra aftoasă, exantemul veziculos al porcului si stomatita veziculoasă. Este si motivul pentru care primele
măsuri de combatere si prevenire a difuzării bolii, în caz de apariŃie, sunt cele din febra aftoasă. Din punct de vedere epidemiologic,
pledează pentru diagnosticul prezumtiv de BVP, constatarea că într-o localitate s-au îmbolnăvit numai porcinele. Epidemiologic, clinic
si anatomopatologic, diagnosticul diferenŃial trebuie făcut în principal faŃă de:
febra aftoasă
stomatita veziculoasă
exantemul veziculos al porcului (EV

Diagnosticul prin teste de laborator: izolarea virusului în culturi de celule (renale de porc, liniile celulare PK 15, IB-RS2) si apoi
identificarea virusului prin seroneutralizarea pe culturi de celule, RFC utilizând serul imun de iepure, care nu este anticomplementar
(15, 18) imunocromatografia, contraimunoelectroforeza în gel de agar si metoda de dozare imunoenzimatică (ELISA). Testul imun
PCR pare să fie cel mai sensibil pentru detectarea virusului din fecale (18).

Tratament
Nu există un tratament specific si, în general, nu se face nici un fel de tratament. În cazul că nu se aplică imediat metoda stamping-out,
pot fi aplicate unele măsuri cu valoare paleativă, ca: realizarea unor condiŃii de igienă corespunzătoare, hrană lichidă sau semilichidă,
scoaterea animalelor de pe suprafeŃele dure (betoane) precum si tratamente locale ale epiteliilor afectate, cu soluŃii antiseptice si
unguente. În cazurile cu complicaŃii septice foarte grave, se pot administra si antibiotice, local si general.

Prevenire si combatere
Măsurile de combatere
sacrificarea porcilor cu semne clinice si a contacŃilor acestora
limitarea circulaŃiei animalelor în fermă si interzicerea iesirii lor în afara fermei
dezinfecŃia riguroasă a adăposturilor, obiectelor de contact si a tuturor materialelor posibil contaminate
distrugerea produselor de abator domeniu (O.I.E., F.A.O.).

Imunoprofilaxia specifică cu vaccin inactivat a fost aplicată în unele Ńări din Europa cu rezultate satisfăcătoare, majoritatea
vaccinurilor utilizate conferind o protecŃie de cel puŃin 6 luni.